Tipologia si modul de exprimare a stocurilor

TIPOLOGIA SI MODUL DE EXPRIMARE A STOCURILOR

1 Tipologia stocurilor

In vederea desfasurarii unei activitati normale, unitatile economice (industrie, constructii, transporturi) constituie stocuri, fiecare in functie de:

- conditiile proprii de aprovizionare interne si externe;

- natura resurselor materiale;

- caracteristicile proceselor tehnologice;

- organizarea si dispersia subunitatilor consumatoare;

- strategia si politica adoptata de bord in formarea stocurilor.

Structura materiala a stocurilor pentru productie cuprinde:

- materii prime de baza;

- materiale auxiliare;

- parti componente si subansambluri ale viitorului produs finit;

- materiale si piese de schimb destinate intretinerii si repararii utilajelor, cladirilor, instalatiilor;

- combustibili, lubrifianti, materiale de ambalat si furnituri de birou.

In general la nivelul intreprinderii se constituie 3 feluri de stocuri:

a - in mod obisnuit - stocul curent;

b - dupa caz, a celui in curs de transport;

c - cu titlu de exceptie:

- stocurile de siguranta;

- stocurile de pregatire sau de conditionare;

- stocurile de transport intern;

- stocurile de iarna;

- stocurile sezoniere.

Stocurile din ultima categorie (c), indeplinesc aceleasi functii ca si cele curente, dar in conditii diferite si definesc continutul stocului de resurse materiale pentru productie, a carui functie generala are in vedere desfasurarea normala a activitatii unitatii economice in perioada de gestiune estimata, de obicei un an.

Definitia stocurilor de productie

Stocurile de productie reprezinta totalitatea resurselor materiale destinate consumului productiv, aflate in depozitele intreprinderilor consumatoare si care au rolul de a asigura desfasurarea neintrerupta a procesului de productie corespunzator planului, programelor de fabricatie si graficelor de lansare in lucru a comenzilor. 

a) STOCUL CURENT (Sc) reprezinta cantitatea de materiale, necesara pentru asigurarea continuitatii procesului de productie in intervalul dintre doua aprovizionari consecutive.

- deci   se elibereaza materialele pentru consum

se face reaprovizionarea pentru reintregirea stocului.

Ca urmare stocul este o marime dinamica in continua miscare, nivelul lui este diferit pe tot parcursul existentei sale, in functie de momentul in care este analizat, de modul in care evolueaza consumul, cererea, livrarile de la furnizori.

I₁; I₂ = nivelul maxim al stocului curent;

C₁; C₂; C₃    = nivelul minim al stocului curent;

C₁ - C₂; C₂ - C₃ = perioada de consum a stocului curent

- un nivel maxim, se realizeaza la data cand se primeste un lot de livrare de la furnizori, egal cu cantitatea necesara pentru reconstituirea stocului la nivelul maxim (cel constituit initial).

Sc maxim = Sc initial - consumul + intrarile

- un nivel mediu se inregistreaza pe parcursul evolutiei stocului, determinat de eliberarea unor materiale pentru consum si care se situeaza intre nivelul maxim si cel minim.

- nivelul minim se inregistreaza la incheierea intervalului dintre doua aprovizionari succesive, cand au fost trecute in consum si ultimele cantitati de materiale aflate in stoc.

Evolutia stocului curent intre cele doua niveluri (minim si maxim) este determinata de ritmul consumului, de ritmicitatea cu care are loc eliberarea materialelor din stoc pentru consum si de ritmicitatea aprovizionarii. Din acest punct de vedere consumul imbraca doua forme:

- consum constant continuu ( consumuri egale la intervale egale );

- consum variabil(consumuri variabile la intervale egale sau neegale).

b) STOCUL DE SIGURANTA (Ss) reprezinta cantitatea de materiale necesara pentru asigurarea continuitatii procesului de productie in cazul eventualelor intreruperi in aprovizionare, ca urmare a unor disfunctionalitati la furnizori, in transporturi, respectiv atunci cand stocul curent a fost epuizat.Stocul de siguranta este intangibil si el este atacat numai in conditiile epuizarii stocului curent si al aparitiei disfunctionalitatilor mentionate. La reglementarea situatiei, acesta trebuie refacut imediat din primele aprovizionari, pentru a-si putea relua functia.

c)STOCUL DE PREGATIRE SAU DE CONDITIONARE(Scd) ,reprezinta cantitatea de materiale necesara asigurarii continuitatii procesului de productie in cazul eventualelor stationari a materialelor inainte de a fi introduse in productie, determinate de necesitatea efectuarii unor operatii de conditionare, impuse de procesul tehnologic si prevazute ca atare in normele tehnice de conditionare:

- lemnul pentru mobila (conditii de umiditate);

- lana pieptanata (conditii de umiditate si descarcare electrica);

- bumbacul balotat (odihna si conditionare);

- varul pentru stins;

- faina pentru paine si paste fainoase;

- macerarea caolinului pentru industria ceramica etc.

I₁; I₂; I₃  - nivelul maxim al stocului;

C₁ - C₁; C₂ - C₂; C₃ - C₃    - timpul de stationare pentru conditionare sau pregatire a materialelor;

C₁ - C₂; C₂ - C₃; C₃ - C₄    - perioada de consum a materialelor din stoc;

C₁ - I₁; C₂ - I₂; C₃ - I₃   - marimea lotului de livrare.

Obligatia determinarii stocului de pregatire sau de conditionare revine furnizorului, deoarece acesta trebuie sa execute operatiunile necesare si nu beneficiarul, sau daca au fost realizate de acesta dar pe timpul transportului s-au deteriorat, ele trebuie refacute de beneficiar, care urmeaza a le folosi in procesul de productie pentru a asigura calitatea produselor finite pe care urmeaza a le realiza.

d) STOCUL PENTRU TRANSPORT INTERN (Sti), reprezinta cantitatea de materiale necesara pentru asigurarea procesului de productie, in cazul in care sunt necesare transporturi de la un depozit central la punctele de consum. Asa este cazul:

- intreprinderilor, care prin forma si structura de organizare, au sectii, sectoare sau ateliere de fabricatie dispersate pe mai multe amplasamente, la distante si nu se poate asigura aprovizionarea simultana si in aceeasi zi cu eliberarea materialelor din depozitul central;

- intreprinderilor organizate cu un depozit central si depozite pe sectii sau sectoare (deci o etapa intermediara intre punctul de primire al materialelor si cel de consum).

e) STOCUL DE IARNA (Si), reprezinta cantitatea de materiale necesara pentru asigurarea continuitatii procesului de productie in perioada de iarna, cand nu se pot exploata si transporta anumite materiale de masa (produse de cariera si balastiera, lemnul de padure, minereu, cocs, carbune etc.). Acumularea cantitatilor necesare se face in cantitati masive in perioada de presezon (toamna) pana la nivelul stabilit, din care se consuma treptat pana la sfarsitul sezonului rece, dupa care procesul de aprovizionare reintra in normal.

O - A   = perioada de constituire a stocului de iarna;

I₁, I₂, I₃    = etape si marimi de constituire a stocului;

A - F   = perioada de consum a stocului de iarna (A - a in prima
luna, a - b in luna a doua, b - c in luna a treia)

I   = nivelul maxim al stocului de iarna;

N₁, N₂, N₃   = nivelul stocului de iarna in diferite perioade, dupa
inceperea consumului acestuia;

I - F = evolutia consumului din stoc in perioada de iarna.

f) STOCURILE INTERMEDIARE (Sin), sau STOCURILE MINIME reprezinta cantitatile de materiale ce se gasesc la un moment dat atat in depozitul central cat si in cele ale sectiilor, sectoarelor, atelierelor de fabricatie. Sunt de fapt cantitatile de resurse materiale aflate in stoc la alte perioade decat cele de raportare, inventariere etc.

g) STOCURILE DE ANTICIPARE (San), sunt reprezentate de cantitatile de materiale aprovizionate anticipat la beneficiar, pentru perioada in care se vor executa lucrari de reparatii, revizii periodice, intretinere, verificari, aceste materiale fiind necesare pentru executarea  unor astfel de operatiuni. Ele se consuma in scopul pentru care au fost constituite si dispar odata cu finalizarea operatiunii pentru care au fost constituite.

h) STOCURILE SEZONIERE, reprezinta cantitatile de materiale si de produse care sunt aprovizionate si consumate ca atare intr-o perioada din an, fiind specifice in special fabricilor de conserve alimentare (legume, fructe) sau de prelucrare a unor produse animaliere. Sunt de fapt un multiplu de stocuri de iarna, o repetare a acestora pe tot parcursul anului.

Deosebirile dintre stocurile sezoniere si cele de iarna sunt:

- productia fabricilor de conserve difera din punct de vedere al structurii in functie de sezon: incepe productia in lunile aprilie - mai, cu conservele de mazare si fasole verde, continua cu cele din visine si cirese de mai, cu alte fructe si zarzavaturi pe masura ce acestea apar si pot fi conservate;

- in timp ce unele stocuri de produse se consuma, apar altele pentru a asigura productia viitoare. Deci pot exista stocuri pentru productia in flux, dar si stocuri de alte produse pentru productia viitoare.

- de regula productia de conserve vegetale nu se vinde imediat ci pe tot parcursul anului, pana la viitorul sezon. Ca atare, stocurile de conserve se acumuleaza fie la producator, fie in reteaua comerciala, de preferinta in reteaua en-gros.

i) STOCURILE IN CURS DE TRANSPORT (Str), care se mai numesc si stocuri pe roti, reprezinta cantitatile de resurse materiale existente in diferite mijloace de transport, in timpul cat dureaza operatiunile de expediere de la furnizori pana la primirea lor de catre beneficiari (in mijloacele de transport auto, vagoane de cale ferata, vapoare, avioane). Desi au fost scazute din evidenta furnizorilor, ele nu au fost primite si stocate la destinatari.

j) STOCURI DE CONJUNCTURA (Scj), reprezinta cantitatile de materiale ce se aprovizioneaza de catre intreprinderi atunci cand in piata apar unele conditii care faciliteaza cumpararea acestor resurse la un pret avantajos: conjuncturi economice, politice, restrangere de contingente, promotii. Aceste stocuri se asigura si in perspectiva unor crize care ar putea aparea la furnizorii din bransa (criza petrolului, a metalelor neferoase strategice). Tot aici intra si stocurile de resurse materiale determinate de jocul bursier sau tocmai pentru a provoca un asemenea soc, atunci cand interesele intreprinderii impun acest lucru.

k) STOCURILE STRATEGICE (Ssg), care reprezinta cantitatile de materiale si produse la dispozitia Guvernului, pentru a putea interveni in prevenirea si combaterea efectelor unor calamitati (razboaie, cutremure, inundatii, alunecari de teren, secete etc.) sau pentru ajutorarea populatiei in cazul unor epidemii, molime, lipsuri alimentare si de medicamente. Aceste rezerve se reimprospateaza pe moment si se inlocuiesc pentru a nu le expira termenul de valabilitate, de garantie. Denumirea poate fi si de REZERVE STRATEGICE, REZERVE DE STAT, REZERVE DE PROTECTIE, STOCURI SECRETE, STOCURI DE INTERVENTIE.

l) STOCURILE ANTICIPATE (San), Se constituie datorita unor conditii care apar la furnizori. Sunt stocurile care se constituie in scopul evitarii penuriei de resurse la consumatori pe perioada cand este prevazuta incetarea livrarii acestora , ca urmare a intrarii in modernizare, remont etc. a instalatiilor furnizorului.

2. Modalitati de exprimare a stocurilor

Stocurile de productie se exprima in diferite marimi si unitati de evaluare fizica si valorica, in functie de necesitatea corelarii lor cu alti indicatori. O prima modalitate:

- Exprimarea in unitati naturale (tone, kg, buc., m.p., m.c.) si serveste la estimarea cantitatii de productie fizica ce se poate realiza din cantitatea de resurse materiale stocata; tot pe aceeasi baza se estimeaza necesarul de spatii pentru depozitare si de forta de munca. Stocurile fizice stau la baza comensurarii valorice a resurselor materiale stocate si evidentierii fondurilor financiare in lei si valuta care au servit la cumpararea lor.

- Exprimarea valorica (in lei) prin care se asigura evaluarea resurselor financiare si valutare antrenate de formarea stocurilor si prin aceasta, stabilirea impozitelor, taxelor de asigurare ca si a dobanzilor ce trebuie platite. Exprimarea valorica permite stabilirea prin insumare a stocurilor totale, indiferent de tipul resursei materiale, determinarea capitalului circulant aferent materiilor prime si materialelor, a vitezei de rotatie, a volumului de credite necesar, a cheltuielilor de stocare al caror nivel se calculeaza in raport cu valoarea medie a stocului de productie. Totalul valoric rezulta din insumarea valorii tuturor produselor care la randul lui se obtine din cantitatea x pretul de cumparare al fiecarui produs + cheltuielile necesare de aducere suportate de unitatea economica beneficiara.

- Exprimarea in zile, prin care se evidentiaza perioada de timp pentru care stocul fizic constituit acopera cererea pentru consum. In functie de exprimarea in zile se stabilesc momentele calendaristice de reaprovizionare pe parcursul anului.