DEFINITIE, SCURT ISTORIC AL REABILITARII CARDIACILOR

Reabilitarea cardiacilor este definita ca fiind un ansamblu de masuri ce au ca principal obiectiv redarea sau ameliorarea capacitatii fizice si mentale anterioare accidentului coronarian al bolnavilor, acestia ocupand un loc cat mai normal in societate.

Infarctul miocardic acut a fost prima afectiune cardiovasculara pentru care s-au demonstrat beneficiile recuperarii, reluarii precoce a ambulantei in faza I de recuperare si de crestere progresive a capacitatii de efort, pe o perioada de 6-12 saptamani, la bolnavii la care anterior efortul fizic era proscris.

Din momentul diagnosticarii bolii cardiace, indiferent de natura afectiunii, indeosebi dupa un infarct miocardic, bolnavul era etichetat drept handicapat, invalid atat de el insusi cat si de familie, societate.

Pe parcursul dezvoltarii sociale, economice, civilizatia a adus cu ea cresterea numarului de cardiaci, problema care afecteaza grav viata economica si sociala a societatii.

Acest fapt a generat o serie de cercetari care au dovedit faptul ca in realitate degradarea individului este produsa tocmai de inactivitatea fizica si mentala, indiferent de severitatea afectarii coronariene.Bolnavii activi au reusit sa se reinsereze cvasinormal atat in familie cat si in societate.

Astfel s-a nascut ideea ca activitatea fizica controlata progresiva supravegheata si diferentiata in functie de gradul severitatii afectiunii cardiace , nu este daunatoare, ci poate fi benefica.

Au aparut programele de recuperare fizica avand in prim plan recuperarea bolnavilor cu infarct miocardic acut.

Colegiul American de Cardiologie a stabilit scopurile serviciilor de rebilitare cardiovasculara, acestea fiind urmatoarele:

reantoarcerea bolnavului la un nivel fiziologic si psihologic optim

combatera efectelor adverse ale deconditionarii fizice rezultate din sedentarism si repaos prelungit la pat

pregatirea individului si familiei pentru un stil de viata care poate reduce riscul bolii coronariene: abandonarea fumatului, controlul presiunii arteriale, a diabetului zaharat, dislipidemiilor si stressului emotional.Include explicatii asupra bolii, sfaturi medicale, de ghidare profesionala si program regulat de activitate fizica.

asistarea bolnavului cardiac pe parcursul reantoarcerii la activitatile care au fost importante pentru calitatea vietii sale inainte de boala cardiaca

reducerea costului ingrijirii medicale , prin scurtarea timpului de tratament si reducerea utilizarii drogurilor

pevenirea incapacitatii de munca premature si diminuarea necesitatii pentru ingrijirea institutionala a pacientilor varstnici.

Categoriile de bolnavi cardiovasculari ce pot beneficia de programele de recuperare fizica sunt urmatoarele :

pe primul loc se situeaza cardiopatia ischemica , cu multiplele sale forme dupa infarct miocardic acut , dupa by pass aorto coronarian , dupa angioplastie coronariana , bolnavi cu angina pectorala stabila la efort , bolnavii cu ischemie miocardica silentioasa

a doua indicatie este starea post chirurgie sau dupa transplant cardiac

recuperarea fizica poate fi utila bolnavilor cu arteriopatii asociata cu aplicarea unor agenti fizici.

Inceperea recuperarii fizice este indicata inca din primele ore . de la debutul infarctului miocardic.

De asemenea tot in primele zile dupa faza acuta este indicata inceperea programului educational care sa-i asigure prevenirea

secundara si complianta ulterioara a bolnavului la tratament, inclusiv la antrenamentul fizic. La ora actuala inceperea programelor de recuperare se face imediat dupa debutul perioadei de convalescenta, respectiv externarea din spital - maximum o saptamana.

Trebuie subliniat ca o mare importanta o are nu numai durata programelor de reabilitare in general 8-12 saptamani, ci si momentul terminarii acestora, cand se intra in cea de a treia faza a recuperarii, iar pentru anumite categorii de bolnavi, aceasta faza nu mai este necesara.

Momentul terminarii perioadei de recuperare nu este definit fiind considerat recuperat cand sunt atinse obiectivele acesteia ( atingerea capacitatii de efort maxime raportata la deficitul functional cardiac).

In continuare, indiferent daca se intra in faza a III- a supravegheata sau nesupravegheata, bolnavul trebuie incurajat sa mentina activitatea fizica, obiceiurile nutritionale precum si castigurile psihologice obtinute in timpul programelor de recuperare.

In concluzie la ora actuala putem spune ca recuperarea fizica sub o forma sau alta , ca antrenament fizic progresiv sau ca modalitate de viata este indispensabila tuturor bolnavilor cardiaci, in primul rand celor cu cardiopatie ischemica.Practic este recunoasterea beneficiului activitatii fizice si nu numai in ameliorarea evolutiei acestora ci si in prevenirea bolilor cardiovasculare,cu efecte asemanatoare in preventia primara si secundara. Asadar activitatea fizica, recuperarea cardiovasculara si celelalte masuri de preventie secundara sunt recomandate de-a lungul vietii, ea constituind un subiect care trebuie cunoscut nu numai de cardiologi ci si de internisti sau medicului curant care in activitatea sa, trebuie sa aplice intotdeauna elemente de recuperare.