Kinetoterapia bolnavilor cu disritmii

KINETOTERAPIA BOLNAVILOR CU DISRITMII

Un procent semnificativ al subiectilor cu cardiopatie ischemica si indicatie de includere in programe de recuperare fizica prezinta si tulburari de ritm supraventriculare sau, indeosebi, ventriculare.

Acest procent crescut al bolnavilor ci IMA si extrasistole ventriculare obliga, din ratiuni practice, economice si financiare, ca acesti bolnavi sa depuna un efort fizic semnificativ in timpul activitatii cotidiene, indiferent daca este vorba de subiecti ce desfasoara activitate profesionala sau de pensionari (de varsta sau de boala).

Studiile efectuate dupa un accident coronarian acut sau la bolnavi cu alte forme de C.I., au dovedit ca severitatea tulburarilor de ritm, potentialul letal, este direct proportional cu doi factori: severitatea ischemiei miocardice si disfunctia ventriculara stanga. S-a dovedit ca programele de recuperare fizica cresc nivelul efortului la care apare ischemia miocardica severa sau disfunctia ventriculara stanga clinic manifesta. Antrenamentul fizic este benefic, in sensul reducerii incidentei tulburarilor ventriculare de ritm in cursul efortului moderat si al cresterii efortului maxim la care pot apare tulburari de ritm cu potential letal.

Si in cazul tulburarilor de ritm, ca forma izolata sau dominanta de manifestare a CI, atitudinea este similara, tratamentul antiaritmic fiind completat cu programe de recuperare fizica, ce permit bolnavului sa efectueze un efort crescut fara aparitia ischemieie miocardice severe, care sa induca tulburari de ritm (indeosebi ventriculare).

In privinta tulburarilor de ritm din CI, indiferent ca sunt solitare sau asociate altor manifestari clinice, prezenta acestora impune, anterior recuperarii fizice, o evaluare prin doua categorii de matode.

1. Testarea la efort - permite depistarea bolnavilor cu extrasistole, in clasa 4 - 5 Lown si a celor cu tahicardie ventriculara sustinuta, la care antrenamentul fizic este definitiv sau temporar contraindicat.

2. Monitorizarea EKG ambulatorie pe 12 - 24 de ore, care permite aceeasi depistare.

De asemenea, aparitia in cursul TE sau a monitorizarii, a blocurilor atrio-ventriculare de gradul II tip II sau gradul III, contraindica temporar antrenamentul fizic si efortul in general (pana la implantarea unui pacemaker).

In ceea ce priveste tulburarile supraventriculare de ritm, prezenta bolii de nod sinusal simptomatice contraindica efortul si antrenamentul fizic, pana la instituirea cardiostimularii permanente. In schimb, indiferent de natura lor, extrasistolele supraventriculare nu contraindica efortul si antrenamentul, la fel ca si crizele de TPSV (tahicardie paroxostica supraventriculara), indiferent de natura ischemica sai neischemica a acestora.

La bolnavii la care efortul si antrenamentul fizic este contraindicat dar care trebuie totusi sa desfasoare un anumit efort fizic in cursul activitatii cotidiene, se instituie, initial, un tratament antiaritmic, ulterior efectuandu-se un nou TE si monitirozare, dupa care se vor include in programele de recuperare, cu atentie deosebita si monitorizare EKG pe parcursul primelor sedinte si la fiecare noua crestere a efortului pe parcursul antrenamentului.

Modalitatea de antrenament este identica cu cea din faza a II-a de recuperare IMA, cu un ritm de desfasurare obisnuit, zilnic, intraspitalicesc.

Evaluarea rezultatelor antrenamentului urmareste trei obiective:

cresterea capacitatii de efort prestate fara simptame,

verificarea absentei tulburarilor de ritm (plus auscultatie, monitorizare EKG intermitenta dar periodica si TE),

ameliorarea ischemiei miocardice de efort, respectiv intarzierea aparitiei subdenivelarii ST si scaderea amplitudinii acesteia, reducandu-se astfel sansa aparitiei tulburarilor ventriculare de ritm in efort.