Planificarea carierei viitorilor specialisti in medicina

Planificarea carierei viitorilor specialisti in medicina

Summary

The future medical specialists' career planification

The study of individualy professional images which supposes analysis of internal and external images, is very important in planning of professional staff in medicine. The aim of professional development has become very complex both for employee and owner. All the employees need a satisfaction and performance during the work. In fact, management responsibility is to mate these two aspirations come true. Career is a dynamic frame where a human being fulfills his life completely and interprets a significance of diverse futures and personal qualities, actions and things that have occurred.

Rezumat

Studiul imaginii carierei individuale, ce presupune analiza imaginii interne si externe este foarte important in planificarea carierei viitorilor specialisti in medicina.

Sarcina dezvoltarii carierei devine foarte complexa, atat din punctul de vedere al angajatului, cat si al proprietarului. Toti angajatii doresc satisfactie si performanta in munca prestata si este, in principiu, sarcina managementului ca aceste doua aspiratii sa devina realitate.

Cariera este cadrul dinamic in care o persoana isi percepe viata, in intregime si interpreteaza semnificatia diferitelor trasaturi si calitati personale, actiuni si lucruri care i s-au intamplat.

Actualitatea

Sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX marcheaza o etapa de reformulare a ideilor privind promovarea si cerintele privind competentele profesionale, instituind noi cercetari si directii de dezvoltare in formarea specialistilor din diverse domenii ale stiintelor psihosociale si pedagogice. Primele manifestari ale orientarilor "noi" in educatia profesionala au fost in special reprezentate de O. Decroly, Ed. Claparede, J. Dewey, A. Ferriere, R. Cousinet [apud., 4, p. 17]. Aceeasi perioada a fost determinata de schimbarile economice, politice si tehnologice, ce au exercitat o influenta deosebita asupra structurii si continutului educatiei, instruirii si evolutiei profesionale, directionand aceste determinante spre necesitatea orientarii profesionale obiective si reusite la nivel vocational si profesional.

Figura 1. Evolutia profesionala [1, apud., Donald Super].

In planificarea carierei orice specialist din medicina trebuie sa tina cont de cerintele si expectantele psihosociale si profesionale impuse de societatea moderna si de orientarile carierei. 

Dupa Watts, continutul educatiei pentru cariera este reprezentat de achizitionarea deprinderilor ce o va face pe persoana capabila sa ia decizii privind cariera sa intr-o maniera mai valoroasa pentru sine, sa poata sa le utilizeze in practica, sa fie capabila sa se autoevalueze si sa constate la ce nivel se afla acum si unde vrea sa ajunga. Aceasta inseamna, in opinia lui, sa-i faca pe studenti sau alte categorii de persoane constienti de:

abilitatile, deprinderile, aptitudinile, valorile si interesele care o definesc si nevoia de a preciza, unde doresc sa ajunga si ce vor sa devina pe viitor;

posibilitatile concrete existente pentru a atinge obiectivele pe care si le-au propus (cerintele, contraindicatiile sau satisfactiile pe care le ofera atingerea acestor scopuri);

deprinderile, care le sunt necesare pentru a lua, in mod independent, o decizie, cel putin acceptabila, cu privire la dezvoltarea personala pentru dezvoltarea reusita a carierei si pentru a o pune in aplicare cat mai optimal [2, apud., Jigau, M., p. 100].

Material si metode de cercetare

content-analiza surselor ce vizeaza managementul carierei;

observatii si convorbiri cu specialistii din domediul vizat;

analiza si preluarea experientelor specialistilor de forta in domeniu.

Educatia medicala continua, denumita in continuare EMC, reprezinta totalitatea activitatilor planificate de pregatire teoretica si practica desfasurate de medici in vederea dobandirii sau imbunatatirii nivelului de cunostinte, abilitati si atitudini profesionale, in scopul cresterii calitatii actului medical si a nivelului de performanta in domeniul respectiv, in beneficiul asistentei medicale a pacientului.

In analiza acestui deziderat este extrem de important sa formam un stil profesional eficient viitorilor specialisti in medicina. De asemenea este necesar sa tinem cont si de principiile de reformare a continuturilor educatiei in scoala superioara, printre care putem mentiona:

principiul echilibrului - orice curriculum sa asigure formarea armonioasa, echilibrata a personalitatii subiectilor educatiei, in toate dimensiunile acesteia - fizica, psihica, morala;

principiul reprezentativitatii - orice constructie a continuturilor educatiei trebuie sa se raporteze, pe de o parte la ansamblul culturii si cunoasterii, cat si la diversele sale dimensiuni, unele in curs de desfasurare si consacrare;

principiul compatibilitatii - se refera la traducerea valorilor fundamentale in continuturi adecvate, urmand axa valori-finalitati-obiective-continuturi ale educatiei;

principiul eficientei - se refera la modul in care continuturile raspund exigentelor formulate de comunitate si expectantelor acesteea in ceea ce priveste integrarea culturala si sociala, pregatire pentru diferite domenii de activitate;

principiul integrarii - solicita, pe de o parte, articularea continuturilor curriculumului obligatoriu cu ariile curriculare corespunzatoare celorlalte etape din procesele de formare a subiectilor educatiei, pe de alta parte, o articulare la fel de riguroasa a continuturilor formale cu cele non-formale si informale;

principiul interconexiunii - se refera in mod special la procesul de organizare a continuturilor si semnifica procesul de transferare a diferitelor tangente dintre disciplinele din domeniul cunoasterii si al culturii in cel al educatiei;

principiul flexibilitatii - asigura posibilitatea de innoire curenta a continuturilor, prin practica inovatorie a formatorilor sau prin interventia calificata in domeniu in legatura cu activitatile de re-formare sau reconstructie periodica a continuturilor unui sistem educativ ale unui anumit profil de formare sau, in interiorul unei organizari monodisciplinare ale unui domeniu de cunoastere [1, apud., Antonesei, L., 1996].

Rezultate si discutii

Standardele europene actuale sunt foarte exigente in ceea ce priveste pregatirea profesionala reusita si calificata a specialistilor diverselor domenii si in special cele legate de medicina. Standardele europene orienteaza continuturile educatiei spre elaborara unor programe flexibile, eficiente si mobile, bazate pe sistemul creditelor transferabile (ECTS), ceea ce favorizeaza nu numai formarea initiala, ci si mobilitatea studentilor si a profesorilor scolii superioare.

Un specialist cu studii superioare, indiferent de pregatirea de specialitate are nevoie de o serie de componente ce vor favoriza pregatirea specialistilor in domeniul vizat. Diferentele profesionale sunt determinate de domeniul activitatii, de continutul acesteia, si ele determina ansamblul de competente pe care este necesar sa le posede absolventul universitar, tinand cont de cele trei functii de baza prioritare ale Invatamantului Superior: functia de cercetare, functia de instruire (achizitionare a cunostintelor si abilitatilor din domeniu dat), functia de educatie (formarea personalitatii cu un anumit nivel al culturii comportamentale, formarea sistemului de valori si atitudini), ce vizeaza:

competenta de cercetare

competenta gnoseologica (dobandirea si acumularea informatiilor si cunostintelor din domeniul concret);

competenta praxiologica (realizare unor activitati practice);

competenta prognostica (aprecierea evolutiei domeniului de activitate si proiectarea activitatii profesionale);

competenta manageriala (prevede stabilirea relatiilor, monitorizarea si dirijarea activitatilor profesionale, coordonarea tuturor factorilor implicati in procesul si activitatea profesionala);

competenta comunicativa si de integrare sociala (necesita stabilirea contactului cu diferiti factori implicati in procesul de activitate profesionala, rezolvarea situatiilor de conflict sau de problema, optimizarea activitatii profesionale in general);

competenta de evaluare a rezultatelor activitatii (presupune cunoasterea sau determinarea criteriilor de evaluare a activitatii profesionale, stabilirea performantelor, luarea deciziilor in scopul ameliorarii si eficientizarii activitatii profesionale);

competenta de formare profesionala continua (presupune formarea mecanismelor de acumulare eficienta continua a cunostintelor si abilitatilor necesare, in scopul satisfacerii necesitatilor de cunoastere si formare, identificate pe masura realizarii activitatii) [apud., 4, p. 65-66].

Cercetatorul in domeniu Schein prezinta cariera ca fiind o serie de aptitudini si talente, necesitati si motive, atitudini si valori ale individului, care ii ghideaza, constrang, stabilizeaza si integreaza cariera. Printre acestea se enumara:

competenta tehnico-functionala;

competenta manageriala (analitica, interpersonala si emotionala);

securitatea si stabilitatea;

creativitatea;

autonomia si independenta.

Autorul considera ca este nevoie de examinarea dinamicii carierei pentru ca individul impreuna cu organizatia din care face parte sa fie eficient, pledand pentru un sistem de dezvoltare si de planificare a resurselor umane.

Pentru dezvoltarea carierei personale trebuie sa ne intelegem pe noi si in acelasi timp sa intelegem lumea in care vietuim. Intrebarile la care trebuie sa raspundem includ atat lumea interna, lumea externa, cat si Eu-l propriu al individului, care trebuie sa-si gaseasca calea proprie in viata.

Imaginea interna s-ar putea clarifica raspunzand la o serie de intrebari fundamentale: "Cine i-a deciziile privitoare la cariera personala?"; "Ce ne mobilizeaza?"; "Cat suntem de eficienti?"; "Cat suntem de multumiti de noi insine?"; "Ce talente avem?"; "Care sunt restrictiile de care trebuie sa tinem cont? ; etc.

Imaginea externa poate fi interpretata pe baza raspunsului la intrebarea: "Am gasit o organizatie, care sa ni se potriveasca?".

Figura 2. Imagini ale studiului carierei individuale

Evaluarea pregatirii profesionale poate fi conceputa si ca un proces prin care se masoara urmatoarele aspecte:

reactia sau atitudinea celor instruiti fata de formele si calitatea programului de pregatire profesionala;

cunostintele si abilitatile acumulate in procesul de pregatire profesionala;

modificarea comportamentului celor instruiti;

rezultatele si efectele ce se obtin ca urmare a pregatirii.

Studiul acestor imagini duce la un numar semnificativ de cai de dezvoltare a carierei. In acelasi timp sarcina dezvoltarii carierei devine foarte complexa, atat din punctul de vedere al angajatului, cat si al proprietarului. Toti angajatii doresc satisfactie si performanta in munca prestata si este, in principiu, sarcina managementului ca aceste doua aspiratii sa devina realitate.

In limbajul curent notiunea de cariera este clara si bine inteleasa, insa conceptul este complex si nu dispunem de o definitie unanim acceptata. Dupa unii autori, prin cariera se intelege succesiunea de functii, in ordinea crescatoare a prestigiului, prin care trece angajatul in mod consecvent, dupa o regula previzibila. Dupa alti autori, cariera consta dintr-o succesiune de pozitii intr-o ierarhie, imbinata cu functiile asociate.

Intr-o acceptiune mai larga, cariera este cadrul dinamic in care o persoana isi percepe viata, in intregime si interpreteaza semnificatia diferitelor trasaturi si calitati personale, actiuni si lucruri care i s-au intamplat.

Multi cercetatori ce sunt preocupati de studiul carierei profesionale incearca sa faca o distinctie clara intre cariera obiectiva si cea subiectiva. Odata cu cresterea calificarii si flexibilitatii personalului, se maresc si sansele de promovare sau de deplasare in interiorul sau in exteriorul organizatiei. Invatarea si dezvoltarea personala va influenta atat cariera obiectiva, cat si perceperea personala, recompensele obtinute ca urmare a muncii prestate, relatia cu superiorii si rolul muncii in viata proprie, ceea ce reprezinta cariera subiectiva.

Concluzii

Planificarea si perspectivele de dezvoltare a carierei este important pentru intelegerea mobilitatii personalului medical si trebuie cercetat la nivel individual, organizational si psiho-social. Perspectivele individuale privind planificarea carierei viitorilor specialisti in medicina sunt foarte importante, pentru ca aceste aspecte ne preocupa pe toti: "Ce ne rezerva viitorul?"; "Cum suntem pregatiti sa intelegem si sa anticipam schimbarile care vor interveni in viitor?"; etc. Acestea sunt doar unele din intrebarile semnificative ce trebuie sa ne preocupe in dezvoltarea unei cariere de succes.

Bibliografie

Antonesei, L. Paideia. Fundamentele culturale ale educatiei. Editura Polirom, Iasi, 1996, 126 p.

Davitz, J. R., Ball S. Dezvoltarea carierei. // Donald Super, Psihologia procesului educational.

Jigau, M. Consilierea carierei. Editura "Sigma", Bucuresti, 2001, 366 p.

Manolescu, A. Managementul resurselor umane. Editia a patra, Editura Economica, Bucuresti, 2003, p. 321-375.

Tanase, M. Modelul formarii profesionale initiale a profesorului de psihologie. Teza de doctor in pedagogie. ISE, Chisinau, 2007.