Sinectica

SINECTICA

Sinectica se bazeaza pe mai multe postulate, si anume: in procesul inovarii creatorii trec prin mai multe faze, stari critice, cu functii si contributii diferite in generarea si concretizarea noului; cunoasterea fazelor si folosirea lor determina amplificarea capacitatii creatoare a indivizilor si grupurilor; aceleasi legi actioneaza atat in creatia individuala, cat si in cea colectiva; intre creatia din diferite domenii, nu exista diferente fundamentale; in procesele creativitate aspectele emotionale si irationale sunt frecvent mai importante decat cele intelectuale si rationale.

Folosirea sinecticii se face de catre un grup alcatuit, de regula, din 5 - 8 persoane avand o pregatire cat mai diversa. Desi majoritatea componentilor trebuie sa o reprezinte nespecialistii, utilizarea managerilor si specialistilor este indispensabila pentru emiterea de idei specifice domeniului si pentru orientarea discutiilor in directiile in care se intrevad cele mai ample posibilitati pragmatice de solutionare a problemei.

Daca se face abstractie de elementul timp, fazele sinecticii reflecta elementele esentiale ale procesului creator. Pe parcursul derularii se acorda o mare importanta starilor psihologice, in special sentimentului euforic ce se constata la intrezarirea unei solutii noi.

Sinectica prezinta avantaje si limite similare brainstormingului, utilizarea sa este insa mai pretentioasa.