Procesul artrozic (artroza)

Definitie :

Artrozele sunt afectiuni neinflamatorii ale articulatiilor mobile (diartrodiale), caracterizate prin deteriorarea si abraziunea cartilajului articular, precum si prin leziuni hipertrofice ale extremitatilor osoase.

Atrozele se caracterizeaza clinic prin: dureri, deformari articulare si impotenta functionala, iar radiologic prin: pensarea spatiului articular, osteofitoza, osteoscleroza subcondrala, iar uneori zone de osteoporoza circumscrisa.

Toate articulatiile pot fi atinse de artroza dar cele mai frecvente sunt:

articulatia genunchiului 40%

articulatiile interfalaginene 40%

articulatia trapezo-metacarpiana 30% (rizartroza)

articulatia soldului 10%

articulatiile corpurilor vertebrale (cervical)

Celelalte articulatii cum sunt : umarul, cotul sau glezna sunt mai  rar afectate dar exista cazuri.

Artroza este o boala cronica care evolueaza treptat. Cel mai adesea, cand apar durerile, cartilajul sufera deja un proces degenerativ (de aceea spunem ca durerea este de origine mecanica).

Etiopatogenie:

Artrozele sunt boli ale varstelor mijlocii si inaintate, frecventa lor este mai mare peste 50 de ani afectand in mod egal ambele sexe.

Examenul radiografic evidentiaza la multi subiecti imagini caracteristice ale artrozei, dar numai 5-15% din cazuri se asociaza si simptome caracteristice, determinand boala artrozica.

Etiologic, deosebim atroze primitive (de imbatranie) si artroze secundare determinate de cauze locale.

Boala artrozica este o forma de reumatism degenerativ deoarece se datoreaza alterarilor cartilaginoase ce apar dupa 40 de ani.

In producerea leziunilor cartilaginoase nu este implicat numai fenomenul de "imbatranire" ci si alti factori cum ar fi:

Factori mecanici: ce produc o alterare a cartilajului prin suprasolicitare datorita repartitiei inegale, anormale, a presiunilor articulare, cu o hiperpresiune in anumite puncte. Obezitatea fiind un factor favorizant al artrozei prin incarcarea articulatiilor portante, la nivelul coloanei vertebrale lombare si articulatiilor membrelor inferioare.

Factori traumatici: microtraumatismele au rol in degradarea suprafetelor cartilaginoase, iar traumatismese importante (fracturi, luxatii) antreneaza fie repartitii modificate ale presiunilor articulare, fie alterari ale cartilajului.

Factori endocrini si metabolici: in acromegalie,  hormonul somatotrop este responsabil de hipertrofia cartilajului, insotita de o nutritie deficitara si degenerescenta secundara. Menopauza este insotita de un dezechilibru hormonal ce favorizeaza leziunile specifice artrozei (osteoporoza).

Factori inflamatori cronici: dupa unele inflamatii (poliartrita reumatoida) sau infectii (tuberculoza osteoarticulara), cartilajul articular poate fi inlocuit de tesut fibros cicatriceal, antrenand si alterari osoase si determinand secundar aparitia artrozelor.

Mecanismul de producere a artrozei :

Cartilajul articular joaca un rol fundamental in buna functionare a articulatiei, caci el:

-amortizeaza presiunile exercitate asupra articulatiei (compresibilitatea)

-in structura sa condroplastele ocupate apoi de condrocite joaca rolul unor  pneuri (elasticitatea)

Grosimea cartilajului articular este variabila (1-12mm) in functie de presiune ce se exercita pe suprafetele articulare.

Cartilajul articular

nu prezinta terminatii nervoase

nu prezinta vase de sange

are un continut de apa ridicat (50-60%) iar deshidratarea cartilajului duce la micsorarea elasticitatii

este considerat un tesut braditrof  (cu metabolism redus)

Aparitia procesului artrozic nu are o cauza cunoscuta, insa se fac studii pentru a  se descoperi de ce cartilajul articular se deterioreaza. Exista numeroase teorii care explica partial acest proces iar factorii predispozanti sunt cunoscuti.

Atunci cand procesul de distrugere a condrocitelor este mai rapid decat regenerescenta cartilaginoasa, se diminueaza grosimea cartilajului, uzandu-se articulatia. In plus suprafata articulara devine rugoasa si apar fisuri.

Cand cartilajul articular se reduce treptat in grosime se reduce spatiul articular, iar in articulatie socurile sunt partial amortizate. Suprafata articulara devine mai putin neteda. Asupra osului de sub cartilaj (osul sub-condral) apare o forta de presiune ridicata. Osul pentru a rezista si a  amortiza aceasta presiune suplimentara, devine mai gros si mai dens. Astfel apar proliferarile osoase (osteofite) si osteo-condensarea locala.

Modificarile articulare

Diminuarea grosimii cartilajului si a spatiului intra-articular, pot antrena o modificare a pozitiei articulatiei si deformari ale acesteia. Termenul de artroza este desemnat in latina prin Ťarthrosis deformansť ceea ce insemna deformari ale articulatiilor.

Apoi osul adopta pozitii nefiziologice, biomecanica articulatiei se modifica, muschii si tendoanele sunt supuse unei suprasolicitari diferite  => dureri, redori si dezechilibre musculare.

Deci, artroza este caracterizata prin 3 leziuni anatomice :

lezarea cartilajului articular care se fisureaza, astfel apar ulceratii (gauri in cartilaj) putand ajunge pana la os, lasandu-l descoperit.

leziunea osului insusi care se decalcifiaza in zonele de "decoaptare" articulara (osteoporoza) si se condenseaza in zonele de pensare articulara ( la nivelul zonelor de presiune instalandu-se osteoscleroza sub-condrala).

formarea la marginea articulatiei a micilor excrescente osoase denumite osteofite (sau ciocuri de papagal, dupa forma lor radiologica).  

1.cavitati intra-articulare 2. scleroza sub-condrala 3. osteofite 4. pensare

Pe langa modificarile articulare mentionate, pot aparea si inflamatii cauzate de fragmentele de cartilaj desprinse si mobilizate in spatiul intra-articular. Acestea determina o stimulare a secretiei de lichid sinovial si umflarea articulatiei.

Evolutie si prognostic

Artrozele au o evolutie lenta, cu accentuarea leziunilor de uzura in timp, cu episoade dureroase acute intercalate cu lungi perioade de acalmie. Remisiunile pot fi spontane sau terapeutice, parcurgerea tuturor etapelor evolutive nefiind obligatorie.

Stadializarea evolutiva fiind urmatoarea:

boala artrozica lenta

boala artrozica clinic manifestata

boala artrozica activata

boala artrozica ce compensata.

Prognosticul este favorabil cu exceptia unor coxartroze ce pot deveni invalidante. Artrozele nu duc la anchiloze sau compromiterea articulatiei afectate.

Tratamentul

Tratamentul in boala artrozica este complex si isi propune ca obiective:

ameliorarea durerii

diminuarea contracturii musculare si implicit a impotentei functionale

intarzierea degenerescentei articulare.

Un tratament eficient presupune colaborarea permanenta dintre, medicul recuperator, reumatolog, uneori ortoped si kinetoterapeut.

In functie de stadiul evolutiv, se folosesc programe kinetice ce urmaresc:

ameliorarea durerii

ameliorarea fortei musculare si cresterea stabilitatii pentru articulatiile importante

mentinerea sau ameliorarea mobilitatii articulare

controlul si reeducarea mersului

Se prefera programe individualizate cu exercitii active, efectuate progresiv ca intensitate, numar de repetari si durata.

Tratamentul general de crutare- igiena articulara:

Repausul articular se impune deoarece, o activitate obisnuita reprezinta o solicitare prea mare pentru articulatie cu modificari degenerative si poate accelera evolutia leziunilor. Cand sunt afectate articulatii importante este necesar ca activitatea din timpul zilei sa fie intrerupta pe perioade de repaus la pat, cu o durata de 15-20 de minute fiecare. Pe de alta parte repausul nu trebuie sa fie prelungit deoarece determina hipotrofie musculara.

Dieta hipocalorica in scopul reducerii greutatii si menajarii articulatiilor importante, este de asemenea indicata artrozicilor obezi. Se contraindica activitatile profesionale desfasurate in conditii reumatogene, artrozicilor cu meteorosensibilitate.

Tratamentul medicamentos poate fi:

etiologic, actionand in potriva proceselor degenerative

patogenetic, actionand impotriva inflamatiei si contracturii musculare

simptomatic impotriva durerii.

Tratamentul de imbunatatire al troficitatii tesutului cartilaginos foloseste preparate pe baza de iod si sulf in cure prelungite, dar discontinue; extracte de cartilaj si de maduva osoasa si extrogeni care pot fi utilizati in tratamentul artrozelor datorate dezordinii hormonale instalate postclimax la femei.

Tratamentul durerii si al proceselor inflamatorii: atrozele fiind boli cronice, tratamentul analgetic trebuie efectuat timp indelungat, motiv pentru care substantele medicamentoase alese trebuie sa aiba o buna toleranta si sa nu determine efecte secundare notabile. Cele mai utilizate sunt analgezicele din clasa AINS, dintre care aspirina si indometacinul sunt cela mai utile pentru bolnavul artrozic.

Tratamentul contracturii musculare este realizat in principal prin mijloace fizicale si doar secundar se pot asocia medicamente cu efecte decontracturante.

Tratamentul fizical

In anumite forme clinice ale bolii artrozice este principalul mijloc terapeutic care aduce ameliorari ce permit bolnavului sa-si continue activitatea.

Termoterapia

Caldura se foloseste pentru efectul antispastic-decontracturant asupra musculaturii, ameliorand si vascula-rizatia cartilajului articular, deci opunandu-se procesului degenerativ. Se pot folosi atat impachetarile cu parafina la nivelul articulatiei afectate cat si simplu, perna electrica sau punga cu gel termolabil cald. Din domeniul electroterapiei se  folosesc forme ce incalzesc profund tesuturile cum ar fi: diatermia, undele scurte sau ultrasunetul.

Rontgenterapia

Poate fi uneori utila si se foloseste  sub forma unor unde scurte. Efectul acestei terapii este numai analgetic si antiinflamotor, neinfluentand procesul degenerativ distructiv. Utilizarea acestei forme de tratament este restransa in cazul artrozelor datorita riscului efectelor secundare.

Masoterapia

Masajul , insotind aplicatiile calde, poate avea un rol terapeutic decontracturant asupra musculaturii din vecinatatea articulatiei afectate si poate actiona facilitator  inaintea programului kineto cu conditia sa foloseasca tehnici blande.

Kinetoterapia

In functie de stadiul evolutiv, se folosesc programe kinetice ce urmaresc:

ameliorarea durerii;

ameliorarea fortei musculare .si cresterea stabilitatii pentru articulatiile importante,

mentinerea sau ameliorarea mobilitatii articulare;

controlul si reeducarea mersului.

Tratamentul balnear

Curele balneare, repetate mai multi ani au afect benefic inlaturand durerea si ame-liorand mobilitatea articulara la bolnavii cu artroze, dar fara efect etiologic, neputand opri progresia leziunilor cartilaginoase. Se recomanda statiuni cu profil reumatologic, cu ape hiperterme, sulfuroase, cloruro-sodice si namoluri. Tehnicile termale asociaza aplicatiile locale si baile cu namol cu bai de apa, dusuri, masaj etc.

Tratamentul chirurgical-ortopedic

Poate fi precoce, in scopul corectarii unor malformatii generatoare de artroza sau tardiv, cand artroza este intr-un stadiu avansat, pentru a inlatura durerea.