Puntile dentare

PUNTILE DENTARE

Designul unei proteze partiale fixe este un factor esential in reusita sau esecul unei terapii de restaurare protetica fixa. Exigentele functionale ale restaurarilor fixe sunt dublate constant de posibilitatile de mentinere a unei stari de igiena buco-dentara optima in zona crestei edentate.

Dupa material protezele partiale fixe pot fi confectionate dintr-un singur material sau din doua materiale (ultimele fiind cunoscute si sub numele de mixte):

dintr-un singur material integral - metalice

- ceramice

- polimerice

din doua materiale mixte - metalo - polimericee

- metalo - compozite

- metalo - ceramice

din mai multe materiale: in cadrul protezelor partiale mixte din doua bucati, cand pe langa aliajele din care este confectionat scheletul si materialele de placare, apare un al treialea material folosit la solidarizarea elementelor de agregare cu intermediarii cunoscut sub numele de lot sau lipitura.

Dupa raportul intermediarilor cu creasta:

suspendate,

punctiforme,

tangentiale,

in semisa

in sa

intramucoase

intraalveolare

Dupa tehnologia de elaborare ele pot fi obtinute prin:

turnare (punti exclusiv metalice, schelete metalice ale protezelor partiale mixte)

frezare - computerizata

- prin copiere

polimerizare (proteze fixe exclusiv polimerice si/sau din materiale compozite)

turnare si coacere (proteze mixte metalo-ceramice)

turnare si polimerizare (proteze mixte metalo-polimerice si/sau metalo-compozite)

electroeroziune

Nu exista reguli precise dupa care  contureze intermediarii. Exista totusi doua reguli de baza:

a. Contactul cu tesuturile moi trebuie sa fie minim;

b. Trebuie asigurat un acces maxim pentru igienizare.

Spre deosebire de restaurarile protetice unidentare, cum ar fi o coroana de invelis, protezele partiale fixe au o influenta cu mult mai mare asupra tesuturilor inconjuratoare. Nu este vorba doar de solicitarile care se exercita asupra parodontiului de sustinere a dintilor stalpi. Trebuiesc avute in vedere toate structurile care marginesc zona edentata: limba, obraji si creasta reziduala. Intermediarii trebuiesc sa restabileasca functia dintelui pierdut, pe care-l inlocuiesc, sa fie confortabili, sa aiba aspect estetic si din punct de vedere biologic sa fie tolerati de tesuturile din jur.

Intermediarii, sunt unitatile unei proteze fixe care inlocuiesc dintii naturali absenti. Ei trebuie sa satisfaca conditii multiple. Trebuie sa restaureze functiile si in anumite situatii estetice sa corespunda din punct de vedere igienic si biologic.

Pentru indeplinirea acestor criterii trebuiesc avuti in vedere urmatorii factori:

1. Materialele dentare din care sunt confectionati;

2. Designul intermediarilor;

3. Forma crestei edentate.

Este esential ca proteza partiala fixa sa aiba o anumita rigiditate, deoarece asupra ei se exercita multiple solicitari. Aceasta cerinta este conditionata de scheletul metalic, care trebuie sa aiba un volum corespunzator. Conditia este foarte evidenta la restaurarile metalo-ceramice. Uneori se fac concesii la grosimea scheletului metalic pentru a satisface cerintele estetice.

Proteza fixa trebuie sa asigure ambrazuri interproximale largi, atat pe fata orala cat si pe cea vestibulara. Ele vor asigura lacasul necesar pentru papila interdentara. In acelasi timp ambrazurile asigura conditii de igienizare adecvate, fara de care tesuturile se vor inflama inevitabil. Chiar in conditiile unor ambrazuri de forma adecvata si igiena foarte buna se pot produce hiperplazii ale papilelor interdentare.

In zona frontala imperativele estetice sunt pe prim plan. Ca urmare accesul pentru igienizare poate fi sacrificat. Trebuie sa fie reprodusa forma dintilor naturali. Exista totusi speranta ca in aceasta zona accesul pentru igienizare este mai bun si placa bacteriana poate fi indepartata.

In zonele laterale este posibil sa se devieze de la forma naturala a dintilor si intermediarii sa fie astfel conformati incat sa permita o buna igienizare.

Pentru a putea intelege design-ul intermediarilor dintr-o proteza fixa trebuie avute in vedere urmatoarele variabile:

1. Lungimea, latimea si inaltimea spatiului edentat;

2. Forma crestei edentate;

3. Starea tesuturilor moi ce acopera creasta edentata;

4. Pretentiile estetice ale pacientului (doleantele).

In cadrul acestor variabile se inscriu cerintele formulate mai sus: asigurarea confortului, a sprijinului, esteticii si accesului pentru igienizare.

In ceea ce priveste posibilitatile de mentinere corespunzatoare a igienei, alegerea designului corpului de punte este mult mai importana decat materialul din care el va fi realizat. Pentru ca proteza partiala fixa sa asigure conditiile de igiena si neutralitate fata de tesuturile moi este necesara crearea unei anumite morfologii a intermediarilor, deosebita de cea a dintilor naturali.

Irving Glicman, inca din 1974 (40) a enuntat conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca intermediarii in general, conditii valabile si astazi:

sa fie estetici;

sa pastreze raporturi ocluzale favorabile cu antagonistii;

sa inlocuiasca functiile dintilor pe care-i inlocuiesc;

sa fie conceputi si elaborati pentru a nu retine resturi alimentare si placa dentara;

sa permita un acces maxim pentru asigurarea unei igiene corespunzatoare;

sa respecte ambrazurile crevicale;

sa dea impresia ca dintele "iese din gingie";

sa respecte aliniamentul coletelor sirului dentar.

Cu alte cuvinte respectarea acestor conditii conduc la realizarea unei "proteze estetice si comfortabile".

Forma si modalitatile de contact a intermediarilor protezelor fixe cu crestele alveolare sunt foarte importante. Presiunile excesive asupra mucoasei crestei alveolare cu aparitia unor leziuni consecutive, si dureri nevralgiforme constitue tot atatea esecuri ale terapiei de restaurare cu proteze fixe. Exista un acord quasigeneral asupra formei corpurilor de punte in vecinatatea crestelor cat si a faptului ca intre acestea si creste este de dorit existenta unei pelicule (film) de saliva.

In general, intermediarii ar trebui sa fie convecsi in toate sensurile, similar suprafetelor axiale ale dintilor naturali.

Suprafetele convexe ofera o posibilitate de igienizare foarte buna, la nivelul lor nu se depune placa bacteriana, si datorita faptului ca pot fi lustruiti foarte bine, fiind accesibile din toate sensurile .Contrar acestora, suprafetele concave pot prezenta defecte de lustruire, fiind greu accesibile in anumite zone si, deci, dificil de igienizat.

Un rol deosebit de important in succesul terapeutic este asigurat de conceperea designului  puntii dentare in acord cu principiul biomecanic, respectiv legea polinomului.

Totalitatea fortelor care cad pe suprafata ocluzala a dintilor va genera forta activa (Fa). In protezare, forta activa se manifesta asupra dintilor artificiali, iar forta de rezistenta se manifesta la nivelul dintilor naturali restanti si a osului suport. Pentru a asigura stabilitatea dinamica a sistemului, legea polinomului cere ca suma coeficientilor de masticatie ai dintilor de sprijin sa fie mai mare sau cel mult egala cu suma coeficientilor dintilor inlocuiti, le care se aplica o corectie S'/S ce tine de raportul: suprafata dintilor artificiali fata de cei inlocuiti

Forta activa care se va exercita asupra suprafetelor oculzale ale protezei va trebui sa fie neutralizata de forta de rezistenta opusa de dintii suport, iar uneori de o creasta alveolara (Fr). Proteza trebuie sa aiba din punct de vedere functional un echilibru dinamic optim, asigurat in primul rand prin respectarea relatiei Fr ≥ Fa. Pentru ca sistemul sa fie in echilibru este necesar ca centrul de presiune si centrul de rezistenta sa coincida sau sa fie foarte apropiate si asa cum am aratat mai sus, Fr ≥ Fa