Teoriile lui Weber despre birocratie

Teoriile lui Weber despre birocratie

Toate organizatiile de mare intindere, dupa opinia lui Weber, tind prin natura lor sa fie birocratice. Cuvantul "birocratie" a fost inventat de catre Monsieur de Gournay in anul 1745, care a adaugat cuvantului "birou", insemnand atat incaperea cat si masa de scris, un termen derivat din verbul grecesc "a conduce". BIROCRATIA ar insemna deci conducerea de catre functionari. Birocratia ca termen a fost aplicata mai intai doar functionarilor guvernamentali, dar treptat a fost extinsa pentru a defini, in general, organizatiile mari.

Conceptul a fost de la bun inceput folosit intr-un mod dispretuitor. De Gournay vorbea despre puterile crescande ale functionarilor ca despre "o boala numita biromanie". Romancierul francez Honoré de Balzac considera birocratia "o putere uriasa detinuta de pigmei". Acest gen de opinie s-a mentinut pana in zilele noastre: birocratia este frecvent asociata cu hartogaria, ineficienta si risipa. Alti autori au prezentat birocratia intr-o lumina diferita, ca un model al grijii, preciziei si eficientei administrative. Birocratia, sustin ei, este in realitatea cea mai eficienta forma de organizare pe care au conceput-o oamenii deoarece, toate sarcinile sint reglementate prin reguli stricte de procedura. Dupa Giddens, pozitia lui Weber asupra birocratiei se situeaza undeva intre aceste doua extreme.

Un numar limitat de organizatii birocratice, evidentia Weber, au existat si in societatile traditionale. De exemplu, sistemul functionaresc birocratic din China imperiala era responsabil pentru afacerile generale ale guvernarii. Dar birocratiile s-au dezvoltat pe deplin abia in vremurile moderne.

Dupa Weber, expansiunea birocratiei este inevitabila in societatile moderne; autoritatea birocratica este singurul mod de adaptare la cerintele administrative ale sistemelor sociale de mare intindere. Totusi, Weber considera ca birocratia prezinta multe neajunsuri importante, care au implicatii semnificative in viata sociala moderna.

Pentru a studia originile si natura expansiunii organizatiilor birocratice, Weber a construit un tip ideal de birocratie. Weber a enumerat mai mute caracteristici ale tipului ideal de birocratie:

Ierarhia clar demarcata a autoritatii. Astel, sarcinile in cadrul organizatiei sint distribuite ca "obligatii oficiale". Birocratia arata ca o piramida, avand pozitia de cea mai mare autoritate in varf. Exista un lant al comenzilor de la varf catre baza, care face posibila coordonarea luarii de decizii. Fiecare inalt functionar controleaza si supervizeaza pe cel aflat pe o treapta inferioara lui, in cadrul ierarhiei.

Comportamentul functionarilor de la toate nivelurile organizatiei este reglementat prin reguli scrise. Aceasta nu inseamna ca obligatiile birocratice sint doar o problema de rutina. Cu cat functionarul detine o functie mai inalta, cu atat mai mult regulile tind sa cuprinda o mai mare varietate de cazuri, presupunand flexibilitate in interpretarea lor.

Functionarii sint salariati, angajati cu norma intreaga. Fiecarei slujbe din interiorul ierarhie ii corespunde un salariu stabilit, fix. Indivizii pot face cariera in interiorul organizatiei. Promovarea este posibila pe baza competentei, a experientei sau a celor doua calitati laolalta.

Separarea sarcinilor functionarului din interiorul organizatiei de viata lui personala. Viata de familie a functionarului este distincta de activitatile de la locul de munca, fiind si fizic separata de el.

Nici un membru al organizatiei nu poseda resursele materiale cu care opereaza. Dezvoltarea birocratiei, dupa Weber, separa muncitorii de controlul asupra mijloacelor lor de productie. In comunitatile traditionale, fermierii si mestesugarii aveau de obicei, controlul asupra propriilor lor procese de productie si era posesorii uneltelor folosite. In birocratii, functionarii nu poseda birourile in care lucreaza, mesele la care stau sau logistica pe care o folosesc.

Weber credea ca, cu cat o organizatie se apropie mai mult de tipul de birocratie ideala, cu atat va fi mai eficienta in urmarirea obiectivelor pentru care a fost infiintata. El punea adesea in legatura munca la birou cu aparatura sofisticata

1. Relatiile formale si informale din interiorul birocratiilor

In analiza sa asupra birocratiei, Weber acorda un loc aparte RELATIILOR FORMALE din cadrul organizatiilor, relatii dintre oameni asa cum sint stabilite de regulile organizatiei. Weber nu punea accent pe conexiunile informale si micile relatii de grup care pot exista in orice organizatie. Dar in birocratii, modul informal de operare permite adeseori o flexibilitate care nu ar putea fi obtinuta altfel.

A. Giddens exemplifica RELATIILE INFORMALE pe baza unui studiu al lui Peter Blau despre o organizatie guvernamentala care avea ca sarcina investigarea posibililor evazionisti fiscali. Agentii care descopereau probleme de evaziune fiscala pe care nu le stapaneau indeaproape trebuie sa le discute cu superiorul lor direct; regulile de procedura stabileau ca nu aveau voie sa consulte colegi care lucrau avand acelasi nivel ca si ei. Majoritatea functionarilor erau insa reticenti in a se apropia de superiorii lor, intrucat aveau impresia ca aceasta ar putea sugera o lipsa de competenta din partea lor si le-ar reduce sansele de promovare. Astfel acestia se consultau de obicei intre ei, incalcand regulile oficiale. Aceasta nu numai ca le permitea sa obtina sfaturi concrete, ci le si diminua temerile legate de lucrul individual. O retea coerenta de legaturi de loialitate este un prim nivel al GRUPULUI SOCIAL, care apare in randul celor ce lucreaza la acelasi nivel.

Problemele cu care se confruntau acesti lucratori erau drept urmare rezolvate intr-un mod mai eficient. Grupul era capabil sa conceapa proceduri informale care permiteau initiativa si o mai mare responsabilitate decat erau prevazute in regulile formale ale organizatiei.

Retele informale tind sa apara la toate nivelurile organizatiilor. La varf, legaturile si conexiunile personale pot fi mai importante, decat situatiile formale in care ar trebui sa se ia deciziile. De exemplu, se presupune ca politicile corporatiilor de afaceri se stabilesc in sedintele consiliului de administratie, de catre directori si detinatorii principali de actiuni. In practica, adesea doar cativa dintr membrii consiliului conduc cu adevarat corporatia, expunandu-si deciziile informal si asteptand decizia consiliului. Retelele informale de acest tip se pot intinde de asemenea, peste corporatii diferite. Directorii diferitelor firme se consulta adesea intre ei intr-un mod informal si pot face parte din aceleasi cluburi sau asociatii cu scopuri recreative.

A decide pana la ce punct procedurile informale contribuie sau impiedica eficienta organizatiilor este un lucru dificil. Sistemele care seamana cu tipul ideal al lui Weber tind sa dea nastere unei adevarate increngaturi de modalitati neoficiale de a rezolva problemele. Aceasta se intampla in parte deoarece lipsa de flexibilitate poate fi contracarata printr-o ocolire neoficiala a regulilor formale. Pentru cei cu slujbe plicticoase, procedurile informale ajuta adesea la crearea unui mediu de lucru satisfacator. Conexiunile informale dintre inaltii functionari pot fi eficiente in moduri care sa ajute organizatia in intregul ei. Pe de alta parte, acesti functionari pot fi mai preocupati sa promoveze sau sa-si protejeze propriile interese decat pe cele ale organizatiei.

2 .Cadrul fizic al organizatiilor

Majoritatea organizatiilor moderne functioneaza in cadre fizice special concepute. Cladirea care adaposteste o anumita organizatie are trasaturi specifice, relevante pentru activitatea organizatiei respective dar are importante caracteristici arhitecturale comune si cladirilor altor organizatii. De exemplu, arhitectura unui spital difera in unele privinte de cea a unei firme de afaceri sau a unei scoli. Pavilioanele separate ale spitalului, cabinetele de consultatii, salile de operatie si oficiile dau intregii cladiri un aspect anume, in timp ce o scoala poate fi alcatuita din sali de clasa, laboratoare, sali de sport. Totusi, exista o asemanare generala: amandoua contin coridoare cu usi de intrare si folosesc peste tot decoratii si mobilier standardizat. Lasand la o parte tinuta vestimentara diferita a oamenilor care se afla acolo, cladirile in care sint de obicei, organizatii moderne au o oarecare asemanatoare intre ele. Adesea ele arata asemanator chiar si vazute din afara, nu doar in interior. Se poate ca trecand pe langa o cladire sa ne intrebam: "Aceasta este o scoala?" si sa primim raspunsul : "Nu, este un spital?" Desi sint necesare serioase modificari interioare, se poate intampla ca o scoala sa preia la un moment dat o cladire care a adapostit candva un spital.