Inecul

INECUL

Inecul reprezinta o stare de extrema urgenta medicala care implica o abordare terapeutica cat mai precoce si cat mai eficienta.

Este definit ca o inundatie bronho-pulmonara cu apa, ale carei crize sunt multiple, descriindu-se astfel:

- submersia primitiva: produsa prin epuizarea fizica sau prin aparitia starii de panica.

- sincopa primitiva: - hidrocutia - determinata de traumatisme, de reactii alergice, de reflexe cu origine mucoasa sau ca urmare a diferentelor de temperatura (apa-aer).

- accidentele in timpul plonjarii: barotraumatismele prin crearea unei depresiuni intratoracice, accidente de decompresiune.

1). Aspecte fizipotologice.

Starea de inec se produce in cadrul a 4 etape:

a). apneea refexa - produsa prin inchiderea glotei si insotita de bradicardie.

b). dispneea - urmare a acumularii de CO2, intr-o prima etapa este insptita de hipertensiunea arteriala, tahicardie.

c). stopul respirator cu hipotensiune arteriala, relaxarea de sfincter, hipotonie musculara.

d). stopul cardiac - determinat de anoxie provocata de stopul respirator.

Din punct de vedere secventional evenimentele se succed astfel:

- inundatia traheobronsica ce determina asfixia acuta.

- aparitia stopului cardiac fara inundatie traheobronsica.

- perioada de eficacitate terapeutica este redusa in mediu sub 6 minute, peste 7 minute orice incercare de salvare este inutila.

Inecul, iniferet de modul de producere se caracterizaza prin aparitia edemului pulmonar consecinta a urmatorilor factori:

- factori hemodinamici - hipervolemia pulmonara.

- factori umorali - hipoproteinemie prin heodilutie.

2). Aspecte clinice ale inecului.

- hipotermia - apare in aproape toate cazurile in primele ore de la inec si depinde de temperatura mediului ambient.

- tulburari neuropsihice produse datorita hipoximiei cerebrale, reprezentate de rigiditate, convulsii, tulburari ale starii de constienta.

- simptomatologia respiratorie este reprezentata de apnee cu durata variabila si edem pulmonar.

- semnele cadriacice - tahicardie si extrasistole, hipotensiune arteriala.

- distensia gastrica - este intalnita in toate cazurile si poate constitui o cauza de inundare traheobrabsica.

3). Tratamentul.

Incepe printr-o terapie intensiva a insuficientei respiratorii acute.

a). respiratia artificiala incepe cu respiratia gura la gura sau gura la nas si este precedata intotdeauna de o buna curatare a faringelui.

In cazul ineficientei acestei metode se recurge la intubatia traheala, de preferat pe cale nazala care asigura o ventilatie artificiala aficace ale carei scopuri sunt:

- combaterea edemului pulmonar si a hipoxemiei. Aceste etape de entilatie articifiala se ralizeaza cu ajutorul respiratoarelor si necesita anumite precautii impuse de modificarile de mecanica si hemodinamica cardiopulmonara.

b). administrarea de O2 (oxigenoterapie).

Se impune odata cu inceperea practicarii ventilatiei artificiale.

Oxigenoterapia presupune respectarea unor reguli:

- asigurarea unei ventilatii artificiale in timpul sedintelor de oxigenoterapie,

- limitarea la minim a sedintelor de oxigenoterapie hiperbara.

c). masajul cardiac extern.

Este indicat in stopul cardiac.

Pentru edemul pulmonar acut se vor folosi mijloace terapeutice relativ specifice:

- substante antispuma sub forma de aerosoli,

- branhodilatatoare - aminofilina administrata intravenos sau sub forma de aerosoli,

- corticosteroizi - hidrocortizon hemisusccinat in doze mari 1-2g/24 ore,

- sangerare in caz de supraincarcare volemica,

- respiratie mecanica cu presiune pozitiva in expir.

Desi nu este de interes general, trebuie mentionat ca ingrijirea medicala a unui inecat continua sa puna probleme terapeutice si dupa depasirea etapei de insuficientei respiratorie acuta.

Dintre acestea ne vom opri asupra celor care pot avea consecinte nefavorabile:

• acidoza ce poate persista chiar in cazul corectarii hipoxiei,

hipoventilatiei si impune depistarea cauzei,

• tulburarile hidroelectrolitice - se trateaza prin administrarea de solutii

saline: NaCl 9% cu glucozat 5%, 10%,

• hipotensiunea arteriala - se trateaza cu reechilibrarea

hidroelectrolitica

• edemul cerebral - se trateaza prin diureza fortata, hipotermie

generalizata, sedare motorie alveolara.

• complicatiile infectioase bronhopulmonare - se pot preveni printr-o

buna ingrijire respiratorie.