CLASIFICAREA REACTIILOR IMUN-ALERGICE

Asa cum am mai amintit dereglarile care rezulta din reactiile imune aberante reprezinta boli prin hipersensibilitate.  Gell si Coombs au impartit aceate reactii in patru tipuri si anume:

1. Tipul I - hipersensibilitate de tip imediat ( Reactie imediata)

In acest tip de reactie rolul esential este jucat de anticorpii de tip IgE aparuti ca raspuns la un stimul specific, care in prima faza se leaga de mastocite si bazofile prin intermediul receptorilor specifici Fc de pe aceste celule (fig. 24). Cand organismul vine din nou in contact cu acelasi antigen are loc degranularea mastocitelor si a bazofilelor cu eliberarea mediatorilor continuti in granulele acestor celule si a mediatorilor "de novo".

Antigenul incriminat in acest tip de reactii se numeste alergen, iar bolile se numesc "alergice". Indivizii care dezvolta un raspuns alergic sunt denumiti atopici.

Diagnosticul imunologic al hipersensibilitatii de tip I :

teste "in vivo" sunt teste cutanate sau teste de provocare. Testele cutanate la alergene urmaresc raspunsul pozitiv care apare de obicei in max. 30 minute prin aparitia unei reactii locale caracterizate prin eritem si edem.

testele de provocare se folosec in alergiile respiratorii, si se realizeaza prin administrarea alergenului in doze progresiv crescande masurandu-se unele constante (VEMS) la intervale diferite de timp. Indiferent de calea de provocare aceste teste sunt grevate de o serie de riscuri, deoarece chiar la doze foarte mici de alergen pot provoca reactii alergice grave.

testele "in vitro" sunt:

determinarea IgE totale prin metoda RIST (Radioimunosorbent Test);

determinarea IgE specifice prin metoda RAST (Radioalergosorbent Test);

teste celulare de transformare blastica a limfocitelor in prezenta alergenului.

Manifestarile clinice ale hipersensibilitatii imediate pot fi: locale sau generale.

Manifestarile locale se limiteaza la zona de contact cu alergenul sub forma unor sindroame alergice aparute la nivelul organelor tinta. Acestea pot fi:

la nivelul tegumentelor: prurit, eritem, urticarie, eczema;

la nivelul aparatului respirator: rinita, febra de fan, astm bronsic;

la nivelul aparatului digestiv: varsaturi, diaree.

Tratamentul imunologic al hipersensibilitatii imediate este:

indepartarea alergenului prin scoaterea bolnavului din mediu si prin masuri de prevenire a contactului;

desensibilizare prin administrarea de doze progresiv crescande de alergen;

impiedicarea degranularii mastocitelor (cromoglicat disodic, etc);

limitarea manifestarilor induse de mediatori biologic activi, prin antihistaminice, corticoizi, adrenalina.

2. Tipul II - hipersensibilitate mediata de anticorpi (Reactie citotoxica)

Acest tip de reactie realizeaza o distrugere celulara mediata prin anticorpi. In conditiile in care antigenul exista deja in organism sau pe celulele straine introduse in organism se declanseaza acest tip de reactie. Anticorpii specifici se cupleaza cu antigenele de pe membrana celulara ducand astfel la liza celulei, fie prin activarea pe cale clasica a complementului, fie prin mecanism de tip  ADCC (fig. 25).

Diagnosticul imunologic al reactiei citotoxice se realizeaza prin:

evidentierea antigenelor de la nivelul celulelor tinta;

identificarea anticorpilor specifici circulanti.

Metodele cele mai de folosite in clinica sunt:

testul Coombs pentru evidentierea anticorpilor anti antigene eritrocitare;

teste de imunofluorescenta pentru evidentierea antigenelor tisulare;

nivelul complementului care este scazut ceea ce indica un consum de complement in timpul reactiilor de liza celulara.

Manifestarile clinice ale reactiei de hipersensibilitate de tip II sunt:

reactii post-transfuzionale dupa administrare de sange incompatibil. Clinic apare: febra, hipotensiune arteriala, tulburari digestive, hemoglobinurie;

anemii hemolitice autoimune in care are loc o distrugere accentuata a eritrocitelor mediata de anticorpi de tip IgG sau IgM anti antigene eritrocitare;

bolile autoimune pot induce de asemenea reactii citotoxice mediate de anticorpi; de exemplu in lupus eritematos diseminat are loc distrugerea leucocitelor, in purpura trombocitopenica idiopatica a trombocitelor, a celulelor glomerulare renale si alveolare pulmonare in sindromul Goodpasture.

Tratamentul imunologic al reactiilor citotoxice este:

scaderea intensitatii raspusului imun prin medicamente imunosupresoare,

indepartarea anticorpilor prin plasmafereza.

3. Tipul III - hipesensibilitatea mediata de complexe imune

In acest tip de reactie imuna are loc depunerea la nivelul tesuturilor a complexelor antigen-anticorp, persistente in circulatie sau la  locul raspunsului imun si aparitia consecutiva a unor leziuni locale.

Prezenta acestor complexe imune la nivelul tesuturilor determina activarea complementului cu aparitia leziunilor celulare (fig. 26).

Diagnosticul imunologic al bolii complexelor imune se face prin

determinarea complexelor imune in circulatie;

determinarea concentratiei complementului seric care este scazuta;

determinarea imunoglobulinelor serice care sunt crescute.

Formele clinice ale hipersensibilitatii de tip III sunt:

Boala serului care se manifesta prin: febra, rush, artralgii, adenopatii, splenomegalie, insuficienta renala, fenomene care apar la 10 zile de la administrarea unui ser heterolog unui organism uman.

Artrita reumatoida este o boala autoimuna a sinovialei articulatiilor diartrodiale insotita de manifestari sistemice.

Glomerulonefrita post-streptococica care reprezinta afectarea glomerulilor renali insotita de tulburari functionale renale. Clinic apare: proteinurie, hematurie, hipertensiune arteriala, edeme, tulburari functionale renale.

Alveolita alergica extrinseca reprezinta o inflamatie produsa prin depunere de complexe imune la nivelul membranei alveolare, afectare care apare in urma inhalarii de spori, fungi sau proteine animale. Clinic apar tulburari respiratorii si manifestari generale, in forma acuta, iar in forma cronica se produc fenomene de insuficienta respiratorie progresiva pe fond de fibroza pulmonara.

Tratamentul imunologic al bolii prin complexe imune utilizeaza:

Imunosupresoare.

Epurarea complexelor imune din circulatie prin plasmafereza.

4. Tipul IV - hipersensibilitatea de tip intarziat

Acest tip de reactie reprezinta un raspuns imun realizat prin LTh1 sau LTc, manifestata printr-un infiltrat celular dezvoltat la locul de patrundere al antigenului, dupa un timp de 24-48 ore de la expunere (fig.28).

Diagnosticul imunologic al hipersensibilitatii intarziate se efectueaza:

"in vivo" prin intradermoreactie la diverse antigene microbiene;

"in vitro" prin testul de transformare blastica limfocitara in prezenta antigenului.

Forme clinice ale hipersensibilitatii de tip IV sunt

Dermatita de contact care se caracterizeaza prin aparitia unor leziuni cutanate dupa contactul cu un agent din mediu. Factorul declansator este o haptena care se combina cu proteinele tegumentare generand un antigen complet. Acesta produce fenomenele  celulare locale. Manifestarile clinice includ: eritem insotit de edem sau vezicule.

Sarcoidoza este o boala granulomatoasa de etiologie necunoscuta, cu localizari multiple. Clinic boala afecteaza plamanii determinand adenopatie hilara si fibroza pulmonara progresiva.

Tratamentul hipersensibilitatii de tip IV consta in:

tratamentul bolii de baza cel mai frecvent duce la controlul manifestarilor clinice;

imunomodulare prin imunostimulante sau imunosupresoare in functie de sensul de dereglare a raspunsului imun.