Tumorile benigne ale tesutului cartilaginos

Tumorile benigne ale tesutului cartilaginos

CONDROMUL

tumora benigna formata din tesut cartilaginos.

se poate dezvolta din condrocite, celule periostale, fibroblaste, incluziuni cartilaginoase ectopice.

se intilneste intre 10-50 de ani, cu exceptia osteocondromatozei multiple care apare si la virste mai mici.

localizarile obisnuite sunt in ordine descrescinda a frecventei: falangele miinii si oasele metacarpiene, falangele piciorului si oasele metatarsiene, coastele, vertebrele, oasele lungi ale membrelor (femur, tibie, peroneu). La oasele lungi, condromul se dezvolta indeosebi in regiunea metafizei, in legatura sau in imediata vecinatate a liniei de crestere epifizo-diafizare.

localizarile extraosoase sunt foarte rare, interesind mai ales plamanul.

Tumora poate fi unica, dar sunt si forme tumorale caracterizate prin dezvoltarea de condroame multiple si denumite condromatoze.

Macroscopic, condromul

se poate forma si dezvolta la suprafata osului, uneori fiind atasat de acesta printr-un pedicul (eccondrom) sau se dezvolta intraosos (encondrom).

majoritatea condroamelor sunt considerate ca malformatii produse printr-o crestere excesiva de tesut cartilaginos si nu ca tumori adevarate.

are caracter nodular,

forma rotunda sau lobulata,

poate ajunge la dimensiuni foarte mari;

este bine delimitata de tesuturile inconjuratoare dar inconstant incapsulata.

consistenta este ferma.

Pe sectiune

prezinta un carater lobulat, cu noduli multipli separati incomplet prin septuri fibroconjunctive;

insulele de tesut cartilaginos au un aspect sticlos-albastrui;

se pot gasi si zone hemoragice sau transformari chistice (in zonele cu caracter mixoid).

Microscopic

majoritatea condroamelor sunt formate din tesut tumoral de tipul cartilajului hialin, mai rar de tipul cartilajului fibros, dispus in lobuli separati incomplet prin septuri fibroconjunctive, bogat vascularizate.

in general, tesutul tumoral este paucicelular iar densitatea celulara variaza de la o zona la alta a tumorii; in cuprinsul insulelor de tesut cartilaginos tumoral, portiunea lor centrala este mai saraca celular si mai bogata in substanta fundamentala, pe cind zona periferica este mai bogata celular.

Celulele tumorale

au o distributie neregulata in comparatie cu cartilajul normal si

sunt mai mari si de forme mai neregulate decit condrocitele obisnuite,

citoplasma eozinofila, cu vacuole si cu continut in glicogen si grasimi.

frecvent se gasesc mai multe celule intr-o capsula cartilaginoasa.

substanta fundamentala intercelulara are caracter condroid hialin sau fibro-hialin, continind si fibre elastice.

Forme particulare de condrom

Osteocondromatoza multipla afectiune ereditara, cu tumori dezvoltate mai ales la oasele lungi ale membrelor si la omoplat.

Gondroblastomul benign

este intilnit mai ales la oasele centurii pelvine, mainii si piciorului.

este bogat celulara, cu celule rotunde sau poligonale relativ uniforme, printre care se gasesc celule gigante multinucleate, izolate sau grupate.

substanta fundamentala este in cantitate redusa,

in cuprinsul tumorii se gasesc si zone cu caractere obisnuite condromatoase, bogate in substanta fundamentala.

este caracteristica prezenta de zone de necroza si focare de calcifiere in curprinsul tumorii. inconstant, se gasesc si zone mixoide.

Evolutia condromului

este benigna.

rareori encondroamele invadeaza vasele, iar tesutul tumoral creste intravascular sub forma de cordoane, uneori de dimensiuni impresionante, in asemenea cazuri, observandu-se chiar formarea de metastaze, care insa involueaza spontan in contrast cu evolutia metastazelor tumorilor maligne.

Uneori poate apare transformarea maligna a condromului.

CONDROSARCOMUL

este o tumora rara.

cazuri se formeaza prin transformarea maligna a unor tumori cartilaginoase benigne.

localizarile osoase sunt cele mai frecvente, dezvoltindu-se mai ales in oasele lungi ale membrelor, coaste, oasele centurii pelviene si scapulare.

la nivelul oaselor se pot dezvolta in partea centrala (medulara) sau periferica (periostala).

este constituita din zone cu caracter cartilaginos, asociate adesea cu zone mixomatoase si zone de calcificare si osificare. Mai pot apare zone cu degenerare chistica si zone de necroza.

Microscopic

prezinta densitate celulara mare, celule multinucleate, nuclei mai voluminosi, hipercromatici, cu atipii si mitoze atipice.

Dupa caracterele microscopice si evolutive se descriu:

condrosarcoame cu mare malignitate, in care exista un accentuat polimorfism celular, cu nuclei atipici si celule gigante

condrosarcoame cu malignitate slaba in care atipiile sint foarte rare si reduse au o malignitate mai redusa, cu metastaze tardive, supravietuirea ajungand pana la 20 de ani

Forme particulare de condrosarcomul

Condrosarcomul mezenchimatos se caracterizeaza

prin predominanta de zone compacte constituite din celule mici nediferentiate, poliedrice sau fuziforme, cu citoplasma clara si nuclei mici, hipercromi, si

prin prezenta de zone cu diferentiere stromala condroida.

Condrosarcomul juxtacortical

se dezvolta la nivelul suprafetei externe a osului si

este format din tesut cartilaginos bine diferentiat, cu zone de osificare encondrala.