Principii ale aplicarii kinetoterapiei in scleroza multipla

Principii ale aplicarii kinetoterapiei in scleroza multipla

Probabil ca multi dintre dumneavoastra va intrebati: "De ce trebuie sa facem kinetoterapie? De ce toate acele exercitii lungi si uneori plictisitoare sau repetitive care par a avea efecte atat de neinsemnate?". Trebuie sa stiti ca in scleroza multipla efectele kinetoterapiei pot parea neinsemnate, cu certitudine nu sunt la fel de spectaculoase ca in cazul altor afectiuni, dar ele exista si va pot imbunatati foarte mult calitatea vietii. Sigur ca nu rezolva problema si nu pot substitui tratamentul medicamentos, insa au efecte pozitive asupra mobilitatii, coordonarii, echilibrului, scaderii spasticitatii, controlului greutatii corporale, constipatiei, etc. Dincolo de toate efectele pozitive ale kinetoterapiei care au fost deja mentionate in articolele anterioare, mai putem vorbi despre unul poate mai greu de observat si anume schimbarea stilului de viata, din unul sedentar in unul activ, fapt care poate avea foarte multe implicatii in evolutia pe termen lung a celor care sufera de aceasta afectiune.

Ca orice alta stiinta, si kinetoterapia are niste principii de aplicare care se adreseaza atat pacientului, cat si kinetoterapeutului. Daca primul ajunge sa inteleaga lecturandu-le de ce si cum trebuie sa participe la sedintele de recuperare, cel de-al doilea va intelege ce reguli trebuie sa respecte si cum trebuie sa utilizeze aceste sedinte pentru imbunatatirea calitatii vietii pacientilor sai. Pana la urma scopul major al terapiei prin miscare este conservarea daca nu imbunatatirea restantului functional al celor care urmeaza aceasta forma de abordare terapeutica. Acest lucru este valabil mai ales in scleroza multipla, boala care evolueaza prin pusee si remisiuni.

Incepem expunerea principiilor aplicarii kinetoterapiei cu cateva reguli care trebuie respectate de ambele parti implicate in sedinta de recuperare. Ca regula generala, sedintele de gimnastica trebuie sa se desfasoare in incaperi foarte bine aerisite, cu temperatura constanta (18⁰- 20⁰) si luminoase, inaintea mesei sau cu doua ore dupa ce ati mancat.

Exista cateva reguli simple pe care pacientul trebuie sa le respecte:

sa poarte o vestimentatie comoda din bumbac sau lana

sa participe constient si activ la toate miscarile, avand o atitudine constructiva si pozitiva;

sa repete singur in timpul sedintei exercitiile pe care le poate executa;

sa combine practicarea zilnica a programului de recuperare si dupa realizarea obiectivelor, pentru a evita recidivele, mai ales dupa trecerea puseelor;

sa urmeze un program de exercitii acasa, alcatuit de catre kinetoterapeut, dupa incetarea perioadei de tratament dintr-un spital de recuperare sau alta institutie echivalenta.

Reguli pentru kinetoterapeut:

sa informeze pacientul despre necesitatea si importanta kinetoterapiei pentru afectiunea sa, despre tipul de terapie aplicata, mijloacele si metodologia de lucru precum si a efectelor sale, modul de apreciere a acestora, necesitatea evaluarii si a controlului periodic

sa-i formeze acestuia convingerea si deprinderea de a practica sedintele de recuperare si dupa terminarea perioadei de tratament;

sa prezinte empatie, sa se afle intr-un dialog permanent cu pacientul, creand o atmosfera corespunzatoare, pentru a obtine cooperarea acestuia;

sa fie calm, cu multa rabdare utilizand cu precadere demonstratia si explicatia pentru fiecare executie in parte, in vederea constientizarii si cresterii motivatiei pentru recuperare a pacientului

sa analizeze, sa selecteze si sa dozeze complexele de exercitii diferentiat, de la caz la caz, adaptandu-le continuu situatiei si conditiei clinice a bolnavului

sa adopte in timpul lucrului cu pacientul pozitiile cele mai stabile, pentru a nu periclita in vreun fel siguranta acestuia.

Indicatii ale kinetoterapiei:

initial se face o testare la efort, o evaluare a restantului functi0onal din toate punctele de vedere

programul de recuperare trebuie sa fie mai mult functional sintetic, mai putin analitic

abordarea terapeutica trebuie sa fie integrata si adaptata dinamic la conditiile clinice si de viata ale pacientului si la capacitatea sa de efort

antrenamentul fizic  va fi submaximal in conditii de aerobioza, adica nu foarte greu, nu foarte rapid si nici cu respiratia blocata.

intensitatea antrenamentului se va stabili prin monitorizarea frecventei respiratorii,  frecventei cardiace (FC 70-75% din FCmax) si masurarea tensiunii arteriale (170-180/105-110), ritmul de executie a miscarilor va fi moderat. Intensitatea antrenamentului va fi invers proportionala cu durata acestuia. In scleroza multipla oboseala si caldura sunt factori limitatori ai performantei fizice, deci se va acorda o si mai mare atentie dozajului, numarului de serii, de repetari si nu in ultimul rand pauzelor, care trebuie sa fie mai lungi.

este de preferat antrenamentul cu intervale, dar in cazul antrenamentului continuu durata nu va fi mai mare de 20-30 de minute. (aceasta se va stabili intotdeauna numai in functie de posibilitatile pacientului).

gradarea efortului sa se faca progresiv, pentru ca adaptarea organismului la efort sa se realizeze treptat, sedintele avand intotdeauna o etapa de incalzire, dupa care sa urmeze kinetoterapia propriu-zisa si o parte de revenire a organismului dupa efort.

continutul sa fie variat, in functie de necesitati si concret directionat in perspectiva;

miscarile sa fie executate cu amplitudine maxima corespunzatoare posibilitatilor individuale, fara a suprasolicita articulatiile, iar exercitiile care determina aparitia durerilor, in special la nivelul coloanei vertebrale vor fi eliminate.

numarul de repetari al fiecarei miscari sa nu determine aparitia oboselii, mai ales cand este vorba despre aceasta afectiune, deoarece oboseala nu induce numai propriile efecte nefaste, ci si o stare de anxietate care odata devenita obisnuinta, va fi greu de depasit.

respiratia se va corelata cu miscarea, iar dupa fiecare serie ce cuprinde mai multe executii, se impune relaxarea organismului. Se va expira intotdeauna in timpul miscarilor de forta si se vor evita pe cat posibil exercitiile izometrice.

se va insista in special pe solicitarea acelor muschi care prin actiunea lor specifica sunt prea putin antrenati in activitatile zilnice.

pentru asigurarea tolerantei, va urmari mimica pacientilor sai, deoarece multi dintre ei, in speranta unei vindecari rapide si complete, suporta dureri intense. Aceasta insa, declanseaza reactii de aparare al caror tratament va fi mult mai dificil, prin complexitate si durata.

aparitia oboselii impune incetarea efortului in vederea restabilirii organismului.

frecventa antrenamentelor este in mod normal de 3-4/saptamana dar pot fi efectuate si zilnic.

Contraindicatii:

ortostatismul (statul in picioare) prelungit, stationatul pe scaun cu picioarele atarnand

eforturi fizice prelungite cu glota inchisa

efortul anaerob

exercitiile ce presupun ridicarea greutatilor mari;

exercitiile in care corpul coboara sub orizontala fata de trunchi;

schimbarile bruste de pozitii;

exercitii cu baza ingusta de sustinere

exercitiile de forta

Pentru persoanele fara probleme deosebite se recomanda zilnic gimnastica de inviorare timp de 10-15 minute dimineata, o ora de plimbare in aer liber in pas vioi si cel putin de trei ori pe saptamana exercitii de recuperare medicala.