Obiectivele, sarcinile si principiile managementului oprational al productiei

OBIECTIVELE, SARCINILE SI PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI OPRATIONAL AL PRODUCTIEI

1 OBIECTIVELE MANAGEMENTULUI OPERATIONAL

AL PRODUCTIEI

Obiectivele managementului operational al productiei se pot structura in: obiectivul fundamental, obiectivul principal, obiective derivate si obiectivul corolar.

Obiectivul fundamental il constituie indeplinirea programelor productiei fizice din punct de vedere al termenelor de livrare, cantitatilor si structurilor sortimentale contractate.

Matematic vorbind, functia obiectiv a procesului de management operational al productiei este:

min F (1.1)

in care:

Q^k_ij - reprezinta cantitatea de produse i, prevazute cu proprietatea j, in perioada k;

X_i    - pretul produsului i;

P_i - penalizarea pe unitatea de valoare pentru nerespectarea clauzelor contractuale;

n  numarul produselor;

m numarul prioritatilor;

p  numarul perioadelor.

Notiunea de "prioritate" desemneaza o valoare, denumita valoare numerica de prioritate, ce se obtine in urma parcurgerii unor reguli de prioritate care se atribuie unei operatii tehnologice ce se efectueaza la un obiect. Valoarea numerica de prioritate rezulta dintr-un calcul in care sunt inclusi diferiti parametri care caracterizeaza o comanda, un produs sau o parte componenta a acestuia. In literatura de specialitate sunt formulate mai multe reguli de prioritate care conduc la situatii eficiente in domeniul programarii productiei. Din totalitatea regulilor de prioritate indicam utilizarea frecventa a celei fundamentale, formulata astfel: primul in lucru reperul cu ciclul de fabricatie mai mare.

Realizarea obiectivului fundamental presupune indeplinirea obiectivului principal, si anume asigurarea ritmicitatii fabricatiei. Matematic, se poate exprima cu ajutorul relatiei:

(1.2)

in care:

K_nv , K_nv+1 - reprezinta coeficientii de indeplinire a normelor in

veriga v, respectiv v+1;

n_{v ,} n_v+1    - numarul de produse in veriga v, respectiv v+1;

m_v , m_v+1    - numarul prioritatilor in veriga v, respectiv v+1;

t^k_ij,v , t^k_ij,v+1 - timpul necesar executarii produselor i, fabricate

cu prioritatea j, in perioada k, veriga v, respectiv v+1;

F^k_tdisp.v, F^k_tdisp.v+1 - fondul de timp disponibil in perioada k, 

veriga v, respectiv v+1;

c - constanta care, in conditii optimale, tinde catre cifra 1;

Relatia (1.2) exprima egalitatea intre cheltuielile de timp de munca si fondul  de timp disponibil la nivelul tuturor verigilor structurale de fabricatie, pe intervale reduse de timp.

Obiectivele derivate se concretizeaza in stabilirea previzionala a cauzelor care pot conduce la nerealizarea programelor de productie.

Obiectivul corolar consta in reducerea cheltuielilor de productie si asigurarea calitatii produselor, prin folosirea normativelor in toate fazele procesului de management si alegerea variantei de program cea mai eficienta.

In programarea productiei se impune ca toate activitatile, reglate prin intermediul programarii sa fie exprimate in aceleasi unitati de timp (de lucru sau calendaristic). Se aduc astfel la acelasi numitor actiuni diferite, pentru a se putea regla desfasurarea lor in timp si spatiu, programandu-le la anumite termene de executie, pe anumite posturi de lucru.

Punctul de plecare in programarea productiei il constituie termenul de livrare a comenzilor, mergandu-se de la aceasta pe faze de prelucrare in sens invers desfasurarii procesului tehnologic pentru a se stabili toate termenele intermediare de incepere a fabricatiei, pana la termenul de lansare initiala a materialelor in productie.

Dcf_v Dcf_v+1 Trz

0 Ti_v Ti_v+1 Tf Tl t

Tl   - termenul de livrare a comenzii;

Tf    - termenul final de terminare a fabricatiei in sectia (veriga) finala

(v+1);

Trz - rezerva de timp pentru pregatirea livrarii;

Ti_v+1   - termenul de incepere a fabricatiei in veriga (v+1);

Dcf_v+1 - durata ciclului de fabricatie a produsului, loturi sau comenzi

in veriga (v+1);

Ti_v  - termenul de incepere a fabricatiei pentru veriga v;

Dcf_v    - durata ciclului de fabricatie a produsului, lotului sau comenzii in veriga v.

Ti_v+1 = Tl - Trz - Dcf_v+1

Ti_v = Tl - Trz - Dcf_v+1- Dcf_v =Tl - Trz - (Dcf_v +Dcf_v+1)

2 SARCINILE MANAGEMENTULUI OPERATIONAL AL PRODUCTIEI

Intre principalele sarcini care revin managementului operational al productiei se pot mentiona:

- asigurarea unei maxime ritmicitati in desfasurarea procesului de productie. Numai printr-o activitate de productie ritmica se poate inlatura una din cauzele intermitentelor in folosirea fortei de munca si a capacitatilor de productie, ritmicitatea fabricatiei constituind, totodata, o conditie a productiei de calitate superioara si a consumului rational de materii prime, materiale, energie etc.. Ritmicitatea deplina a fabricatiei si livrarii produselor catre beneficiari in volumul, structura si termenele stabilite contractual, asigura intreprinderii posibilitatea de a dispune de mijloacele de plata necesare aprovizionarii tehnico-materiale, salarizarii personalului si altor nevoi;

- folosirea eficienta a fortei de munca, utilajelor si suprafetelor de productie. In acest sens, la repartizarea lucrarilor pe locuri de munca trebuie sa se realizeze o deplina concordanta intre natura si cerintele fiecarei lucrari, pe de o parte, si calificarea lucrarilor, caracteristicile tehnice ale utilajului de productie, pe de alta parte. In acelasi timp, lucrarile de efectuat la diferite locuri de munca trebuie sa fie judicios corelate calendaristic, astfel incat in functionarea utilajelor si in timpul de munca al lucratorilor sa nu apara intermitente sau interferente datorita esalonarii necorespunzatoare a acestora in timp si pe executanti;

- realizarea celei mai scurte durate a ciclurilor de fabricatie ale produselor. Cu cat mai mare va fi gradul de simultaneitate in executia operatiilor tehnologice ale unui produs cu atat mai redusa va fi si durata ciclului de fabricatie a acestuia. Prin reducerea duratei ciclurilor de fabricatie a diferitelor produse, intreprinderea va putea executa, cu acelasi resurse banesti, o cantitate mai mare  de produse sau acelasi volum de productie cu o cantitate mai mica de resurse banesti;

- asigurarea unor cheltuieli de productie minime si a calitatii superioare a produselor. Prin metodele si tehnicile sale, managementul operational al productiei permite repartizarea judicioasa a obiectivelor pe perioade scurte de timp si pe executanti, asigurand o desfasurare ritmica a proceselor de productie. Totodata, managementul operational al productiei, prin caracterul sau preventiv, continuu, permite adoptarea unor decizii riguroase si, pe aceasta baza, contribuie la realizarea obiectivelor de ansamblu ale intreprinderii in conditii de calitate si cu cheltuieli de productie minime.

3 PRINCIPIILE   MANAGEMENTULUI OPERATIONAL AL PRODUCTIEI

Conceperea si functionarea eficienta a sistemului de management operational al productiei presupune respectarea, in mod cumulativ, a urmatoarelor principii:

principiul transparentei, conform caruia punctul de pornire in orice activitate productiva il reprezinta cerintele pietei, care sunt structurate prin activitatea de marketing. De asemenea, productia trebuie sa fie adaptata permanent la cerintele prezente si viitoare ale consumatorilor si sa le satisfaca cu maximum de eficienta;

principiul balantelor, care precizeaza ca indeplinirea obiectivelor unitatii industriale necesita corelarea permanenta cu resursele de care aceasta dispune, sub aspect material (baza de materii prime, capacitati de productie), uman (forta de munca) sau financiar;

principiul variantei optime de program de productie. De regula, exista mai multe posibilitati de esalonare in timp si pe executanti a unora si acelorasi sarcini de productie. O programare rationala impune, in asemenea cazuri, elaborarea in mai multe variante a programelor de productie operative, pentru ca dintre acestea sa fie adoptata varianta optima;

principiul continuitatii. Diverse fenomene care pot interveni in cursul fabricatiei, imposibil de prevazut in faza de elaborare a programelor de productie oprative, cum sunt: intarzieri in livrarea de catre furnizori a materiilor prime, semifabricatelor, S.V.D.-urilor etc., defectiuni tehnice ale utilajelor, urgentarea unor termene de livrare a produselor si altele, impun modificari in solutiile adoptate de repartizare in timp si pe executanti a sarcinilor de productie programate initial. In acest context, managementul operational trebuie sa asigure reglarea rapida a fabricatiei in functie de conditiile noi aparute si, implicit, sa aiba caracter de activitate continua;

principiul eficientei, conform caruia managementul operational al productiei trebuie sa prevada acele structuri de productie si tehnologia care asigura maximum de eficienta, prin parcurgerea exhaustiva a tuturor variantelor;

principiul paralelismului in executie, care precizeaza ca la repartizarea sarcinilor de productie in timp si pe executanti trebuie sa se aiba in vedere executarea concomitenta sau cat mai mult suprapusa in timp a diferitelor componente ale produsului finit. Folosirea miscarii paralele si paralel-succesive a produselor pe operatii are ca efect scurtarea duratei ciclului de fabricatie si, pe aceasta baza, cresterea vitezei de rotatie a capitalului circulant.

Aceste principii se operationalizeaza in domeniul metodelor, tehnicilor si instrumentelor folosite la nivelul procesului de productie.