Chimioterapice si antibiotice

CHIMIOTERAPICE SI ANTIBIOTICE

Spre deosebire de antiseptice si dezinfectante se caracterizeaza prin selectivitatea actiunii lor, fiind utilizate pentru prevenirea si tratarea infectiilor.

Selectivitate - germen - organism gazda ( Erlich- actiune tintita)

Clasificare :

Dupa tipul de germeni asupra carora actioneaza pot fi:

• Antibacteriene
• Antiprotozoarice
• Antifungice, etc.

Dupa tipul de actiune pot fi:

• Bactericide;
• Bacteriostatice.

1. Antibioticele bactericide- produc distrugerea germenilor necesitand o participare redusa a mijloacelor naturale de aparare a organismului. De aceea substantele cu actiune bactericida sunt indicate in infectii grave acute sau subacute, sau cand mecanismele imunitare sunt reduse (ex. la nou nascut, batrani, in infectii cronice), sau cand indivizii fac radioterapie, corticoterapie sau citotoxice (ce duc la instalarea imunodepresiei), in infectii grave, imunodepresie..

Dezavantaje:

Antibioticele bactericide pot provoca:

• manifestari toxice, mai ales in concentratie mare, prin liza bacteriana masiva, datorita eliberarii de endotoxine;
• manifestari alergice, prin eliberare de substante antigenice microbiene.

Principalele antibiotice bactericide sunt : penicilinele, cefalosporinele, aminoglicozidele,rifamoicina, polimixinele, bacitracina etc.

2. Antibioticele bacteriostatice - inhiba multiplicarea germenilor si ii fac vulnerabili la fortele de aparare specifice ale organismului.

Sunt indicate in infectii usoare sau medii si trebuiesc evitate in situatiile in care mijloacele de aparare ale organismului sunt deficitare.

Principalele antibiotice bacteriostatice sunt : tetraciclina,cloramfenicolul, eritromicina ( in functie de doza), lincomicina etc.

Efectul bacteriostatic sau bactericid depinde de concentratia substantei active la locul infectiei, de mecanismul de actiune al antibioticului , de tipul de germeni pe care actioneaza, tipul infectiei,etc..

Se disting urmatoarele mecanisme de actiune fundamentale :

A .La nivelul peretelui celulei bacteriene. Peretele are rol in protectia fata de variatiile osmotice ale mediului. El este rigid si este format din peptido-glicani. Antibioticele actioneaza la nivelul stratului de peptido-glicani, respectiv interfera cu procesele responsabile de biosinteza acestuia (inhiba unele procese responsabile de biosinteza de peptidoglicani) realizind efect bactericid.

Astfel de antibiotice sunt: penicilinele, cefalosporinele, bacitracina, novobiocina, cicloserina. Ele sunt active numai in faza de multiplicare a germenilor cand celulele fiice isi sintetizeaza un nou perete.

B. La nivelul membranei citoplasmatice- produc modificari ale permeabiliatii membranare ducand la alterarea functiei si structurii membranei citoplasmatice astfel incat celula microbiana pierde metaboliti esentiali ceea ce duce la modificari structurale grave.

Exemple: polimixinele, partial aminoglicozidele, nitrofuranii, amfotericina B, nistatina, imidazolii.   . C. Actiunea asupra proceselor metabolice intracitoplasmatice. Se pot delimita trei submecanisme:

--inhibarea sintezei proteice microbiene: poate avea loc la nivelul ribozomilor prin mai multe modalitati:

- blocarea sintezei proteice in faza in care aminoacizii fixati pe ARN-urmeaza sa fie legati in polipeptide (tip Cloramfenicol),

- lipsa materialului necesar sintezei polipeptidelor, prin impiedicarea migrarii aminoacizilor de catre ribozomi (tip tetracicline),

- dislocarea competitiva a aminoacizilor de pe locurile de fixare pe ribozomi (tip eritromicina) ,

- perturbarea activitatii ARN-mesager, cu sinteza unor polipeptide atipice- inadecvate metabolismului bacterian (tip streptomicina)

- Inhibarea sintezei de acizi nucleici - la nivelul nucleului celulei bacteriene prin:

- blocarea ARN-polimerazei ,(tip rifampicina)- determinind scaderea sintezei de acizi nucleici, blocarea ADN -polimerazei (tip novobiocina) ,inhibarea sintezei de ADN - prin perturbarea incorporarii precursorilor ( acid nalidixic )

- inhibarea activitatii normale a enzimei giraza - enzima care catalizeaza rasucirea lantului de ADN (fluorochinolone)

-antagonism competitiv fata de un metabolit esential indispensabil activitatii metabolice normale a celulei bacteriene.

Ex: sulfonamidele ,care prin analogie structurala cu acidul para -amino-benzoic se pot substitui acestuia inhibind sinteza de acid folic precum si dezvoltarea microorganismelor care folosesc aceasta cale metabolica.

.

Rezistenta microbiana.

Reprezinta insensibilitatea germenilor la un anumit antibiotic, capacitatea microorganismului de a ramane activ si de a se multiplica chiar in prezenta medicamentului.

Mecanismele instalarii rezistentei:

-mecanisme biochimice : - sinteza de enzime ce inactiveaza antibioticul, enzime ce se produc in cursul dezvoltarii rezistentei.(ex: betalactamazele),inactiveaza ,penicilinele cefalosporinele.

-modificarea permeabilitatii peretelui microbian fata de substanta activa, prin urmare antibioticul nu mai ajunge la locul de actiune.

-modificarea configuratiei receptorului sau modificarea afinitatii agentului antimicrobian pentru sediile specifice de fixare   prin modificarea structurii ribozomilor Ex: receptor alterat- rezistent la eritromicina.

-dezvoltarea unei cai metabolice care ocoleste calea inhibata de medicament.

Exemplu: sulfonamidele

dezvoltarea unei enzime active pentru metabolismul bacteriei,dar mai putin sensibila la medicament (ex: sulfamidele )

Originea rezistentei

- negenetica - care cuprinde starea metabolica inactiva (nemultiplicare, ex. forme persistente ale micobacteriilor si pierderea structurii tinta pentru medicament la unele generatii de microorganisme - ex. trecerea in forme L - protoblastii rezistenti la beta -lactamice)

- genetica

Originea genetica a rezistentei este cea mai frecventa. Poate fi de natura cromozomiala (prin formare de mutanti, mutatie spontana o modificare in structura receptorului pentru medicament) sau extracromozomiala - prin plasmide

(elemente genetice extracromozomiale care realizeaza o raspandire a rezistentei foarte repede).

Exemple: factorii R= clasa de plasmide purtatoare de gene pentru rezistenta la substante antimicrobiene. Aceste gene controleaza formarea enzimelor ce distrug antibioticul (ex.beta-lactamazele).

Rezistenta incrucisata. Consta in scaderea sensibilitatii unor microorganisme la actiunea unui chimioterapic sau antibiotic cu care nu a venit in contact dar care este inrudit cu alta substanta la care germenii au devenit rezistenti. Prescrierea de antibiotice sau chimioterapice se va face numai cu indicatii precise si se vor alege pe baza antibiogramei.

Administrarea trebuie facuta corect, la intervale bine calculate, potrivit mecanismului de actiune, iar durata tratamentului trebuie sa fie astfel aleasa incat sa duca la eradicarea germenului.

Exista situatii in care se impune administrarea unei doze de atac , eficiente la nivelul focarului infectios, pentru realizarea unei concentrtii plasmatice maxime mai rapid dupa care se administreaza doze de intretinere eficiente, corespunzatoare ratei de epurare a medicamentului.administrarea antibioticului trebuie facuta corect.