Sursele, ipotezele si necesitatile valorificarii teoriei modelelor in antrenamentul sportiv

Sursele, ipotezele si necesitatile valorificarii teoriei modelelor in antrenamentul sportiv

Abordarea traditionala a teoriei antrenamentului sportiv, subordonata mai mult ratiunilor, bazata pe concepte invechite, a devenit nesemnificativa, limitata si chiar ineficienta pentru fundamentarea cresterii performantelor sportive internationale. De aceea, o asemenea planificare mai mult formala, probata si de analizele organizate dupa J.O. din 1964 si 1968, a intarit convingerea ca singura cale de elaborare a ei o constituie instituirea unui sistem de evidenta riguros a desfasurarii antrenamentelor.

Primele observatii reiesite din aceasta asistenta metodico-stiintifica a pregatirii loturilor olimpice au constatat:

- absenta unei viziuni unitare asupra continutului si metodologiei antrenamentelor, prin structura arsenalului tehnic si calitatea motrica predominanta;

- lipsa de obiectivizare a desfasurarii pregatirii, antrenorii bazandu-se in principal pe un continut confuz, diferentiat relativ pe factori si valorificat la cote scazute de dozare si dirijare. Lipsa de informatii obiective si subiective privind natura efortului depus de catre sportivi imprima procesului de pregatire un caracter empiric, cu o eficienta inegala si in general scazuta. Criteriul comparativ de confruntare a datelor rezultate din mai multe cicluri consecutive lipsea cu desavarsire. Probele de control acceptate teoretic erau neglijate sistematic in marea majoritate a situatiilor;

- necunoasterea riguroasa a realitatii antrenamentelor (in cele mai multe ramuri de sport) pe planul compozitiei, al distribuirii, semnificatiei si eficientei structurilor si al valorificarii parametrilor esentiali ai efortului - volumul si intensitatea - in decursul perioadelor si etapelor. Improvizatiile, de multe ori bazate pe experienta si pe bunul simt, predominau inca in practica curenta;

- neclaritati pe plan conceptual, indeosebi in ceea ce priveste structura mijloacelor clasificate si distribuite, de cele mai multe ori in mod eronat, pe factorii de natrenament, producand perturbatii in momentul acumularilor si al stabilirii finalitatilor;

- graficul intamplator al formei sportive supus factorilor aleatori, in multe din pregatirile pentru marile concursuri ale epocii.

S-au impus solutii noi atat pe plan conceptual, cat si pe cel economico-organizatoric. Momentul se situa imediat dupa ce tanara stiinta a sportului, rezultata din conexiunea stiintelor de profil morfologic, fiziologic, biochimic, biomecanic, pedagogic, psihologic, sociologic etc., asi fundamenta teoria si sistemul metodelor de investigatie. Statutul acestei noi stiinte s-a definitivat si sub puternica influenta a dezvoltarii stiintei si tehnicii din perioada postbelica, ce au impresionat prin modalitatea lor revolutionara de a aborda indeosebi problematica economica, industriala prin prisma fenomenului social. Necesitatea organizarii la un nivel superior a vietii sociale, devenita tot mai complexa, a impus crearea unor posibilitati noi de verificare a potentialelor materiale si spirituale. Nu intamplator, pe o unitate de timp extrem de mica s-a inregistrat aparitia informaticii, a ciberneticii, a teoriei sistemelor, a marketingului, ergonomiei si programarii, a teoriei modelelor.

Dintre acestea cibernetica - cea mai reprezentativa prin esenta gandirii si efectelor ei - a devenit stiinta a conducerii, care are ca obiect procesele autoreglarii ce intervin in sistemele tehnice, biologice, economice si sociale. Din punct de vedere cibernetic, conducerea inseamna reglarea conform unei scheme a unui proces in desfasurarea lui catre un obiectiv determinat. Problemele tratate de cibernetica reclama studiul extrem de complex al sistemelor probabilistice compuse dintr-un numar mare de elemente ce au legaturi interne variate si ramificate. Aceasta gandire novatoare ne obliga sa reconsideram intreaga problematica a antrenamentului sportiv, subordonata - asa cum aratam anterior - unei didactici traditionale, incarcata de principii, dar lipsita de date si informatii privind "interiorul" procesului metodologic de antrenament.