Sudarea prin presiune in puncte - istoric

Sudarea prin presiune in puncte - istoric

Principiul sudarii electrice prin presiune a fost descoperit in anul 1877, din intamplare de catre profesorul Elihu Thompson, in laboratorul sau de la Institutul Thompson. In cursul unei experiente, el incarca condensatoarele cu ajutorul unei bobine de inductie cu doua infasurari, alimentata de la o baterie. Aceasta baterie era conectata la extremitatile infasurarii primare prin intermediul unui ruptor, in timp ce condensatoarele erau conectate la bornele bobinei secundare, care avea un numar de spire superior celui al bobinei primare, facute dintr-o sarma cu diametru mai fin.

In cursul experientei se inducea in bobina secundara o tensiune ridicata, iar condensatoarele erau alimentate printr-o descarcare de tensiune inalta.

Pe parcursul demonstratiei, Thompson s-a gandit ca ar fi interesant sa incerce experienta inversa. Pentru aceasta el a conectat condensatoarele, incarcate in prealabil, la bornele bobinei secundare, din sarma cu diametru subtire, in vreme ce infasurarea primara, din sarma cu diametru mai gros avea extremitatile in contact intre ele.

Descarcarea de curent in secundar a dus la inducerea unei tensiuni in primar. Curentul electric circuland prin circuitul primar inchis a dus la topirea extremitatilor in contact, care s-au sudat intre ele.

Astfel, dintr-o experienta de laborator, a aparut noul principiu al sudarii electrice prin presiune (prin rezistenta). Dezvoltarea pe mai departe a procedeului, a fost continuata tot de catre profesorul Thompson, dar abia in anul 1886. incercarile efectuate au vizat verificarea posibilitatilor practice ale procedeului si s-au soldat cu brevet de inventie, la masina proiectata de Thompson, forta de sudare obtinandu-se prin actionarea unei parghii de multiplicare.

In anul urmator, 1887, Joule publica conditiile necesare obtinerii unei imbinari prin sudare electrica prin presiune.

Abia in anul 1898 a aparut insa si prima aplicatie industriala a sudarii electrice prin presiune in industria vaselor de bucatarie.

Dezvoltarea constructiei de autoturisme, a deschis spre anul 1915 un nou camp de aplicatie foarte larga a sudarii electrice prin presiune.

In anul 1919, David Sciaky breveteaza 'intrerupatorul automat de sudare rapida' prin presiune, ce a dus la cresterea randamentului procedeului si la posibilitatea aplicarii lui pentru sudarea si a altor metale.

In anul 1925, pentru prima data se utilizeaza la actionarea masinilor stationare de sudat electric prin presiune in puncte cilindrii pneumatici.

Cinci ani mai tarziu, Sciaky breveteaza procedeul de sudare electrica cu forta variabila si mentinerea fortei dupa intreruperea curentului de sudare.

Anii '30, au fost anii de impunere masiva a procedeului, in continuare progresele devenind spectaculoase si rapide. Apar astfel masinile de sudat mobile (suspendate) si primele linii pentru sudarea caroseriilor. Nu trebuie uitat faptul ca o caroserie de autoturism inglobeaza in jur de 10.000 puncte sudate.

In anul 1936, este utilizat pentru prima data tiratronul, in anul 1940 apare in Statele Unite ignitronul metalic.

La sfarsitul razboiului incepe extinderea circuitelor electronice in comanda masinilor de sudat electric prin presiune si dupa anul 1947 incep sa se utilizeze circuitele hidraulice in obtinerea fortei de sudare.

In anul 1950, apar primele masini de sudat multipunct.

In anul 1952 incep sa se utilizeze circuitele electronice statice 'Solid state', cu tranzistori, circuite imprimate, etc, iar din anul 1960 tiristoarele incep sa inlocuiasca ignitroanele.

Din anul 1965, comanda liniilor automate este preluata de circuite logice, din anul 1967 se utilizeaza comanda numerica a masinilor si liniilor automate, in anul 1968 apar circuitele integrate.

Anii 70 au adus o noua revolutie prin utilizarea ordinatoarelor in comanda liniilor de sudare si prin aparitia robotilor industriali, care au generat dezvoltarea de echipamente speciale.

In decursul anilor s-au dezvoltat patru directii principale ale sudarii electrice prin presiune:

sudarea in puncte;

sudarea in relief;

sudarea in linie;

sudarea cap la cap.

Multitudinea aplicatiilor, legate practic de intreg spectrul prelucrarii metalelor a dus la aparitia unei game extrem de largi de echipamente .