GLUCOCORTICOIZII, ACTH-ul, MineraLOCORTICOIZII GLUCOCORTICOIZII (MEDICATIA CORTIZONICA)

Cortizonii sau glucocorticoizii sunt hormoni corticosuprarenali sau analogi de sinteza cu efect antiinflamator marcat si actiuni importante in metabolismul glucoproteic.

Mecanismul de actiune al glucocorticoizilor este complex. Ei actioneaza primar la nivelul unor receptori intracelulari specifici. Complexul glucocorticoid - receptor trece in nucleu si se fixeaza de ADN. Complexul hormon - receptor actioneaza ca factor de transcriptie , regland activitatea ARN polimerazei, enzima responsabila de initierea transcriptiei si formarea de ARN mesager.Reglarea pozitiva a unor gene de catre glucococrticoizi determina sinteza de proteine enzimatice si alte proteine importante pentru metabolismul celular.

Efectele principale in organism

A. Efecte metabolice.

Actiunea asupra metabolismului glucidic, protidic si lipidic

Cortizonii stimuleaza gluconeogeneza din aminoacizi glucoplastici rezultati pe seama catabolismului protidic ; totodata interferand cu insulina , scad utilizarea glucozei in tesuturile periferice. Astfel se mareste cantitatea de glicogen hepatic , creste glicemia si scade toleranta la glucide. La doze mari si in functie de secretia de insulina, poate apare glicozurie (diabet steroidic) ; diabetul manifest si cel latent se agraveaza, nevoia de insulina creste.

Paralel cu gluconeogeneza, scade anabolismul si se accentueaza catabolismul protidic, creandu-se un bilant azotat negativ. Creste eliminarea urinara a metabolitilor azotati, iar in mai multe tesuturi, mai ales tesutul limfatic, conjunctiv, osos si muscular, apar fenomene atrofice. Ca urmare a descompunerii nucleoproteinelor creste si eliminarea de acid uric. In ficat , insa, sinteza proteinelor creste , favorizand inductia enzimatica.

In domeniul metabolismului lipidic, glucocorticoizii faciliteaza lipoliza indusa de catecolamine, ridicand nivelul acizilor grasi liberi in plasma sangvina; concomitent cu sporirea secretiei de insulina grasimile resintetizate se depun cu predilectie in anumite regiuni, distribuindu-se dupa tipul cushingoid (fata de luna plina). Obezitatea este favorizata si prin faptul ca majoritatea derivatilor cortizonici maresc pofta de mancare.

Metabolismul electrolitic. La doze farmacoterapeutice toti glucocorticoizii naturali au si efecte de tip mineralocorticoid, marind reabsorbtia de Na si excretia de K la nivelul tubilor renali. Ca urmare pot produce pierdere de potasiu si hipokaliemie, insotita uneori de alcaloza, respectiv, retentie hidrosalina, cresterea volumului lichidului extracelular, edeme.In urma retentiei de Na se produce cresterea tensiunii arteriale.

Eliminarea renala de Ca si fosfati de asemenea creste, favorizand formarea de calculi renali. Concomitent cortizonii, avand actiune de tip contrar vitaminei D , scad absorbtia intestinala de calciu.

B. Actiune asupra unor procese patologice : efect antiinflamator, antialergic, imunosupresor.

C. Efecte asupra diferitelor organe si sisteme :

Efectele cardiovasculare, antitoxic si antisoc ale cortizonilor

Glucocorticoizii inhiba sinteza prostaglandinelor din mucoasa gastrica care au rol protector la acest nivel , scazand totodata formarea mucusului protector si regenerarea epiteliala, stimuleaza secretia gastrica acida. Astfel, diminueaza rezistenta mucoasei fata de actiunea peptica a sucului stomacal. Ca urmare, se pot forma ulcere gastrice, insotite relativ frecvent de hemoragie si uneori chiar de perforatie. Efectul ulcerigen al cortizonilor este favorizat de actiunea concomitenta a altor factori nocivi pentru mucoasa gastrica : medicamente antireumatice, cafeina, alcool.

La nivelul sistemului nervos central cortizonii produc deseori un efect excitant usor, cu insomnie, nervozitate, senzatie de buna dispozitie, uneori chiar euforie. Mai rar pot apare stari psihotice cu caracter maniacal-depresiv, fiind facilitata aparitia crizelor epileptice, si chiar psihoza cortizonica.

La nivelul muschilor scheletici se observa deseori adinamie, oboseala, scaderea fortei contractile datorita spolierii de potasiu. Catabolismul proteic accentuat poate produce apoi atrofia tesutului muscular (miopatie cortizonica) , care este cea mai evidenta la nivelul muschilor soldului si coapsei.

In sistemul osos ,tot datorita catabolismului protidic accentuat ,scade sinteza de matrice osteoida si fixarea calciului. Tratamentul prelungit cortizonic poate produce astfel osteoporoza, mai ales la bolnavii varstnici, imobilizati la pat. Fragilitatea excesiva a oaselor poate cauza fracturi spontane, multiple. Actiunea antagonista fata de vitamina D si consecutiv pierderea de calciu se rasfrange , de asemenea negativ, asupra tesutului osos. La copii cresterea poate fi intarziata sau chiar oprita, fenomen ce se datoreste inhibarii locale a osificarii la nivelul cartilajelor epifizare, pe de alta parte datorita antagonizarii hormonului somatotrop hipofizar (STH).

Asupra sistemului sangvin se produce o crestere a eritrocitelor, a trombocitelor, a granulocitelor neutrofile si scade numarul de eozinofile , limfocite circulante , monocite si bazofile. Efectul se explica prin deprimarea tesutului limfatic si a maduvei. Limfopenia se mai explica si prin inhibarea redistributiei limfocitelor in circulatie (sunt sechestrate in tesuturi).

In insuficienta corticosuprarenala, glucococorticoizii reprezinta o medicatie de substitutie eficace, care poate fi salvatoare in criza addisoniana acuta. Cortizonii exercita o retroactiune negativa asupra secretiei de ACTH a adenohipofizei, efect ce poate fi valorificat in sindromul adrenogenital.

Indicatii terapeutice

Sunt utilizati in endocrinopatii : in sindromul adrenogenital, pentru inhibarea secretiei de ACTH adenohipofizar si inhibarea functiei CSR; in tireotoxicoza pentru inhibarea functiei tiroidiene.

O indicatie de mare utillitate o reprezinta efectele farmacodinamice ale cortizonilor, cand se administreaza in doze mari: efectele antiinflamator si antialergic. Ca medicamente antiinflamatoare sunt indicate in bolile reumatice : reumatismul poliarticular acut (RPAc), mai ales daca este asociat cu cardita reumatismala (mentinand integritatea tesutului valvular), poliartrita reumatoida (PR) in puseuri acute, in alte forme de reumatism ca bursite, sinovite,tendinite, periartrite acute, etc.

In alergii: formele grave ale reactiei alergice - socul anafilactic, astmul bronsic alergic, edemul glotic in asociere cu adrenalina si antihistaminice.

In unele colagenoze , lupus eritematos diseminat (LED), cu exceptia sclerodermiei, cand usureaza starea bolnavului.

-In inflamatii la nivelul tesuturilor friabile: in oftalmologie, in neurologie pentru tratamentul meningitelor, encefalitelor, polinevritelor, edemului cerebral , avand si rolul mentinerii integritatii tesuturilor.

-Ca medicatie imunosupresiva atat in bolile autoimune, cat si pentru protejarea grefelor si transplantelor de organe, prevenirea fenomenului de rejectie.

-In afectiuni hematologice de tip autoimun : trombocitopenii, citopenii, anemii hemolitice. In procese limfoproliferative maligne (leucemia limfatica, limfoame) ca medicatie adjuvanta.

-In infectii grave, soc septic, in asociere cu antibiotice si chimioterapice, avand avantajul actiunii antiinflamatorii. Dar, in infectii cu agenti patogeni fata de care nu dispunem de medicatie etiotropa (viroze, micoze) administrarea cortizonilor ar fi o greseala terapeutica.

-In ileite, colite membranoase se pot obtine remisiuni importante uneori, in asociere cu medicatie etiotropa.

Efecte adverse si contraindicatii, masuri de prevenire a efectelor adverse.

Retentia hidrosalina - edeme , mai ales la preparatele naturale; se recomanda pacientului un regim hiposodat, respectiv alegerea judicioasa a preparatului la cei predispusi. La hipertensivi retentia de sodiu duce la crestere tensiunii arteriale, hipertensiunea arteriala reprezentand o contraindicatie relativa.

Cresterea eliminarilor de potasiu, scaderea stocului de K⁺, ceea ce impune asocierea la tratament a KCl 1-2 g/ zi pentru prevenirea hipopotasemiei;

Tendinta la hiperglicemie, chiar instalarea diabetului steroidic. De aceea se recomanda un regim alimentar hipoglucidic, iar la diabetici si medicatie antidiabetica.

Cresterea catabolismului protidic, care se poate corecta printr-un regim hiperprotidic si administrarea de steroizi anabolizanti.

Osteoporoza, chiar fracturi spontane, care poate constitui o contraindicatie pentru tratament.

Hipercorticismul secundar (sindromul Cushing);

Hipocorticism secundar endogen(iatrogen), care poate apare la oprirea tratamentului datorita efectului feed-back negativ asupra axului hipotalamo–hipofizo-corticosuprarenalian. Reactivitatea corticosuprare-nalei scade considerabil; in cazul unui stress operator, infectios se poate declansa insuficienta. Prevenirea se face prin administrarea glucocorticoizilor in perioada de secretie fiziologica maxima (dimineata).

Acuze gastrice, ulcer gastric- care constituie o contraindicatie absoluta. Simptomele subiective, pirozisul se pot atenua cu medicatie antiacida.

-Psihoza cortizonica - contraindicatie absoluta pentru continuarea tratamentului;insomnia se poate atenua prin medicatie sedativa.

-La copii nu este recomandabil sa se faca tratamente prea indelungate, deoarece pot produce tulburari de crestere;

-La gravide cantitatea administrata sa nu depaseasca cantitatea fiziologica secretata de corticosuprarenala, doze mari pot avea efect teratogen.

COMPUSI SI PREPARATE

Cortizonul este un glucocorticoid fiziologic. Poseda toate actiunile caracteristice hormonilor naturali: actiune asupra metabolismului glucoproteic, actiune de retinere a sarii si apei (efect mineralocorticoid), actiune antiinflamatoare. Este folosit ca medicatie de substitutie in insuficienta corticosuprarenala. Se poate administra oral si parenteral (i.m.); este inactiv in aplicatii sau injectii locale. Are durata de actiune scurta, timpul de injumatatire plasmatic (t_1/2 ) fiind de 60 minute , iar timpul de injumatatire biologic 8-12 ore. Posologia : in insuficienta suprarenala acuta tratamentul se incepe energic cu doze de atac de 200-300-400 mg pe zi (pe cale parenterala), reducand apoi progresiv doza pana la doze de intretinere de 25 - 50 mg (egale cu secretia fiziologica zilnica), care poate fi administrata oral. In insuficienta corticosuprarenala cronica se administreaza oral , cate 20 mg dimineata si 10 mg seara (eventual in asociatie cu un mineralocorticoid).

Hidrocortizonul (Cortizol) este principalul hormon glucocorticoid fiziologic. Are actiune asupra metabolismului glucoproteic, actiune antiinflamatoare si actiune de retinere a sarii si apei ( efect mineralocorticoid). Raportul actiune antiinflamatoare - actiune mineralocorticoida este 1. Exista sub forma a trei tipuri de preparate :

- Hidrocortizonul acetat suspensie.

- Hidrocortizonul acetat unguent , in concentratii de 1 - 2,5 % , se foloseste pentru aplicatii locale in O.R.L. , stomatologie, oftalmologie, dermatologie.

- Hidrocortizon hemisuccinat este un ester hidrosolubil. Se introduce intravenos, in injectii sau perfuzii , fiind de electie in urgente. Se indica in starile de soc (soc anafilactic, soc toxico-septic), edem laringian, insuficienta respiratorie acuta, criza de rau astmatic, edem pulmonar toxic, edem Quincke, criza addisoniana.

Prednisonul sau deltacortizon este obtinut prin semisinteza. Are efect antiinflamator de 4 ori mai mare decat hidrocortizonul si de 5 ori mai fata de cortizon, iar efectul mineralocorticoid este slab.

Prednisolonul (Supercortizol) efectul antiinflamator.

Metilprednisolonul

Triamcinolonul

Triamcinolonul acetonid

Dexametazona (Superprednol) derivat de prednisolon, este un glucocorticoid cu potenta mare, efectul antiinflamator al unei doze de 0,75 mg este echivalent cu cel produs de 5 mg prednison. Nu produce retentie hidrosalina. Este cel mai activ antiinflamator antialergic (fiind de 25 de ori mai activ ca hidrocortizonul). Este indicat in cazurile care necesita tratament cortizonic de urgenta (edem cerebral)

MINERALOCORTICOIZII

MEDICATIA ANTIGUTOASA

Guta este o afectiune metabolica ce se caracterizeaza prin cresterea concentratiei acidului uric in sange si depunerea acestuia sub forma de cristale la nivelul ariculatiei metatarso-falangiene I ( a halucelui) unde se declanseaza un proces inflamator, caracterizat de toate semnele celsiene. Substantele medicamentoase folosite in guta pot actiona in criza sau patogenic pentru scaderea concentratiei acidului uric in sange. In terapie se folosesc trei feluri de medicamente :

A.      Antiinflamatoare specifice si nespecifice (colchicina);

B.      Uricozurice;

C.      Inhibitorii formarii acidului uric

MEDICATIA ANTIINFECTIOASA

Reprezinta terapia etiotropa fata de agentii infectiosi, substantele putandu-se clasifica in doua grupe mari, in functie de toxicitatea lor fata de organismul gazda.

Antiseptice si dezinfectante cu actiune nespecifica , avand efecte toxice aproximativ egale fata de agentii patogeni si celulele organismului gazda. Se utilizeaza numai pentru dezinfectia mediului, instrumentarului, etc (efect dezinfectant), sau pentru aplicare externa la nivelul tegumentului sau mucoaselor (efect antiseptic).

Antibioticele (AB) si chimioterapicele (CT)sunt agenti antimicrobieni cu activitate selectiva, care introduse in organism exercita efecte toxice specifice fata de anumite microorganisme, fungi, paraziti, avand insa efecte toxice mai reduse sau absente fata de celulele organismului gazda.

Clasificarea acestor substante se face functie de germenii pe care actioneaza:

- AB si CT antibacteriene

- AB si CT antifungice

- AB si CT antiprotozoarice, etc.

ANTIBIOTICE SI CHIMIOTERAPICE ANTIBACTERIENE

GENERALITATI

Mecanism de actiune: produc efect de tip bactericid sau bacteriostatic pe agentii patogeni. Substantele bactericide produc distrugerea germenilor necesitand astfel o participare mai redusa a mijloacelor naturale de aparare ale organismului.Ele sunt indicate in infectii grave, supraacute sau cind mecanismele imunitare sunt reduse (nou-nascuti, batrini, infectii cronice) sau deprimate prin radioterapie, corticoterapie, citotoxice.

Substantele bacteriostatice inhiba multiplicarea germenilor si ii fac vulnerabili la fortele de aparare ale organismului.Ele sunt indicate in infectiile usoare sau medii si trebuie evitate in situatiile in care mijloacele de aparare ale organismului sunt deficitare.

Mecanisme generale de actiune

1. La nivelul peretelui celulei bacteriene, prin inhibarea sintezei acestuia.Astfel actioneaza penicilinele, cefalosporinele, bacitracina, cicloserina, novobiocina.Ele sunt active numai in faza de multiplicare a germenilor, cand celulele fiice rezultate din diviziune isi sintetizeaza un nou perete.

2. La nivelul membranei citoplasmatice a celulei bacteriene prin alterarea structurii si functiei acesteia, cu cresterea excesiva a permeabilitatii si pierderea de metaboliti esentiali.Astfel actioneaza polimixinele, antifungicele si partial aminoglicozidele.Sunt mai active in faza de multiplicare dar actioneaza si in faza de repaus a germenilor.

3. Asupra proceselor metabolice intracitoplasmatice astfel:

a. Inhibarea sau degradarea sintezei proteice la nivel ribozomal; astfel actioneaza tetraciclinele, cloramfenicolul, eritromicina.Exista mai multe posibilitati prin care inhiba sinteza proteica ribozomala:

prin blocarea sintezei proteice in faza in care aminoacizii urmeaza a fi legati in polipeptide, exp.cloramfenicolul;

prin impiedicarea migrarii aminoacizilor catre ribozomi, exp. tetraciclinele;

prin dislocarea competitiva a aminoacizilor de pe locurile de fixare pe ribozomi, exp. eritromicina;

prin perturbarea activitatii ARN-mesager cu sinteza unor polipeptide atipice, exp. streptomicina.

Unele antibiotice inhiba sinteza proteica la nivelul nucleului celulei bacteriene, blocind ADN-polimeraza, exp. novobiocina sau ARN-polimeraza, exp. rifampicina, cu scaderea sintezei acizilor nucleici.Acidul nalidixic sau unele antimicotice, exp. griseofulvina inhiba sinteza de ADN in perturbarea incorporarii precursorilor, prin inhibarea ADN-girazei.

Efectele adverse

Pot fi impartite in 4 categorii:

Reactiile alergice, comune pentru majoritatea antibioticelor, sunt mai frecvente pentru unele substante, de exp. penicilinele.Sunt de obicei incrucisate in cadrul aceleiasi grupe de antibiotice sau intre antibiotice apropiate ca structura.

Reactiile toxice intereseaza de regula numai un anumit organ sau tesut: aminoglicozidele sunt oto- si nefrotoxice, tetraciclina si eritromicina sunt hepatotoxice, penicilinele in doze foarte mari si polimixinele sunt neurotoxice, cloramfenicolul este toxic pentru maduva hematoformatoare.

Reactii idiosincrazice care sunt manifestari ale unor enzimopatii genetice (deficitele de glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza, acetilatorii lenti).

Reactiile adverse de ordin biologic:

reactiile de exacerbare Herxheimer care sunt rezultatul distrugerii masive de germeni, cu eliberare de endotoxine si se manifesta prin acutizarea fenomenelor inflamatorii in jurul focarelor infectioase;

rezistenta microbiana

fenomenele de dismicrobism cu alterarea florei saprofite ce deschid calea unor suprainfectii (la antibioticele cu spectru larg).

Spectrul de activitate

Totalitatea microrganismelor sensibile la un chimioterapic reprezinta spectrul antimicrobian al acestuia.

Astfel, clasificarea utila terapeutic este urmatoarea :

chimioterapice cu spectru ingust de tip benzilpenicilina, ce cuprinde benzilpenicilina si peniciline asemanatoare, eritromicine, vancomicina, clindamicina, care afecteaza cocii gram pozitiv, cocii gram negativ si bacilii gram pozitiv..

chimioterapice cu spectru ingust de tip streptomicina , in care sunt cuprinse streptomicina, gentamicina si alte aminoglicozide, polimixinele care afecteaza cocii gram pozitiv, cocii gram negativ, si in mod caracteristic bacilii gram-negativ.

Chimioterapice cu spectru larg de tip tetraciclina, in care sunt cuprinse tetraciclinele, cloramfenicolul, ampicilina si alte peniciline asemanatoare, cefalosporinele, sulfamidele, care pot afecta cocii si bacilii gram pozitiv si negativ, spirochetele, micoplasmele, ricketsiile si chlamidiile.

Clasificarea principalelor antibiotice antimicrobiene

In functie de structura lor chimica, antibioticele pot fi clasificate in urmatoarele grupe:

betalactamine:peniciline,cefalosporine,monobactami,carbapenemi;

aminoglicozide: streptomicina, kanamicina, gentamicina, tobramicina, paromomicina, amikacina;

macrolide si lincosamide: eritromicina, trioleandomicina, spiramicina;

antibiotice cu spectru larg: tetracicline si cloramfenicolul.

polipeptide: polimixine, bacitracina;

ANTIBIOTICE BETA-LACTAMICE

PENICILINELE

Benzilpenicilina sau penicilina G este primul antibiotic introdus in terapeutica si pastreaza si astazi o importanta deosebita, cu toate progresele ulterioare ale antibioterapiei.

Se dozeaza in unitati internationale - U.I. O unitate internationala sau unitate Oxford este activitatea a 0,6 micrograme de benzilpenicilina sodica, iar 1 mg de penicilina G corespunde la 1665 U.I.

Activitatea antimicrobiana: este un antibiotic bactericid , care actioneaza prin inhibarea sintezei peretelui rigid al celulei bacteriene . Sunt sensibile bacteriile cu perete din peptidoglicani, iar penicilina inhiba formarea peretelui , interferand cu formarea legaturilor intre catenele de peptido-glicani, sub actiunea unei enzime , o transpeptidaza. Penicilina G se leaga de aceasta enzima si impiedica formarea legaturilor dintre catene, astfel celula bacteriana se va umfla treptat, va aparea o liza, celulele se vor transforma in protoplasti. Aceasta liza se realizeaza in cursul sintezei peretelui bacterian. Penicilina actioneaza in cursul inmultirii germenilor, dar nu in stare de repaus.

Spectrul antibacterian, relativ ingust cuprinde :

coci gram-pozitiv si negativ :Sretptococi hemolitici, pneumococi, meningococi, gonococi, desi la cei din urma se semnaleaza cazuri de rezistenta. Stafilococii secretori de penicilinaza sunt rezistenti. Mai putin sensibili, necesitand concentratii mai mari sunt enterococii (Streptococcus faecalis);

bacili gram pozitiv : bacilul carbunos, clostridiile- C.tetani, perfringens,botulinum; Corynebacterium diphteriae;

spirochete : Treponema palidum, leptospirele, Borelia - B.vincenti, care in asociere cu Bacilus fusiforme produce infectii grave;

Actinomyces israeli;

Erysipelothrix;

Listeria.

Bacilii gram negativ au rezistenta naturala la benzilpenicilina

Efectele secundare : desi are toxicitate redusa , in comparatie cu alte antibiotice , la doze uriase apare neurotoxicitatea, cu cresterea excitabilitatii SNC, chiar aparitia de convulsii epileptiforme.Rareori poate apare nefrotoxicitate, dupa perfuzii cu doze foarte mari. Principala reactie adversa la penicilina G ramane alergia, manifestata fie sub forma reactiei imediate - soc anafilactic, urticarie, edem angioneurotic, sau tardive cu febra, simptome ale bolii serului, eruptii de diferite tipuri. Alergizarea poate fi iatrogena, prin adminstrarea penicilinei pe tegumente , producandu-se sensibilizarea. Determinantii antigenici cei mai activi sunt derivatii peniciloici. Preparatele cu impuritati peniciloice au o sensibilitate mai mare. Sensibilizarea se produce si prin contacte cu mucegaiuri alimentare, din locuinta, consum de lapte nefiert. Frecventa copmplicatiilor alergice impune anamneza sau testarea hipersensibilitatii prin reactii intradermice. In caz de hipersensibilizare se intervine cu hidrocortizon hemisuccinat, adrenalina, antihistaminice. Aceasta hipersensibilitate e incrucisata si la derivatii semisintetici (la toate penicilinele).

Posologia

• in infectii obisnuite cu germeni obisnuiti se administreaza 2-4 milioane U.I.
• in infectii cu germeni mai putin sensibili : 4-10 milioane U.I. pe zi ; in meningite sunt necesare aceleasi doze sau chiar mai mari pentru asigurarea difuziunii in l.c.r.;
• in alte cazuri se administreaza 20-60 milioane U.I pe zi . Aceste doze mari se mai numesc megadoze si se dau i.m. si in perfuzii intravenoase (combinate).

Nu se asociaza cu antibiotice bacteriostatice(tetracicline, cloramfenicol).

Preparate retard

Procainpenicilina este un ester al penicilinei cu procaina , insolubil in apa.Se administreaza ca suspensie pe cale i.m.

Benzatinpenicilina (Moldamin) are structura de dibenziletilendiamina - dipenicilina G. Actioneaza mai lent si mai durabil. Realizeaza in 6-12 ore concentratia sangvina maxima si asigura pe timp de 1-3 saptamani un nivel plasmatic eficient in infectiile cu germeni foarte sensibili. Se foloseste in sifilis (se administreaza la cateva zile) si mai ales pentru profilaxia de lunga durata a recidivelor si complicatiilor infectiilor streptococice (ex.. glomerulonefrita) si pentru prevenirea recaderilor in reumatismul poliarticular acut ( cardita reumatismala), adminstrandu-se la intervale de 3-4 saptamani , timp de mai multi ani. Se administreaza i.m. 1,2 - 2,4 milioane U.I. odata la 7 - 14 zile. Se contraindica la copiii sub 3 ani la care masa musculara este slab dezvoltata si prin injectare se pot produce fibroze , atrofii , cicatrizari cheloide musculare.

Peniciline orale :

Sunt derivati stabili in mediul acid , fiind activi pe cale orala. Spectrul antimicrobian este identic cu al penicilinei G , insa din cauza concentratiilor serice relativ mici sunt indicate in infectii usoare cu germeni foarte sensibili(tratamentul curativ sau profilactic al infectiilor cu streptococ hemolitic, sinuzite, otite).  Fenoximetilpenicilina (Penicilina V, Ospen)se administreaza sub forma de comprimate, in doze de 2-4 milioane U.I. pe zi, in 3-4 prize, inainte de masa cu o ora pentru o absorbtie mai buna. Ca efecte adverse pot apare tulburari gastrointestinale (greata, diaree), reactiile de sensibilizare fiind mai rare decat la penicilinele injectabile.

Peniciline semisintetice :

a.)   penicilinazorezistente;

b.)   cu spectru larg: active pe Pseudomonas aeruginosa

active pe Enterobacteriacee ( amidinopeniciline )

preparate combinate cu inhibitori de beta- lactamaza (acid clavulanic, sulbactam, tazobactam).

a.) Peniciline penicilinazorezistente au spectru asemanator penicilinei G, fiind insa mai putin active decat aceasta pe germenii sensibili si au avantajul ca sunt rezistente la penicilinaza, fiind indicate in infectiile cu stafilococi penicilinazosecretori. Principlalele reactii adverse sunt de natura alergica.

Meticilina se administreaza i.m sau i.v. .Se descompune in mediul acid. Datorita efectelor toxice (renale si pe maduva hematopoetica) nu se mai foloseste.

Oxacilina este o penicilina acido- si penicilinazorezistenta, ce se administreaza in infectii stafilococice (acnee, furunculoza, osteomielita, septicemii). Din punct de vedere farmacocinetic se aseamana cu benzilpenicilina. T_1/2 este de 30 minute.In cazuri usoare se administreaza pe cale orala iar in cazuri grave parenteral, i.m. sau i.v. Doza pe zi este de 2-4 g , in cazuri severe mergand pana la 6 g pe zi , administrandu-se fractionat la intervale de 4-6 ore. Doza la copii este de 50-100 mg/kgc/zi. Asocieri favorabile sunt cu kanamicina sau gentamicina.

b.) Peniciline cu spectru larg

Au efecte antibacteriene care se extind si asupra unor bacili Gram negativi.

Ampicilina este stabila in mediu acid, putandu-se administra si oral. Nu este rezistenta la penicilinaza. Actioneaza asupra germenilor sensibili la penicilina G , streptococul viridans si enterococii fiind chiar mai sensibili, este activa si fata de bacili Gram negativi ca : Haemophylus influenzae, E.coli, Proteus mirabilis, Salmonella, Shigella.Din punct de vedere farmacocinetic se leaga putin de proteina plasmatica, forma circulanta libera difuzand bine in tesuturi. T_1/2 este mai lung : 60-90 minute.Se elimina mai ales sub forma activa pe cale renala , insa cantitati apreciabile trec si in bila. Este indicata in infectii respiratorii si meningeale cu Haemophylus influenzae , in tusea convulsiva, endocardite, infectii biliare si urinare, salmoneloza, febra tifoida, dizenterie..

Amoxicilina (Amoxil, Ospamox) este derivatul hidroxilat al ampicilinei . Are avantajul ca se absoarbe mai bine digestiv, avand o biodisponibilitate de 80% (fata de cea a ampicilinei de 50-60%) nefiind influentata de prezenta alimentelor. Se elimina pe cale renala si in forma activa. Spectrul antimicrobian, indicatiile , reactiile adverse si contraindicatiile sunt identice cu ale ampicilinei.

Carbenicilina nu este stabila in mediu acid.Trebuie administrata parenteral. Se elimina pe cale renala. Are acelasi spectru cu ampicilina , fiind insa mai activa fata de bacilul piocianic (Pseudomonas aeruginosa), Proteus indol pozitiv, Enterobacter; este antibioticul de electie in aceste trei tipuri de infectii.

Azlocilina

Mezlocilina

c.) Preparate combinate cu inhibitori de beta-lactamaza

Amoxicilina in combinatie cu acid clavulanic ( Augmentin, Amoxiklav) activa in infectii cu germeni producatori de penicilinaza, avand si avantajul spectrului mai larg decat al penicilinelor. Este indicat in infectii ale tractului respirator superior si inferior, infectii ale tractului genitourinar, infectii ale pielii si tesuturilor moi, infectii osteoarticulare, infectii dentare..

Ampicilina in combinatie cu sulbactam(Unasyn), cefoperazona cu sulbactam (Sulperazon).

CEFALOSPORINELE

Se pot folosi ca antibiotice de rezerva ale penicilinelor (in cazuri de rezistenta si alergie) si pe de alta parte ca medicamente ale infectiilor Gram negative.

Generatia I cuprinde urmatoarele cefalosporine : cefalotina, cefazolina, cefapirina, cefalexina , etc si actioneaza asupra majoritatii cocilor Gram pozitiv, inclusiv stafilococul auriu penicilinazo -pozitiv, coci gram negativi , unii bacili gram pozitiv si bacili gram negativ(analog ampicilinei) dar actionand in plus si pe Klebsiella..

Cefalosporinele din generatia a II-a au spectru ceva mai larg , cuprinzand si unele specii de Proteus indol pozitiv, Providencia si Bacteroides fragilis.Cefamandolul (Mandokef) are eficacitate crescuta fata de coci si bacili Gram negativ, in special Haemophylus si Proteus.Cefuroxima (Zinacef, Zinnat) este asemanatoare cefamandolului, se poate administra parenteral si oral.

Generatia a III-a cuprinde antibiotice mai active fata da bacilii Gram negativ, inclusiv Pseudomonas aeruginosa si Serratia marcescens, avand o difuzibilitate buna in l.c.r. . Trebuie folosite cu mult discernamant , fiind antibiotice cu indicatii restranse si foarte scumpe. Sunt indicate in cazuri selectionate de septicemie, meningite cu bacili Gram negativ, infectii ginecologice,infectii nosocomiale (intraspitalicesti). Cefoperazona actioneaza marcat asupra bacilului piocianic.

Ceftriaxona (Rocephin)actioneaza pe bacili G negativ, difuzeaza in l.c.r., are t_1/2 de 8 ore , se administreaza 1 g de doua ori pe zi i.m sau i.v.Un alt reprezentant este cefotaxima folosit in infectii grave. La ora actuala exista un derivat din aceasta generatie care se poate administra oral.

CARBAPENEMII , MONOBACTAMII, TRIBACTAMII

Carbapenemii

Imipenemul

Meropenemul

Monobactamii

Aztreonamul (Azactam) este un analog sintetic al unui antibiotic produs de Chromobacterium violaceum , actoineaza pe bacili gram negativ aerobi, inclusiv piocianic.Este bactericid - impiedica sinteza peretelui bacterian.Este indicat in septicemii, infectii urinare, pelvine, intraabdominale si respiratorii cu bacili gram negativ, fiind o alternativa a aminoglicozidelor.

MACROLIDE , LINCOSAMIDE SI ANTIBIOTICE DE REZERVA CU SPECTRU ASEMANATOR

ERITROMICINA SI ALTE MACROLIDE

Eritromicina Activitatea antimicrobiana : are proprietati bacteriostatice sau bactericide functie de doza. Actioneaza prin inhibarea sintezei proteice la nivel ribozomal prin fixarea sa de subunitatea 50 S a ribozomilor; deoarece aici se pot fixa si alte antibiotice poate sa apara concurenta si chiar antagonism : lincomicina, clindamicina, cloramfenicol. Rezistenta la eritromicina apare lent. Spectrul antimicrobian este asemanator cu al penicilinelor cu spectru larg ; se poate folosi ca antibiotic de rezerva al penicilinelor. Actioneaza asupra cocilor gram pozitiv si gram negativ , bacililor gram pozitiv (bacilul difteric, clostridiii ,bacilul antracis),Treponemei pallidum , bacililor gram negativ (Haemophyllus influenzae,H. pertussis , H. ducrey, Legionella, campylobacter, chlamydii, ricketsii si mycoplasme).

Indicatiile: infectii respiratorii, urinare , biliare . In difterie reprezinta indicatia de prima alegere pentru eradicarea bacilului la purtatori si profilactic.

Oleandomicina

Spiramicina

Josamicina

Roxitromicina

Claritromicina (Klacid) este un derivat de eritromicina mai activa decat aceasta fata de stafilococi , streptococi, Helicobacter si multi anaerobi. Are o biodisponibilitate orala superioara eritromicinei , absorbtia putand fi crescuta cand se administreaza la mese. Se administreaza de 2 ori pe zi la mese.

LINCOSAMIDE

Interesul terapeutic fata de aceste antibiotice deriva de la eficacitatea fata de bacteriile gram pozitiv si fata de germenii anaerobi.

Lincomicina este un antibiotic lincosamidic natural produs de Streptomyces lincolnensis . Se absoarbe incomplet din tractul gastrointestinal , fiind mai putin activa si provocand mai frecvent reactii adverse decat clindamicina (cel de-al doilea reprezentant al acestei grupe).

Clindamicina Spectrul antibacterian cuprinde majoritatea bacteriilor gram pozitiv ,cu activitate sporita asupra stafilococului auriu si majoritatea anaerobilor patogeni (Clostridii, Fusobacterium fusiforme , Bacteroides fragilis).

Mecanism de actiune : se fixeaza de subunitatile ribozomale 50 S si inhiba sinteza proteica , fiind bacteriostatic sau bactericid functie de microorganism si de doza.

ANTIBIOTIC ANTISTAFILOCOCIC DE REZERVA

Vancomicina

Este un antibiotic de rezerva, bactericid ,cu mecanism de actiune asemanator beta-lactaminelor. Se administreaza intravenos pentru actiunea sistemica , dar se poate administra si oral.Este utilizata in infectii cu stafilococi rezistenti la peniciline , oxacilina, meticilina, in infectii grave cu germeni gram pozitiv.Este un antibiotic destul de toxic (ototoxic), poate elibera histamina din tesuturi , producand hipotensiune arteriala, roseata tegumentelor.

AMINOGLICOZIDE

Sunt antibiotice produse de specii de Streptomyces griseus(actinomicete). Reprezinta o grupa numeroasa de antibiotice.Prima substanta descoperita a fost streptomicina, pina la ora actuala se cunosc mai multe familii de aminoglicozide (gentamicina, neomicina, streptomicina).

Exista 3 generatii de aminoglicozide, care difera prin spectrul antibacterian, rezistenta bacteriana si toxicitate.

Prima generatie cuprinde streptomicina, kanamicina si neomicina; tot in aceasta generatie sunt incluse spectinomicina (utilizata pentru tratamentul gonoreei) si paromomicina (activa ca antimicrobian).

Generatia a 2-a cuprinde gentamicina, tobramicina, larg folosite in infectii cu germeni Gram negativi.

Din generatia a 3-a fac parte amikacina si netilmicina, pentru care rezistenta microbiana este mai putin importanta si toxicitatea mai mica.

Spectrul de actiune este relativ larg; acopera germenii sensibili la peniciline si bacilii Gram negativi.Astfel actioneaza pe:

coci: streptococi (hemolitic si viridans), enterococi, stafilococi, Neisseria(gonoreae, meningitidis);

bacili Gram negativi: E.coli, Klebsiella, Proteus, Enterobacter, Haemophylus influenzae, Pseudomonas aeruginosa, Brucella, Pasteurella, Mycobacterium tuberculosis, Salmonella, Shigella.

Toxicitatea aminoglicozidelor este considerabila, fiind legata in special de neuro- si nefrotoxicitate. Neurotoxicitatea se manifesta prin lezarea perechii VIII de nervi cranieni si aparitia de leziuni cohleare si vestibulare; agresiunea toxica se exercita asupra epiteliului nervos cohlear si vestibular, cu degenerarea terminatiilor nervoase din urechea interna. Ototoxicitatea este ireversibila, ducand la surditate. Leziunile vestibulare se manifesta prin greturi, ataxie, nistagmus; pot fi insa compensate

ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG

Aceasta clasa de antibiotice cuprinde tetraciclinele si cloramfenicolul, avand efect bacteriostatic.

TETRACILCLINE

Sunt un grup de antibiotice bacteriostatice cu spectru larg inrudite structural, active pe coci si bacili gram pozitiv si gram negativ , leptospire, ricketsii, actinomicete, mycoplasme, chlamidii , unele protozoare . Rezistenta se instaleaza lent, este incrucisata in cadrul grupului, iar in prezent numeroase tulpini au devenit rezistente , mai ales germenii 'de spital'. Tetraciclinele au un nucleu de baza format din 4 cicluri condensate liniar. Se cunosc 3 derivati naturali : clortetraciclina (Aureomicina), oxitetraciclina si tetraciclina (obtinuta initial din clortetraciclina si apoi din culturile de Streptomyces viridefaciens). Exista si o serie de derivati semisintetici ca rolitetraciclina, doxiciclina, minociclina, etc.

Tetraciclina este un compus amfoter, stabil, de culoare galbena . Se absoarbe incomplet din tubul digestiv. Absorbtia este scazuta prin complexare cu anumiti ioni bivalenti (Ca, Mg) si trivalenti (Fe, Al) , formandu-se chelati neresorbabili. Din acest motiv nu se asociaza cu lapte si produse lactate, medicamente antiacide continand aceste metale, preparate cu fier. Distributia este buna, se leaga de proteinele plasmatice 30%., se leaga de proteinele tisulare, patrunde intracelular, iar in l.c.r. ajunge in concentratii mici 10-20% comparativ cu plasma sangvina. Datorita proprietatii de a forma chelati se poate depune in oase, smaltul dentar. Se elimina pe cale renala, biliara. Timpul de injumatatire este lung , cca 9 ore, avand tendinta la cumulare. Actioneaza prin legarea specifica de subunitatea ribozomala 30S cu inhibarea consecutiva a sintezei proteice bacteriene, avand efect bacteriostatic. Spectrul este foarete larg cuprinzand coci: streptococul hemolitic , pneumococ, neisserii, stafilococi (tulpini rezistente la peniciline), bacili gram pozitiv, gram negativ : Haemophyllus (influenzae, pertussis, ducrey); Brucella ;Pasteurella (pestis, tularensis); Vibrionul holeric; E. coli(dar dintre enterobacteriacee exista multi germeni rezistenti), ricketsii; mycoplasme (pneumoniae), Chlamydia trachomatis; Actynomyces israeli; spirochete (Treponema pallidum , Leptospira, Borellia); protozoare (Entamoeba hystolitica, Trichomonas vaginalis), oxiuri.

Tetraciclina, depunandu-se in oasele si dintii fatului si copilului mic poate cauza tulburari de crestere , de dezvoltare a oaselor si dintilor, colorarea bruna si hipoplazia smaltului. Pentru a evita aceste tulburari antibioticul este contraindicat din a 4-a luna de graviditate, iar pana la varsta de 8 ani nu trebuie folosit decat in caz de indicatie vitala. La gravide nu se foloseste deoarece induce leziuni hepatice. Preparatele cu termen de valabilitate depasit sunt nefrotoxice. La unii bolnavi induce fotosensibilizare, care impune evitarea expunerii bolnavilor la soare .

Oxitetraciclina

Rolitetraciclina

Doxiciclina (Vibramycin) , un derivat semisintetic, este mai avantajoasa decat tetraciclina, fiind mai liposolubila, prezinta o absorbtie intestinala mai rapida si completa , mai putin influentata de alimente, in special de lapte si eliminare considerabil mai lenta , avand un timp de injumatatire de 20-22 ore, se elimina in cea mai mare parte prin scaun sub forma inactiva , influentand foarte putin flora intestinala, deci fenomenele de disbioza sunt mai reduse. Eliminarea urinara este mai limitata, ceea ce permite administrarea la pacientii cu insuficienta renala. Actiunea asupra germenilor este mai intensa , patrunde mai activ in celule, realizeaza concentratii mari in tesutul si secretiile bronsice. Se utilizeaza mai ales in episoadele acute ale bronsitelor cronice si in pneumoniile atipice.

CLORAMFENICOLUL

Actiunea bacteriostatica de datoreste inhibarii sintezei proteice bacteriene , fixandu-se la nivelul subunitatii ribozomale 50 S , oprind formarea lanturilor peptidice. Spectrul de activitate cuprinde majoritatea bacteriilor gram pozitiv si negativ, ricketsii, chlamydii, spirochete, mycoplasme, si majoritatea germenilor anaerobi - clostridii, Bacteroides. Activitatea antimicrobiana este importanta fata de salmonele si Bordetella pertusis, dar piocianicul si protozoarele sunt rezistenti.

ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE

Sunt un grup de antibiotice inrudite structural , elaborate prin sinteza bacteriana. Sunt neuro - si nefrotoxice, unii compusi fiind contraindicati pentru administrare sistemica.

Bacitracina

Polimixina B

Polimixina E sau Colistin (Colimicin) Se foloseste pe cale orala sub forma sulfat in infectii intestinale, enterocolite, dizenterie

MEDICATIA ANTITUBERCULOASA

Medicatia antituberculoasa cuprinde chimioterapice de sinteza si antibiotice.

SULFAMIDELE ANTIBACTERIENE

Efectul sulfamidelor este bacteriostatic, interferand cu sinteza bacteriana de acid folic datorita analogiei structurale cu acidul paraaminobenzoic (PABA).Sunt sensibile acele microorganisme care necesita PABA pentru sinteza acidului folic.Consecutiv este inhibata incorporarea acidului in acid dihidropteroic, precursor al acidului folic , indispensabil pentru sinteza unor nucleotizi purinici si pirimidinici si in final a acizilor nucleici. Actiunea antibacteriana a sulfamidelor este inhibata in prezenta puroiului si a tesuturilor , datorita prezentei unei cantitati mari de nucleotizi purinici si pirimidinici.Spectrul antibacterian cuprinde majoritate germenilor gram pozitiv si multi germeni gram negativ, actinomicete , chlamidii, fungi , unele protozoare (Toxoplasma). In infectia cu Nocardia se poate asocia cu streptomicina sau ampicilina. In tratamentul malariei se pot asocia cu pirimetamina.

Efectele adverse includ:

-tulburari gastrointestinale ca : greata, varsaturi, diaree;

-reactii de hipersensibilizare alergica: eruptii cutanate, fotosensibilizare, soc anafilactic, edem angioneurotic, sindron Stevens Johnson, Sindrom Lyell;

-leziuni renale: cristalurie, oligurie, anurie;

-reactii hematologice agranulocitoza, trombocitopenie, anemie hemolitica;

-icter nuclear la nou nascuti prin deplasarea bilirubinei de pe albumina plasmatica si patrunderea acesteia in SNC ( de aceea se evita perinatal, mai ales cele cu legare masiva de proteinele plasmatice);

-efecte neurologice : nevrite periferice, insomnie, cefalee.

Preparate compuse cu trimetoprim

Trimetoprimul este un chimioterapic bacteriostatic asemanator cu pirimetamina (un antimalaric) care are spectru de activitate antibacteriana similar cu sulfamidele. Inhiba transformarea acidului dihidrofolic in acid tetrahidrofolic prin blocarea unei enzime dihidrofolat-reductaza. Asocierea cu sulfamidele realizeaza inhibitia secventiala a aceluiasi proces metabolic microbian , sulfamidele inhiband sinteza acidului folic, iar trimetoprimul activarea acidului folic, efectul combinatiei fiind bactericid, iar spectrul mai larg decat pentru fiecare componenta in parte.

Preparatul cotrimoxazol (Biseptol, Septrin, Bactrin,Tagremin) se prezinta sub forma de comprimate continand in proportie de 5:1 o sulfamida cu actiune de durata medie - sulfametoxazolul si trimetoprim ( 400 mg sulfametoxazol si 80 mg de trimetoprim) .Se absoarbe bine digestiv, patrunde si in l.c.r., are un T_1/2 de 12 ore, administrandu-se in 2 prize pe zi. Posologia : la inceputul tratamentului se poate administra de 2 ori cate 3 comprimate pe zi, apoi de 2 ori 1- 2 comprimate pe zi. La copii doza este de 1/4 din doza adultului. Este indicat in special in infectii respiratorii si urinare, infectii biliare, enterite. Este contraindicat in graviditate,la nou-nascut, bolnavi cu anemie megaloblastica (deoarece inhiba dihidrofolat reductaza), la bolnavii alergici.

CHINOLONELE

a) Acidul nalidixic (Negram, Nevigramon) este un derivat 4-amino- chinolinic activ mai ales fata de germenii gram negativ, exceptand Pseudomonas. Ca mecanism de actiune inhiba sinteza microbiana de ADN, prin inhibarea ADN girazei, o topoizomeraza. Se foloseste in infectii urinare acute si recurente, necomplicate cu organisme coliforme, administrandu-se in cazuri acute in doze de 1 g odata de 4 ori pe zi timp de o saptamana.

b) Fluorochinolonele sau chinolonele din a II-a generatie sau floxacinele se caracterizeaza prin existenta la atomul de carbon 6 in locul gruparii metil a unui atom de fluor, ceea ce le confera proprietati farmacologice favorabile. Actioneaza tot prin inhibitia ADN - girazei, avand efect bactericid. Spectrul este mai larg, actionand pe E.coli, Proteus, Enterobacter, Klebsiella, Shigella, Salmonella, Haemophyllus, Legionella, Helicobacter pylori (agentul etiologic al ulcerului), Chlamidii, Mycoplasme, Pseudomonas, dar si pe germeni gram pozitiv : stafilococ si asupra gonococului. Potenta acestor medicamente este mai crescuta.

Norfloxacina (Nolicin) Se utilizeaza in infectii urinare: cistite, pielonefrite

Ciprofloxacina (Ciprinol) in infectii urinare, intestinale si sistemice.

Ofloxacina (Tarivid)

Efectele adverse al fluorochinolonelor: tulburari gastrice, cresterea excitabilitatii SNC prin interferarea cu sinteza GABA, inhiba actiunea GABA. Sunt contraindicate in graviditate, la epileptici, la sugari si copii mici, la cei cu deficit de glucozo-6-fosfat -dehidrogenaza.

.ALTE ANTISEPTICE SI CHIMIOTERAPICE URINARE

Derivatii de nitrofuran Din punct de vedere al mecanismului de actiune sunt situati la limita dintre chimioterapice si antibiotice. Sunt utilizati ca antiseptice urinare sau intestinale.

Mecanismul de actiune : au efect bacteriostatic care la concentratii mari devine bactericid. Actioneaza in celula microbiana la nivelul unei nitroreductaze cu formare de radicali liberi , cu reactivitate mare , care se leaga de ADN, impiedicand functia acestuia in inmultirea microorganismelor. Au afinitate numai pentru celula microbiana, nu si pentru celulele organismului gazda.

Nitrofurantoina are absorbtie digestiva buna si se leaga de proteinele plasmatice in proportie mare; nu difuzeaza in tesuturi , se elimina in mare parte sub forma neschimbata prin rinichi, realizand concentratii urinare suficiente pentru a inhiba germenii patogeni intalniti obisnuit in infectiile urinare. T_1/2 este de 30-40 de minute.

Se indica in cistite , pielite , cistopielite, chiar cand s-a dezvoltat rezistenta la sulfamide si antibiotice. Rezistenta la nitrofurantoin este mai rara.

Spectrul de actiune include :

- bacili Gram negativ : E.coli, Proteus, Klebsiella, Enterobacter;

-coci : Stafilococi, Enterococi;

- Trichomonas vaginalis.

Se administreaza oral in doze de 100 mg odata, de 3-4 ori pe zi, timp de 1-2 saptamani.

Are efecte adverse gastrice (greata, voma,anorexie, colici , diaree), accidente hemolitice (la cei cu deficit de glucozo-6-fosfat -dehidrogenaza), neurotoxice si poate produce fibroza pulmonara cand eliminarea prin rinichi este scazuta. Nu se administreaza in sarcina, alaptare, la nou-nascut.

Furazolidonul se administreaza oral , fiind indicat in afectiuni digestive cu germeni sensibili (Gram negativ, B.dizenterici), boala diareica acuta a sugarului, colita ulceroasa, giardioza. Doza la adult este de 100 mg odata, de 4 ori pe zi, iar la copil 5 mg/kgc/zi. Efectele adverse sunt asemanatoare cu cele ale nitrofurantoinei , iar daca se absoarbe mai mult , in cazul asocierii cu alcoolul da reactii de tip disulfiram (intoleranta la alcool , prin acumulare de acetaldehida in organism).

Alte antiseptice intestinale

Clorquinaldolul (Saprosan) exercita efect bactericid, antifungic si are si actiune antiprotozoarica. Mecanismul de actiune nu este elucidat. Se administreaza oral sub forma de drajeuri in tratamentul enterocolitelor banale, estivale, infectiilor intestinale micotice, amoebiene. Este un eubiotic - nu distruge flora microbiana saprofita

ANTIMICOTICE (ANTIFUNGICE)

Sunt substante active fata de diferite ciuperci patogene , avand un spectru ingust sau larg; multe au toxicitate mare si sunt folosite doar local. Infectiile micotice pot apare datorita dismicrobismului care apare dupa tratamentul cu antibiotice cu spectru larg sau in caz de imunodepresie patologica sau postmedicamentoasa.

In unele micoze locale pot fi folosite unele antiseptice care nu difuzeaza si actioneaza numai local.Frecvent sunt folosite iodul, acidul salicilic, hexilresorcinolul, clorqiunaldolul, clorhexidina, dequaliniu, violetul de gentiana.

Clotrimazol

Miconazol

Econazol

Ketoconazol (Nizoral) se gaseste sub forma de comprimate de 200 mg, ovule, crema si sampon - 2% . Se foloseste sistemic ,avand insa si efect local. Are un spectru de actiune larg, putand fi folosit in infectii micotice profunde. Se foloseste in candidoze generalizate, infectii cu dermatofiti, Blastomyces, Aspergillus, Cryptococcus, Coccidioides, Hystoplasma. Se absoarbe bine din tubul digestiv mai ales cand secretia de acid clorhidric este abundenta. In hipoclorhidrie si in combinatii cu antiacide absorbtia este scazuta. Difuzeaza bine in tesuturi, dar in l.c.r. realizeaza concentratii mai reduse.

Fluconazol (Diflucan) Se foloseste in criptococoze( inclusiv meningita criptococica), mai ales la pacienti cu SIDA, candidoze sistemice, candidoze ale mucoaselor, dermatomicoze.

Nistatin(Stamicin) Se foloseste in micoze cutanate, orale, ale cailor respiratorii, intestinale, vaginale. Are spectru larg, dar sensibilitatea cea mai mare o are Candida albicans.

Natamicin

Amfotericina(Amfotericin B)

Griseofulvina Este indicat in micoze ale pielii capului, onicomicoze, epidermofitii.

Terbinafin (Lamisil)

Ciclopirox

MEDICATIA ANTIVIRALA

Amantadina are actiune antivirotica specifica asupra virusurilor gripale de tip A (Influenza tip A)

Ribavirina (Virazole) inhiba replicarea virusului sincitial respirator, a virusurilor gripale A si B , a virusului herpetic.

Aciclovir (Zovirax) este activ fata de virusul herpetic tip I si II si herpes zoster.

Ganciclovir este foarte asemanator cu aciclovirul, fiind activ fata de virusul citomegalic.

Famciclovir este activ fata de virusrile herpes simplex I si II , virusul varicelozosterian, fata de herpes virusurile umane. Se administreaza oral.

Zidovudina este un agent antiviral foarte activ pe retrovirusuri , inclusiv virusul imunodeficientei umane (HIV 1 si HIV 2); inhiba marcat replicarea HIV.

ANTIPROTOZOARICE

ANTIMALARICE

Clorochina

Hidroxiclorochina este foarte asemanatoare clorochinei. Se foloseste mai mult ca antiinflamator in tratamentul de fond al poliartritei reumatoide.

Meflochina (Lariam)

Primachina

Chinina este antimalaric cu actiune schizontocida hematica ;

Mepacrin

Pirimetamina

Medicatia antitrichomonazica, ANTIAMIBIANA, ANTILAMBLIAZICA

Metronidazolul. In tricomonaza vaginala rezolva majoritatea cazurilor. Metronidazolul este unul dintre medicamentele de prima alegere in infectii cu anaerobi. Se foloseste in asociere cu gentamicina in infectiile intraabdominale. De asemenea se foloseste in abcesele cerebrale, meningita, endocardita, infectii ale oaselor, articulatiilor , pielii si tesuturilor mai, capului si gatului. O indicatie particulara o constituie infectiile cu Helicobacter pylori la bolnavii cu ulcer gastric sau duodenal.

Tinidazolul (Fasigyn)

Ornidazolul (Tiberal) are actiune pe anaerobi, Trichomonas, Giardia, Entamoeba.

ANTIHELMINTICE

Sunt o grupa de chimioterapice active fata de viermii care pot parazita intestinul omului si alte tesuturi. Se clasifica in doua grupe mari : active asupra cestodelor si active asupra nematodelor. Pot realiza urmatoarele efecte asupra viermilor : vermifug- paralizia musculaturii viermilor si vermicid - omorarea viermilor .

a) Antihelmintice active asupra cestodelor

Niclosamida (Yomesan) este un medicament foarte activ fata de Taenia saginata, T.solium, Diphyllobotrium latum, Hymenolepis nana.

Mepacrina (Atebrin) folosita in trecut ca antimalaric, este azi utilizata limitat in tratamentul teniazei. Se introduce prin sonda duodenala pentru a evita fenomenele de iritatie gastrica.

b) Antihelmintice active asupra nematodelor

Piperazina (Nematocton) este activa fata de Ascaris lumbricoides (limbrici) si Enterobius vermicularis (oxiuri)..

Levamisolul (Decaris) este un derivat aminotiazolic. Este activ fata de Ascaris lumbricoides si alte nematode. Viermii sunt paralizati, probabil ca urmare a inhibarii fumarat-reductazei.

Pirviniul pamoat (Vermigal)

Mebendazolul (Vermox, Thelmox) antihelmintice cu spectru larg. Este activ fata de numeroase nematode : Trichuris trichiura, Ancylostoma duodenale, Ascaris lumbricoides, Enterobius vermicularis. Omoara si ouale. Poate fi activ si fata de unii viermi plati : Echinococcus granulosus, tenii..

Tiabendazol (Mintezol) are proprietati vermicide cu spectru larg : Ascaris, Enterobius, Strongyloides, Trichiuris.

Albendazolul (Zentel)

ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE

Antisepticele omoara sau impiedica proliferarea germenilor patogeni de pe suprafata mucoaselor , tegumentului sau in interiorul unei cavitati naturale pe cand dezinfectantele distrug microbii aflati in afara organismului , fiind utile pentru sterilizarea instrumentelor , produselor biologice , a cabinetelor medicale, blocurilor operatorii, etc. Nu se pot folosi pentru infectii sistemice, unele se inactiveaza in organism iar altele sunt toxice. In anumite concentratii pot fi iritante sau caustice pentru tesuturi . In inflamatii subacute precipita proteinele de pe suprafata tesuturilor, deshidrateaza reversibil proteinele din interstitii fara a ataca protoplasma. Prin aceasta actiune se produce retractia elementelor tisulare, se reduce hiperemia, secretiile sunt diminuate , iar toxinele bacteriene prin precipitare locala sunt inhibate si indepartate de pe suprafata plagii; in inflamatiile subacute pot favoriza vindecarea.

I. Substantele oxidante elibereaza oxigenul atomic (in stare nascanda) care reactioneaza cu substantele organice si le descompune, realizand efectul antiseptic. Acest oxigen atomic instabil are si un efect de curatire , dezodorizant.

Peroxidul de hidrogen

Permanganatul de potasiu are efect antiseptic de lunga durata, desodorizant, astringent, dar nu este decolorant.

II.Halogenii actioneaza prin eliberarea oxigenului atomic din apa(oxidanti indirecti) si prin denaturarea proteinelor.Compusii care elibereaza clor lichefiaza proteinele.

1. Clorul intra in compozitia compusilor anorganici (hipocloritii) si organici (cloraminele).

Cloramina B reactioneaza cu apa, formand treptat hipoclorit de sodiu si clor activ. Are efect bactericid, desodorizant, dezinfectant si de curatire.

2. Iodul este un compus liposolubil si volatil. Aceste proprietati stau la baza capacitatii de patrundere in tesuturi. Are efect bactericid, virulicid, amoebicid si fungicid.

Iodoform Se foloseste pentru in stomatologie pentru tratamentul plagilor, favorizand procesele de granulatie si de cicatrizare.

III. Compusii de metale grele actioneza prin denaturarea proteinelor.Intensitatea efectului scade in urmatoare ordine: cei mai activi sunt compusii de Hg, apoi cei de Ag, cei de Zn, cei de Cu, cei de Al, cei de Pb.

1. Compusii de Hg

Oxidul galben de Hg se foloseste ca unguent in concentratie de 1-2%, in oftalmologie, dermatologie. Patrunde bine in tesutul cutanat.

Cloramidura de Hg se foloseste in dermatologie in concentratii de 1-5%.

Oxicianura de Hg

Derivatii organo-mercurici au o toxicitate mai redusa si o activitate mai intensa decat acompusilor anorganici. Unul dintre preparatele organo-mercurice este fenilmercurboratul (Fenosept) .Este bacteriostatic.Efectul local nu este caustic.In solutie apoasa are efect antiseptic si dezinfectant.Pe mucoase se aplica in concentratie de 0,01‰.Prezenta proteinelor ii scade eficacitatea.Coeficientul sau fenolic este de 1000.

2. Argintul si derivatii sai sunt substante cu efect astringent, antiseptic si bactericid.

Nitratul de argint se foloseste sub forma de solutie apoasa si de unguent.Are urmatoarele efecte: antiseptic; in concentratii cuprinse intre 1‰ - 1% favorizeaza epitelizarea plagilor; in concentratie de 1% are efect astringent; in concentratii mai mari are efect caustic (cauterizarea, distrugerea unor tesuturi patologice prin necroza de coagulare).

3. Zincul si cuprul sunt agenti antiseptici mai slabi, utilizati in oftalmologie.

Sulfatul de Zn este slab antiseptic(1-2‰), astringent si caustic(in concentratii mari).

Clorura de Zn este mai coroziva, astringenta si cauterizanta.

Oxidul de Zn nu are efect antiseptic.Are efect adsorbant( pudra), dizolvandu-se in secretiile pielii, avand astfel efect astringent si sicativ.

Sulfatul de Cu se foloseste mai rar.In intoxicatia cu cupru se foloseste drept chelator D-penicilamina.

IV. Compusii organici (alcooli si aldehide)

Alcooli: alcoolul etilic actioneaza in concentratie de 70%. Are efect racoritor, antipruriginos , datorita unui slab efect anestezic, efect astringent, efect degresant si iritant pe mucoase.

Aldehide: formaldehida are efect antiseptic si astringent , actionand prin denaturarea chimica a proteinelor, reactioneaza chimic cu proteinele si formeaza compusi stabili,imputrescibili.

V. Fenoli

Fenolul este un compus liposolubil, denatureaza proteinele. Are efect antiseptic, anestezic local, antipruriginos, mumifiant. Se foloseste in stomatologie.

Omologii superiori ai fenolului au eficacitate mai mare. Uleiurile volatile fac parte din aceasta categorie. Eugenolul se foloseste in stomatologie. Timolul cu coeficientul fenolic 25, are un miros aromat, are efect antibacterian, antifungic si intra in compozitia unor ape de gura, dar se poate folosi si pe tegumente. Mentolul are efect antiseptic mai slab, stimuleaza termoreceptorii pentru rece si are efect racoritor.

VI. Acizii

Acidul boric

Acidul salicilic se foloseste in dermatologie sub forma de solutie alcoolica, unguente , paste. Are efect antiseptic, antifungic, cheratolitic

VII. Detergentii .Au proprietati tensioactive.

Detergentii cationici sunt baze cuaternare de amoniu. Bromocetul este cel mai cunoscut. Se foloseste pe tegumente avand efect de curatire, degresare, antibacterian, antimicotic. Irita mucoasele , de aceea se evita aplicarea pe mucoasa conjunctivala.

VIII. Compusi organici.

Clorhexidina este un antiseptic activ, care nu elibereaza clor. Se foloseste in concentratie de 0,1-1‰ pe piele, mucoase,plagi.

IX. Colorantii

Fenazopiridina are culoare rosie.

Etacridina (Rivanol) are culoare galbena, folosindu-se pentru tratamentul plagilor suputare (solutie 1‰).

Albastru de metilen (structura fenotiazinica) se foloseste pentru badijonarea cavitatii bucale, faringiene, dar si pe cale interna (casete) in infectii urinare.

Violet de gentiana (metilrozanilina, pioctanina) are structura de trifenilmetan.Se foloseste in concentratie de 1-2% pe plagi si mucoase, avand efect antibacterian si antimicotic.

MEDICATIA APARATULUI DIGESTIV

STIMULATOARE ALE SECRETIILOR GASTROINTESTINALE

Medicamentele acidifiante se utilizeaza ca substituente in cazuri de hipoaciditate.

Acidul clorhidric diluat

Clorhidratul de acid glutamic, azi se foloseste sub denumirea de Acidopeps(comprimate ce contin si pepsina).

Acidul citric Acest medicament stimulant are si efect asupra motilitatii(favorizeaza deschiderea pilorului).De asemenea combate si proliferarea microbilor.Fenomenele subiective(inapetenta, diareea) pot fi inlaturate.

Enzimele:

Pepsina (enzima proteolitica continuta in sucul gastric) se indica in scop substitutiv la bolnavii cu achilie gastrica

Enzimele pancreatice se indica in dispepsii, pancreatite cronice, excese alimentare, enterite.Tripsina, amilaza, lipaza se administreaza sub forma de extracte de pancreas sau sub forma de Triferment drajeuri(ce contine enzimele pancreatice)

Hialuronidaza mareste permeabilitatea substantei fundamentale a tesutului conjunctiv.Favorizeaza resorbtia lichidelor si favorizeaza patrunderea substantelor medicamentoase in tesuturi (ex.heparina impreuna cu hialuronidaza).

ANTIULCEROASE

Medicamentele antiulceroase actioneaza patogenic, combatand agresiunea clorhidro-peptica sau favorizand apararea mucoasei gastroduodenale.

Medicatia antiulceroasa cuprinde:

a.   Antiacide;

b.   Substante protectoare ale mucoasei;

c.   Substante inhibitorii ale secretiei gastrice acide.

d.   Chimioterapicele active fata de Helicobacter pylori (antiulceroase prin activitate antibacteriana).

ANTIACIDE, NEUTRALIZANTE SI PANSAMENTE

Antiacide sistemice sau alcalinizante care printr-o reactie chimica neutralizeaza aciditatea doar prin dizolvare in exces; astfel alcalinizeaza mucoasa stomacala, se absorb in organism si produc alcaloza metabolica precum si alcalinizarea urinii (bicarbonatul de sodiu este principalul alcalinizant).

Antiacide neutralizante , nesistemice nu se dizolva in exces, actionand numai local.Efectul se produce printr-o reactie chimica de neutralizare.

Pansamentele actioneaza fizico-chimic prin tamponarea aciditatii.Aceste substante adsorb acidul clorhidric, formand un gel adeziv cu efect protector la nivelul mucoasei. Asa actioneaza substantele macromoleculare si sarurile greu solubile.

Antiacide sistemice

Bicarbonatul de sodiu este un antiacid cu efect prompt, intens dar trecator, alcalinizant local si sistemic.Local produce secretie compensatorie de acid clorhidric(rebound moderat al secretiei), accentuata de efectul vasodilatator al bioxidului de carbon degajat.Sistemic produce alcalinizarea urinii.

Antiacide nesistemice

Carbonatul de calciu actioneaza printr-o reactie de dublu schimb.Nu se dizolva in apa, numai in mediu acid se absoarbe in proportie mica.La administrarea de doze mari(peste 8g pe zi) ajunge si in mediul intern, cu precipitare in caile urinare, prin producere de hipercalcemie cronica, ce poate fi periculoasa la bolnavii cu insuficienta renala.

Compusii de magneziu

Oxidul de magneziu

Carbonatul de magneziu

Trisilicatul de magneziu

ANTISECRETOARE

Secretia gastrica acida poate fi inhibata medicamentos prin:

a.substante parasimpatolitice;

b.blocantele H₂- histaminergice;

c.substante antigastrinice;

d.inhibitoare ale carboanhidrazei;

e.inhibitoare ale pompei protonice.

a:

Atropina

Pirenzepina (Gastrozepin)

Oxifenoniu

Propantelina

b. Blocante H₂-histaminergice

Cimetidina (Tagamet, Histodil) are proprietati inhibitoare marcate fata de secretia gastrica, diminuind volumul secretiei, secretia de acid si secretia de pesina. Se mai indica in sindromul Zollinger-Ellison, esofagita de reflux, ulcere iatrogene, ulceratiile si hemoragiile de stress.Reactiile adverse sunt reprezentateginecomastie si galactoree, iar dozele mari pot fi cauza de oligospermie si impotenta.

Ranitidina

Famotidina

Nizatidina

d. Inhibitorii de carboanhidraza

Acetazolamida inhiba secretia gastrica acida bazala si pe cea stimulata prin histamina, insulina sau pentagastrina.

e. Inhibitorii pompei de protoni

Omeprazolul (Losec) este un inhibitor foarte activ al secretiei gastrice acide.Efectul antisecretor este mai intens decat pentru H₂ blocante.Secretia de pepsina este putin redusa.Presiunile esofagiene si timpul de golire a stomacului nu sunt modificate.

Actiunea antisecretorie se datoreste blocarii ATP-azei H-K-dependente(pompa protonica), enzima proprie celulelor parietale, care functioneaza ca un sistem transportor, realizand efluxul ionilor de hidrogen necesari formarii acidului clorhidric, in schimbul influxului celor de potasiu.Enzima este inhibata ireversibil pe toata durata tratamentului.Este indicat in tratamentul ulcerului duodenal, ulcerului gastric, esofagitei de reflux, de prima alegere in sindromul Zollinger-Ellison.

ANTIULCEROASELE PRIN ACTIUNE ANTIBACTERIANA FATA DE HELICOBACTER PYLORI

Se foloseste astfel asocierea:

• subcitrat de bismut coloidal
• metronidazol
• tetraciclina
• amoxicilina-
• claritromicina

CITOPROTECTOARE

Sucralfatul

Carbenoxolona

Prostaglandine

Misoprostol

ANTIVOMITIVE

Antivomitive

Greata si voma sunt simptome neplacute si uneori daunatoare.Aceste substante au o frecventa utilizare ca medicatie simptomatica in varsaturi incoercibile cu dereglari electrolitice.

Proclorperazina(Emetiral) se administreaza oral, rectal sau in injectii intramusculare.

Tietlperazina (Torecan) este o fenotiazina folosita ca antivomtiv activ pe cale orala si parenterala.De asemenea se poate folosi si ca antivertiginos in iritatii vestibulare.

Metoclopramida are proprietati antiemetice marcate.Este activa in voma provocata prin iradiere, uremie, gastrita, ulcer, cancer gastric sau intestinal; in doze mari este eficace in voma severa produsa de citostatice.Este putin eficace in raul de miscare.

Antivomitive antiserotoninice

Ondansetronul (Zofran) este un antiemetic eficace fata de voma intensa produsa de citostatice si de radiatii.Este si anxiolitic si antipsihotic.

LAXATIVE SI PURGATIVE

Aceste substante grabesc tranzitul intestinal si/sau maresc continutul in apa al materiilor fecale.Laxativele au un efect mai bland, de usurare a defecatiei iar purgativele au un efect energic, cu inmuierea materiilor fecale.

Se indica in: constipatii acute, constipatii cronice(alaturi de recomandarile igieno-dietetice necesare), in intoxicatii pentru evacuarea continutului intestinal, la incheierea unei cure de tratament cu antihelmintice, pentru usurarea defecatiei la bolnavii cu hernie, cu boli cardio-vasculare, in prezenta hemoroizilor, fisurilor si altor afectiuni ano-rectale, la aterosclerotici, de asemenea inaintea unei interventii chirurgicale la nivelul tubului digestiv sau pentru pregatirea examenului radiologic al tubului digestiv.

Sunt contraindicate la: bolnavii cu apendicita, in prezenta durerilor abdominale, in ileus mecanic, in abdomen acut.

I. Purgative iritante – stimuleaza peristaltismul , efectul datorandu-se iritarii mucoasei cu declansarea de reflexe mediate de plexul submucos. Sunt indicate cand este necesara evacuarea rapida a intestinului – prepararea pentru examenul radiologic sau interventii chirurgicale. Unele actioneaza la nivelul intestinului subtire , iar altele la nivelul colonului.

Uleiul de ricin

Bisacodilul mg.

II . Purgative osmotice (saline) .Sunt saruri   care se absorb in mica masura, ramanand in intestin , unde retin apa prin osmoza. Dozele terapeutice provoaca eliminarea de scaune lichide la 1-3 ore de la administrare. Se folosesc pentru evacuarea rapida a intestinului (inaintea examneului radiologic, interventii chirurgicale si in unele intoxicatii.Solutiile foarte concentrate au actiune iritanta, provocand greata si voma.De asemenea pot produce deshidratare.

Sulfatul de magneziu

Sulfatul de sodiu (sarea Glauber)

III. Laxativele de volum cuprind fibre vegetale nedigerabile si coloizi hidrofili cu structura polizaharidica, care cresc continutul colonului, stimuland ca urmare peristaltismul. Exemple: agar-agarul, carboximetilceluloza sodica, semintele de in, carragenina (Galcorin), taratele, o serie de alimente: painea integrala, smochinele, curmalele.

IV. Laxative lubrefiante care actioneaza prin inmuierea scaunului si favorizeaza progresia continutului intestinal.Se indica in situatiile care impun evitarea efortului de defecare.

MEDICATIA ANTIDIAREICA

Medicamente care micsoreaza peristaltismul intestinal.

Opioidele: Opiul are proprietati constipante prin morfina.Efectul se datoreaza interferarii unor mecanisme colinergice si necolinergice mediate de endorfine, serotonina la nivelul plexului mienteric

Parasimpatoliticele: atropina, extractul de beladona, scobutil, propantelina.

COLAGOGE, COLERETICE

Medicamentele colagoge sunt stimulatoare ale scurgerii bilei, determinand cresterea fluxului biliar.Efectele acestora se realizeaza prin 2 mecanisme:-efect coleretic ,cand cresc secretia bilei la nivelul celulei hepatice prin cresterea continutului in apa al bilei si a componentelor solide din bila;-efect colecistokinetic prin contractia vezicii biliare, respectiv a cailor biliare, bila este evacuata din vezica biliara si din coledoc,etc.Toate substantele sunt colagoge.Altele relaxeaza insa si sfincterul Oddi.

Indicatiile medicatiei colagoge: in staza biliara, diskinezii biliare;in infectii ale cailor biliare in care scurgerea bilei ajuta la drenarea, spalarea cailor biliare;in hepatita cronica inactiva cu icter persistent;datorita rolului acizilor biliari in digestia si absorbtia grasimilor si stimularea peristaltismului, aceste medicamente se indica si in dispepsii(insotite de constipatii).

Colebil

Derivatii semisintetici sunt mai putin toxici: ex.acidul dehidrocolic (Fiobilin) si provoaca o secretie biliara abundenta, apoasa - actiune hidrocoleretica. La nevoie se poate administra parenteral. Fiobilinul are actiune coleretica, usureaza absorbtia intestinala a lipidelor si a vitaminelor liposolubile.Se administreaza 1-2 comprimate de 3 ori pe zi, dupa mese timp de 15 zile.

MEDICATIA APARATULUI RESPIRATOR

ANTITUSIVE

Exista doua grupe de antitusive: cu actiune centrala si cu actiune periferica.

1. Antitusive cu actiune centrala

Opioide :Pulberea de Opiu, Pulberea de Opiu si Ipeca(Pulberea Dower), codeina si dionina

Compusi sintetici :Clofedanol(Calmotusin) se gaseste sub forma de solutie administrata in picaturi.

2. Antitusive periferice

EXPECTORANTE

A. Expectorante ce actioneaza prin stimularea secretiilor fluide

Aceasta actiune se realizeaza pe 2 cai:

pe cale reflexa(reflex vago-vagal) declansat prin receptorii emetico-sensibili din mucoasa stomacala; nu declanseaza greata dar stimuleaza secretia bronsica.

actiune directa asupra celulelor glandulare din mucoasa traheo-bronsica, fie din torentul sanguin, fie prin inhalatii la nivelul mucoasei bronsice.

Ipecacuanhae radix contine emetina, alcaloid cu proprietati Saponine

Guaifenezina(Trecid) are efect secretolitic in doza de 0,1-0,2 g. In doze mari are efect miorelaxant central.

B. Expectorante mucolitice

Bromhexina

Ambroxol

Acetilcisteina (ACC)

SURFACTANTUL

Surfactantul, cunoscut sub denumirea de factor surfactant sau factor antiatelectazic consta dintr-un film tensioactiv, interpus intre aer si stratul lichidian la nivelul alveolelor pulmonare.El scade considerabil tensiunea superficiala la suprafata de contact intre aer si apa, permitand deschiderea alveolelor si expansiunea pulmonara in timpul inspirului si evitand colabarea alveolelor si colapsul pulmonar in timpul expiratiei. De asemenea, impiedica trecerea lichidelor din interstitiu si capilare spre lumenul alveolelor. Favorizeaza emulsionarea particulelor straine inhalate, usurandu-le fagocitarea. Exista preparate farmaceutice de surfactant destinate profilaxiei si tratamentului sindromului de detresa respiratorie la nou-nascutii imaturi.

MEDICATIA ANTIASTMATICA

Se foloseste in tratamentul astmului bronsic si in alte tipuri de bronhospasm : bronsite spastice, bronhopneumopatie cronica obstructiva.

Medicamentele folosite se impart in urmatoarele categorii :

a.Medicamente bronhodilatatoare

b.Medicamente antialergice si antiinflamatoare

c.Medicamente ajutatoare (expectorante , antibiotice, O₂)

15.4.1. BRONHODILATATOARE

a Simpatomimeticele bronhodilatatoare

Beta2 stimulatoarele selective – se administreaza sub forma de aerosoli sau pe cale orala. Se folosesc fenoterolul (Berotec), salbutamolul si terbutalina Bricanyl).

Simpatomimetice alfa si beta stimulatoare : adrenalina

b. Parasimpatoliticele inhiba atat bronhoconstrictia directa , cat si cea reflexa, mediata de nervul vag. De asmenea, inhiba degranularea mastocitelor, atunci cand aceasta este provocata de vag. Efectul se datoreaza blocarii receptorilor colinergici muscarinici , cu scaderea consecutiva a activitatii guanilatciclazei si modificarea echilibrului nucleotizilor ciclici intracelulari in favoarea AMPc. In conditii clinice efectul bronhodilatator al atropinei este relativ slab, eficacitatea terapeutica fiind redusa. La aceasta se adauga scadrea secretiilor si cresterea vascozitatii mucusului. Ipratropiul Atrovent) este un anticolinergic de sinteza , derivat cuaternar al atropinei, bronhodilatator de intensitate moderata, cu efect lent si durabil. Se administreaza sub forma de aerosoli, fiind mai eficace profilactic. Este avantajos la cei cu contraindicatii la simpatomimetice (cardiaci, coronarieni).

c. Bronhodilatatoarele directe.

Teofilina

ANTIALERGICE SI ANTIINFLAMATOARE

Antialergice. Se folosesc inhibitoare ale degranularii mastocitare si antagonisti ai receptorilor pentru leucotriene.

Inhibitoarele degranularii mastocitare interfera cu participarea histaminei si altor autacoide la generarea obstructiei bronsice. Cromoglicatul disodic(Intal) administrat inaintea crizei impiedica declansarea crizei de astm alergic. Efectul se datoreaza stabilizarii membranei mastocitelor, cu blocarea eliberarii de histamina si alte autacoide responsabile de efectia alergiei pulmonare de tip anafilactic. De asemenea este impiedicat efectul bronhoconstrictor al PAF , autacoid important in patogenia astmului bronsic. Se admnistreaza sub forma de pulbere in aerosoli, cate o inhalatie de 4 ori pe zi. Ca reactii adverse pot apare fenomene de iritatie faringiana si traheobronsica.

Glucocorticoizii in astmul bronsic. Reprezinta un mijloc terapeutic eficace in astmul bronsic, dar de rezerva datorita riscului mare al reactiilor adverse. Produc o ameliorare spectaculoasa clinica si a functiei pulmonare, refac reactivitatea la simpatomimetice. Beneficiul terapeutic se datoreaza in principal actiunii antiinflamatoare.

MEDICATIA APARATULUI CARDIOVASCULAR

TONICARDIACE

Sunt substante care cresc forta si viteza contractiei miocardice, maresc randamentul cardiac, combat decompensarea cardiaca. Reprezinta cele mai importante medicamente pentru corectarea tulburarilor hemodinamice prin deficit de pompa cardiaca, in special in insuficienta cardiaca.

actiune inotrop pozitiva

Efectul cronotrop negativ

Efectul dromotrop negativ

Efectul batmotrop pozitiv

Efectul tonotrop pozitiv

Indicatiile terapeutice ale tonicardiacelor :

insuficienta cardiaca congestiva, eventual in asociere cu diuretice si vasodilatatoare;

la cardiaci nedecompensati, profilactic , in conditii de suprasolicitare : nastere,interventii chirurgicale, febra ridicata;

in unele tahiaritmii supraventriculare : fibrilatie atriala, pe care o transforma in bradiaritmie , hemodinamic mai avantajoasa pentru cord , de asemenea in flutter atrial pe care-l transforma in fibrilatie atriala; in tahicardie paroxistica supraventriculara crizele pot fi combatute cu o doza mai mare prin cresterea rapida a tonusului vagal.

Contraindicatiile tonicardiacelor: supradozarea; hiperexcitabilitatea ventriculara (risc de aritmii); cardiomiopatia obstructiva (prin cresterea tonusului ingreuneaza golirea ventricolului); pericardita constrictiva .

a.Tonicardiace cu actiune lenta si durabila

1. Digitoxina

b. Tonicardiace cu actiune rapida si durata medie

1. Digoxina cel mai frecvent utilizat preparat, se gaseste conditionat sub forma de fiole, comprimate si picaturi pentru uz intern. Se administreaza intravenos in urgente – insuficienta ventriculara stanga, tahiaritmii supraventriculare. Exista si preparate pentru injectare intramusculara , dar glicozidele sunt mai iritante

c. Tonicardiace cu actiune rapida si durata scurta – sunt strofantinele.

STIMULATOARE ALE RITMULUI SI CONTRACTILITATII MIOCARDICE

a.       Simpatomimeticele .actioneaza mai ales asupra receptorilor beta1, stimuland contractia miocardului si crescand frecventa batailor inimii, cu marirea debitului cardiac.

Adrenalina, un alfa si beta stimulator este indicata in caz de resuscitare cardiaca,

Izoprenalina, beta stimulator neselectiv, are efect inotrop pozitiv insotit de cresterea nedorita a frecventei cardiace, dar cu ameliorarea conducerii atrioventriculare. Este indicata in unele forme de soc cu debit cardiac scazut, in sincopa cardiaca ,

Dopamina este un medicament important care a luat locul izoprenalinei in socul cardiogen.

Dobutamina este un derivat sintetic de dopamina, cu actiune beta1 –stimulanta electiva. Creste contractilitatea miocardului , provoaca tahicardie moderata, favorizeaza conducerea atrioventriculara, mareste usor presiunea arteriala.

b. Metilxantinele - teofilina, teobromina. Se foloseste mai ales aminofilina

c. Glucagonul este hormonul pancreatic hiperglicemiant, cu structura peptidica. Stimuleaza contractia miocardului si mareste frecventa cardiaca, crescand debitul cardiac.

d. Amrinona si milrinona

MEDICATIA ANTIARITMICA

Antiaritmicele sunt medicamente utile pentru profilaxia si tratamentul aritmiilor cardiace ectopice. Au eficienta mai mare in cazul fibrilatiei atriale, flutterului atrial, extrasistolelor atriale si ventriculare, tahicardiei paroxistice supraventriculare si ventriculare. Fibrilatia sau flutterul ventricular sunt foarte greu de influentat pe cale farmacologica. Geneza aritmiilor nu este unitara. De asemenea, mecanismul de actiune al antiaritmicelor e diferit. Astfel ele pot actiona prin doua mecanisme importante :

Indicatiile terapeutice : chinidina este un antiaritmic cu spectru larg . Astfel se foloseste in aritmii ventriculare si supraventriculare : extrasistole, fibrilatie atriala (consolidarea efectelor dupa defibrilare electrica), flutterul atrial, crizele de tahicardie paroxistica supraventriculara sau ventriculara.

Efecte adverse si contraindicatii : in bloc atrioventricular, contraindicatie absoluta;cand durata complexului QRS este prelungita cu peste 25% fata de valoarea normala, poate declansa aritmii ventriculare fatale (asistolie, fibrilatie); decompensarea cardiaca netratata (este necesara digitalizare prealabila);boala nodului sinusal (se poate opri cordul);hipersensibilitate la chinidina-

Lidocaina (Xilina) are efect inhibitor asupra automatismului ectopic cu precadere la nivel ventricular prin inhibarea depolarizarii diastolice. Conducerea atrioventriculara normala nu este influentata, nici conducerea in fibrele sanatoase din cord. Are efect mai selectiv asupra ritmurilor patologice. Indicatiile terapeutice : tahiaritmii ventriculare, accese de tahicardie, extrasistole, inclusiv cele din infarctul miocardic acut , in chirurgia cardiovasculara , cateterism. Efectul inotrop negativ este mai slab decat la chinidina.Efectele adverse cuprind: hipersensibilitate alergica, dezorientare, secuse musculare, convulsii in doze mari, hipotensiune arteriala. In anumite tulburari de conducere cu un continut mare de K in mediul extracelular poate afecta conductibilitatea. Este contraindicata in caz de hipersensibilitate alergica, tulburari de conducere mai grave, hipotensiune arteriala.

Fenitoina are proprietati asemanatoare , dar efect mai lung. Nu deprima conducerea atrioventriculara ..

Clasa a IV-a : Blocantii canalelor calciului (BCCa)

Actioneaza prin inhibarea influxului ionilor de calciu, respectiv blocarea canalelor de calciu din sarcolema (voltaj –dependente care se deschid prin scaderea potentialului de membrana).Canalele receptor–dependente sunt activate prin stimularea receptorilor beta-adrenergici. In tesutul nodal se afla fibre cu raspuns lent unde generarea impulsurilor se face prin influx de ioni de calciu . Se folosesc in tahiaritmii nodale (atrioventriculare). Exista trei clase importante de blocanti ai canalelor de calciu .Asftfel , in prima grupa se incadreaza substante care au efect la nivel cardiac si vascular : verapamilul, diltiazemul si nifedipina. In a doua grupa se incadreaza substante cu actiune vasculara : cinarizina, flunarizina, care se folosesc numai ca vasodilatatoare. Exista si o a treia grupa , care cuprinde substante mai putin selective: prenilamina si fendilina.

Verapamil (Isoptin) are efect inotrop, cronotrop si dromotrop negativ. La periferie scade rezistenta periferica la nivel arterial si arteriolar, producand vasodilatatie.

Diltiazemul este un compus asemanator cu efect vasodilatator mai marcat.

Nifedipina are efect predominant vasodilatator si se foloseste mai ales ca antianginos, vasodilatator coronarian.

MEDICATIA CARDIOPATIEI ISCHEMICE

Antianginoasele sunt medicamente capabile se calmeze durerea sau sa evite aparitia crizelor de angina pectorala. In timpul crizei anginoase apare un dezechilibru intre consumul de oxigen si aportul de oxigen. Medicamentele antianginoase restabilesc acest echilibru .

Modul de actiune al medicatiei antianginoase

I.   Nitratii organici

Produc vasodilatatie mai ales in jumatatea superioara a corpulul, interesand indeosebi venele si mai putin arteriolele; munca inimii este usurata, diminueaza consumul de oxigen al miocardului. Intervine de asemenea o actiune coronarodilatatoare avantajoasa, deoarece intereseaza vasele mari coronariene. Vasodilatatia se produce prin relaxarea fibrelor musculare netede de catre oxidul nitric (NO) rezultat din transformarea metabolica tiol dependenta a nitratilor organici. Nitroglicerina

Izosorbid dinitratul

II. Coronarodilatatoare selective – dilata coronarele fara vasodilatatie marcata . Presiunea de perfuzie ramane eficienta, maresc fluxul global. Nu amelioreaza distributia sangelui in favoarea zonelor ischemice. Este posibil “fenomenul de furt” .Nu se pot folosi in criza, ci doar ca tratament de fond. Actiunea coronarodilatatoare se explica prin facilitarea actiunii adenozinei , care este un compus fiziologic cu efect vasodilatator.

Dipiridamolul

VASODILATATOARE PERIFERICE(ANTIISCHEMICE)

Sunt medicamente care se folosesc in sindroame ischemice periferice datorate ingustarii lumenului vascular prin leziuni organice sau functionale de natura aterosclerotica sau inflamatoare. In functie de localizarea acestor procese patologice deosebim urmatoarele sindroame clinice : la nivelul membrelor superioare (sindromul Raynaud), la nivelul membrelor inferioare (claudicatia intermitenta), la nivel cerebral (care pot fi insotite de fenomene psihice), la nivelul circulatiei retiniene, la nivelul urechii interne (manifestate prin vajaituri, vertij, hipoacuzie, tulburari de echilibru).

Alfa blocante-adrenergice Tolazolina se foloseste in caz de claudicatie intermitenta. DH-Ergotoxina se foloseste in tulburari de    circulatie cerebrala avand si actiune metabolica intre celulele gliale si neuronale – marirea consumului de oxigen , modificarea cantitatii de AMPc.

Beta-2-stimulatoare adrenergice: Bametan si Izoxsuprin se folosesc in ischemii periferice , mai ales la nivelul muschilor striati, deoarece dilata arterele muschilor.

MEDICATIA ANTIHIPERTENSIVA

Reserpina

Guanetidina

Blocantele alfa-adrenergice. Prazosinul (Minipress) este un blocant selectiv al receptorilor alfa-1 postsinaptici de la nivelul musculaturii netede vasculare. El nu afecteaza receptorii alfa-2 de pe membrana presinaptica – acestia pot fi actionati de noradrenalina eliberata de terminatiile simpatice , ceea ce are drept consecinta inhibarea eliberarii ulterioare a mediatorului.

Vasodilatatoare:

Diazoxidul

Minoxidilul

Nitroprusiatul de sodiu

Antiangiotensinicele . In aceasta grupa se incadreaza inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, care impiedica formarea angiotensinei II si antagonisti ai receptorilor angiotensinei II. Cei mai importanti compusi sunt inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA). Angiotensina I este o decapeptida care se formeaza in plasma si tesuturi sub influenta reninei. Ea se transforma in angiotensina II (o octapeptida) in urma actiunii unei dipeptidaze – enzima de conversie a angiotensinei (ECA). Angiotensina II are roluri multiple in reglarea hemodinamica si hidrosalina. Prin actiunea inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei se produc urmatoarele efecte importante : este inhibat efectul direct , vasoconstrictor al angiotensinei II, astfel ca se produce vasodilatatie arteriolara si venoasa, cu scaderea presiunii arteriale, este inhibata facilitarea inervatiei simpatice. Angiotensina II fiind agentul stimulator al secretiei de aldosteron, responsabil de retentia de sodiu, prin inhibarea angiotensinei II se va favoriza eliminarea de ioni de sodiu la nivel urinar . ECA este identica cu enzima care inactiveaza bradikinina - o kinina cu efect puternic vasodilatator. Astfel prin inhibarea ECA , bradikinina nu mai este inactivata si se produce efectul sau vasodilatator. Angiotensina, prin mecanism calcic faciliteaza hipertrofia celulelor musculare din miocard si peretele vascular si tratamentul indelungat cu IECA va scadea hipertrofia miocardica, respectiv ingrosarea peretilor vasculari. Antiangiotensinicele au actiune antihipertensiva marcata, find folosita mai ales in forme avansate ale bolii, dar la ora actuala se folosesc si in forme de debut. Cand HTA se asociaza cu insuficienta cardiaca acesta medicatie e salutara deoarece usureaza mult activitatea cordului. Se pot asocia cu simpatolitice (beta-blocanti, dopegyt), vasodilatatoare directe (dihidralazina), diuretice, insa intre acestea si IECA exista un sinergism marcat si se poate ajunge la o scadere prea marcata a TA.

Captoprilul

Enalaprilul

Lisinoprilul

DIURETICE

Sunt substante care stimuleaza procesul de formare a urinii prin cresterea eliminarii de apa si electroliti. Exista doua grupe principale de diuretice in functie de continutul in electroliti al urinei eliminate :

diuretice saluretice – care elimina o cantitate mare de urina bogata in sare;

diuretice apoase – care elimina o urina diluata, saraca in electroliti.

Mecanismul de actiune

Diureticele tiazidice si alte diuretice cu actiune de intensitate medie.

Tiazidele sau sulfonamidele benzotiadiazinice sunt diuretice cu actiune de intensitate moderata.Au mecanism de actiune asemanator, dar se deosebesc sub aspectul potentei si duratei de actiune. Hidroclorotiazida (Nefrix) este un reprezentant larg folosit ,care actioneaza la nivelul mai multor segmente , mai importanta fiind interventia la nivelul segmentului de dilutie si in portiunea incipienta a tubului contort distal unde inhiba reabsorbtia activa de ioni de sodiu si clor, avand un efect saluretic marcat. Interfera si cu procesul de diluare a urinii, astfel creste concentratia acesteia.

Diuretice de ansa sau cu plafon ridicat. In aceasta grupa sunt cuprinse cateva substante cu structuri chimice variate dar care au efect diuretic intens, rapid si de durata relativ scurta. Furosemidul (Furantril) este un derivat sulfonamidic care actioneaza la nivelul mai multor segmente, cel mai important fiind ramura ascendenta a ansei lui Henle, unde inhiba reabsorbtia activa a ionilor de sodiu si clor, si deci hipertonicitatea medulara, interfera cu procesele de diluare si concentrare a urinii . Este un diuretic cu plafon ridicat, eficacitatea maxima a eliminarii ionilor de sodiu fiind de 15-30 % din sodiul din ultrafiltrat. Elimina si alti ioni: potasiu, magneziu, calciu. pH-ul urinar nu se modifica , de asemenea nici echilibrul acido-bazic.

Diuretice care economisesc potasiul (antialdosteronice). Medicamentele din acesta grupa antagonizeaza competitiv actiunea aldosteronului la nivelul tubului distal sau au actiune contrara hormonului mineralocorticoid (antagonisti functionali). Efectul diuretic este util in edeme cu hiperaldosteronism. Ele favorizeaza retinerea potasiului in organism.

Spironolactona ( Aldactone ) , un antagonist competitiv al aldosteronului, este un compus steroidic care in organism se transforma in canrenoat , un metabolit activ.

Diureticele osmotice actioneaza prin cresterea presiunii osmotice , nu se reabsorb si atrag cantitati sporite de apa.

Manitolul nu se absoarbe digestiv si se administreaza numai in perfuzie intravenoasa sub forma de solutie hipertona 10-20 %. In torentul sangvin creste presiunea osmotica si atrage apa din interstitii. Se foloseste in edem cerebral , hipertensiune intracraniana, criza de glaucom , de asemenea poate preveni hipersecretia de renina si vasoconstrictia renala care duce la oligoanurie in conditii de soc. Se foloseste si in insuficienta renala acuta, testandu-se mai intai capacitatea rinichiului de a secreta prin administrarea unui volum mai mic. Nu se poate administra in decompensarea cardiaca datorita pericolului edemului pulmonar acut ; mai poate produce deshidratatre celulara

MEDICATIA HEMOSTAZEI SI COAGULARII

MEDICATIA ANTITROMBOTICA

I. Antiagregantele plachetare sunt medicamente care pot inhiba agregarea si alte functii ale plachetelor, responsabile de formarea trombusului sau care intervin in coagulare.

a. Medicamente care influenteaza sinteza de prostaglandine si tromboxani: Acidul acetilsalicilic sau aspirina are actiune antiagreganta plachetara de lunga durata. Se fixeaza ireversibil de ciclooxigenaza si inhiba ireversibil , prin acetilare , activitatea enzimei si productia de tromboxan.

b. Medicamente care cresc concentratia de AMPc :

Dipiridamolul inhiba fosfodiesteraza , enzima care descompune AMPc , interfera cu captarea adenozinei de celule, favorizeaza sechestrarea Ca in stocurile intracelulare, inhiba aderarea trombocitelor de peretele vascular, prelungeste durata de viata a trombocitelor ..

c. Prostaciclina, un antagonist al tromboxanului care ia nastere in peretele vascular, are efect vasodilatator si antiagregant plachetar.Este un compus instabil care se administreaza sub forma de perfuzii in cazuri grave , avansate.

II. Anticoagulantele pot actiona direct prin interferarea cu factorii coagularii, de exemplu heparina si substantele ce fixeaza calciul sau pot actiona indirect prin interferarea cu sinteza hepatica a factorilor de coagulare importanti (interfera cu functia fiziologica a vitaminei K – antivitamine K).

a. Substantele fixatoare ale ionilor de calciu inhiba factorii VII, IX, X. Efectul se realizeaza fie prin precipitare , fie prin complexare si dispare calciul ionizat. Oxalatul de sodiu precipita calciul si formeaza oxalat de calciu. Se foloseste pentru sangele prelevat pentru examinarile de laborator; este toxic pentru organism, putand produce hipocalcemii periculoase. EDTA se foloseste in vitro. Citratul de sodiu nu are toxicitate mare, deoarece complexeaza calciul in forma neionizata. In solutie de 3 – 3,5 % se foloseste pentru conservarea sangelui.

b. Heparina si heparinoizii sunt anticoagulante directe active in vitro si in vivo. Heparina standard este o substanta naturala stocata in mastocite, gasindu-se in cantitate mai mare mai ales in jurul vaselor , se obtine prin extractie din ficat, plamani , mezenter.

Heparinele cu masa moleculara mica sunt compusi folositi mai frecvent la ora actuala si actioneaza prin inhibarea factorului Xa , nu inhiba trombina). Au efect lent si de lunga durata , folosindu-se pentru profilaxia trombozelor venoase si a emboliilor. Riscul de hemoragii este mic. Enoxaparina(Clexane) se obtine prin depolimerizare, se administreaza s.c si durata actiunii este de 18 ore. Nadroparina (Fraxiparine) este la fel si se administreaza tot intr-o doza pe zi. Reviparina se da subcutanat. Heparinoizii sunt compusi macromoleculari cu caracter acid asemanatori heparinei : dextransulfatul, hirudina. La noi in tara se comercializeaza preparatul Lasonil unguent care contine heparinoid si hialuronidaza fiind folosit in tromboflebite superficiale, hematoame, contuzii musculare. .

c. Antivitaminele K sau anticoagulantele orale actioneaza prin mecanism indirect fiind active numai in vivo, interferand cu sinteza unor factori de coagulare la nivelul ficatului. Reprezentantii mai importanti sunt din punct de vedere chimic o grupa omogena , derivati de oxicumarina – simetrici si asimetrici. Exista si derivati de fenilindandiona, care actioneaza asemanator. Din punct de vedere farmacocinetic sunt compusi stabili care au o absorbtie digestiva buna , se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice, unde pot avea loc unele interactiuni. Se metabolizeaza hepatic in proportie variabila, se elimina renal sub forma activa sau inactiva.Un compus cu eliminare activa este etilbiscumacetat (Pelentan), un altul cu durata medie este acenocumarolul (Trombostop), iar dintre compusii cu durata lunga de actiune amintim warfarina si fenprocumon (Marcumar).

III. Medicatia fibrinolitica este o medicatie eroica in tromboze masive (embolie pulmonara grava, tromboze arteriale, infarct miocardic) cand se urmareste tromboliza. Tratamentul se face cat mai precoce in primele ore (pana la 20 de ore de la producerea accidentului). Este activat procesul de tromboliza prin transformarea plasminogenului activat in plasmina (fibrinolizina) cu activitate proteolitica. Plasmina determina transformarea fibrinei in peptide solubile. Medicamentele se administreaza numai in perfuzie. Se folosesc urokinaza, extrasa din urina, o substanta care activeaza direct plasminogenul , si streptokinaza o proteina de origine bacteriana, fata de care in organism se formeaza anticorpi. Activitatea streptokinazei depinde de titrul de anticorpi formati in organism in urma infectiilor streptococice si in unele cazuri este nevoie de doze mai mari.Ea provoaca activarea indirecta a sistemului fibrinolitic (transforma proactivatorii in activatori ai plasminei). In caz de supradozare apar fenomene nedorite hemoragice si epuizarea factorilor de coagulare (fibrinogenul, factorii V, VIII).

HEMOSTATICELE

Sunt medicamente capabile sa opreasca sangerarea. Efectul lor se valorifica atat local cat si sistemic in hemoragii mici, diateze hemoragipare, hemoragii parenchimatoase, pulmonare. Efectul se produce prin influentarea vaselor sangvine, prin actiune procoagulanta sau prin mecanism antifibrinolitic.

I. Hemostaticele cu actiune vasculara pot actiona sistemic sau local. Pentru aplicare locala se folosesc substante vasoconstrictoare

Adrenostazin

Etamsilatul

Bioflavonoizii sau vitamina P

Rutozidul

II. Hemostatice procoagulante

III. Hemostaticele antifibrinolitice se folosesc in stari de hiperfibrinoliza care pot apare in cancere metastatice,la leucemici, in urologie, la prostatici, in ginecologie, in soc toxico-septic, operatii pe plaman, hemoptizii, supradozare de fibrinolitice (ca antidot). Acidul e aminocaproic (epsilon) actioneaza prin inhibarea activatorilor plasminogenului,.

MEDICATIA ANTIANEMICA

MEDICATIA ANEMIEI FERIPRIVE

Glubifer

Ferglurom

Ferro-Gradumet

Efecte adverse:iritant asupra mucoasei intestinale cu aparitia inapetentei, greturilor, durerilor epigastrice; de aceea se administreaza dupa mesele principale. Formele lichide coloreaza smaltul dentar. Datorita fixarii hidrogenului sulfurat (stimulent fiziologic al peristaltismului) deseori se produce constipatie.

SUBSTITUENTII DE PLASMA

Sunt solutii ale unor substante macromoleculare inerte farmacologic, care introduse in circulatie determina expansiunea volumului lichidului intravascular de unde denumirea de “plasma expander”, refacand volemia. Compusii macromoleculari utilizati sunt de 3 categorii:dextrani, amidonul ,polimeri polipeptidici pe baza de gelatina.

Dextranii sunt polizaharide formate prin unirea unui numar mare de molecule de glucoza.Ei se prepara biosintetic sub actiunea unor bacterii asupra zaharozei.Se folosesc Dextranul 40 si Dextranul 70, cu masa moleculara relativa in jur de 40 000, respectiv 70 000, in solutii cu vascozitate si presiune osmotica asemanatoare plasmei. Solutiile de dextrani administrate in colapsul hipovolemic maresc volumul circulant - efect de volum - si, consecutiv, cresc presiunea arteriala catre normal, maresc debitul cardiac si intoarcerea venoasa, reduc rezistenta periferica. Datorita actiunii osmotice, Dextranul 40 si Dextranul 70 reduc vascozitatea sangelui si determina desfacerea pachetelor de hematii agregate - efect antisludging.

Preparate de plasma: plasma conservata.

Transfuziile de sange conservat reprezinta volum, proteine, aport de elemente figurate, exercitand si efecte complexe asupra intregului organism: VSH, procesul de coagulare, hematopoieza.

In tratamentul starilor de hipovolemie se mai folosesc si solutii cristaloide:

-ser fiziologic( solutie NaCl 0,9%, solutie izotona)

-solutie Ringer(izotona, izoionica cu plasma)

-solutie de Glucoza 5,4%(izotona).

MEDICATIA ENDOCRINOMETABOLICA

MEDICATIA ANTIDIABETICA

INSULINA

Mecanismul de actiune al insulinei . Insulina actioneaza asupra unor receptori membranari specifici cu structura tetramerica. Subunitatile care traverseaza membrana poseda activitate proteinkinazica. Semnalul generat de legarea insulinei la nivelul subunitatilor alfa este transmis la subunitatile beta, determinand autofosforilarea rapida a unor resturi de tirozina si activarea proteinkinazei. Se produc fosforilari in cascada care regleaza functia unor proteine si stimuleaza sau inhiba expresia genelor pentru anumite enzime. Exista tesuturi care nu necesita interventia insulinei in metabolismul glucozei (celulele nervoase).Dar exista trei organe importante care necesita insulina : ficatul, musculatura striata si tesutul adipos.

ANTIDIABETICELE ORALE

a. Sulfamidele antidiabetice sau derivatii de sulfoniluree

Tolbutamidul

Glibenclamidul ( Maninil)

b. Biguanidele

Metformina (Meguan)

Buformin (Diabiten)

HORMONII TIROIDIENI SI MEDICATIA ANTITIROIDIANA

HORMONII TIROIDIENI

Se folosesc in scop substitutiv in hipofunctie : hipotiroidia congenitala (aplazie) cu urmari foarte grave : cretinism, nanism si in care caz medicatia trebuie inceputa precoce, dupa nastere pentru a asigura dezvoltarea ulterioara ; mixedem (hipofunctia la adult), hipotiroidia iatrogena (dupa ablatie chirurgicala prea radicala sau dupa radioterapie cu I ¹³¹ in doza mare).

Liotironina (Tiroton)

Tiroxina

MEDICATIA ANTITIROIDIANA

Inhiba sinteza hormonilor tiroidieni.

Percloratii impiedica fixarea iodului in glanda.

Sulfocianurile ar putea interfera cu fixarea iodului dar sunt prea toxice.

MEDICATIA CONTRACTIILOR UTERINE

OCITOCICE SI UTEROTONICE

Ocitocicele sunt medicamente care stimuleaza musculatura neteda uterina.Ele cresc predominant contractiile fazice, ritmice ale uterului, fiind utilizate indeosebi pentru inducerea si sustinerea travaliului.

Uterotonicele sunt medicamente care cresc tonusul musculaturii uterine, fiind utilizate in special pentru prevenirea sau oprirea unor hemoragii.

a.Ocitocicele

Oxitocina este un hormon neurohipofizar(o nonapeptida) obtinuta prin sinteza (Oxitocin S, Syntocinon).Se administreaza parenteral pentru efect energic , injectabil sau in perfuzie. Pentru efecte blande se foloseste sub forma de spray bucal, nazal sau comprimate sublinguale.Dupa absorbtie se metabolizeaza repede, timpul de injumatatire fiind de 4-5 minute. Indicatii:in obstetrica-ginecologie: -in perioada de dilatare, pentru declansarea contractiilor sau stimularea lor, cand se administreaza in perfuzie i.v. lent.

Contraindicatii: cand exista disproportie intre diametrul bazinului si a fatului, respectiv in tulburari de prezentare a fatului(se pot produce rupturi uterine); in toxicoza gravidica cu hipertensiune arteriala (se folosesc numai preparate sintetice fara urme de vasopresina).

Alte ocitocice importante:

Prostaglandinele apartinand seriei E si F au actiune ocitocica.Ele provoaca contractii uterine fazice puternice pe tot parcursul sarcinii, in trimestrul I, dar mai ales in trimestrele II si III, avand drept urmare avortul sau nasterea.

Prostaglandinele E2 si F2alfa (precum si cativa analogi de sinteza) sunt folosite ca ocitocice in diferite situatii - clinice si in functie de preparat.Ele sunt indicate pentru provocarea avortului terapeutic, indeosebi in trimestrul II de sarcina; de asemenea se pot indica pentru inducerea travaliului la termen, respectiv pot fi utile pentru tonifierea uterului si profilaxia metroragiilor post partum.

b. Uterotonice

Alcaloizii ergotici :ergometrina, metilergometrina Ergotamina datorita efectului vasoconstrictor puternic nu se poate folosi.

Ergometrina si metilergometrina se folosesc numai in faza a doua(nu se folosesc in faza de dilatare);insa, in faza a doua(de expulzie)se pot folosi numai dupa iesirea umerilor copilului.

Efecte importante:

- hemostatic uterin

- favorizarea involutiei uterului post partum.

Mecanism de actiune:

prin interactiune hormonala: prin receptorii alfa adrenergici(efect stimulator uterin) care se sintetizeaza in numar mai mare sub influenta estrogenilor(acestia marind receptivitatea uterului la substantele stimulatoare).Progesteronul scade contractibilitatea, favorizand sinteza receptorilor beta adrenergici(relaxare).

TOCOLITICE

Sunt medicamente care provoaca relaxare uterina si impiedica contractiile miometrului.Se folosesc pentru prevenirea nasterilor premature, respectiv in caz de iminenta de avort.

Stimulantele beta adrenergice

Reprezentanti: salbutamol, fenoterol, terbutalin.

Spasmolitice uterine

Spasmul colului uterin poate fi un obstacol in calea nasterii.In astfel de cazuri unele substante pot favoriza nasterea:

-Papaverina

-Diazepam

-Romergan

-Clorpromazina.

MEDICATIA ANTIDIURETICA

Este folosita in tratamentul diabetului insipid.

Vasopresina sau hormonul antidiuretic este o nonapeptida secretata de neurohipofiza.Structura chimica este asemanatoare oxitocinei, insa difera de a acesteia printr-un singur aminoacid.

MEDICATIA CITOSTATICA

Chimioterapicele anticanceroase, cunoscute si sub denumirea de agenti oncostatici, medicamente antineoplazice, medicamente antitumorale, citotoxice, citostatice sunt substante capabile sa blocheze proliferarea celulara in procese proliferative maligne; efectul citotoxic inseamna omorarea celulei maligne.Principala actiune a acestor substante este cea antitumorala.Insa, in organism pot interfera si procese fiziologice(cu oprirea acestora), ceea ce determina aparitia efectelor secundare.Zona terapeutica a acestor medicamente este ingusta.

Clasificarea citostaticelor

Citostaticele se impart in urmatoarele grupe:

1. Antimetaboliti.

2. Substante alchilante.

3. Antibiotice anticanceroase.

4. Alcaloizi antimitotici.

5. Hormoni si antagonisti hormonali in tumorile hormonodependente.

6. Substante radioactive: izotopi ce actioneaza prin radiatii ionizante.