Spirometria

SPIROMETRIA

Spirometria:- este un test simplu ce masoara cantitatea aer pe care o persoana o poate inspira sau expira intr-o unitate de timp.

-examen care serveste la masurarea volumelor si debitelor pulmonare.
-este o componenta a explorarii functionale respiratorii (totalitatea examenelor destinate sa evalueze functia respiratorie).

- este utilizata pentru diagnosticarea diverselor afectiuni cronice ale bronhiilor si ale plamanului (astm, bronhopatie cronica obstructiva, pneumopatie interstitiala, emfizem), pentru a evalua gravitatea lor si pentru a le urmari evolutia.

Spirograma  este o curba volum - timp. Curba flux - volum este o

Mai multe tipuri de spirometre sunt disponibile:

- spirometre de dimensiuni si capacitati mari, de obicei, disponibile numai in laboratoare de explorari functionale si respiratorii. Calibrarea trebuie verificata conform unui volum cunoscut (de exemplu o seringa de 3 l conform unui protocol stabilit);

- spirometre mici, portabile, de obicei calibrate prin sisteme electronice.

  O copie printata a curbei flux - volum este foarte utila pentru verificarea performantelor optime ale aparatului, pentru interpretarea rezultatelor si expluderea erorilor.

Cele mai multe tipuri de spirometre necesita racordarea la reteaua de curent. Exista versiuni portabile, cu baterii, dar care nu permit stocarea informatiilor si nu sunt recomandate de rutina in diagnostic.

Efectuarea spirometriei

Spirometria se efectueaza optim  cu pacientul sezand. Trebuie calmata anxietatea pacientului legata de executarea corecta a testului. Explicarea cu rabdare a tehnicii, acompaniate eventual de o demonstratie este folositoare. Pacientul ar trebui:

- sa respire complet

- sa lipeasca bine buzele in jurul piesei bucale

- sa expire "atat de puternic si atat de rapid, incat sa-si simta plamanii complet goliti de aer"

- sa respire din nou relaxat

Expirul trebuie sa continue pana cand nu mai exista aer de respirat, ceea ce, in cazurile severe de BPOC poate dura 15 secunde sau mai mult.

  Ca la orice test, rezultatele spirometriei pot fi validate numai daca expirul a fost corect efectuat. Trebuie efectuate cel putin 3 masuratori.  

Tehnica - O sedinta de spirometrie dureaza cel mult cateva zeci de minute. Subiectul este asezat pe scaun cu nasul astupat cu o pensa. El ia in gura un ambou legat printr-un tub flexibil la un aparat de masura, spirometrul. Pacientul respira mai intai normal, apoi inspira si expira pana la ultima suflare. Volumele de aer continute in plamanii sai la diferite momente ale respiratiei sunt apoi masurate corelate fiind cu debitele de aer inspirate sau expirate, pentru a trasa un grafic denumit curba debit-volum; mai este, de asemenea, posibil sa se masoare capacitatea vitala fortata (volumul total de aer expirat dupa o inspiratie profunda), precum si V.E.M.S., adica volumul expirator maxim pe secunda (volumul de aer expirat in cursul primei secunde de expiratie fortata care urmeaza unei inspiratii profunde). Adaugarea la spirometru a unui circuit complementar care utilizeaza heliul permite sa se calculeze capacitatea pulmonara totala (volumul maxim pe care il pot contine plamanii).

Rezultate - Anomaliile constatate sunt clasificate in sindromul obstructiv (debite anormal de mici), sindromul restrictiv (volume anormal de mici) si sindromul mixt (asocierea celor doua perturbatii).

Volume si capacitati pulmonare

Volumul curent (VC) - este cantitatea de aer mobilizata intr-un ciclu ventilator de repaus. La adultul normal masoara aproximativ 500ml.

Volumul inspirator de rezerva (VIR) - este cantitatea de aer care mai patrunde in plamani peste volumul curent in cursul unei inspiratii fortate. Valoarea ei este de 1500-2000ml.

Volumul expirator de rezerva (VER) - este cantitatea de aer care se mai poate expulza din plamani, peste volumul curent, in urma unei expiratii fortate. Valoarea ei este de 800-1500ml.

Capacitatea vitala (CV) a plamanilor reprezinta cantitatea de aer expulzat din plamani intr-o expiratie fortata dupa o inspiratie profunda. Valorile variaza intre 3500-5000 ml in functie de varsta, inaltime, sex si grad de antrenament. Capacitatea vitala este alcatuita din 3 valori: volumul curent, volumul inspirator de rezerva si volumul expirator de rezerva.

CV= VC+VIR+VER

Capacitatea reziduala functionala (CRF) este cantitatea de aer care ramane in plamani dupa expirarea aerului curent. Insumeaza volumul expirator de rezerva si volumul rezidual (VR).

CRF= VER+VR

Volumul rezidual (VR) - cantitatea de aer care mai ramane in plamani dupa o expiratie maxima fortata.

Capacitatea pulmonara totala (CPT) - reprezinta suma capacitatii vitale cu volumul rezidual.

CPT= CV+VR

CPT= VC+VIR+VER+VR

Determinarea capacitatii vitale si a componentelor sale se face prin metoda spirografica.

Analiza gazelor sanguine

Determinarea cantitatii de oxigen in sange se poate face chimic sau fizic. Pentru metoda chimica se utilizeaza procedeul Van Slyke si Peters din sangele venos si arterial. Recoltarea sangelui se face evitand contactul cu aerul atmospheric. Pentru metoda fizica se utilizeaza oximetria. Oximetrele determina gradul de saturatie al sangelui in oxigen pe cale nesangeranda. Aparatul este o instalatie electronica adaptata pentru determinari in vivo, prin intermediul unui traducator fotoelectric aplicat la pavilionul urechii. Aparatul aplicat indica continutul de oxihemoglobina al sangelui in procente din hemoglobina totala.

Determinarea continutului de CO2 al sangelui arterial se face cu acceasi tehnica casi determinarea continutului de oxigen. Valorile normale variaza intre 54-57 vol.%.