Simptomele afaziei (semiologia afaziei)

SIMPTOMELE AFAZIEI (SEMIOLOGIA AFAZIEI)

Limbajul afazic, in ciuda diversitatii sale, ca output al vorbirii, prezinta anumite semne caracteristice.

Fluenta verbala

Tinand cont de numarul de cuvinte emise/minut (90 la subiecti normali) si capacitatea de a secventializa cuvinte, la afazici se observa, din cauza disartriei, o reducere a fluentei calitative si cantitative a limbajului. La unii pacienti, in schimb, emisia de cuvinte este foarte bogata, adevarata logoree, mesajul informativ este insa foarte redus.

In afaziile nefluente bolnavul vorbeste putin, este caracteristica aspontaneitatea verbala. Daca vorbeste, foloseste putine cuvinte, are numeroase esecuri si agramatisme. Discursul "ornat' cu stereotipii, cuvinte "passe partout' sau simple vocabule repetate, inlocuind substantive sau verbe, este caracteristic afazicului. in fine, in faza acuta a afaziei, limbajul este suprimat, aparand mutismul.

in afaziile fluente, bolnavul vorbeste mult (logoree), este uneori de nestapanit, dar discursul sau este sarac in mesaj informativ, repeta cuvinte, face aproximari semantice, parafazii, regulile sintactice fiind total neglijate.

Transformari afazice

in limbajul afazicului, cuvintele sufera modifica (parafazii). Parafaziile sunt de mai multe feluri:

Parafazii verbale (semantice). Ele constau in inlocuirea unui cuvant cu altul, din acelasi camp semantic (cutit inlocuit cu

furculita) sau pur si simplu inlocuirea unui cuvant cu altul asemanator (castru cu castor). Rezulta ca ne gasim in fata unei substitutii semantice, fonologice sau total neutre cand cuvantul tinta este inlocuit cu un altul total diferit.

Parafazii morfemice. Ele sunt rare si constau in formarea unui nou cuvant pornind de la un morfem lexical caruia i se adauga un sufix (figurina devine figureta).

Parafazii fonemice. Ele sunt frecvente si rezulta din una sau mai multe transformari ale fonemelor. Se observa pierderi, substitutii, aditii de foneme, cuvantul tinta fiind recognoscibil. Adeseori, parafaziile fonemice conduc la formarea unui cuvant nou, la adevarate neologisme.

Parafazii fonetice. Sunt consecinta unei articulari defectuoase a cuvintelor, cauzata de tulburari de natura paretica, dispraxica si distonica.

Sub termenul de jargon se intelege un discurs puternic alterat, ininteligibil, logoreic, de care bolnavul nu-si da seama. Se disting mai multe tipuri de jargoane.

Jargon nediferentiat compus din foneme asamblate neregulat, total lipsit de semnificatie lingvistica.

Jargon fonemic compus din cuvinte alterate si cuvinte corecte intr-o secventialitate in care sintaxa este relativ prezervata. Jargon semantic compus din cuvinte nealterate dar incorect secventializate.

Jargon sintaxic presarat cu numeroase erori sintactice. Jargonul este de regula asociat cu o tulburare severa a comprehensiunii, in esenta, atat inputul cat si outputul este alterat. in mod obisnuit ameliorarea

Partea I. Cercetare teoretica

jargoanelor este paralela cu ameliorarea comprehensiunii. Alteori jargonul persista in conditiile unei comprehensiuni corecte.

Conduite de abordare.

La unii afazici, cu comprehensiunea normala, exista tendinta corijarii parafaziilor pentru a se ajunge la cuvantul tinta. Bolnavii se straduiesc sa pronunte corect cuvantul tinta insistand mai ales asupra silabei initiale. Staruintele lor, adesea perseverente, reusesc sau nu.

Agramatism si dissintaxie

Agramatismul se manifesta mai ales prin omisiuni verbale, fraze scurte, limbaj telegrafic si este caracteristic afaziilor Broca.

Dissintaxia este proprie afaziilor Wernicke si constituie in substituiri si erori in intrebuintarea verbelor, a diferitelor sufixe, pronume. Frazele sunt lungi, vorbirea este logoreica, dar mesajul informational este sarac.

Disprozodia

Prozodia - definita prin cei trei parametri: ton, timbru si durata silabelor (timing) - este perturbata la afazici. Disprozodia afazica este conditionata de perturbari ale circulatiei si apare mai ales in afaziile Broca si in anartrii. Ea altereaza tonul vorbirii, conduce la aparitia unui accent strain. Alte disprozodii sunt in raport cu sintaxa vorbirii.

Emisfera dreapta este angajata mai ales in conturul prozodic general al frazei, pe cand cea stanga ar fi mai sensibila la accentuarea cuvintelor. Astfel la afazicii globali cu leziuni extinse pe emisfera stanga se pastreaza capacitatea de a modula stereotipia dupa dispozitia lor. Comprehensiunea prozodiei emotionale, fiind dependenta de emisfera dreapta, leziunile acesteia conduc la compromiterea prozodiei emotionale.

5. Comprehensiunea limbajului

Comprehensiunea orala poate fi alterata prin patru mecanisme:

defect de perceptie a sunetelor limbajului, repetitia fiind imposibila;

defect de acces la semnificatiile individuale ale cuvintelor, repetitia fiind normala;

diminuarea memoriei verbale, repetitia fiind perturbata; tulburare a comprehensiunii raporturilor logico-sintactice dintre elementele unei fraze sau ale unui text. in mod exceptional afazicii au comprehensiunea nealterata; in mod obisnuit lipsa de comprehensiune insoteste afazia.