Traumatismele duodenului

Traumatismele duodenului

Etiopatogenie Contuziile se produc cel mai des prin strivire pe coloana vertebrala si se insotesc frecvent de leziuni pancreatice. Alte mecanisme sunt smulgerea ca urmare a tractiunilor pe care organe mobile (ficat, cai biliare, jejun ) le exercita asupra duodenului imobil, precum si explozia ca urmare a cresterii bruste a presiunii intraluminale. Plagile sunt produse de arme albe , arme de foc , corpi straini ascutiti.

Anatomie patologica Leziunile duodenale pot fi contuzii si plagi. Contuziile sunt superficiale, profunde ( cu hematom intraparietal ) si rupturi parietale. Contuziile profunde pot evolua nefavorabil cu detasarea escarei si perforatie secundara sau se pot vindeca cu stenoza lumenului duodenal. Ruptura duodenala poate cuprinde toata grosimea peretelelui (rupturi complete ) sau doar unele straturi (rupturi incomplete ). De asemenea poate fi prinsa toata circumferinta (rupturi totale ) sau doar o parte a acesteia (rupturi partiale).

Plagile pot fi unice sau multiple, perforante sau neperforante, anterioare sau transfixiante. Pot avea forma liniara, anfractuoasa sau pot fi complexe.

Simptomatologia este polimorfa si necaracteristica.

De obicei leziunile minime nu au o semiologie proprie. Hematomul care stenozeaza lumenul se manifesta prin varsaturi. Ecografia si examenul radiologic pot ajuta diagnosticul.

Perforatia fetei anterioare este mai rara, ea manifestandu-se prin semne de peritonita. Tabloul clinic este dominat de durere insotita de aparare musculara in epigastru si hipocondrul drept si de varsaturi , adeseori dupa un interval liber. Diagnosticul este greu de precizat chiar si radiologic.

In cazul rupturilor retroperitoneale evolutia clinica se face adesea in 3 timpi. In prima faza domina socul traumatic. In faza a 2-a exista un interval liber cu semnele locale si starea generala in ameliorare inselatoare, care dureaza cateva ore. Urmeaza cea de-a 3-a faza cu alterarea intensa a starii generale cu soc sever, febra si durere intensa. Aceste acuze sunt ale unei supuratii profunde retroperitoneale care poate deveni si intraperitoneala daca se deschide in cavitatea peritoneala, adaugandu-se si semnele peritonitei. Uneori intervalul liber este mult mai lung (cateva zile ) acuzele aparand in urma detasarii unei escare care lasa pe loc o perforatie.

Evolutia este foarte grava mai ales in cazul leziunilor profunde. Leziunile superficiale se pot vindeca spontan prin resorbtia hematomului.

Tratamentul presupune masuri intense de reanimare. Calea de abord trebuie sa fie suficienta. Explorarea trebuie sa fie minutioasa si completa pe toate fetele duodenului. Aceasta presupune decolare duodenopancreatica. Trebuie retinut ca o perforatie anterioara se poate insoti de una posterioara. Perforatia posterioara este sugerata de triada lui Winiwarter (sange, bila si aer). Solutia chirurgicala are ca scop desfiintarea solutiei de continuitate duodenale si asigurarea unui pasaj digestiv eficient. Plagile simple pot fi suturate dupa avivare, daca aceasta sutura nu este stenozanta. In caz contrar se recurge la asocierea unei anastomoze ( derivatii) de protectie. Exista diferite tipuri de anastomoze ce se utilizeaza in functie de tipul si de localizarea leziunilor duodenale.