TEHNICA NECROPSIEI ANATOMOPATOLOGICE

PROSECTURA

Serviciul de anatomie patologica sau prosectura este un serviciu de specialitate a spitalului clinic, teritorial sau orasenesc care executa toate examinarile anatomopatologice (necropsii, examinari histopatologice, si citrologice) cerute de sectiile spitalului si de unitatile sanitare de pe teritoriul arondat, care nu au asemenea servicii.

Serviciul de anatomie patologica se compune din:

laboratoare, in care se executa examinarile histopatologice si citologice, si

un compartiment in care se executa necropsiile, se pastreaza si se elibereaza cadavrele.

Activitatea prosecturala este reglementata de Legea Sanitara si prin ordinele Ministerului Sanatatii.

Compartimentul in care se executa necropsiile se compune din: sala de necropsie, camera frigorifica pentru pastrarea cadavrelor, camera pentru depozitarea pieselor macroscopice, camera pentru imbracarea si predarea cadavrelor, sala de asteptare, incaperi si grupo sanitar pentru personalul acestui compartiment.

Sala de necropsie:

Sala de necropsie trebuie sa fie o incapere spatioasa, luminoasa, cu peretii si pardoseala acoperiti cu o rasina, cu sifoane de scurgere. Trebiue asigurata incalzirea si ventilatia corespunzatoare. Ferestrele se vor proteja cu sita (de sarma sau material plastic), pentru impiedicarea patrunderii mustelor.

Pentru executarea necropsiilor cea mai corespunzatoatre este lumina naturala sau cea a tuburilor fluorescente. In lumina galbuie a becurilor electrice obisnuite aprecierea culorilor nu este intotdeauna posibila, respectiv corespunzatoare.

Pentru mentinerea cat  mai usoara a curateniei in sala de necropsie, mobilierul cuprinde numai strictul necesar: masa de necropsie, dulap pentru instrumente, etuva pentru sterilizarea lor, masuta pentru balanta, masuta pentru borcane, reactivi, medii de cultura si instrumente acccesorii, masa de birou cu registrul de necropsii, 1-2 scaune, dulapior de perete pentru prosoape, masa cu dispozitivul de fotografiere, reflectoare, gratare de lemn in jurul mesei de necropsii.

Masa de necropsie este confectionata din placa de marmura, mozaic, faianta, material plastic, tabla inox uneori lemn acoperit cu tabla de zinc.

Masa are 2-2,10 m lungime, 0,9-1 m latime si aproximativ 1 m inaltime. Marginile mesei sunt ridicate, suprafata ei este usor inclinata spre capatul unde se gasette orificiul de scurgere (capatul dinspre piciorul cadavrului). Tot la acest capat al mesei se afla un rezervor si conductele de apa rece si calda si un furtun de cauciuc pentru spalarea organelor.

In timpul necropsiei, pe masa se aseaza o masuta sau o placa de lemn pentru instrumente si una pentru sectionarea organelor, iar o tava smaltuita serveste la pastrarea organelor pana la terminarea necropsiei.

Dupa coaserea si imbalsamarea cadavrelor ele sunt transportate cu ajutorul unui carucior an camera frigorifica, unde se pastreaza pana la eliberare.

In camera pentru depozitarea pieselor macroscopice organele se pastreaza in formol pentru preparate de muzeu, prelucrarea histologica sau demonstrarea la lucrarile practice cu studentii si sedintele anatomo-clinice.

Instrumentar

Cutite

In cursul necropsiei sunt folosite diferite tipuri de cutite, destiante pentru sectionarea tesuturilor moi si semidure (cartilaje). Sectionarea se realizeaza nu prin apasarea perpendiculara a cutitului, ci prin miscarea tangentiala a taisului, folosind intreaga lungime a acestuia. Sectionarea este mult usurata daca tesuturile, care urmeaza sa fie sectionate, sunt intinse si lama cutitului este orientata perpendicular pe ele. In timpul sectionarii cutitele se tin cu toata palma si numai la disectiile fine sunt prinse ca un toc. Tipurile de cutite utilizate sunt:

Cutitul mic de autopsie: utulizat pentru sectionarea tesuturilor semidure (cartilaj, tendoane) si a tesuturilor moi care se gasesc pe un plan dur, osos.

Cutitul mare de autopsie (cutit de amputatie), se utilizeaza pentru sectionarea tuturor organelor scoase, independent de msrimea acestora (ficat, limfonoduli, hipofiza)

Cutitul cu doua taisuri, se utilizeaza la scoaterea creierului si a organelor gatului

Cutitul pentru creier, are lama subtire si doua taisuri, se utilizeaza la sectionarea creierului

Bisturiul: se utilizeaza mai rar, la disectiile fine

Foarfeci

Foarfeca butonata, (enterotomul), se utilizeaza la sectionarea organelor cavitare si tubulare mari (aorta, trahea, intestine, esofag). In inelul de sus se introduce policele, in cel de jos degetul IV si cu degetele II si III se sprijina lateral foarfeca.

Foarfecele chirurgicale de diferite marimi si forme (drepta, curba) cu care se sectioneaza vase sanguine de calibru mijlociu (carotida, a.renala, vene, etc.) bronhiile, ureterul, etc.

Foarfeca mica pentru vase (arteriotom)

Foarfeca speciala pentru cartilaj si coaste (costotom)

Pense

Se utilizeaza pense anatomice, chirurgicale, pense hemostatice (tip Pean) si pensa inelara pentru prins limba (Collin)

Instrumente pentru oase

Ferastrau cu arc si lamelar simplu, pentru ferastruirea craniului si a altor oase.

Ferastrau dublu (rahiotom Luer), pentru deschiderea canalului rahidian

Dalti de diferite forme si marimi, dalta dreapta simpla si canelata, dalta cu maner in forma de T, dalta pentru deschiderea coloanei vertebrale.

Alte instrumente: razusa, ciocan cu maner in forma de carlig, cleste pentru oase.

Instrumente de explorat si masurat

stilete de diferite grosimi si lungimi

sonda canelata, pentru explorarea diferitelor formatiuni canaliculare (cai biliare, ureter, uretra etc.)

catetere uretrale din metal si cauciuc

departator chirurgical

lupa de mana

instrumente pentru masurat dimensiuni: centimetru panglica, rigla metalica (30-50 cm), compas pentru masurarea diametrelor (craniene, pelviene)

cantare: balante pentru organe, cantar pentru cadavre

vase gradate de 100, 500 si 1000 ml capacitate

Instrumente acesorii

masuta pentru instrumentesi masuta pentru sectionarea organelor

suport de lemn, care este asezat sub ceafa sau regiunea scapulara a cadavrului

lingura cu coada (polonic)

tavi smaltuite (inox)

diferite seringi

dispozitiv pentru fotografierea organelor

diferite recipiente cu solutii fixatoare (formol) pentru pastrarea organelor si a fragmentelor de organe.

Instrumentar pentru examinari bacteriologice: ansa de secretie si spatula metalica sterilizabile prin incalzire la bec Teclu sau cu spirt, diferite medii de cultura.

In timpul necropsiei instrumentele necesare sunt asezate pe masuta de instrumente, care se gaseste langa cadavru, pe masa de necropsie.

Masuri de protectie contra infectiilor

Sala de necropsie este un mediu infectat. Intrarea este permisa numai in haina de protectie (halat), iar la parasirea saliii este necesara spalarea si dezinfectarea mainilor, chiar daca nu s-au atins organele sau instrumentele. Se evita stringerea de mana cu persoanele care vin in sala de necropsie. Fumatul este interzis, de asemenea pentru prevenirea infectiilor.

Medicul, tehnicianul si studentii care executa necropsia voe purta haine de protectie speciale:

halat chirurgical, care se leaga la spate

sort de cauciuc, musama sau material plastic

manusi de cauciuc si de ata

boneta

galosi de cauciuc

in cazuri exceptionale, ca de ex. La necropsia cazurilor de turbare, se utilizeaza masca si ochelari de protectie.

In cursul necropsiei se mentine curatenia perfecta pe masa de necropsie si masuta pentru instrumentar. Singele si diferitele secretii se indeparteaza permanent, prin spalare de pe masa, instrumente si manusi. Transportul organelor la o alta masa sau la cantar se face numai cu o tava, pentru evitarea picurarii de sange.

Daca necropsia se efectueaza cu maini goale, fara manusi, pentru protejare se va unge mana si antebratul cu vaselina. An acest caz mainile se spala foarte frecvent in cursul necropsiei, pentru indepartarea sangelui si secretiilor.

In cazul necropsiei celor decedati in boli infectioase, masurile preventive sunt mai severe. An cursul necropsiei masa, instrumentarul si manusile vor fi dezinfectate permanent cu ajutorul unei solutii de cloramina (1 tableta la 1 litru de apa), sau de bromocet (solutie apoasa de 1%). Studentii nu participa efectiv la necropsia acestor cazuri.

Daca in cursul necropsiei manusa de cauciuc se gaureste, se intrerupe necropsia, se schimba manusa, dupa ce prealabil manba a fost spalata si dezinfectata.

Dupa necropsie, masa si instrumentarul se vor spala si dezinfecta cu solutia de cloramina sau bromocet. Dupa necropsia cazurilor de boli infectioase, instrumentarul se va steriliza an etuva, sau prin fierbere timp de 20-30 minute.

Dupa terminarea necropsiei, manusa se spala cu sapun, se sterge si se pudreaza cu talc. Numai dupa aceea se scot, prin tragere de la maneca, obtinandu-se astfel intoarcerea lor, cu suprafata externa spre interior. Anainte de reintrebuintare ele vor fi din nou intoarse. Dupa scoaterea manusilor mana se spala cu sapun si se dezinfecteaza cu solutie de bromocet.

In caz de ranire necropsia se intrerupe, se spala mana si prin comprimarea an jurul ranii se evacua cat mai multa sange pentru indepartarea eventualelor impuritati. Rana se dezinfecteaza si se panseaza. In cazul ranirilor mai mari este necesara toaleta chirurgicala a plagii, eventual administrarea de antibiotice, ser antitetanic, etc.

In zilele noastre infectiile produse in cursul necropsiilor sunt rare. Se pot intalni eventual foliculite, uneori granulatii nodulare de piele, cu tendinta slaba de vindecare (tuberculi anatomici, veruca necrogena), eventual hepatita virala.

Principiile de baza ale necropsiei

Necropsia se efectueaza in termen de 24 ore de la constatarea mortii. Cind exista un interes stiintific sau urmeaza sa fie recoltate organe pentru transplantare (cornea, vase, os) necropsia va fi efectuata la 1-2 ore dupa deces. (Unele date demonstreaza posibilitatea efectuarii culturilor de tesuturi din rinichi, splina, ficat, muschi etc. chiar dupa 24-96 ore de la instalarea mortii. Astfel cadavrul nu trebuie privit ca un material degradat, inapt pentru metodele moderne de investigatii (Ambrose)).

Necropsia anatomopatologica trebuie sa fie sistematica si completa, cuprinzand examinarea celor trei cavitati principale ale organismului: craniul, cavitatea toracica si abdominala. Membrele, articulatiile, oasele, coloana vertebrala etc. se examineaza numai atunci , c'nd particularitatile cazului impun acesta.

Lucrand ordonat, sistematic, fara omisiuni ireparabile, necropsia se poate face complet in circa doua ore.

Necropsia propriu-zisa este precedata de examenul extern prin inspectie si palpare. Dupa deschiderea unei cavitati (torace, abdomen) se examineaza pozitia, limitele, respectiv raporturile anatomice ale organelor (situs toracic, situs abdominal) dupa care se trece la scoaterea lor.

La scoaterea organelor se poate proceda in doua feluri:

Pastrand legaturile anatomice dintre ele (metoda Rokitansky) sau

Intrerupand legaturile anatomice si scoaterea izolata a organelor (metoda Wirchow)

Metoda urmarita la prosectura Tg.Mures urmareste ambele procedee. Unele organe se scot separat, altele in bloc (de ex. Organele gatului, ale micului bazin). Tehnica de necropsie este numai o metoda care serveste un csop bine definit, si anume evidentierea modificarilor patologice. Din acest motiv ea nu trebuie aplicata mecanicist, ci individualizat, luandu-se an considerare particularitatile fiecarui caz. Metodologia se poate modifica oricand pe parcursul necropsiei, daca situatia impune aceasta.

Organele scoase- izolate sau in bloc se examineaza cu ochiul liber si prin palpare, iar la nevoie se poate utiliza si lupa de mana. Numai dupa acest examen macroscopic se trece la sectionarea lor, urmarind obtinerea suprafetelor cat mai mari. Organele cavitare sau tubulare se deschid cu foarfeca, intotdeauna in directia circulatiei, respectiv inaintarii continutului lor.

Sectionarea si examinarea complexelor de organe (organele g'tului, abdomenului si micului bazin) se face dupa urmatoarea succesiune:

organele aparatului circulator

organele aparatului respirator

organele aparatului digestiv

organele aparatului excretor, secretor

organele genitale

In cazul organelor pereche se recomanda scoaterea si examinarea mai intai a celui stang, apoi a celui din partea dreapta (din motiv mnemotehnic).

Rezultatele necropsiei depind in primul rand de aplicarea corecta si adecvata  a tehnicii. Orice scapare sau greseala de tehnica este ireparabila, deoarece necropsia nu poate fi reluata de la inceput. (Cine minimalizeaza tehnica, minimalizeaza implicit rezultatele necropsiei, adica interpretarea. (Craciun)). Este foarte important, ca orice manopera din cursul necropsiei sa fie executata sub control vizual si palpator direct.

Din motive estetice (cadavrele se predau apartinatorilor) se vor evita acele sectiuni sau interventii care produc diferite deformari, mai ales in acele parti care raman descoperite dupa imbracarea cadavrului.

Descrierea organelor

Descrierea macroscopica a roganelor si leziunilor trebuie sa fie copleta, exacta si amanuntita. Descrierea se face intr-un limbaj simplu si clar, se vor evita interpretarile si diagnosticele.

Atunci cand exista posibilitatea dictarii protocolului chiar in timpul necropsiei, descrierea se va face in ordinea in care s-a executat necropsia. Daca protocolul se redacteaza ulterior, descrierea se face pe sisteme, respectiv aparate (sistemul nervos, endocrin, aparatul cardio-circulator, respirator, digestiv etc.)

In cazul organelor pereche, daca cele doua organe sunt asemanatoare, se descrie numai unul (de obicei cel stang), la celalaltul se mentioneaza doar ca are aspect identic.

Caracterele macroscopice ale organelor si ale diferitelor leziuni se descriu in urmatoarea succesiune:

Pozitia (raporturile anatomice)

Dimensiunile, greutatea

Numar si forma

Lungime, latime, inaltime, circumferinta

Greutate in grame

suprafata

seroasa, capsula, marginile, mucoasa

culoarea

luciul, transparenta

consistenta

elasticitatea, friabilitatea

continutul

structuri particulare

desen lobular, fascicular, folicular etc.

schelet conjunctiv

Descrierea acestor caractere se face intr-o anumita ordine:

de sus in jos

dinainte spre inapoi

de la suprafata spre profunzime.

Se descrie mai intai suprafata organului, apoi suprafata de sectiune, respectiv straturile peretelui si suprafata interna in cazul organelor cavitare.

Pozitia si raporturile anatomice ale organelor se descriu la examinarea situsului toracic si abdominal.

Dimensiunile se dau in centimetri (milimetri) sau comparandu-le cu: boabe de linte, mazare, fasole, aluna, nuca, oua, mar, diferite monede, palma, cap de copil etc.

Consitenta organelor se detrmina prin palpare, iar in cazul rinichiului prin ruperea parenchimului.

Culoarea organelor depinde de: culoarea lor proprie, continutul de sange si prezenta unor substante care au culoare proprie (pigmenti, grasime).

In descriere se indica de obicei mai multe culori care intra in componenta culorii tesutului (de ex. Cenusie-galbenap, rosie-maro, brun-galbuie).

Continutul organelor parenchimatoase se examineaza prin comprimarea suprafetei de sectiune intre muchia cutitului si mana, respectiv prin raderea suprafetei de sectiune cu taisul cutitului, lama fiind usor inclinata.

In cazul organelor cavitare se descrie organul in intregime, peretele, straturile peretelui din exterior spre interiotr, cavitatea si continutul.

Caracterle continutului se descriu in urmatoarea ordine:

localizare

dimensiunile sau cantitatea (in functie de starea de agregare)

culoarea, transparenta

consistenta

friabil, elastic, vascos, fluid

caracterul (aspectul)

seros, mucinos, purulent, putrid etc.

omogen, grunjos, cazeos, stratificat

mirosul

continutul cavitatilor seroase si a organelor cavitare se scoate cu lingura cu coada si se aduna intr-un vas gradat, pentru determinarea cantitatii si caracterului.

Ca reguli general valabile in descriere trebuie sa retinem urmatoarele:

aspectul si structura normala se descriu sumar

modificarile patologice se descriu amanuntit si exact

se descriu numai constatarile pozitive si numai exceptional cele negative. Astfel daca in diagnosticul clinic figureaza o leziune, care la necropsie nu a fost gasita, este bine ca in protocolul de necropsie sa fie consemnata aceasta constatare negativa.

Protocolul de necropsie

Protocolul de necropsie este un document medical fundamental, avand in valoare stiintifica deosebita.

Protocolul de necropsie se compune din 4 parti principale:

preambul

partea descriptiva

diagnosticul anatomopatologic

concluzii

Preambulul

contine datele personale ale decedatului

Numele, varsta, sexul. Ocupatia de baza, domiciliul

Data internarii, data si ora decesului, data necropsiei si diagnosticul clinic

Partea descriptiva

Contine descrierea macroscopica a organelor, respectiv modificarile patologice si rezultatele examinarilor complementare: histopatologice, bacteriologice, parazitologice, serologice, biochimice etc.

Parte a descriptiva poate fi intregita lanevoie cu schite, desene si fotografii.

Diagnosticul anatomopatologic

Rezuma datele consemnate in partea descriptiva. In diagnostic trebuie sa figureze toate leziunile, dar in ordinea importantei lor si a legaturilor patogenetice dintre ele.

Diagnosticul anatomopatologic se formuleaza an urmatoarea succesiune:

a.  diagnosticul bolii de baza (leziune care in mod nemijlocit sau prin urmarile ei a dus la evolutia letala)

b. diagnosticul bolilor secundare (enumerate in ordinea importantei lor sau pe sisteme)

c.  alte modificari

Concluzii,

Pe baza datelor clinice si anatomopatologice, se face o sinteza (epicriza) cu privire la evolutia bolii, aparisia complicatiilor si mecanismului mortii (tanatogeneza). In aceasta parte a protocolului se pot sublinia si unele constatari negative si se pot face chiar presupuneri.

Pe baza dispozitiilor Ministrului Sanatatii, la sfarsitul protocolului se face o confruntare a diagnosticului clinic, cu cel anatomopatologic. Neconcordantele pot fi de natura:

nozologica (de ex. In loc de tbc pulmonar carcinom bronhopulmonar)

etiologica (de ex. In loc de meningita tbc, meningita pneumococica)

de localizare (de ex in loc de tumoare a capului pancreasului, calcul al coledocului)

in complicatia finala (de ex. In loc de infarc miocardic, trombembolie pulmonara)

schema privind formularea concluziilor se poate rezuma astfel:

scurt istoric al bolii

boala de baza (etiologie, evolutie, complicatii)

boli secundare (legatura lor cu boala de baza)

cauza directa a mortii (tanatogeneza)

confruntarea anatomoclinica (concordant, neconcordant, natura neconcordantelor)

Partea speciala

A.    Examenul extern

General

Special

B. Examenul intern

Necropsia capului

Necropsia coloanei vertebrale

Deschiderea toracelui si abdomenului

Necropsia organelor toracelui

Necropsia organelor abdominale

Necropsia extremitatilor

Necropsia nou-nascutilor

Reconstituirea cadavrului

Examinari complementare

Anexa:

Tabele cu greutatea si dimensiunile organelor

Formular pentru cerere de necropsie

Modele de protocoale de necropsie

Pregatirea necropsiei

Inainte de necropsie se va identifica cadavrul, si in mod obligatoriu se vor studia datele din foaia de observatie clinica, respectiv din cererea de necropsie complectata de medicul curant.

Identificarea urmareste stabilirea datelor personale ale cadavrului, confruntand datele din cererea de necropsie cu cele de pe biletul care se gaseste pe cadavru (numele, prnumele si serviciul de unde provine), date care au fost scrise de catre sora de salon. Aceasta verificare este necesara pentru a se evite posibilitatea necropsierii din eroare a unui alt cadavru

Necropsia va fi in mod obligatoriu precedata de citirea si studierea foii de observatie clinica. Aceasta va paermite ca pe baza datelor clinice, de laborator si a evolutiei bolii, medicul prosector, inainte de a executa necropsia, sa se orienteze asupra unor diagnostice prezumtive, asupra caror organe si leziuni trebuie concentrata atentia si ce fel de examinari complementare trebuiesc facute.

Datele referitoare la identitatea cadavrului si datele clinice se inregistreaza in registrul de necropsie inainte de inceperea autopsiei. Rubricile privind leziunile care se pun in evidenta in timpul necropsiei se completeaza dupa efectuarea ei.

Necropsia antomo-patologica se compune din doua parti princioale: examenul extern si examenul intern.

A. Examenul extern

Examenul extern are drept scop identificarea si descrierea cadavrului, de a da semnalmentele si caracteristicele personale, de a descrie plagile si leziunile de pe piele, care sunt vizibile fara sectionari. Examenul extern cuprinde:

Examenul extern general

Se vor descrie caracterele generale ale cadavrului:

Inaltimea (talia)

Se masoara cu metrul de panglica la nivelul mesei de autopsie, distanta de la mijlocul talpii pana la crestet, parul fiind apasat pe cap cu o bucata de lemn.

Starea de nutritie

Se aprecieaza grosimea cutelor de piele ce se pot apuca pe brat intre police si celelalte degete.

Varsta decedatului

Daca este necunoscuta, se va aprecia cu o aproximatie de 5 ani.

Sexul

Tegumentul:

Se vor descrie insusirile generale ca: grosimea, culoarea, umiditatea, caracterul cornos.

Semnele mortii

Paloarea cadaverica pallor mortis

Petele (lividitatile) cadaverice livores mortis

Apar pe fondul albicios (normal), albicios-galbui (icteric), sau violaceu (cianotic) al tegumentelor cadavrului, in partile declive. Ele pot fi pete de hipostaza si de imbibitie. Apar la 3-5 ore de la moarte ca niste pete confluente de coloratie violacee sau rosie albastruie. Regiunile cu lividitati cadaverice variaza dupa pozitia cadavrului. In decubit dorsal petele apar pe fata posterioara si partile laterale ale trunchiului, gatului si membrelor. Aceste pete lipsesc in regiunile de sprijin, unde pielea este apasata prin contactul cu planul dur al mesei. Lividitatile hipostatice dispar prin presiunea cu partea netaioasa a cutitului, si se refac dupa incetarea presiunii. La sectionare in regiunile cu lividitati cadaverice, din capilarele dermului si hipodermului, spontan sau la apasare apar picaturi de sange. Acestea dispar prin spalare, iar tesutul conjunctivo-adipos are coloratia normala galbuie.

Lividitatile de imbibitie nu dispar la apasare, iar la sectionare tesuturile apar colorate difuz in roz.

Diagnosticul diferential dintre petele cadaverice hipostatice, petele cadaverice de imbibitie si hemoragii subcutanate intravitale.

Raceala cadaverica (algor mortis

In conditii obisnuite, racirea se face treptat, temperatura cadavrului scauand in medie cu 1 grad pe ora, pana ce ajunge la temperatura mediului ambiant. Exista insa factori carte incetinesc sau accelereaza racirea cadavrului.

Rigiditatea si relaxarea cadavrului rigor et relaxatio mortis

Rigiditatea apare dupa o perioada scurta (2-4 ore) de la relaxarea muschilor si incepe de la muschii masticatori, extinzandu-se apoi treptat la muachii cefei, membrelor superioare, toracelui, abdomenului, membrelor inferioare.

Rigiditatea se generalizeaza dupa 12-24 ore de la deces. Rigiditatea cadaverica invinsa prin forta nu se mai restabileste.

Disparitia rigiditzatii respectiv relaxarea se produce dupa 48-72 ore de la deces in aceeasi ordine in care s-a instalat rigiditatea (legea NYSTEN).

Pete de putrefactie putrefactio

prezentand culoare verzuie-murdara, verde-bruna, apar intre 24-48 ore de la moarte, in partile inferioare ale abdomenului, in fosa iliaca dreapta, apoi cea stanga acolo unde intestinele sunt mai apropiate de tegumente. In general aceste pete sunt insotite de un miros greu de putrefactie. Culoarea acestor pete se datoreste formarii sulfmethemoglobinei in tesuturi.

Petele de exicatie.

Ele pot fi observate pe buze, pe scrot sau pe teritoriile expuse unei traumatizari postmortale sub forma unor zone pergamentate, bine delimitate de culoare cafenie, translucide, cu margini nete, netumefiate si lipsite de semne vitale.

Examenul extern special (sistematic)

Dupa studierea caracterelor generale ale cadavrului, se va trece la o descriere amanuntita a tuturor modificarilor patologice, de sus in jos, de la sanga la dreapta, din exterior spre interior a fiecarei formatiuni anatomice externe ale capului, gatului, toracelui, abdomenului, organelor genitale, membrelor.

Succesiunea examinarii si descriereii:

Capul: parul, fruntea, ochii ( conjunctiva bulbara si palpebrala, sclera, pupilele, irisul), sprancenele, nasul: narile, gura: buzele, mucoasa bucala, dantura, limba, fata, urechea externa: pavilionul urechii, conductul auditiv extern

Gatul: simetria, limfonoduli, tiroida

Toracele: forma, unghiul rebordului costal, spatiile supra si infraclaviculare, glanda mamara,

Fosele axilare: limfonoduli

Abdomenul: nivelul fata de torace, flexura inghinala, (limfonoduli, hernii), pilozitatea pubiana

Organele genitale externe: penisul, scrotul (testicolele), orificiul uretral, vulva, vestibulul vaginal: mucoasa, secretie

Perineul: orificiul anal

Spatele: coloana vertebrala

Membrele superioare si inferioare, modificari patologice, urme de injectii

Leziunile patologice vizibile vor fi examinate mai intai prin inspectie vizuala, apoi prin palpare iar ulterior se incizeaza in teritoriul leziunii si se studiaza starea tesuturilor.

Leziunile vor fi descrise in urmatoarea ordine:

Numarul leziunilor: unice, multiple, conglomerate

Localizarea leziunilor: se noteaza regiunea anatomica, apoi se masoara distanta leziunii de la una sau doua puncte anatomice fixe.

Forma leziunilor: precum si o serie de alte caracteristici, cum ar fi:

Directia, marimea, marginea, vecinatatea leziunii, nivelul leziunii fata de vecinatate, suprafata, culoarea, consistenta si suprafata de sectiune

Denumiri utilizate pentru leziunile elementare ale pielii:

Modificari de coloratie (pata sau macula)

a.  Hiperemie

Hiperemie localizata: eruptie, eritem, exantem, halou

Hiperemie generalizata: eritrodermie

Hemoragii: petesii, purpura, sufuziune, echimoza, hematom

b. Tulburari de pigmentatie:

Hiperpigmentari localizate: efelide, nev pigmentar

Hiperpigmentari generalizate: melanoza, melanodermie

Hipopigmentari localizate: leucodermie, vitiligo

Hipopigmentari generalizate: albinismi

c.  Pete artificiale:

Tatuaj, argirie, medicamente

Surplus de tesuturi:

papula, micropapula, lichen, papilom, verucozitate, tuber, tubercul, nodozitate, tumoare

Exudatie

urtica, vezicula, bula, flictena, pustula, crusta, chist, pseudochist, edem, anasarca

Intreruperi de continuitate

: excoriatie, rana, plaga, contuzie, eroziune, ulcer, fisura

Descuamare patologica

: scuama, scuama pitiriaziforma, scuama lamelara, keratoza

Modificari in tesutul conjunctiv

: cicatrici, atrofie cicatriforma.

B. Examenul intern:

Examenul intern consta in necropsia celor 3 cavitati naturale cu continutul lor: craniul toracele si abdomenul.

I. Necropsia capului

Deschiderea craniului

Sectionarea si decolarea pielii

Sectionarea muschilor temporali

Ferestruirea si decolarea boltei craniene

Necropsia durei mater

Scoaterea creierului

Necropsia bazei craniului

Sectionarea sinusurilor venoase

Scoaterea si necropsia hipofizei

Deschiderea cavitatii timpanice

(deschiderea cavitatilor paranazale)

necropsia creierului

examinarea leptomeningelui si a vaselor de la baza creierului

sectionarea creierului:

metoda Fischer-Pitres

metoda Virchow

Deschiderea craniului:

Sectionarea pielii capului si decolarea ei

Pozitie: cadavrul este in decubit dorsal, sub regiunea cervico-nuchala se introduce un suport de lemn triunghiular, autopsierul se aseaza in dosul si la dreapta capului.

Tehnica:

cu ajutorul unui piaptan sau cu dosul cutitului mic se departajeza parul deja despletit, urmarind linia de sectionare viitoare.

Parul lung va fi rasucit si legat la nivelul celor doua laturi ale liniei de departajare

Sectionarea pielii se incepe de la procesul mastoidian stang, trece prin vertex (crestet) si se continua pana la procesul mastoidian drept. Cutitul mic cu care se sectioneaza este puternic strans in intreaga palma si se sectioneaza in intreaga lor grosime toate structurile moi (pielea, galea aponeurotica, pericraniul) pana la os.

Urmarind marginile de sectionare cutanate- mai ales cea posterioara in dreptul liniilor temporale, unde aderenta tegumentara este mai accentuata- se eliberaza tegumentele prin introducerea progresiva a lamei cutitului.

Se prinde cu ajutorul unui prosop lamboul anterior partial decolat si se rasuceste prin intoarcere peste degete. Printr-o miscare energica in directia frontala se trage pana la decolarea totala. La nivelul conductului auditiv extern (urechea externa) arcadele sprancenoase si glabela, decolarea va fi ajutata cu ajutorul cutitului mijlociu.

Lamboul posterior (care este mai adeziv) se apuca cu mina stanga (cu ajutorul prosopului) si decolarea se efectueaza cu ajutorul cutitului mijlociu pana la nivelul protuberantei occipitale externe. Lamboul astfel decolat, va fi rasfrant in regiunea nuhala si fixat de lemnul triunghiular.

Linia de sectionare va ocoli leziunile cutanate existente.

Descrierea cuprinde:

In conditii obisnuite se constata:

Sectionarea muschilor temporali

Tehnica:

muschii temporali stang si drept sunt sectionati transversal pana la os prin incizii ce urmaresc linia de sectionare a pielii. Lambourile musculare se decoleaza de pe suprafata osoasa cu ajutorul cutitului mijlociu (pe 1-2 cm).

Sectionarea se poate executa prin introducerea cutitului mijlociu cu taisul in sus, sectionarea realizandu-se spre crestet. Lamboul unic va fi apucat si decolat spre inferior pana la arcul zigomatic.

Descrierea cuprinde:

In conditii obisnuite se constata:

Ferestruirea si decolarea boltei craniene:

Pozitia: autopsierul se aseaza la dreapta craniului.

Tehnica:

linia de ferestruire urmareste planul orizontal ce trece cu 1 lat de deget deasupra arcadelor sprancenoase, lateral si paralel cu arcurile zigomatice, iar posterior prin protuberanta occipitala externa. Scuama osului frontal va fi ferestruita inaintea suturii coronare urmarind un plan oblic. Cele doua planuri se intalnesc la nivelul scuamei osului temporal formand un unghi obtuz. Aceasta tehnica faciliteaza montarea craniului dupa necropsie si impiedica modificarile ulterioare (deplasarea osului). Se recomanda creionarea liniei de ferestruire

Bolta craniului se fixeaza cu mana stanga invelita in prosop sau prin apucarea lambourilor cutanate. Ferestruirea incepe la nivelul osului frontal (anterior) continuandu-se lateral spre stanga si dreapta. Cele doua directii si linii se intalnesc posterior. Fierastraul va fi manevrat cu o intensitate uniforma, fara apasarea excesiva, folosind intreaga suprafata a lamei.

Prima data se urmareste o linie superficiala, care realizeaza un sant si care va servi pentru ferestruirea profunda interesand in totalitatea grosimea oaselor craniene. Ferestreul trece prin lama osoasa externa, apoi prin spongioasa-medulara osoasa (apar fragmente rosiatice moi de maduva osoasa rosie), ulterior prin lamina vitrea (oase diploice). Scaderea rezistentei la ferest5ruire, schimbarea tonalitatii zgomotului semnaleaza trecerea osului.  In teritoriile laterale si posterioare feresterul va fi tinut in asa numita pozitie de baioneta. Este de recomandat orientarea panzei ferestreului cu ajutorul degetului mare al mainii stingi. Se va evita patrunderea profunda cu ferestreul (ceea ce poate provoca rupturi durale, dilacerare cerebrala si meningiana

Se introduce lama daltei in T in bresa osoasa ferestruita la nivelul osului frontal si occipital (pe linia mediana). Se rasuceste manerul, ca si o cheie, se indeparteaza calota si se elibereaza dura mater. Se va evita fortarea osului neferestruit (fisurile ce apar pot crea dificultati de interpretare, fiind greu diferentiabile de leziunile intravitale.

Calota se prinde cu ajutorul prosopului la nivelul polului frontal si se decoleaza in intregime de dura in directie occipitala.

Exista stari particulare care necesita tehnica speciala:

Daca dura mater adera puternic de suprafata endoosoasa (mai ales la copii si in unele stari patologice) ea va fi indepartata impreuna cu osul. Dura va fi sectionata cu foarfeca urmarind linia de ferestruire. Anterior si posterior pe linia mediana se sectioneaza coasa creierului (falx cerebri).

Daca exista aderente intre substanta cerebrala, dura sau suprafata endostala, creierul va fi scos din cavitatea craniana impreuna cu bolta, nervii cranieni fiind sectionati conform tehnici descrise la autopsia creierului.

La noi nascuti ruptura coasei creierului si a cortului cerebelos este frecventa, in urma lor se produc hemoragii intracraniene. Din aceste considerente se evita sectionarea acestor formatiuni, precum si a sinusurilor venoase (vezi autopsia nou-nascutului).

Descrierea cuprinde:

In conditii obisnuite se constata:

Necropsia durei mater

Tehnica:

cu ajutorul unui bisturiu se sectioneaza sinusul sagital superior

in regiunea temporala, corespunzator liniei de ferestruire se ridica dura mater cu ajutorul unei pense. Se face o bresa prin care se sectioneaza cu ajutorul unui foarfeci pana la punctul median anterior si posterior (atat pe partea stanga cat si pe cea dreapta). Lichidul cefalo rahidian care se scurge, se culege intr-un recipient.

Dura este ridicata de pe emisferele cerebrale. Cu o foarfeca se patrunde in santul anterior si se sectioneaza coasa creierului intinsa intre degetele mainii stangi.

Dura este decolata prin tractiune antero-posterioara, venele emisare sinusului sagital superior se rup usor in timpul acestei manevre.

Se abordeaza o tehnica speciala in urmatoarele cazuri:

Dura este foarte aderenta de substanta cerebrala: se sectioneaza doar partile libere ale durei, restul dural ramane impreuna cu creierul

Daca se constata tromboza sinusului sagital superior, sau exista un hematom subdural, se recomanda sectionarea durei pe linia paramediana (la 2 cm lateral de sinusul sagital superior). Ridicarea lamboului sectionat permite o examinare buna a vaselor venoase afluente.

Descrierea cuprinde:

In conditii obisnuite se constata:

Scoaterea creierului:

Pozitie: autopsierul se aseaza la capul cadavrului.

Tehnica:

cu mana stanga se ridica usor lobii frontali. Fila orfactorie se rupe usor, se ridica bulbii olfactivi.

Sub control vizual se sectioneaza cat mai aproape de suprafata osoasa urmatoarele formatiuni: nervii optici, arterele carotide interne, infundibulul hipofizar si nervii oculomotori.

Creierul este sustinut de palma stanga si se lasa posterior. In urma acestei manevre corturile cerebeloase se intind sub tensiune si vor fi sectionate cat mai aproape de suprafata osoasa a stancii temporalului. (sectionarea se executa bilateral).

Creierul se lasa si mai mult posterior: se sectioneaza urmatoarele formatiuni: nervii trochelar, trigemen, abducens, facial, acustico-vestibular, glosofaringian, vag, accesor. Aceste formatiuni se afla sub tensiune si se intind ca niste coarde albicioase.

In acest moment creierul este fixat doar de nervul hipoglos, arterele vertebrale si maduva spinarii. Aceste formatiuni se sectioneaza cu cutitul introdus cat mai profund prin gaura occipitala spre canalul rahidian.

Se lasa cutitul din mana. Cu ajutorul degetelor aratator si mijlociu ale mainii drepte se luxeaza cerebelul din fosa cerebelara si intregul creier se cuprinde in palma mainii stangi. Creierul este asezat cu concavitatea in jos pe o tava de lemn. Se evita dilacerarea substantei cerebrale.

Necropsia bazei craniului:, a sinusurilor venoase si sinusurilor paranazale

Necropsia sinusurilor venoase:

Tehnica:

sinusul cavernos este abordat prin sectionarea la nivelul partilor laterale ale seii turcesti, folosindu-se un bisturiu. Cu acesta deschidere se evidentiaza si ganglionul trigeminal (Gasser). Cu ajutorul varfului de bisturiu se deschid in continuare sinusurile petroase superior si inferior, sinusul sigmid si sinusul transvers.

Cu ajutorul unui prosop prin smulgere se decoleaza dura mater de pe suprafata bazei craniului (teritoriul anterior, posterior precum si suprafetele laterale) ea ramanand fixata numai pe linia mediana, la nivelul cristei galli, seii turcesti si a gaurii occipitale.

Descrierea cuprinde:

In conditii obisnuite se constata:

Necropsia hipofizei

Tehnica:

cu ajutorul unei pense cu dinti se prinde diafragmul seii turcesti care se sectioneaza circular cat mai aproape de insertia sa de suprafata osoasa.

Procesele clinoide posterioare se rup cu ajutorul unei delte orientate antero-postrior

Hipofiza va fi decolata cu ajutorul unui varf de bisturiu. Se evita manevrele brutale, care determina alterarea hipofizei.

Hipofiza poate fi scoasa si odata cu creierul: mai intai se sectioneaza tesutul conjunctiv perihipofizar, apoi cu ajutorul unei sonde butonate se mobilizeaza glanda

Descrierea cuprinde:

In conditii obisnuite se constata:

Necropsia cavitatilor timpanice:

Tehnica:

lama unei delte este asezata imediat lateral de eminenta arcuata sub un unghi de 45^o. Tegmenul timpanic se rupe in urma unei lovituri cu ciocanul de fier.

Folosind tehnica propusa de Merkulov prin care se rupe partea superioara a piramidei, se deschide sistemul cavitar al urechii medii si interne (lama daltii urmareste paralel marginea superioara a stancii temporalului la nivelul . . . . . . . auditiv extern. Fragmentul osos se luxeaza antero-lateral.

Descrierea cuprinde:

In conditii obitnuite se constata:

Necropsia sinusurilor paranazale:

Tehnica:

sinusurile frontale se deschid dinspre cavitatea craniana (au dimensiuni variabile, la copii de obicei lipsesc)

sinusul sfenoidal se deschide prin daltuirea seii turcesti.

Sinusul etmoidal se deschide prin indepartarea lamei cribriforme

Cavitatile orbitale se deschid prin indepartatrea peretelui osos superior. Globii oculari pot fi indepartati si pe cale anterioara

Descrierea cuprinde:

In conditii obisnuite se constata:

Necropsia creierului

Examianrea leptomeningelui si a vaselor de la baza creierului

Tehnica:

creierul se aseaza cu baza in jos. Se examineaza leptomeningele. Prin destindere se largeste usor fisura interemisferica. Cu ajutorul unei pense sau a degetelor se decoleaza leptomeningele. Aceasta decolare va fi partiala si circumscrisa, pentru a permite o prelucrare si evaluare histopatologica ulterioara a leptomeningelui impreuna cu creierul. Se examineaza granulatiunile Paccionio, apoi girusurile si santurile intergirale.

Creierul se intoarce cu baza in sus. Se examineaza leptomeningele de la baza, apoi arterele (traiectul, ramificatiile, pertele vascular, continutul, diametrul) urmarind ramificatiile emisferice si lobare (anevrisme). Dupa ridicarea mediana a lobilor temporali se urmareste fosa sylvius   Se examineaza polul lobilor temporali, tonsilele cerebeloase, precum forma si situsul trunchiului cerebral (se cauta semne de angajare)

Descrierea cuprinde

In conditii obisnuite se constata:

Sectionarea creierului

Se prefera sectionarea creierului dupa o pralabila fixare in formol 10%. /fixarea va dura 4-10 zile).

Creierul este asezat pe o tava de lemn cu baza in sus, polul frontal fiind asezat la dreapta, trunchiul cerebral la stanga.

Metoda Fischer-Pitres)

Tehnica

se efectueaza sectiuni frontale paralele si succesive la urmatoarele nivele

imediat inapoia bulbului olfactiv

inaintea chiasmei optice

prin corpurile mamilare

imediat inapoia bulbului

se sectioneaza pedunculii cerebrali si se indeparteaza cerebelul cu trunchiul cerebral.

Prin mijlocul lobilor occipitali

De fiecare data sectiunile executate vor fi complecte. Feliile de creier obtinute sunt asezate pe o tava de lemn, dupa care urmeaza examinarea lor atenta (aceste macrosectiuni vor fi fixate dupa caz, in functie de alteratie.)

In continuare se sectioneaza cerebelul si trunchiul cerebral:

mana stanga se aseaza sub bulb, vermisul se sectioneaza sagital pe linia mediana. Apare ventricolul IV si arbor vitae.

Se sectioneaza apeductul silvian

Emisfera stanga a cerebelului este cuprinsa in palmna stanga si este sectionata in plan transversal. Se observa nucleul dintat. Se executa cateva sectiuni spre linia mediana. Emisfera cerebelara dreapta este sectionata la fel.

Cerebelul este asezat pe o tava de lemn, avand trunchiul cerebral in sus. Se decoleaza artera bazilara si arterele vertebrale. Se efectueaza sectiuni transversale la nivelul pedunculilor cerebrali, punte si bulb.

Pentru prelucrarea neurohistopatologica detailata se prefera fixarea in intregime a creierului, inaintea sectionarii. Dupa 1-3 zile se schimba fixatorul. Sectionarea este posibila dupa 4-10 zile. Pentru a usura penetrarea fixatorului se recomanda deschiderea ventricolilor cerebrali laterali printr-o bresa efectuata prin corpul calos. Pentru urmarirea unor malformatii congenitale (hidrocefalie) se recomanda introducerea fixatorului (50-100 ml) in ambele artere carotide interne si fixarea ulterioara a creierului.

Metoda Virchow

Sectionarea creierului se poate efectua si dupa metoda recomandata de Virchow. Aceasta tehnica are avantajul, ca pastreaza relatiile anatomice dintre parti.

Pozitia creierulu: creierul este asezat pe o tava de lemn cu baza in jos si cu trunchiul cerebral avand pozitia spre prosector.

Tehnica:

Fisura interemisferica se largeste cu ajutorul degetelor. Cutitul mare se manevreaza ca un arcus, cu mana stanga se sustine emisfera dreapta si cu mana dreapta se sectioneaza corpul calos pe marginea sa superioara, deschizandu-se astfel ventricolul lateral. Se evita sectionarea profunda, care ar putea leza ganglionii bazali.

Largind spre anterior linia de sectionare, se deschide cornul frontal al ventricolului lateral.

Largind spre posterior linia de sectionare, se deschide cornul occipital.

La fel se procedeaza si cu emisfera dreapta (prin schimbarea pozitiei creierului, sau a mainii).

Cu mana stanga se ridica corpul calos. Cutitul orientat cu taisul in sus se trece prin gaura interventriculara Monroe, si se sectioneaza fornixul si corpul calos. Columnele fornicale si partea anteriora a corpului calos se rasfrange spre anterior, partea posterioara spre posterior. In urma cestor manevre apar corpii cuadrigemeni si epifiza.

Se introduce cutitul mare in linia de sectionare initiala, orientata spre exterior si inferior sub un unghi de 45^o. Emisfera cerebrala se sectioneaza pana la insula (prin ganglionii bazali) pastrand legaturile corticale in zona marginala. Manevra se executa de ambele parti. Creierul, datorita inertiei se deschide ca o carte.

Se efectueaza sectionari laterale paralele cu prima linie, pistrand deasemenea legaturile corticale periferice.

Cornurile Ammon se descopera prin sectionarea substantei albe in directia cornului inferior al ventricolului lateral. Manevra se executa bilateral.

La nivelul ganglionilor bazali se executa sectiuni longitudinale, paralele la 0,5 cm una de alta. Mana stanga se plaseaza sub creier si prin ridicarea ei se vizualizeaza suprafetele de sectiune.

Sectionarea cerebelului si a trunchiului cerebral se executa ca si in tehnica Fischer-Pitres.

Daca exista leziuni traumatice speciale (impuscare, corpuri straine) sectionarea creierului urmareste linia traumatica.

Descrierea cuprinde:

In conditii obisnuite se constata:

Edemul cerebral se traduce prin consistenta mai moale a creierului, suprafata de sectiune accentuat luciosa, desenul vascular sters. Consistenta creierului la nou-nascut este moale (de consistenta terciului).

II. Necropsia coloanei vertebrale si a maduvei spinarii

Abordarea necroptica a coloanei vertebrale se poate face pe cale ventrala (anterioara) sau dorsala (posterioara).

Necropsia coloanei vertebrale pe cale anterioara:

Aceasta cale de abordare are avantajul ca nu necesita sectionarea tegumentului in regiunea dorsala si permite un acces mai usor pentru ganglionii intervertebrali si nervii spinali. Dezavantajul consta in faptul ca exista posibilitatea sporita a lezarii tehnice a maduvei spinale.

Pozitia cadavrului:

Dupa autopsia trunchiului, coloana lombo-sacrata va fi saltata anterior cu ajutorul unui lemn triunghiular.

Tehnica:

pentru crearea unui spatiu de acces se sectioneaza transversal discul intervertebral L3-L4

cu ajutorul daltei se sectioneaza arcurile vertebrei L3, dupa care se sectioneaza transversal urmatorul disc intervertebral, dupa care se elibereaza si se indeparteaza corpul vertebral.

Aceasta manopera se continua succesiv in directie craniana, fiecare corp vertebral fiind indepartat separat.

Coada de cal se sectioneaza transversal si se leaga cu o sfoara. Sfoara se ridica in sus si se sectioneaza succesiv radacinile nervilor spinali. Ganglionii intervertebrali pot fi preparati anatomic. Se pot elibera sau sectiona nervii inercostali. Se evita manevrarea manuala sau cu pensa a maduvei spinarii.

O alta tehnica abordeaza anterior pe linia mediana corpurile vertebrale cu ajutorul unui ferestreu circular. In spatiile create dupa ferestruire se intruduce lama daltei si hemicorpurile vertebrale sunt rupte prin fortare laterala.

Necropsia coloanei vertebrale pe cale posterioara

In cazul acestei tehnici se recomanda necropsia coloanei vertebrale inaintea necropsiei trunchiului, imediat dupa deschiderea craniului.

Pozitia cadavrului:

Cadavrul este in decubit ventral. Abdomenul va fi saltat cu ajutorul unui lemn triunghiular prin care dispare lordoza fiziologica lombara a coloanei.

Tehnica:

se sectioneaza pielea pe linia mediana de la regiunea nucala pana in dreptul sacrului, urmarind linia apofizelor spinoase ale vertebrelor.

Se decoleaza partile moi (tesut conjunctiv-adipos subcutanat, muschi) lateral dreapta si stanga pe o intindere de 6-8 cm.

Cu ajutorul ferestreului de coloana (reglabil) se sectioneaza arcurile vertebrale. Mobilitatea apofizelor spinoase marcheaza degajarea vertebrelor.

Acurile sectionate sunt indepartate cu ajutorul pensei vertebrale. Aceasta manevra se incepe la nivelul regiunii lombare si se continua spre regiunea craniala.

Necropsia maduvei spinarii:

maduva spinarii se aseaza pe o tava de lemn cu suprafata dorsala spre necropsier.

Cu ajutorul unei foarfeci dura se sectioneaza in linia mediana

Maduva se sectioneaza transversal la diferite nivele succesive, pastrand legaturile cu dura mater spinala.

Descrierea cuprinde:

In conditii obisniuite se constata:

III. Deschiderea cavitatii toracice si abdominale

Tehnica deschiderii

incizii cutanate

incizia in forma de T

incizia submento-pubica

deschiderea cavitatii toracice

decolarea lambourilor musculo-cutanate

executarea plastronului sternal

deschiderea cavitatii abdominale

butoniera epigastrica

sectionarea peretelui abdominal

sectionarea muschilor drepti abdominali

manopere speciale

Examenul si descrierea peretelui toracic si abdominal

Situsul organelor toracice si abdominale

Tehnica deschiderii

Cadavrul este asezat in decubit dorsal. Sub regiunea scapulara se aseaza un suport de lemn, care imprima toracelui o curbura cu convexitatea in sus. Capul si gatul atarna in spate. Mainile cadavrului se aseaza sub regiunea gluteala, asigurandu-se astfel o pozitie stabila a cadavrului. Medicul se plaseaza in dreapta cadavrului.

Incizii cutanate:

Incizia cutanata in forma de T

Consta dintr-o sectiune transversala si una mediana.

Incizia transversala leaga varful umerilor de-a lungul unei linii arcuate, cu concavitatea in sus, care trece deasupra manubriului sternal.

Incizia mediana porneste de la mijlocul liniei transversale, adica de la nivelul manubriului sternal, avand un traiect descendent in linia mediana anterioara a cutiei toracice, respectiv abdominale dupa cum urmeaza: deasupra corpului sternal, a procesului xifoid, a regiunii epigastrice si hipogastrice, ocolind umbilicul spre sanga, pana la simfiza pubiana.

Incizia submento-pubiana

Porneste cu 4-6 cm sub procesul mentonier si are un traiect descendent in linia mediana anterioara a gatului, toracelui si abdomenului, ocoleste umbilicul spre stanga si se termina deasupra simfizei pubiene.

Pentru sectionarea pielii se foloseste cutitul mic de autopsie, care se tine in podul palmei, cit mai paralel cu suprafata corpului, pentru a taia cu lama si NU cu varful cutitului. Cu degetele mainii opuse pielea se tine intinsa pe tot parcursul sectionarii. La nivelul umerilor, gatului si a sternului cutitul se apasa puternic in asa fel incat incizia sa cuprinda atat pielea cat si tesutul adipos subcutanat si muschii pana la os. La nivelul abdomenului cutitul se manuieste cu multa atentie, sectionand doar pielea si tesutul adipos subcutanat pana la aponevroza.

Deschiderea cavitatii abdominale

Butoniera epigastrica se executa sub procesul xifoid, prin ridicarea marginii drepte a liniei de incizie si sectionarea cu precautie cu varful cutitului mic de autopsie a peretelui abdominal pe o portiune scurta de 2-3 cm, in directia inciziei cutanate.

Sectionarea peretelui abdominal se incepe prin introducerea degetelui aratator si mijlociu al mainii stangi, tinut in supinatie, in butoniera epigastrica, cu varful spre simfiza pubiana. Peretele abdominal anterior (fascia, muschiul si peritoneul) se sectioneaza cu cutitul mic de autopsie, intre degetele indepartate, care ridica din inauntru planul abdominal.

Se evita lezarea stomacului, a intestinelor si a vezicii urinare. Daca intestinele sunt puternic destinse, peretele abdominal se poate sectiona si cu foarfeca mare butonata.

Sectionarea muschilor drepti abdominali:

Se face in partea stanga si apoi partea dreapta, din inauntru spre afara la nivelul insertiei pe osul pubis. La indivizii obezi se incizeaza si tesutul adipos subcutanat, pastrand insa integritatea pielii. Prin aceasta manevra se obtine o relaxare buna a peretelui abdominal, si un acces mai larg spre organele interne.

Deschiderea cavitatii toracice

Decolarea lambourilor musculo-cutanate toracice se face mai inai spre stanga apoi spre dreapta cadavrului.

La nivelul intersectiei dintre incizia cutanata transversala si cea mediana, deasupra manubriului sternal se prinde cu mana stanga marginea sectionata a pielii si se trage puternic spre latral si in jos.

In acelasi timp cu cutitul mic de autopsie, orientat cu taisul spre planul osos, se executa sectiuni lungi, prin care se decoleaza toate tesuturile moi de pe stern si coaste, inclusiv muschii pectorali. Tesuturile se tin in permanenta sub tensiune, tinand lamboul cutanat puternic in mana stanga, cu degetele 2-4 atezate pe suprafata externa a pielii, iar policele pe fata interna de sectiune. Tesuturile moi se decoleaza lateral pana la linia axilara mediana, respectiv varful coastelor flotante.

De-a lungul rebordului costal se sectioneaza si peritoneul, iar in dreapta sub control vizual ligamentul rotund al ficatului.

Decolarea lamboului cutanat cervical se face incepand de la nivelul inciziei transversale de pe torace, in sus si lateral, pana la marginea inferioara a mandibulei. Musculatura cervicala nu se decoleaza.

Executarea plastronului sternal:

. Se foloseste cutitul mic de autopsie, care se tine puternic in palma.

Se incepe cu sectionarea cartilajelor costale. Incepand de la primul spatiu intercostal se sectioneaza in stanga si apoi in dreapta cartilajele costale, la circa 1 cm medial de linia articulatiilor condro-costale, precum si muschii intercostali pana la nivelul diafragmei

Mai intai se strapunge cu varful cutitului tinut vertical musculatura din primul spatiu intercostal, dupa care printr-o miscare de apasare in jos a manerului, se taie cartilajul coastei a doua.

Prin ridicarea manerului, cutitul se readuce in pozitie verticala, sectionand totodata muschiul intercostal din spatiul urmator. In cursul acesor manevre repetate de ridicare si apasare a manerului, lama cutitului este orientat cat se poate de paralel cu suprafata interna a peretelui toracic, pentru a evita lezarea plamanilor. Manopera necesita effort, motiv pentru care se pot utiliza ambele maini, cea stanga ajutand-o pe cea dreapta in cursul apasarii manerului in jos.

Pentru decolarea diafragmului si a mediastinului anterior de pe stern, se ridica cu mana stanga rebordul costal stang si se strapunge muschiul in dreptul cartilajeor costale sectionate, dinspre cavitatea abdominala inspre torace (din inauntru spre afara), dupa care cu cutitul orientat oblic pe coaste se sectioneaza insertia anterioara a diafragmului.

La fel se procedeaza si in partea dreapta, strapungand insa diafragmul dinspre torace spre abdomen (din afara spre inauntru). Cu mana stanga se ridica pastronul sterno-condral si cu taisul cutitului indreptat oblic pe suprafata posterioara a sternului se decoleaza sub control vizual tesutul conjunctiv lax retrosternal.

Plastronul sternal se ridica cu atentie si se trage usor spre dreapta, evitand ruperea manubriului, dupa care se sectioneaza cartilajul primei coaste si articulatia sterno-claviculara. Cutitul mic de autopsie se introduce sub stern, cu taisul orientat in sus si inainte. Se executa o sectiune in directia umarului omolateral, si se taie cartilajul primei coaste in partea stanga respectiv dreapta.

Pentru dezarticularea sternului, se patrunde dinspre fata anterioara a sternului, cu varful cutitului mic de autopsie in articulatia sternoclaviculara stanga, si se executa o sectiune arcuata, cu convexitatea  spre linia mediana, separand astfel clavicula de stern. La fel se procedeaza si in partea dreapta.

Articulatia sternoclaviculara se poate sectiona si dinspre fata posterioara a sternului, cand se executa cate o sectiune, in partea stanga respectiv dreapta, de la mijlocul cartilajului primei coaste spre linia mediana a furculitei sternale.

Manopere speciale

Incizia cutanata toraco-abdominala poate fi modificata in functie de particularitatile cazului necropsiat:

in cazul leziunilor localizate la nivelul gatului (sant de spanzurare, plagi, etc) sectiunea porneste de la barbie sau de la apofiza mastoida stanga, trecand de-a lungul muschiului sternocleidomastoidian stang la manubriul sternal.

La nou-nascuti, pentru studiul leziunilor localizate in cavitatea bucala, odata cu incizia mediana, se sectioneaza si buza inferioara si mandibula cu ajutorul foarfecii pentru cartilaj.

Pentru facilitarea reconstructiei estetice a cadavrului, sectiunea transversala se poate executa sub linia bimamelonara.

Alteori incizia cutanata poate fi limitata asupra unei parti a abdomenului (ca o laparotomie mediana superioara), a abdomenului intreg sau asupra abdomenului si a partii inferioare a toraceluli.

Plagile de toate tipurile, cicatricele, fistulele, etc. localizate la pielea toracelui sau a bdomenului, se ocolesc spre stanga si eventual se sectioneaza de jur imprejur, pastrand legatura spre tesuturile mai profunde.

Deschiderea toracelui intampina greutati mai ales la cadavrele de varsta inaintata din cauza osificarii cartilajelor costale. In astfel de situatii coastele si clavicula se vor taia cu ferastraul pentru os, dealungul liniei axilare anterioare.

La noi nascuti si la sugari, pentru a avea un acces mai larg asupra organelor toracice, coastele si clavicula se vor sectiona cu costotomul de-a lungul liniei axilare anterioare.

Colectiile patologice ce apar cu ocazia deschiderii cavitatii abdominale sau toracice se scot cu ajutorul polonicului si se masoara cantitatea intr-un vas gradat.

Pneumoperitoneul se poate decela daca pielea din regiunea epigastrica se decoleaza in asa fel incat sa formeze un mic buzunar. In aceasta se toarna apa si butoniera peretelui abdominal se executa sub apa, urmarind aparitia bulelor de gaze care provoaca zgomot caracteristic.

Pneumortoracele se poate demonstra in asa fel incat din lambourile musculo-cutanate se formeaza catre un buzunar care se umple cu apa. Muschii intercostali se strapung sub nivelul apei.

Examenul si descrierea peretelui toracic si abdominal.

Dupa efectuarea inciziilor cutanate, deschiderea abdomenului si prepararea lambourilor musculo-cutanate se examineaza:

In conditii obisnuite :

Situsul organelor toracice si abdominale:

Inaintea scoaterii organelor din cadavru ele se examineaza din punct de vedere al raporturilor anatomice. Se urmareste:

Organele retroperitoneale

Dupa ridicarea anselor intestinale, se inspecteaza:

Organele micului bazin

Se examineaza dupa ridicarea intestinului subtire si eventual a colonului sigmoid. Se controleaza:

Nivelul de fixare a diafragmului fata de coaste sau spatii intercostale se stabileste dupa indepartarea suportului de lemn de sub cadavru, cu mana dreapta introdusa in supinatie sub rebordul costal stang si drept in linia medioclaviculara.

Necropsia organelor toracelui

Inima:

deschiderea sacului pericardic

deschiderea arterei pulmonare

scoaterea inimii

necropsia inimii

sectiunea transversala principala

sectionarea conului, orificiului si trunchiului pulmonar

sectionarea orificiului aortic si a aortei ascendente

sectionarea arterelor coronare

sectionarea atriului drept

sectionarea orificiului atrioventricular drept

sectionarea atriului stang

sectionarea orificiului atrioventricular stang

sectiunile transversale secundare

necropsia inimii prin sectiuni longitudinale de reper

manopere speciale

examenul si descrierea inimii.

Plamanii

scoaterea plamanilor

necropsia hilului pulmonar

sectionarea plamanului stang si drept

sectionarea bronhiilor si a vaselor

manopere speciale

examenul si descrierea plamanilor

organele gatului si ale mediastinului

scoaterea organelor gatului si ale mediastinului

necropsia organelor gatului si ale mediastinului

sectionarea aortei si ale ramurilor principale

sectionarea fagingelui si a esofagului

sectionarea laringelui si a traheei

sectionarea istmului faringian

sectionarea limbii

sectionarea glandelor salivare

sectionarea ganglionilor limfatic

sectionarea tiroidei si a paratiroidelor

manopere speciale

examenul si descrierea organelor gatului si ale mediastinului

scoaterea si nedcropsia organelor gatului si ale toracelui in comlexitatea lor (in bloc).

Inima

Deschiderea sacului pericardic

Pericardul se deschide pe fata sa anterioara. Aproximativ la mijlocul marginii stangi, pe fata anterioara, se ridica cu o pensa chirurgicala foita parietala a pericardului, si cu o foarfeca dreapta mijlocie se face o butoniera verticala, pornind de la acest nivel se executa trei sectiuni cu aceeasi foarfeca.

Prima se face in sus in directia vaselor mari. Este paralela cu marginea stanga, si tine pana la nivelul insertiei pericardului pe artera pulmonara.

A doua se face in jos, urmareste marginea stanga a sacului pericardic., pana la varful inimii.

A treia se executa tot in jos dar spre marginea dreapta a inimii

Deschiderea arterei pulmonare

Fixand cu o pensa chirurgicala peretele arterei pulmonare pe fata anterioara, folosind o foarfeca dreapta mijlocie, se va inciza artera de-a lungul axului. Aceasta incizie se prelungeste in sus, pana la nivelul bifurcatiei. NU se sectioneaza conul trunchiului pulmonar, si nici valvele mitrale. Se indeparteaza marginile inciziei si se scoate sangele lichid si cheagurile postmortale.

Scoaterea inimii

In mod obisnuit inima se scoate separat din cavitatea toracica, dar cand natura cazului necesita pastrarea conexiunilor anatomice (malformatii cardiace si/sau vasculare, tromboza, embolie), inima se va scoate impreuna cu celelalte organe toracice, in complexitatea lor.

Pentru scoaterea inimii,:

se prinde varful cu policele si indexul mainii stangi si se ridica in sus.

se vizualizeaza vena cava inferioara, care se sectioneaza transversal cu ajutorul cutitului mic de autopsie, imediat in vecinatatea pericardului parietal.

se aseaza cutitul mare de autopsie la baza inimii, in partea stanga, cu varful cutitului inspre clavicula, si taisul orientat inspre autopsier

se trage inima in sus si spre stanga, si se executa miscari de ferestruire, sectionand venele pulmonare, aorta, artera pulmonara si vena cava superioara.

Necropsia inimii

Inima se aseaza cu fata dorsala pe masuta de autopsie in asa fel incat baza inimii sa fie spre mana stanga, iar varful inimii spre mana dreapta a prosectorului.

Sectiunea transversala principala

Se executa cu ajutorul cutitului mare de autopsie,

Se tine in podul palmei, cu degetul mare asupra manerului, intr-o pozitie care sa permita miscarea libera a cotului.

Linia de sectionare se alege la circa 2 cm sub santul atrio- ventricular.

Cu o singura miscare se sctioneaza peretele anterior si lateral al inimii, respectiv septul interventricular

Peretele posterior NU va fi niciodata complet sectionat, asigurand legatura intre parti

Sectionarea conului, orificiului si trunchiului pulmonar

Se face cu foarfeca mare butonata,

Se introduce cu varful butonat in orificiul arterei pulmonare dinspre ventricolul drept de-a lungul septului interventricular.

Dupa sectionarea conului si orificiului pulmonar, se continua cu sectionarea trunchiului pulmonar pe fata sa anterioara

Sectionarea orificiului aortic si a aortei ascendente

Se executa tot cu foarfeca mare butonata.

De aceasta data se patrunde din ventricolul drepr in orificiul aortic, care se sectioneaza intre trunchiul pulmonar si urechiusa stanga.

In continuare se sectioneaza aorta ascendenta pe fata anterioara.

Sectionarea arterelor coronare

Se face in aceasta etapa deoarece continuitatea lor este inca in mare parte pastrata.

Mai intai se deschide artera coronara stanga.

Orificiul sau este situat in buzunarasul valvei aortice, imediat in vecinatatea liniei de sectionare.

Folosind o pensa chirurgicala si o foarfeca dreapta mijlocie sau mica, se deschide lumenul vasului pana la nivelul sectiunii transversale, dupa care se continua sectionarea in directia varfului inimii.

Ramurile mai mici se pot examina prin sectiuni transversale, executate cu bisturiul.

Se patrunde cu o sonda butonata in orificiul arterei coronare drepte, se cauta varful sondei in tesutul adipos pericardic, imediat in vecinatatea aortei se incizeaza vasul si se sectioneaza pe tot traiectul sau

Sectionarea atriului drept

Se executa cu foarfeca mare butonata.

Linia de sectiune este intre orificiile celor doua vene cave.

In cursul aqcestei manopere cordul se intarce cu varful distal si baza spre prosector.

Sectionarea orificiului atrioventricular drept

se executa cu foarfeca mare butonata

se introduce in orificiu din spre atriul drept spre ventricol, dupa care se executa sectionarea

linia de sectiune este paralela cu marginea dreapta a inimii, la circa 1 cm medial de acesta.

Sectionarea atriului stang

se face prin introducerea foarfecii in orificiile venelor pulmonare si unirea lor printr-o sectiune

Sectionarea orificiului atrioventricular stang

se face cu ajutorul foarfecii butonate.

Foarfeca se introduce din atriul stang in ventricol.

Linia de sectiune trece pe marginea stanga a inimii, pana la nivelul sectiunii transversale principale.

Ca urmare in partea superioara la peretelui anterior al ventricolului stang se formeaza un lambou miocardic patrat, care ramane in legatura cu valul anterior al valvei bicuspidale.

Sectiunile transversale secundare

Se executa cu cutitul mare de autopsie

Inima se aseaza in pozitia initiala (cu baza la stanga si varful spre dreapta prosectorului)

Se executa 3-4 sectiuni paralele cu sectiunea principala la circa 1-2 cm distanta una de alta.

Necropsia inimii prin sectiuni longitudinale de reper

Metoda preconizata de Virchow, consta din deschiderea in situ a inimii, folosind incizii de reper.

Mana stanga se introduce in supinatie sub inima si se prinde inima in asa fel incat degetele II-IV sa fie pe fata sa posterioara, iar policele pe fata anterioara.

Inima se ridica si se roteste spre dreapta, vizualizand cele doua vene pulmonare stangi.

Posterior de urechiusa stanga, cu ajutorul cutitului mic de autopsie, se executa o incizie intre aceste doua vene (I. Incizie de reper)

Lasand inima in aceeasi pozitie, se executa o incizie longitudinala pe marginea stanga, pana la varf, pentru deschiderea ventricolului sang. (II. Incizie de reper)

Degetele II-IV se introduc in incizia de pe ventricolul stang, fixand inima, care se roteste usor spre stanga, se vizualizeaza cele doua vene cave.

Se incizeaza longitudinal peretele atriului drept intre vena cava superioara si inferioara (a III-a incizie de reper).

Mentinand inima in aceeasi pozitie, se incizeaza ventricolul drept, la circa 1 cm medial de marginea dreapta  (a IV-a incizie de reper)

Manopere speciale

Pentru decelarea pneumopericardului se umple cu apa cavitatea toracica, iar pericardul se deschide sub nivelul apei, urmarindu-se evacuarea bulelor de gaze.

In caz de colectii patologice in cavitatea pericardica, acestea se aduna inca la executarea butonierei si se masoara in cilindru gradat.

Aderentele laxe si izolate situate intre foita viscerala si parietala a pericardului se desfac cu mana. In caz de concretiuni extinse care nu se pot decola, inima se scoate impreuna cu pericardul.

In cazurile cand se banuieste prezenta unei embolii gazoase sau aeriene, necropsia incepe in mod obligatoriu cu deschiderea cutiei toracice (si NU a cutiei craniene.)

incizia cutanata incepe la nivelul manubriului sternal

NU se sectioneaza cartilajul primei coaste

NU se dezarticuleaza clavicula

Se va ridica numai plastronul sterno-costal, evitand astfel posibilitatea deschiderii venelor mari ale gatului si patrunderea aerului in cavitatile inimii.

Dupa deschiderea sacului pericardic se toarna apa in cavitate. In caz de embolie masiva  inima pluteste in apa.

Sub apa se va sectiona ventricolul drept si apoi pentru confruntare si cel stang, urmarind evacuarea bulelor de gaze. Gazele din cavitatile cordului se pot aduna pentru analize chimice.

Examenul si descrierea inimii.

Dupa deschiderea sacului pericardic se vor examina:

Pericardul: dimensiune relativa, forma, grosime, luciu

Continutul cavitatii pericardice: cantitatea calitatea, densitatea, fluiditatea, culoarea

Suprafata seroasa a pericardului: aspectul, luciul, transparenta, gradul de umiditate, culoarea, continutul de sange, depotitele, formatiunile.

Pozitia si configuratia cordului in situ: forma, conformatia, dimensiunile cavitatilor ventriculare si atriale, a urechiuselor si a vaselor mari

Dimensiunile cordului: se stabilesc pe inima neautopsiata sau numai incizata:

Latimea la baza, lungimea de la baza la varf, grosimea (inaltimea) antero-posterioara, circumferinta la baza

Configuratia inimii: starea de dilatare a cavitatilor, cavitatile care participa la formarea varfului, forma

Epicardul: cantitatea, repartizarea, calitatea tesutului adipos subepicardic si gradul de penetrare intre fibrele miocardice.

Grosimea miocardului: cu rigla metalica sau metrul se masoara grosimea peretelui ventricular drept si stang, pe o sectiune perpendiculara pe perete. Nu se iau in considerare grosimea tesutului adipos subepicardic si nici cea a muschilor papilari.

Miocardul: consistenta, gradul de contractie (dur, moale, flasc), friabilitatea, desenul tisular, vascularizatia, culoarea.

Muschii papilari: dimensiunea, numarul, forma

Atriile: dimensiunea lor relativa, gradul de umplere, calitatea sangelui (lichid, inchegat), dezvoltarea urechiuselor si continutul lor.

Ventricolele: dimensiunea lor relativa, starea de contractie

Orficiile atrioventriculare: circumferinta, forma

Septul interatrial si interventricular: integritatea

Endocardul parietal atrial si ventricular si ale muschilor papilari: suprafata, luciul transparenta, grosimea si eventualele depozite.

Valvele tuturor orificiilor: numarul, forma, conformatia, grosimea, translucenta, marginile, mobilitatea, consistenta, culoarea.

Corzile tendinoase: dispozitia, grosimea, integritatea

Arterele coronare: dispozitia orificiilor, calibrul, traiectul, grosimea peretelui, elasticitatea, aspectul intimei.

Trunchiul pulmonar: dispozitia, traiectul, calibrul, intima,

Aorta: dispozitia, traiectul, calibrul, intima

In conditii obisnuite:

Plamanii

Scoaterea plamanilor

Pentru scoaterea plamanului stang se patrunde in hemitoracele stang, cu mana stanga, dinspre varf spre baza plamanului.

Se fixeaza hilul pulmonar intre degetele III-IV, in asa fel incat sa fie prinse bronhiile si vasele hilare, iar varful plamanului sa intre in podul palmei.

Plamanul se trage in sus si in linia mediana, dupa care sub control vizual, folosind cutitul mic de autopsie, se sectioneaza pedunculul pulmonar, cat mai aproape de plaman

Plamanul drept se va scoate in mod identic

Necropsia hilului pulmonar

Folosind o foarfeca dreapta mijlocie, si o pensa chirurgicala se vor sectiona vasele (artera pulmonara, venele pulmonare) si bronhiile principale, precum si cele lobare la inceputul lor

Sectionarea plamanului stang si drept

Sectionarea plamanului stang

Plamanul stang se aseaza pe masuta de necropsie cu fata mediastinala in jos, cu baza spre prosector, si varful distal.

Cu mana stanga se fixeaza plamanul in asa fel incat degetul mijlociu sa fie asezat in hilul pulmonar.

Folosind cutitul mare de autopsie se executa o sectiune pe convexitatea cea mai mare a plamanului, in directia hilului pulmonar. (in directia virfului degetului III in timp ce acesta se retrage)

Daca sectiunea s-a efectuat in mod corect, hilul pulmonar se deschide din inauntru.

Se introduce foarfeca buronata in bronhia principala, si se sectioneaza in doua lobul superior in directia varfului pulmonar.

Plamanul drept

Pentru o mai buna manipulare, se va aseza pe masuta invers, cu varful spre prosector si baza distal, si se va sectiona dinspre baza spre varf.

Sectionarea bronhiilor si a vaselor

folosind foarfeca drapta mijlocie si pensa chirurgicala, se deschid mai intai ramurile arterei pulmonare , apoi ramurile bronhiilor lobare in directie centrifuga

Manopere speciale

In caz de pneumotorace, pentru stabilirea locului de perforatie, plamanii NU se vor mobiliza. Cavitatea pleurala se umple cu apa si prin trahee se sufla aer in plamani, urmarind locul unde se evacua bulele de aer.

Examenul si descrierea plamanilor

Dupa scoaterea plamanilor se vor urmari.

In conditii obisnuite;

Organele gatului si ale mediastinului

Scoaterea organelor gatului si ale mediastinului

Se folosette cutitul cu doua taisuri

Se strapunge planseul cavitatii bucale, posterior de procesul mentonier, in asa fel incat varful cutitului sa iasa prin gura.

Prin miscari de ferestruire se sectioneaza musculatura planseului bucal de-a lungul marginilor interne ale corpului mandibulei mandibulei, spre stanga apoi spre dreapta.

Cu degetul aratator al mainii stangi se scoate varful limbii din cavitatea bucala si se trage in jos (se poate inveli intr-o compresa, sau se poate folosi pensa pentru limba)

Se introduce cutitul in cavitatea bucala, in asa fel incat varful cutitului sa se sprijine pe palatul dur.

In linia mediana se palpeaza cu varful cutitului limita dintre palatul dur si palatul moale, si se strapunge valul palatin imediat in vecinatatea osului.

Cu taisul cutitului indreptat oblic spre os, si prin miscari de ferestruire se decoleaza valul palatin, prin doua sectiuni executate spre stanga respectiv dreapta, sub forma de V rasturnat.

Lateral sectiunea se continua pana la fata interna a ramurei mandibulare.

Prin sectiunea valului palatin se introduce cutitul in profunzime, pana la nivelul coloanei vertebrale.

Se sectioneaza transversal peretele posterior al faringelui. Totodata se sectioneaza si artera carotida, vena jugulara interna si nervii din aceasta regiune.

Limba se trage in jos, tesutul conjunctiv al spatiului retrofaringean  este decolat cu ajutorul cutitului mic de autopsie.

La nivelul claviculei se sectioneaza artera si vena subclavie si nervii plexului brachial.

Organele mediastinului se trag in jos si fara ajutorul cutitului. Daca este necesar, decolarea se poate ajuta cu sectiuni in forma de V rasturnat, efectuate cu cutitul mic de autopsie pe fata anterioara a coloanei vertebrale.

Esofagul aorta ti tesutul conjunctiv inconjurator se vor sectiona imediat deasupra diafragmului, folosind tot cutitul mic de autopsie.

Necropsia organelor gatului si ale mediastinului

Organele gatului se aseaza pe masuta cu suprafata posterioara in jos si cu limba spre prosector.

Sectionarea aortei si ale ramurilor principale

Se efectueaza cu foarfeca mare butonata.

Varful butonat se introduce la nivelul sectiunii transversale de pe aorta ascendenta, si aorta se sectioneaza de-a lungul fetei anterioare

Pornind de la orificiile de deschidere ale vaselor mari care emerg din crosa, acestea se sectioneaza tot pe fata anteriora.

Organele gatului se intorc in asa fel incat fata lor dorsala sa fie in sus si limba spre prosector

Sectionarea fagingelui si a esofagului

Se foloseste tot foarfeca mare butonata

Se introduce in faringe, respectiv esofag, sectionand peretele posterior in linia mediana

Sectionarea laringelui si a traheei

Se foloseste foarfeca butonata

Din aceeasi pozitie in linia mediana se sectioneaza peretele posterior al laringelui.

Esofagul se trage in stanga si se sectioneaza peretele postero-lateral al traheeei, pana la nivelul bifurcatiei.

Sectionarea istmului faringian

Se incepe prin sectionarea palatului moale in stanga uvulei.

Amigdalele se fixeaza intre doua degete si se sectioneaza de-a lungul axului mare, folosind cutitul mare de autopsie

Sectionarea limbii

consta din 3-4 sectiuni transversale, perpendiculare pe suprafata limbii, executate cu cutitul mare de autopsie

Sectionarea glandelor salivare

Se face cu cutitul mare de autopsie, in axul lor longitudinal

Glandele submandibulare si sublinguale se scot impreuna cu limba si se vor sectiona aici.

Glanga parotida se scoate separat

Sectionarea nodulilor limfatici cervicali superficiali si profunzi

se face cu cutitul mare de autopsie, de-a lungul convexitatii lor mai mari, fixandutle intre doua degete.

Sectionarea glandei tiroide si a paratiroidelor

organele gitului se tin in palma, in asa fel incat fasciile de la nivelul laringelui sa fie destinse, si lobul stang al tiroidei sa fie in sus.

Cu cutitul mare de autopsie se executa o sectiune in axul lung al lobului stang. la fel se procedeaza si cu lobul drept al glandei

Glandele paratiroide se pot gasi pe fata dorsala a glandei tiroide prin mai multe sectiuni superficiale executate in axul lung al glandei

Manopere speciale

In toate cazurile cand se indica examenul amanuntit al organelor cervicale, incizia mediana poate fi prelungita pana la procesul mentonier, pentru a inlesni scoaterea organelor gatului.

In cazul intoxicatiilor cu substante caustice, suspiciunea corpilor straini intraesofagieni, hemoragiilor din venele esofagiene se pastraza continuitatea esofagului cu stomacul, si ele se vor autopsia impreuna.

Ulcerele peretelui dorsal al laringelui se pot examina in conditii mai bune daca laringele se deschide dinspre fata sa anterioara.

Foarfeca butonata se introduce din jos in sus prin bronhia principala dreapta, si se sectioneaza traheea respectiv laringele in linia mediana anterioara.

Examenul si descrierea organelor gatului si ale mediastinului

Dupa necropsia organelor gatului si ale mediastinului se vor descrie:

In conditii obisnuite:

Scoaterea si necropsia organelor gatului si ale toracelui in complexitatea lor (in bloc).

Se recurge la aceasta metoda cand natura leziunilor cere pastrarea conexiunilor anatomice dintre organe (vezi necropsia nou-nascutului).

Necropsia organelor abdomianle

Scoaterea si examinarea splinei

scoaterea splinei

necropsia splinei

examinarea si descrierea splinei

modificari patologice

Scoaterea si examinarea intestinelor

scoaterea intestinelor

necropsia intestinelor

examenul mucoasei intestinale

manopere speciale

examinarea si descrierea intestinelor

modificari patologice

Scoaterea si examinarea rinichilor

Scoaterea si examinarea restuli organelor abdominale

Sectionarea si examinarea vaselor mari

Sectionarea si examinarea stomacului si a duodenului

Sectionarea si examinarea ficatului si a cailor biliare

Sectionarea si examinarea pancreasului

Examinarea organelor abdominale in situ (tehnici speciale)

Scoaterea si examinarea organelor din micul bazin

La barbat

La femeie

Splina

Scoaterea splinei

Tehnica:

se sectioneaza diafragmul cu foarfeca mare in partea stanga pana la coloana vertebrala, si in partea dreapta pana la nivelul ligamentului falciform al ficatului, pentru facilitarea accesului in zonele subdiafragmatice.

Se prinde splina in mana stanga si se disloca in sus si spre dreapta. Aderentele organului in loja se desprind cu mana, sau in caz de rezistenta se sectioneaza cu cutitul mic.

Structurile care formeaza hilul splinei, artera si vena splenica se sectioneaza cu cutitul mic sub control vizual.

Daca splina adera intim de diafragm, portiunea respectiva de muschi se va sectiona si se va scoate impreuna cu organul. In cazul unor aderente puternice cu stomacul sau colonul transvers, splina se va extrage si se va examina impreuna cu aceste organe

Necropsia splinei

Se aseaza pe masuta de lemn cu fata convexa in sus si conform diametreului longitudinal se sectioneaza printr-o singura incizie cu cutitul mare de necropsie.

Se examineaza suprafata de sectiune, care se rade apoi usor cu taisul cutitului, observand cantitatea si calitatea materialului retinut pe cutit.

Splinele supranumerare atunci cand exista, se vor extrage, se vor masura, sectiona si examina, dupa ce in prealabil s-a notat cu exactitate localizarea lor.

Examinarea si descrierea splinei

Dupa necropsie si examinare se vor descrie:

In conditii obisnuite:

Modificari patologice

Atat capsula, cat si peritoneul perisplenic pot prezenta ingrosari si opacifieri, diferite depozite sau chiar aderente. Ele pot fi zbarcite sau destinse excesiv sau chiar rupte.

Splina poate fi marita in volum, ajungand sa cantareasca mai multe kilograme, sau sa fie mica, atrofica. Consistenta poate fi crescuta, indurata sau mai moale, flasca, friabila.

Pe suprefata de sectiune o culoare bruna-ruginie indica o hemoliza exagerata si depunere excesiva de fier. Cand se depune si pigment malaric parenchimul devine negricios.

In limfoamele maligne pulpa alba devine hipertrofiata si confluenta. Alteori se pot observa zone hemoragice, necroza, infarcte albe caracteristice, leziuni nodulare in special tuberculoase.

Artera splenica poate prezenta leziuni ateromatoase, anevrisme sau tromboze, vena splenica varicozitati sau tromboze.

Cind in organism exista o infectie, splina apare marita in volum, de consistenta mai moale, de culoare bruna roscata si se rade abundent pe suprafata de sectiune (splina infectioasa).

In diseminare septicemica importanta, splina poate avea o culoare inchisa, noroioasa, razuindu-se abundent pe suprafata de sectiune (splina septica)

Intestinele

Scoaterea intestinelor:

Se ridica colonul transvers si se cauta prima ansa jejunala, portiunea initiala libera a intestinului subtire.

In mezenterul acesteia se realizeaza o butoniera care permite executarea a doua ligaturi, intre care se sectioneaza intestinul. Ligaturile pot fi inlocuite de doua pense hemostatice.

Se trage in jos cu mana stanga bontul intestinal distal si cu cutitul mare tinut in mana dreapta ca un arcus de vioara se sectioneza mezenterul cat mai aproape de intestin, pana la cec.

Sectiunea se executa sub greutatea cutitului manevrat asemenea unui arcus de vioara, fara sa fie apasat. Cutitul intotdeauna se aplica perpendicular pe vasele mezenterice, evitand deschiderea intestinului.

Intestinul eliberat se pune intr-o tava sau intre picioarele cadavrului.

Se luxeaza cecul din loja sa prin tractiune spre stanga, si cu cutitul mic se sectioneaza peritoneul la dreapta cecului si a colonului ascendent.

Colonul transvers se trage in jos si se sectioneaza ligamentul gastrocolic si mezocolonul tarnsvers.

Colonul descendent se trage spre dreapta, si se sectioneaza peritoneul spre stanga intestinului, apoi se sectioneaza mezosigmoidul. In felul acesta se elibereaza intestinul gros pana la nivelul rectului, unde se sectioneaza intre doua ligaturi.

Necropsia intestinului

Se face cu foarfeca butonata (enterotomul)

Se introduce virful bont in lumen la nivelul extremitatii proximale. Pentru a se menaja placile Peyer, sectiunea se executa de-a lungul liniei de insertie a mezenterului.

Intestinul se trage cu mana stanga pe taisul foarfecii desfacute, tinute in mana dreapta. Manopera se realizeaza usor, daca mezenterul a fost sectionat corect.

Continutul intestinal obtinut in timpul acestor manevre se recolteaza intr-o tava.

Se examineaza dimensiunile si consistenta apendicelui, dupa care pornind de la orificiul cecal al organului, ea se deschide pe intreaga sa lungime. Daca lumenul nu este permeabil, se executa sectiuni transversale multiple.

Examenul mucoasei intestinale

Se executa prin intinderea organului sectionat intre indexul si mediul mainii stangi, incepand de la capatul proximal. Tragand progresiv intestinul cu mana dreapta sub controlul degetului mare al mainii stangi, aplicat pe index, se indeparteaza continutul si se examineaza mucoasa, spalandu-se usor cu jet de apa.

In cazul unor leziuni ale mucoasei se controleaza corespondenta lor pe suprafata peritoneala.

Aspectul placilor Peyer se apreciaza examinand intestinul extins in fata unei surse luminoase.

Manopere speciale

In caz de intoxicatie, continutul intestinului subtire si al intestinului gros se vor recolta separat in recipiente pentru examen toxicologic.

In caz de aderente intestinale, ele se vor desprinde cu mana cand sunt de mica extensiune si recente, se vor sectiona cu cutitul mic cand sunt rezistente fibroase. In caz de aderente extinse si ferme intre ansele intestinale sau intre intestin si alte organe, se va extrtage intestinul in bloc, izolat sau cu alte organe, in fuctie de imprejurari.

Cand deschiderea in sens longitudinal al intestinului nu este posibila, se vor executa cu cutitul mare sectiuni transversale asupra blocului intestinal, ceea ce permite examenul continutului si al structurii organului.

Cand exista anastomoze si fistule, ansele respective nu se vor separa de organele de care adera ci se vor extrage impreuna cu acestea.

In gastroenteroanastomoze eliberarea intestinului se efectueaza distal de portiunea interesata.

Prezenta unor leziuni importante care intereseaza concomitent intestinul si mezenterul, se recomanda extragerea impreuna a lor, fara desprinderea mezenterului sau chiar a altor organe abdominale aderente. Ulterior intestinul se va deschide sectionandu-se putin la dreapta de linia de insertie a mezenterului.

Examinarea si descrierea intestinului

Examinarea trebuie sa stabileasca anumite modificari patologice aparute in legatura cu dimensiunile, raporturile sau integritatea diferitelor segmente, existenta unor ptoze.

Se examineaza cu atentie integritatea si starea peretelui intestinal la nivelul suturilor.

Se apreciaza starea de plenitudine si distensie, ca si aspectul mucoasei.

Se cauta existenta unor ulceratii sau depozite la nivelul mucoasei, ca si hipertrofiile placilor Peyer, si a foliculilor limfoizi.

In conditii obisnuite

Modificari patologice

Pe traseul intestinului subtire se pot observa stenoze, ectazii, anastomoze, suturi chirurgucale stabilind circuite anormale sau indicand rezectii.

Peritoneul poate fi interesat de zone de opacifiere, aderente, hemoragii si prezenta unor depozite si exudate.

Placile Peyer pot apare ulcerate sau ca mici noduli.

Accentuarea desenului vascular detrminata de hipostaza cadaverica este mai exprimata in caz de procese inflamatoare sau tulburari de circulatie.

Apendicele poate fi hiperemic si turgescent (apendice erectil), cu lumenul disparut sau interesat de un proces flegmonos (pe suprafata de sectiune se scurge puroi), sau chiar necrotic, existand uneori perforatii. Alteori este atrofiat, fibros sau dilatat chistic, continand mucus sau aerozitate.

Glanda suprarenala stanga

Scoaterea glandei

Se palpeaza rinichiul stang si se descopera la polul sau superior loja glandei suprarenale, care se identifica atat prin palpare, cat si vizual.

Cu cutitul mic de autopsie se diseca tesutul adipos periglandular si se scoate glanda.

Necropsia glandei

Glanda extrasa se aseaza pe masa de lemn, se curata de invelisul celuloadipos.

Se cantareste, se masoara dimensiunile,

Se sectioneza perpendicular pe axul longitudinal in feli de 0,5-1 cm grosime.

Examinarea si descrierea glandei

Se descriu:

In conditii obisnuite:

Modificari patologice

Poate lipsi in anencefalie sau poate prezuenta dimensiuni anormale.

La cateva ore dupa deces parenchimul glandei sufera un important proces de autoliza, de care trebuie sa se tina seama la interpretarea leziunilor.

Pe langa hipertrofii sau atrofii se pot intalni hemoragii, leziuni necrotice cazeose au fibroze, formatiuni adenomatoase nodulare corticale sau medulare.

Pentru studii microscopice ulterioare, mai ales in cazul unor tumori medulare, se recomanda fixarea pieselor de glanda suprarenala in amestecuri de baza bicromat (bicromat de potasiu 2,5 g; sulfat de sodiu 1 g; apa distilata 100 ml; formol neutru 10 ml)

Rinichii

Scoaterea rinichilor

Dupa controlul vizual si digital al lojei renale, rinichiul se trage usor spre partea opusa (mai intai cel stang, apoi cel drept)

La 2-3 cm lateral, paralel cu marginea externa a organului, cu cutitul mic se executa o sectiune semicirculara, incizia intereseaza peritoneul si tesutul adipos subiacent.

Cu mana stanga rinichiul se impinge usor in afara,

Artera si vena renala se sectioneaza oblic de sus in jos si dinafara inauntru, de la polul superior spre coloana vertebrala, menajandu-se ureterul dispus dorsal.

Cu aceeasi mana, rinichiul mentinut inca in loja de ureter si tesutul adipos perirenal se trage in jos spre bazin.

Ureterul se elibereaza prin disectie cu cutitul mic pana la intrarea in micul bazin.

Necropsia rinichilor

Devenit mobil, rinichiul cuprins de palma stanga la nivelul marginii hilare este fixat intre police si celelalte degete, ureterul fiind trecut printre doua degete.

In acesta pozitie cu cutitul mare se executa o incizie pe marginea convexa a organului, care intereseaza parenchimul pe o profunzime de 2-3 mm.

Se indeparteaza manual grasimea perirenala, apoi la nivelul sectiunii se prinde cu pensa sau cu degetele capsula renala si se decapsuleaza.

Reluand rinichiul in pozitia descrisa anterior, prima sectiune se completeaza pana in apropierea hilului. Astfel rinichiul se separa in doua jumatati care la nivelul hilului raman legate intre ele printr-o banda subtire de parenchim. Atentie la palma stanga.

Se controleaza friabilitatea rinichiului rupandu-se parenchimul la nivelul polului inferior.

Elasticitatea se apreciaza indoind complet jumatatea de organ obtinuta prin sectionare.

Cu ajutorul unei foarfeci mici se deschide bazinetul si ureterul, pana la intrarea in micul bazin.

Pentru a se putea ulterior deosebi cei doi rinichi, ureterul stang se sectioneaza mai lung

Dupa deschiderea lor cu foarfeca mica se examineaza artera si vena renala si ramurile lor principale.

In caz de malformatii sau inflamatiiale aparaului urogenital, pentru o mai buna examinare a modificarilor cei doi rinichi se scot in bloc, impreuna cu aorta abdominala, vena cava inferioara si vezica urinara

Examinarea si descrierea rinichilor

Dupa examinare se descriu:

In conditii obisnuite:

Modificari patologice

Aderentele care pot determina rupturi ale capsulei in timpul indepartarii indica o fibroza subiacenta, ca urmare a proceselor inflamatoare cronice sau arteriosclerotice.

In procesele inflamatoare sau distrofice rinichiul poate fi marit in volum, mai rosie, mai palid sau pestrit. In inflamatii cronice sau in arterioscleroza este mic, cenusiu, cu suprafata granulata.

Se pot observa ectazii ale venelor stelate indicand staza.

Se poate observa pastrarea partiala sau totala a lobulatiei fetale. Consistenta poate deveni friabila sau indurata.

Corticala poate apare ingrosata, mai palida sau mai rosie in procesele inflamatoare sau distrofice. In arterioscleroza si inflamatii cronice este mai cenusie si mai subtire.

Pe suprafata de sectiune pot apare chisturi, abcese, infarcte, leziuni nodulare mai ales cazeoase, tumori benigne sau maligne.

Vasele renale pot prezenta leziuni ateromatoase, ectazii, tromboze.

Bazinetul poate prezenta aberatii de configuratie si dimensiuni, mucoasa poate fi modificata de diferite leziuni, hemoragii, ulceratii, precum se pot intalni calculi.

Se pot intalni variatii de calibru ale ureterelor, stenoze, dilatatii, variatii in numar si traiect precum si alte modificari.

Scoaterea restului organelor abdominale

la nivelul promontoriului sacral se sectioneaza cu cutitul mic aorta si vena cava inferioara, respectiv arterele si venele iliace comune, impreuna cu tesutul conjunctiv din jur.

Se decoleaza legaturile tisulare laxe dintre aceste vase si coloana vertebrala, tragandu-le in sus cu mana stanga de capatul sectionat. Decolarea se face pana la nivelul diafragmului, unde au fost sectionate anterior.

Se sectioneaza insertia diafragmului pe coaste, eliberand complet organele abdominale ramase, care se scot din cavitaea abdominala si se aseaza pe masuta de disectie.

Se examineaza succesiv vasele mari, stomacul si duodenul, pancreasul, caile biliare, glanda suprarenala dreapta, ficatul.

Sectionarea si examinarea vaselor mari

Complexul de organe abdominale se aseaza pe masuta de disectie cu fata dorsala in sus si capatul proximal spre examinator.

se sectioneaza aorta cu foarfeca mare butonata de-a lungul liniei mediane dorsale, continuand cu arterele iliace comune.

Prin indepartarea marginilor sectiunii se examineaza aspectul intimei.

In functie de interes se deschid ramurile emergente (trunchiul celiac, ramurile mezenterice, splenice, gastrice, artera mezenterica inferioara, arterele renale)

Se deschide vena cava inferioara pe fata dorsala, pe linia mediana, precum si unele ramuri ale sale.

Se examineaza limfonodulii paraaortici.

In conditii obisnuite:

Vasele mari prezinta un calibru uniform, care diminua usor in sens distal, cu intima neteda .

Modificari patologice:

Examinarea poate pune in evidenta placi ateromatoase, ectazii sau tromboze. In carcinomul renal se pot intalni tromboze neoplazice care prin vena renala si vena cava inferioara pot ajunge pana in atriul drept.

Limfonodulii paraaortici pot apare hipertrofiati in unele procese inflamatoare, dar mai ales in legatura cu metastaze tumorale sau limfoame maligne.

Sectionarea si examinarea stomacului si a duodenului

Se aseaza complexul de organe abdominale cu fata anterioara in sus, cu partea diafragmatica spre examinator.

Se foloseste foarfeca mare butonata

Plecand de la bontul esofagian distal sau de la cardie se deschide stomacul pe fata anterioara la 1 cm de curbura mare. Sectiunea menajeasa arterele gastrice de pe curbura mare

Continutul stomacului se recolteaza intr-un vas gradat.

Dupa traversarea pilorului, se continua sectiunea de-a lungul peretelui anterior al duodenului, deschizand cele patru portiuni ale sale pana la nivelul extremitatii distale sectionate si ligaturate anterior.

Mezenterul se menajeaza prin tractiunea sa in sus

In cursul acestor manevre se apreciaza existenta unor fistule sau dehiscente, respectiv permeabilitatea unor anastomoze si suturi. Pot fi folosite inainte de sectionare imersionarea stomacului umplut cu aer sau cu lichide colorate intr-un vas cu apa.

Pe piesa gastroduodenala deschisa, se examineaza aspectul mucoasei gastroduodenale, proeminenta plicilor sau existenta si caracterul unor ulceratii, tinandu-se seama ca dupa deces mucoasa gastrica se ramoleste relativ repede printr-un proces de autoliza.

Se apreciaza de asemenea cantitatea si calitatea continutului gastric.

Se noteaza aspectul seroasei si a vaselor

Segmentul duodenal este supus acelorasi examinari.

Sectionarea si examinarea pancreasului

Pancreasul se pune in evidenta in complexul de organe, dupa ce stomacul se trage spre dreapta, si capul glandei se repereaza la nivelului portiunii descendente a duodenului. Corpul incruciseaza anterior vasele mari.

se fixeaza pancreasul cu mana stanga si se sectioneaza in sens longitudinal.

Se examineaza suprafata de sectiune.

Se eliberaza de legaturile cu organele invecinate si se cantareste.

In cazuri speciale cu ajutorul unei foarfece fine se deschide canalul Wirsung, ca si canalul accesor, plecind de la papila Vater spre coada organului. In aceste cazuri se examineaza si raporturile canalelor pancreatice cu canalul coledoc.

In conditii obisnuite:

Modificari patologice

La persoanele in varsta, mai ales la obezi si diabetici, tesutul glandular este inlocuit partial de tesut adipos.

In caz de necroza hemoragica a organului, la suprafata sau pe sectiune apar infiltratii hemoragice si focare de necroza grasoasa asemanatoare unor picaturi de lumanare.

Sectionarea si examinarea ficatului si a cailor biliare

Complexul de organe se mentine in pozitia precedenta, si se controleaza permeabilitatea cailor biliare prin comprimarea vezicii, urmarind scurgerea consecutiva a bilei prin papila lui Vater.

In acelas csop se poate comprima ligamentul hepatoduodenal corspunzator canalului hepatic si coledoc.

in cazul in care in urma acestei manopere nu se scurge bila se introduce o sonda canelata si se vor deschide caile biliare prin sectionare cu o foarfeca mica.

Se dechid succesiv canalul coledoc, hepatic si cistic, ultimul pana la vezica biliara.

Daca caile biliare apar permeabile si deschiderea lor nu este necesara, cu cutitul mic se sectioneaza ligamentul hepatoduodenal pana la nivelul hiatul lui Winslow. Se urmareste aspectul canalului coledod, al venei porte si al limfonoduluilor din hilul hepatic.

In caz de modificari patologice, fiecare element se va diseca cu atentie.

In continuare se sectioneaza toate tesuturile care leaga ficatul de restul organelor abdominale: ligamentul hepatogastric, vena cava inferioara, diafragmul.

Ficatul astfel eliberat se aseaza pe masuta de disectie cu hilul in sus.

Pe fata inferioara a lobului drept se observa glanda suprarenala dreapta invelita de obicei in tesut adipos. Se sectioneaza pe ficat, examinandu-se dupa criteriile mentionate la necropsia glandei suprarenale stangi.

Vezica biliara se deschide infigand cutitul cu taisul indreptat spre sus prin peretele inferior astfel incat saiasa prin fundul ei, dupa care se sectioneaza acest prete.

Dupa spalare se examineaza cavitatea si mucoasa vezicii biliare, ca si consistenta peretilor.

Se aseaza apoi ficatul cu fata inferiora in jos, si cu cutitul mare se sectioneaza de-a lungul axului mare in portiunea cea mai convexa, pastrind un strat suptire de parenchim care sa mentina legatura intre cele doua parti. Cand este necesar, pentru a urmari extensiunea unor leziuni, se executa multiple sectiuni paralele in ambele parti.

In conditii obisnuite

Modificari patologice:

Ficatul poate apare marit sau micsorat in volum, pastrindu-si forma caracteristica si suprafata neteda, sau prezentind deformari mai mult sau mai putin importante si o suprafata nodulara.

Se intalnesc variatii de culoare, difuze sau circumscrise, ca si de consistenta (inmuieri sau induratii). In functie de imprejurari, suprafata de sectiune este mai uscata sau lasa sa se scurga o cantitate abundenta de singe. In caz de hipertensiune grasa extinsa, la sectiune cutitul se unge.

Bila uneori se poate acumula in cantitati importante, destinzand vezica.

Alteori continutul vezicii destinse este constituit din mucus, puroi sau calculi. Peretele poate fi mai subtire, dar si mai gros, dur, chiar impregnat cu calciu. Caile biliare pot fi obstruate de calculi, exudat, paraziti.

Examenul organelor abdominale in situ (tehnici speciale)

Dupa extragerea splinei, intestinelor si rinichilor se executa urmatoarele manopere pentru examinarea in situ a restului organelor abdominale:

se efectueaza o butoniera la nivelul portiunii descendente a duodenului, de la care se deschide acest segment intestinal pana la extremitatea distala sectionata.

De la aceeasi butoniera se deschide si segmentul proximal al duodenului, apoi stomacul pe fata anterioara, de-a lungul curburii mari. Continutul stomacului se recolteaza intr-un vas gradat.

Se controleaza permeabilitatea cailor biliare prin comprimarea vezicii. Daca nu curge bila prin deschiderea canlului coledoc la nivelul papilei Vater, se deschide cu foarfeca canalul coledoc, hepatic si cistic, urmarind evidentierea obstacolului.

In continuare sub control vizual se sectioneaza ligamentul hepatoduodenal si se deschide fara a se sectiona complet vena cava inferioara.

Se introduce policele mainii stangi de jos in sus in vena cava superioara, se prinde in aceasta mana ficatul. Se examineaza ficatul si vezica biliara, implicit glanda suprarenala dreapta dupa procedeul anterior.

Pancreasul se fixeaza cu mana stanga de peretele posterior al abdomenului si se sectioneaza in sens longitudinal.

Se sectioneaza vasele mari la nivelul promontoriului si se deschide aorta cu foarfeca butonata mergand in sens proximal.

Dupa toate aceste manopere se extrag organele din abdomen, prinzand extremitatea distala a aortei si decoland progresiv pe planul prevertebral.

Scoaterea si examinarea organelor din micul bazin

Scoaterea organelor micului bazin

Se foloseste cutitul mic de autopsie.

Cu degetele de la mana dreapta se decoleaza tesutul conjunctiv prevezical de pe fata interna a simfizei pubiene. Inainte pana la prostata, respectiv pana la uretra iar lateral pana la cordonul spermatic, respectiv ligamentul rotund.

De-a lungul liniei terminale stangi se prinde si se trage in sus cordonul spermatic, prin acesta se ridica testicolul.

Cu ajutorul cutitului de autopsie se sectioneaza peritoneul si tesutul subperitoneal corespunzator orificiului intern al canalului inguinal. Astfel, testicolul se va trage inauntru si se va elibera cu cutitul. La fel se procedeaza ti pe partea dreapta.

Mina stinga prinde capatul sectionat al rectului si fundul vezicii urinare, in asa fel incat rectul sa fie prin intre degetele 4-5 si vezica intre degetele 1-2.

Tragand in sus rectul si vezica urinara de-a lungul liniei terminale, se sectioneaza peritoneul pe partea stanga, apoi pe partea dreapta.

Cu cutitul decolam rectul de pe sacru pana cand se elibereaza si de pe diafragmul urogenital. Astfel organele micului bazin raman atarnate numai de rect si uretra, respectiv la femei si de vagin.

Tragand in sus organele micului bazin, aceste formatiuni se vor sectiona imediat deasupra diafragmului urogenital.

Piesa scoasa contine:

La barbati rectul, vezica urinara cu prostata, cordonul spermatic si testiculele

La femei: rectul, vezica urinara, vaginul, uterul, trompele si ovarele.

Manopere speciale

daca vezica urinara este plina, prima data se va goli cu ajutorul unui cateter metalic, urina fiind adunata intr-un vas gradat.

Cand uretra este stricturata, vezica nu se cateterizeaza, ci se face o butoniera in fundul vezicii urinare, prin care se lasa sa se scurga urina intr-un vas gradat.

Daca exista leziuni patologice in jurul cordonului spermatic, se va decola pielea pana la orificiul extern al canalului inghinal. Tragand in sus cordonul spermatic cu mana stanga, iar prin apasarea scrotului cu mana dreapta, ajutam scoaterea testicolelor.

Autopsia organelor micului bazin la barbati

instrumente folosite: foarfeca butonata, cutitul mare de autopsie

pozitia organelor este cu fata dorsala in sus si cu capatul sectionat al rectului spre prosector.

Se introduce foarfeca dinspre capatul proximal in rect si se sectioneaza peretele dorsal. Mateiile fecale se vor scoate si mucoasa se spala.

Se aseaza organele cu vezica urinara in sus si cu fundul vezicii spre prosector.

Deschiderea vezicii urinare. In polul vezical se face o butoniera, prin care se introduce foarfeca si de-a lungul liniei mediane anterioare se sectioneaza peretele anterior al vezicii. In continuare se deschide si uretra.

Deschiderea ureterelor. Se vor cauta orificiile vezicale ale ureterelor, care se gasesc la colturile trigonului vezical. Se introduce o sonda canelata subtire si de-a lungul ei se va deschide ureterul, sectionand totodata si partea corespunzatoare a peretelui vezical.

Prostata se sectioneaza pe fata dorsala, pentru a nu se leza uretra. In planul orizontal, deci transversal pe axul uretrei se executa una sau mai multe incizii.

Veziculele seminale se gasesc pe peretele posterior al vezicei urinare, la dreapta si la sanga prostatei. Veziculele seminale se vor sectiona longitudinal.

Plexul venos periprostatic se examineaza pe sectiuni transversale, eventual executand sectiuni complementare.

Cordonul spermatic se examineaza pe sectiuni multiple.

Testiculele se vor sectiona de-a lungul axului mare pe fata anterioara. La inceput se executa incizii superficiale pentru a deschide capsula seroasa a testicolului, prin care devine vizibila albuginea si epididimul. In acelasi plan se va sectiona si testicolul impreuna cu epididimul

Descrierea macroscopica

Se vor descrie amanuntit urmatoarele organe: rectul, vezica urinara, prostata, veziculele seminale, canalele deferente, capsula testiculara, testicolul, epididimul.

Pentru organele respective se vor consemna: dimensiunile, lunguimea, grosimea, circumferinta, starea mucoaselor, suprafata, culoarea, continutul, consistenta etc..

In conditii obisnuite:

Autopsia completa a organelor genitale masculine

Procedeul este urmat in caz de : strictura uretrala, leziuni ale penisului sau ale teritoriului anal si perianal.

se folosesc cutitul nic de autopsie, cutitul cu doua taisuri

se aseaza un suport sub bazin si se indeparteaza coapsele

se realizeaza decolarea organelor din micul bazin dupa procedeul de mai sus, insa nu se sectioneaza organele la nivelul daifragmului urogenital. Testicolele eliberate se vor trage in bazin.

Incizia tegumentelor. Incizia abdominala mediana se va prelungi mai departe. Pornind de la simfiza se ocolesc spre stanga penisul si scrotul si se sectioneaza jur imprejur orificiul anal.

Penisul se prinde la radacina lui si corpul cavernos se trage din pielea inconjuratoare. Penisul se sectioneaza transversal imediat proximal de santul balano-preputial.

Se sectioneaza imediat pe os ligamentul suspensor al penisului, care astfel se poate decola de pe os.

Se introduce cutitul cu doua taisuri imediat sub simfiza pubiana, si se strapunge musculatura fundului micului bazin. Prinzand de rect si vezica urinara organele miculuibazin se trag in sus, si se sectioneaza diafragma pelviana si urogenitala, ocolind penisul si anusul.

Organele micului bazin, cat si cele astfel scoase se vor autopsia cu metoda mai sus mentionata. Pornind de la vezica se deschide uretra de-a lungul fetei dorsale a penisului, sectionand totodata si corpul cavernos. Se pot executa si sectiuni transversale.

Autopsia organelor micului bazin la feneie.

se folosesc foarfeca butonata, foarfeca pentru vase, cutitul mare de autopsie.

Rectul si vezica urinara se vor autopsia la fel ca si la barbati. In scopul de a o cruta de manopera urmatoare, vezica urinara se eliberaza de uter si vagin si se rasfrange spre stanga.

Pozitia: organele micului bazin se vor aseza cu uterul in sus si cu capatul inferior sectionat al vaginului spre prosector.

Cu ajutorul foarfecii butonate se va sectiona peretele anterior al vaginului de-a lungul liniei mediane pana la fundul de sac anterior.

Se masoara dimensiunile uterului. Se examineaza cu atentie portiunea vaginala a uterului.

Uterul se va sectiona pe fata anterioara, de-a lungul liniei mediane. Avand in vedere fermitatea miometrului, sectionarea se face cu cutitul mare de autopsie, fara a se inciza si peretele posterior al uterului. Incizia poate fi intregita cu foarfeca.

La fundul uterului de la capatul de sus al inciziei, se sectioneaza in forma de T spre cele doua origini ale trompelor uterine. Astfel se deschide cavitatea uterina, care se masoara si se examineaza.

Tuba uterina se examineaza pe sectiuni transversale repetate, sau se sectioneaza longitudinal cu ajutorul unei foarfeci fine, de-a lungul unei sonde canelate.

Ovarele se prind intre degetele mainii stangi ti se sectioneaza corespunzator planului principal.

Descrierea macroscopica:

Se vor descrie: rectul, vezica urinara, vaginul, colul uterin, canalul cervical, uterul, miometrul, endometrul, cavitatea uterina, trompele uterine, ovarele parametrul.

Se vor consemna toate caracterele organelor ca la barbati.

In caz de graviditate se va stabili lungimea fatului stabilindu-se astfel si varsta sarcinei. Autopsia fatului se face separat. Se va descrie: placenta, cordonul ombilical, sacul amniotic, lichidul amniotic, decidua, reziduri dupa avort sau sarcina, endometrita puerperala, rupturi, perforatii ale miometrului sau ale colului.

In coditii obisnuite:

Autopsia completa a organelor genitale la femei

In caz de procese patologice legate de graviditate, avort, nasteri, precum si de leziuni ale organelor genitale externe sau a peritoneului, se indica autopsia completa a organelor genitale externe si inerne.

se folosesc cutitul mic de autopsie, cutitul cu doua taisuri.

Pozitia: se aseaza un suport sub bazin si se indeparteaza coapsele.

Se realizeaza decolarea organelor din micul bazin, dupa procedeul de mai sus, dar ele nu se vor sectiona la nivelul diafragmului urogenital.

Incizia tegumentelor. In continuarea inciziei mediane abdominale, se sectioneaza tegumentul corespunzator simfizei pubiene. La nivelul comisurei anterioare a buzelor mari, incizia se bifurca si inconjoara buzele mari si anusul.

Cu cutitul cu doua taisuri se strapung tesuturile moi, imediat sub simfiza pubiana. Organele micului bazin, rectul si vezica urinara sunt trase in sus, cu cutitul se sectioneaza in jur musculatura din fundul micului bazin, de-a lungul inciziei cutanate.

Organele micului bazin si organele genitale astfel scoase, se vor autopsia dupa metoda de mai sus.

VI. Necropsia extremitatilor

Necropsia articulatiilor

Examenul vaselor sanguine ale membrekor

Examinarea oaselor si maduvei osoase

Aceste examinari se fac numai in cazuri speciale in functie de natura si extinderea proceselor patologice.

Necropsia articulatiilor

Articulatiile se dexchid de obicei dupa metodele aplicate in chirurgia ortopedica, efectuand sectiuni transversale cu ajutorul cutitului mic de autopsie.

Deschiderea articulatiei umarului

Se face prin prelungirea inciziei transversale care s-a efectuat la deschiderea toracelui si abdomenului (incizia in T).

Prin rasucirea membrului superior spre afara, se sectioneaza capsula articulara si tendonul muschiului biceps.

Deschiderea articulatiei cotului

Se face printr-o incizie care trece in jurul olecranului, cotul fiind indoit

Deschiderea articulatiei carpale

Se face pe suprafata palmara, printr-o incizie transversala usor convexa in sus, efectuata printre cele doua procese stiloide.

Articulatiile degetelor

Se deschid pe fata dorsala, printr-o sectiune transversala

Deschiderea articulatiei coxo-femorale

Se face printr-o incizie longitudinala profunda sub ligamentul inghinal.

Dupa rotirea spre afara a membrului inferior se deschide capsula articulara si se sectioneaza ligamentul rotund

Deschiderea articulatiei genunchiului

Se face printr-o incizie in forma de U, care leaga cei doi epicondili femorali si trece sub rotula.

In continuare se sectioneaza ligamentul rotund, ligamentele laterale si cele cruciate ale articulatiei

Deschiderea articulatiei maleolare

Se face pe fata anterioara a gleznei, printr-o incizie transversala, dupa care se rasuceste piciorul in jos.

Deschiderea apriculatiei policelui

Se face printr-o incizie transversala pe fata dorsala.

Se descriu:

Examinarea vaselor sanguine

Membrul superior

pornind de la sectiunea transversala pana la articulatia cotului, se sectioneaza tegumentul de-a lungul santului bicipital.

Se diseca vasele si se deschid longitudinal sau prin sectiuni transversale.

Membrul inferior

se sectioneaza tegumentul si tesutul subcutanat pe fata antero-mediala a coapsei, pornind de la capatul inferior al inciziei mediane pana la epicondilul medial al femurului.

Se diseca arterele si venele , incepand cu vasele iliace.

Artera si vena poplitee se diseca dinspre spatiul poplitean.

Se descriu

Examinarea oaselor si a maduvei osoase

Scoaterea si examinarea femurului

Dupa o sectiune pe fata anterioara a coapsei se dezarticuleaza genunchiul si articulatia coxo-femorala si se indeparteaza osul.

Maduva osoasa se examineaza dupa ferestruirea longitudinala a femurului.

Examinarea sternului

Se face dupa ce acesta a fost ferestruit in linia mediana

Examianrea maduvei din osul iliac

Se decoleaza tesuturile moi, si prin ferestzruiri paralele se obtin fragmente osoase, care se pot utiliza si pentru examenul microscopic al maduvei.

VII. Necropsia nou-nascutilor

Examenul extern

Necropsia capului

Deschiderea toracelui si abdomenului

Necropsia organelor toracelui si a gatului

Necropsia organelor abdominale

Examinarea oaselor

Examinarea placentei

Dupa necropsia unui fat, respectiv nou-nascut trebuie sa raspundem la urmatoarele intrebari.

fatul a fost matur

fatul a fost viabil sau nu

a trait in timpul nasterii

cit timp a trait dupa nastere

care este cauza mortii

Pentru a putea raspunde la aceste intrebgari, in cursul necropsiei se va da atentie deosebita greutatii si taliei fatului, unor dimensiuni si structuri anatomice particulare, precum si existentei unor malformatii externe sau interne.

In continuare vom discuta numai acele manopere, care difera de necropsia adultului.

Examenul extern

Lungimea fatului

Fatul matur are la nastere lungimea de 49-51 cm. Cunoscand lungimea, se poate aprecia cu aproximatie si varsta fatului.

In primele 5 luni lungimea fatului este egala cu numarul lunilor ridicate la patrat, iar in lunile 6-10 este egala cu numarul lunilor inmultit cu 5. Astfel:

Greutatea fatului

Fatul matur are la nastere o greutate de peste 2500 g. (normal 3000-3500g).

intre 1500- 2500 g fatul este prematur

intre 1000- 1500 g fatul este imatur

sub 1000 g este considerat avorton

Dimensiunile capului.

Circumferinta se masoara cu centimetrul panglica, iar diametrele cu ajutorul compasului de masurat (craniometru, pelvimetru). La fatul matur gasim urmatoarele valori:

Dimensiunile trunchiului

Tegumentul

la fatul matur este bogat in tesut adipos, fata si membrele sunt rotunjite,la nivelul articulatiilor si pe coapse apar cute

la fetii prematuri intreaga suprafata a tegumentului este acoperita cu lanugo, si cu cantitati mai insemnate de vernix cazeos

la fatul imatur tesutul adipos subcutanat este slab reprezentat sau lipseste, tegumentul este rosiatic albastrui

Examenul extern pe regiuni

La ochi se cauta persistenta membranei pupilare, care dispare in luna a 8-a a sarcinii. Este o membrana vascularizata la nivelul pupilei.

La examenul nasului si urechilor se vor cauta insulele cartilaginoase, care sunt prezente la fetii maturi si lipsesc la prematuri.

La fetii maturi ombilicul se gaseste la jumatatea distantei dintre procesul xifoid si simfiza pubiana. La prematuri se gaseste mai jos.

Cordonul ombilical:

Se masoara lungimea 50 cm, grosimea 1- 2 cm,

se examineaza capatul bontului: sectionat, rupt

ligatura cordonului ombilical, reactia inflamatoare de demarcare, respectiv procesul de cicatrizare dupa desprinderea cordonului. In conditii obisnuite cordonul ombilicale se desprinde la 6-10 zile dupa nastere.

La fetii prematuri testicolele nu au coborat in scrot, respectiv labiile mici proemina intre labiile mari ale vulvei

Starea regiunii perineale. Existenta si permeabilitatea orificiului anal. Eliminarea de meconiu pledeaza pentru starea de asfixie a fatului.

La nou-nascutul matur unghiile de la maini depasesc varful degetelor, iar la picioare au acelas nivel.

Necropsia capului

Se examineaza atent:

modificarile de forma ale capului, locul bosei serosanguine, dimensiunile si starea fontanelelor.

Starea oaselor: gradul de osificare, elasticitatea, dislocarea lor, eventualele fracturi, infundaturi

Prezenta hematoamelor subperiostale: cefalhematom extern

Deschiderea craniului

Se face dupa metoda Beneke, adica dealungul suturilor, cu ajutorul unei foarfece, evitand lezarea coasei cerebrale si a cortului cerebelos.

dupa deschiderea craniului se sectioneaza corpul calos si se scot separat cele doua emisfere cerebrale, sectionand fiecare peduncul.

Dupa examinarea atenta a coasei cerebrale si a cortului cerebelos se sectioneaza aceste formatiuni si se scoate cerebelul, impreuna cu puntea si bulbul.

Prin emisferele cerebrale se fac sectiuni transversale, iar cerebelul, puntea si bulbul se sectioneaza in mod obisnuit.

La nou-nascutul matur caile motorii sunt mielinizate, astfel corespunzator capsulei interne si a cailor piramidale din bulb se observa bine substanta alba.

In rest creierul are o culoare cenusie-roza uniforma, substanta alba si cenusie nu sunt net delimitate, datorita lipsei de mielinizare.

Dupa decolarea durei mater, cu varful cutitului mic se deschid cavitatile timpanice. La un nou-nascut mort ele contin un lichid gelatinos. Aerul patrunde in cavitatile timpanice in timpul primelor miscari respiratorii si dupa primele inghitituri (proba Wreden-Wendt)

Deschiderea toracelui si abdomenului

Toracele si abdomenul se deschid fie prin incizia tegumentului in forma de T, ca la adult fie

printr-o singura incizie mediana, care incepe in regiunea submentoniera si coboara in linia mediana a gatului, toracelui si abdomenului, pana deasupra ombilicului, unde se desparte in doua in forma de Y intors, si fiecare se indreapta spre mijlocul flexurii inghinale.

Astfel dupa sectionarea completa a peretelui abdominal se obtine un lambou triunghiular, avand pe suprafata interna vasele ombilicale si uraca. Aceste formatiuni anatomice se examineaza atent cu ajutorul stiletului si prin sectiuni transversale

La examinarea situsului abdominal se controleaza continutul in aer al stomacului si intestinelor

Dupa indepartarea plastronului costosternal se examineaza imediat pozitia plamanilor

Necropsia organelor toracelui si gatului

dupa deschiderea toracelui se examineaza pozitia si dimensiunile timusului, dupa care se indeparteaza, se cantareste si se sectioneaza.

Inima se scoate impreuna cu organele toracelui si gatului, deoarece astfel se pot identifica mai usor eventualele malformatii cardio-vasculare.

Manopera incepe cu scoaterea organelor gatului dupa metoda descrisa la adult.

Deasupra diafragmului dupa ligaturare prealabila se sectioneaza esofagul.

Inima se sectioneaza dupa metoda Virchow, astfel se examineaza mai usor septul interventricular si interatrial (gaura ovala a lui Botall).

Se examineaza atent canalul arterial Botall, care se gaseste in continuarea directa a trunchiului arterei pulmonare, si se deschide in aorta.

La noul nascut gaura ovala si canalul arterial sunt permeabile.

Importanta deosebita are examinarea plamanilor, care la un nou-nascut decedat intrauterin sunt atelectatici, iar la un nou-nascut viu sunt aerati. Pentru determinarea continutului in aer se face proba docimaziei hidrostatice, metoda introdusa in 1670 de K.Rayger (dokimazein, gr.= a examina). Plamanul atelectatic se scufunda in apa, cel respirat pluteste. Aceasta proba se executa cu intregul plaman si cu mici fragmente recoltate din diferite zone ale parenchimului pulmonar.

Plamanul respirat are culoare roza-deschisa si acopera in parte sacul pericardic. Plamanul atelectatic este flasc, are consistenta muschiului relaxat, culoare violacee si se gaseste colabat, paravertebral.

Se examineaza atent continutul cailor respiratorii (laringe, trachee, bronhii). In caz de aspiratie ele contin mucozitati, sange, meconiu, vernix cazeos.

Necropsia organelor abdominale

Uneori se controleaza continutul de aer al stomacului (proba Breslau). In acest scop se ligatureaza esofagul si prima ansa jejunalap, iar stomacul scos se pune intr-un vas cu apa. Aerul ajunge in stomac dupa primele deglutitii.

Se examineaza continutul intestinelor. La un nou nascut care a trait cateva ore, aerul ajunge in intestinul subtire. La nou-nascutul mort colonul este umplut in intregime de meconiu. Dupa nastere meconiul se elimina treptat. In caz de asfixie meconiul si urina se elimina chiar intrauterin.

Se examineaza atent rinichii. Prezenta infarctului uratic (striatii galben cenusii la nivelul piramidelor) pledeaza pentru viata extrauterina.

Examinarea oaselor

Se examineaza nucleul de osificare din epifiza distala a femurului (nucleul Beclard). Dupa deschiderea articulatiei genunchiului, cartilajul epifizar se va sectiona in felii de 1 mm grosime. La fatul matur acest nucleu de osificare are diametrul de 5-6 mm, la prematuri lipseste.

Se examineaza jonctiunea condro-oseala la coaste si la epifiza proximala a tibiei. In conditii normale acesta este liniara, albicioasa. In sifilisul congenital se observa un strat galbui de 1-2 mm grosime, de aspect neregulat. In rahitism limita este neregular ingrosata si przinta calcifiere redusa.

Examinarea placentei

Se examineaza :

Greutatea , placenta matura are 500 g.

Dimensiunile, marginea, insertia si integritatea membranelor fetale

Integritatea culoarea si consistenta cotiledoanelor

Modul si locul de insertie a cordonului ombilical

Eventualele modificari patologice, ca teritorii trombozate, infarcte etc.

VIII. Reconstituirea cadavrului

Cadavrul necropsiat se va reconstitui in asa fel, incat dupa imbracare sa nu se observe urmele acestei interventii.

se elimina toate lichidele din cavitatea craniana, toracica si abdominala, dupa care organele sunt reasezate an cavitatea toraco-abdominala.

Cavitatea craniana se umple cu rumegus.

Dupa reasezarea calotei craniene si a plastronului sternao-costal se suturaza pielea capului si trunchiului cu sfoara subtire de canepa.

Acul se introduce dinspre tesutul subcutanat spre suprafata, la circ 1 cm de la marginea sectiunii si la distante de 1-2 cm intre impunsaturi. Daca se procedeaza corect, marginile pielii se aseaza cap la cap si se obtine o inchidere completa, care nu permite scurgerea sangelui din cadavru. Uneori este necesara si suturarea orificiului anal.

Partile din scheletul osos care au fost indepartate se inlocuiesc cu bucati de scandura sau modele de ipsos.

Dupa reconstituire intregul cadavru este spalat cu un jet de apa si sters cu o carpa.

Pentru o mai buna conservare a cadavrului, dupa reasezarea organelor an cavitati se toarna mici cantitati de formol concentrat.

Examinari complementare

Examenul histopatologic

In cursul necropsiei se recolteaza mici fragmente din fiecare organ si in special dein cele cu leziuni macroscopice, care se fixeaza in formol neutru 4%. Neutralizarea formolului este necesarra pentru evitarea precipitatii pigmentilor de formalina in piesele fizate. In acest csop se adauga la solutia concentrata de formol carbonat de calciu sau magneziu.

Pentru o fixare corespunzatoare volumul solutiei trebuie sa depaseasca de 5-10 ori volumul pieselor.

Creierul se fixeaza frecvent in intregime, asezandu-l intr-un vas care contine 300-350 ml formol concentrat, dupa care se toarna apa pana cand organul incepe sa pluteasca. Astfel sectionarea creierului, evidentierea leziunilor macroscopice si recoltarea pieselor pentru examenul histopatologic se fac peste 7-10 zile.

Diagnosticul anatomopatologic definitiv se formuleaza numai dupa terminarea examenului histopatologic.

Examenul bacteriologic

Pentru examenul bacteriologic se pot recolta sange, diferite lichide, exudate si continutul organelor.

Recoltarea se face in conditii sterile.

In cazul organelor se procedeaza in felul urmator: suprafata organului se arde cu o spatula incinsa la bec Teclu, apoi se executa o sectiune in acest teritoriu cu un bisturiu steril (flambat).

Prin aceasta incizie se patrunde in interiorul organului cu o ansa de secretie flambata si racita si se recoltaza continutul care va fi insamantata pe diferite medii de culturi. In scop orientativ se pot executa si frotiuri.

Pentru examinarile virusologice se recolteaza fragmente din organele lezate.

Examenul toxicologic

In cazul suspiciunii unei intoxicatii se recolteaza in borcane separate: stomacul si continutul gastric, intestinul subtire (0,5-1 m lungime), intestinul gros, fragmente de ficat (aproximativ 500 g), un rinichi, pliman, creierul, sange, urina. Aceste piese sau lichide nu se fixeaza. Ele se trimit in borcane sau sticlute sigilate la laboratorul de toxicologie.

Alte examinari complementare

In cursul necropsiei se pot executa unele reactii speciale pentru evidentierea amiloidului, a grasimilor, fierului si a azotemiei.

Reactia pentru amiloid

Pe o secsiune din organul afectat se picura solutie Lugol, la care amiloidul se coloreaza in brun. Se spala solutia Lugol si se picura acid sulfuric 10%, la care culoarea bruna vireaza in albastru inchis.

Reactia pentru azotemie

Un mic fragment din mucoasa gastrica este asezat intr-o cutie Petri si se picura pe suprafata lui 1-2 picaturi de solutie NaOH 20%. Cutia se inchide imediat cu o sticla de ceas care are la suprafata inferioara o picatura de reactiv Nessler. Sub actiunea solutiei de NaOH se eliberaza amoniac, care produce un precipitat galbui in reactivul Nessler.

Putrefactia da rezultate fals pozitive, din care motiv reactia poate fi aplicata numai in primele ore dupa moarte.

EXAMENUL EXTERN GENERAL

Inaltimea

Starea de nutritie

Varsta

Sexul

Tegumentul: grosimea, culoarea, umiditatea, caracterul cornos

Semnele mortii:

Palor, livores (hipostaza, imbibitie, hemoragie), algor, rigor et relaxatio, putrefactio, pete de exicatie

Capul

Parul

Fruntea

Ochii:

conjunctiva bulbara si palpebrala,

sclera

corneea

pupilele- diametrul, forma, localizarea, simetria

irisul: culoarea

Sprancenele: densitatea, forma, culoarea

Genele: culoarea

Nasul : narile

Gura:

buzele, mucoasa bucala,

dantura: particularitati, lipsuri

limba localizarea, culoarea, depuneri

Fata forma

Urechea externa: pavilionul urechii, conductul auditiv extern

Gatul

Simetria

Limfonoduli

Tiroida

Toracele

Forma

Unghiul rebordului costal

Spatiile supra si in fraclaviculare

Glanda mamara

Fosele axilare

Abdomenul

Nivelul fata de torace

Flexura inghinala, limfonoduli, hernii

Pilozitatea pubiana

Organele genitale externe

Penisul, scrotul testicolele

Orificiul uretral

Vulva

Labiile mici si nari,

Vestibulul vaginal: mucoasa, secretie

Perineul

Orificiul anal

Spatele

Coloana vertebrala

Membrele superioare si inferioare, modificari patologice

Leziuni:

Numarul

Localizarea

Forma:

Directia, marimea, marginea, vecinatatea, nivelul fata de vecinatate, suprafata, culoarea, consistenta, suprafata de sectiune

Capul

Grosimea tegumentelor

Continut sangvin

Leziuni patologice: hemoragii, edem, inflamatie

Gradul de dezvoltare a muschilor temporali

Simetria

Consistenta: continut sangvin si lichid interstitial

Forma craniului

Datele metrice: circumferinta, lungimea, diametrul transvers

Grosimea oaselor: frontal, temporal, occipital

Transparenta oaselor: ingrosari, subtieri

Maduva osoasa

Grosime, culoare, densitate

Aderenta durei fata de suprafata endostala

Dura:

Dimensiunea sinusului sagital superior

Continutul sinusului sagital superior

Grosimea

Transparenta

Netezitatea

Culoarea

Aderenta de suprafata osoasa

Aderenta de creier

Sinusurile venoase

Dimensiuni si continut

Gradul de aderenta

Depresiunile si proeminentele endobazei

Hipofiza

Dimensiuni

Aspect macroscopic la sectiune

Cavitatea timpanica

Dimensiunile si continutul cavitatii

Grosimea mucoasei

Vascularizatia mucoasei

Descrierea oscioarelor auditive

Descrierea membranei timpanice

Sinusurile paranazale:

Dimensiuni si continut

Grosimea si vascularizatia mucoasei

Leptomeningele

Grosimea

Transparenta

Vascularizatia

Aderente

Creierul

Greutatea

dimensiuni

Arterele de la baza creierului

Traiectul

Diametrul

Grosimea peretelui

Continutul (trombi)

Girusuri

Desen

Proeminenta

Santurile intergirale

Corticala

Grosimea

Uniformitatea

Delimitarea de substanta alba

Consistenta

Continutul sangvin

Continutul interstitial

Cavitatile ventriculare

Dimensiuni

Continut

Suprafata interna

Plexuri coroide

Descrierea leziunilor

Localizarea

Intinderea

Culoarea

Delimitarea

Consistenta

Structura

Continutul

Coloana vertebrala, maduva spinarii

Tesutul adipos subcutanat

Musculatura jgheaburilor

Dimensiunile canalului

Grosimea durei spinale

Culoarea durei spinale

Suprafata durei spinale

Leptomeningele spinal

Grosimea, transparenta, vascularizarea

Maduva

Forma

Dimensiuni

Consistenta

Aspect pe suprafata de sectiune

Peretele toracic si abdominal

Tesutul adipos subcutanat

Grosimea pe torace

Grosimea pe abdomen

Calitatea

Culoarea

Continutul sangvin

Gradul de hidratare

Muschii abdominali si pectorali

Gradul de dezvoltare

Starea de contractie

Culoarea

Continutul de sange

Gradul de hidratare

Glanda mamara

Integritatea

Dimensiunile

Consistenta

Raport glanda- tesut adipos

Continut de sange, lichid, secretie lactata

Fosele axilare

Noduli limfatici

Dispozitia, numarul, dimensiunile

Consistenta, structura, culoarea, raportul fata de tesuturile invecinate

Cutia toracica

Dimensiuni

Forma

Simetrie

Coaste si cartilagii

Forma

Simetria

Elasticitalea

Unghiul

Linia de articulatie condrocostala

Caracterul maduvei

Culoarea

Sternul

Dimensiuni: lungime, latime, grosime

Forma

Raportul cu coastele

Tesutul conjunctiv retrosternal

Maduva sternala

Arterele mamare interne

Traiect

Situsul organelor toracice si abdominale

Necropsia organelor toracale

Examenul si descrierea inimii

Pericard

Dimensiune relativa

Forma

Grosime

Luciu

Continutul sacului pericardic

Cantitatea

Calitatea

Densitatea

Fluiditatea

Culoarea

Suprafata seroasa a pericardului

Aspectul

Luciul

Transparenta

Gradul de umiditate

Culoarea

Continut de sange

Depozite

Formatiuni

Pozitia si configuratia cordului in situ

Forma

Conformatia

Dimensiunile:

Cavitatilor ventriculare si atriale

Urechiuselor

Vaselor mari

Dimensiunile cordului

Latimea

Lungimea

Grosimea

Circumferinta

Configuratia inimii

Starea de dilatare a cavitatilor

Cavitatea participanta la varf

Forma

Epicardul

Cantitatea tesutului adipos subepicardic

Repartizarea

Calitatea

Grosimea miocardului

Ventricol stang

Ventricol drept

Atriu stang

Atriu drept

Miocardul

Consistenta

Grad de contractie (dur, moale, flasc)

Friabilitate

Desen tisular

Vascularizatia

Culoarea

Muschii papilari

Dimensiuni

Forma

Numar

Atrii

Dimensiune relativa

Gradul de umplere

Calitatea sangelui

Dezvoltarea urechiuselor

Continutul urechiuselor

Ventricoli

Dimensiune relativa

Stare de contractie

Orificiile atriovbentriculare, mitral, tricuspidal

Circumferinta

Forma

Septul interatrial si interventricular

Integritatea

Endocardul parietal (atrii, ventricoli, muschi papilari)

Suprafata

Luciul

Transparenta

Grosimea

Depozite

Valvele orificiilor

Numar

Forma

Culoare

Greosime

Translucenta

Margini

Modilitate

Consistenta

Culoare

Corzile tendinoase

Dispozitie

Grosime

Integritate

Arterele coronare

Dispozitiile orificiilor

Calibrul

Traiectul

Grosimea peretelui

Elasticitatea

Aspectul intimei

Trunchiul pulmonar

Dispozitia

Traiectul

Calibrul

Intima

Aorta

Dispozitia

Traiectul

Calibrul

Intima

Examenul si descrierea plamanilor

Pleura viscerala

Aspectul suprafetei

Luciul

Transparenta

Depozite

Aderente

Ingrosari

Plamanii

Forma

Marime

Grutate

Integritate

Consitenta

Elasticitate

Friabilitate

Grad de aerisire

Continut in sange

Culoare

Docimazie

Arterele si venele pulmonare

Calibrul

Continutul

Peretele

Intima

Bronchiile

Calibrul

Continut

Mucoasa

Grosimea, culoarea, vascularizatia capilara, striatiuni

Noduli limfatici peribronsici

Localizare

Dimensiuni

Consistenta

Friabilitatea

Vascularizatia

Raport fata de tesuturile inveciate

Culoarea

Examenul gatului si a mediastinului

Aorta

Pozitie

Calibru

Circumferinta

Pertele

Intima

Elastica

Vasele mari

Vene

Vena cava superioara, vena jugulara, vena subclavie

Continut

Grosime

Intima

Laringele

Forma si starea epiglotei

Aditusul laringian

Corzile vocale

Traheea

Dimensiuni

Grosime

Vascularizatie

Culoarea mucoasei

Continutul

Limba

Dimensiuni

Forma

Consistenta

Vascularizatie

Aspectul mucoasei

Glandele salivare

Dimensiuni

Consistenta

Friabilitate

Vascularizatie

Culoare

Palatul moale

Fata superioara

Fata inferioara

Amigdalele

Dimensiuni

Forma

Consistenta

Friabilitae

Vascularizatie

Continutul criptelor

Culoarea

Faringele

Mucoasa

Vascularizatia

Culoarea

Esofagul

Dimensiuni: lungime, calibru

Mucoasa

Grosimea peretelui

Vascularizatia

Continutul

Gradul de permeabilitate

Nodulii limfatici

Localizare

Raport fata de tesuturi

Numar

Dimensiuni

Forma

Consistenta

Grad de friabiloitate

Vascularizasie

Culoare

Glanda tiroida

Dimensiuni

Simetria lobilor

Forma

Consistenta

Friabilitatea

Vascularizatia

Culoarea

Glanda paratiroida

Numar

Localizare

Pozitie

Marime

Consistenta