Notiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate ale imprumutului de folosinta

Notiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate ale imprumutului de folosinta

I.1.1.       Notiune

Imprumutul de folosinta sau comodatul este un contract prin care o persoana - numita comodant - remite spre folosinta temporara unei alte persoane - numita comodatar - un lucru determinat cu obligatia pentru aceasta din urma de a‑l restitui in natura, in individualitatea sa (art. 1560 Cod civil).

I.1.2.       Caractere juridice

Comodatul face parte din categoria contractelor reale, pentru incheierea lui fiind necesara atit realizarea acordului de vointa, cit si predarea (traditiunea) lucrului care formeaza obiectul contractului. Obligatia de restituire nu se poate naste cita vreme lucrul nu a fost efectiv predat. Numai in acele cazuri in care lucrul se afla (indiferent cu ce titlu) in posesiunea sau in detentiunea comodatarului, contractul real (de imprumut, de depozit etc.) se poate incheia solo consensu (art. 1593 al. 3 Cod civil); de exemplu, dupa incheierea contractului de vinzare-cumparare, lucrul este lasat in folosinta gratuita a vinzatorului (traditio brevi manu).

In materia contractelor reale, predarea este necesara pentru insasi formarea contractului, ea nefiind o obligatie izvorita din contract, cum se intimpla in materia contractelor consensuale sau solemne (de exemplu vinzare-cumparare, donatie etc.).

Pe de alta parte, contractele reale pot fi precedate de o promisiune, de un antecontract (de comodat, de imprumut de consumatie, de depozit etc.) care se poate perfecta prin simplul consimtamint al partilor si creaza obligatia (de a face) de a incheia in viitor, in conditiile stabilite, contractul real (de imprumut, depozit etc.). Fiind un antecontract - deci un contract nenumit - va fi guvernat nu de regulile aplicabile contractului real proiectat, ci de regulile generale (de exemplu art. 1191 si urm. Cod civil in privinta dovezilor; art. 1075 si urm. Cod civil in ce priveste raspunderea debitorului pentru neexecutare etc.).

Comodatul este un contract esentialmente gratuit (art. 1561 Cod civil). Daca s‑ar stipula o contravaloare pentru folosinta lucrului imprumutat, contractul s‑ar transforma intr‑un contract de locatiune de lucruri. Din caracterul esentialmente gratuit al contractului rezulta ca comodatarul nu este obligat sa plateasca nici contravaloarea uzurii lucrului rezultata din folosirea acestuia pentru destinatia convenita. Gratuitatea contractului nu se opune insa stipularii in contract a unei sume de bani care sa reprezinte echivalentul uzurii suferite de lucru din cauza folosintei. Suportarea contravalorii uzurii de catre comodatar (in cazul lucrurilor susceptibile de uzura prin folosinta) nu transforma comodatul intr‑un contract cu titlu oneros, ci reprezinta o concretizare a obligatiei de restituire a lucrului in starea in care a fost predat. O asemenea stipulatie este admisa implicit (si intr‑o alta forma) prin art. 1157 Cod civil, care permite pretuirea lucrului in functie de valoarea din momentul contractarii.

Comodatul este un contract unilateral, deoarece din momentul incheierii naste obligatii numai pentru comodatar. Contractul ramine unilateral chiar daca, ulterior incheierii, se nasc anumite obligatii si in sarcina comodantului (obligatii postcontractuale) datorita unui fapt posterior si accidental, dare nu deriva din vointa comuna a partilor (de exemplu cheltuieli de conservare a lucrului), ci dintr‑o cauza extracontractuala (gestiunea de afaceri, imbogatirea fara temei, delictul civil).

I.1.3.       Conditii de validitate

A.      Obiectul

Comodatul poate avea ca obiect numai lucruri nefungibile (individual determinate), intrucit urmeaza sa fie restituite in natura, in individualitatea lor. Astfel fiind, pot constitui obiectul contractului lucrurile neconsumptibile ale caror folosire nu implica, la prima intrebuintare, consumarea substantei ori instrainarea lor. In mod exceptional, si lucrurile consumptibile potrivit naturii lor pot fi considerate prin vointa partilor nefungibile si individual determinate; in aceste cazuri, lucrurile nu sint folosite potrivit destinatiei obisnuite, ci la o alta destinatie (de exemplu fructele sint imprumutate pentru aranjarea unei expozitii). Daca contractul nu contine clauze cu privire la folosirea de catre imprumutat a lucrurilor consumptibile contrar destinatiei obisnuite, se prezuma ca ele sint fungibile, deci imprumutul este de consumatie. Dimpotriva, daca s‑au predat cu titlu de imprumut lucruri neconsumptibile, contractul nu poate fi decit comodat; lucrurile neconsumptibile si care sint nefungibile (certe) potrivit naturii lor nu pot fi considerate de parti ca fungibile si consumptibile (generice), caci in acest caz, s‑ar schimba natura contractului (de exemplu daca bicicleta nu trebuie sa fie restituita, ci se inlocuieste cu alta sau cu un alt lucru, contractul nu mai este comodat, fiind aplicabile regulile specifice contractului de schimb).

Obiectul contractului de comodat il poate forma orice lucru - mobil sau imobil - in masura in care imprumutarea nu este interzisa prin norme speciale ori permisa numai in anumite conditii. Chiar si drepturile incorporale pot forma obiectul contractului (de exemplu dreptul de proprietate industriala asupra marcii, brevetului) in masura in care legea speciala nu prevede altfel.

In privinta bunurilor proprietate publica, se prevede, pe de o parte, inalienabilitatea, iar pe de alta parte, posibilitatea inchirierii sau concesionarii (art. 135 al. 5 din Constitutie si art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia). In lipsa interdictiei, nu este exclusa posibilitatea transmiterii folosintei cu titlu gratuit (comodat), daca ea se justifica printr‑un interes public (de exemplu obiecte de muzeu pentru organizarea unei expozitii); de altfel, imprumutarea cartilor din biblioteci publice se face cu titlu gratuit. Legea administratiei publice locale nr. 69/1991 permite darea in folosinta gratuita pe termen limitat a imobilelor (indiferent ca fac parte din domeniul public sau privat al unitatii administrativ-teritoriale) societatilor de binefacere sau de utilitate publica, in scopul unor activitati care satisfac cerintele cetatenilor din unitatea respectiva (art. 78), iar potrivit art. 17 din Legea nr. 213/1998 "statul si unitatile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor, in folosinta gratuita, pe termen limitat, persoanelor juridice fara scop lucrativ, care desfasoara activitate de binefacere sau de utilitate publica ori serviciilor publice".

Suprafetele locative pot forma obiectul contractului de comodat in masura in care, in lumina legislatiei locative, locatarul are dreptul sa subinchirieze, respectiv proprietarul sa inchirieze si sint in drept sa renunte la chirie, caz in care contractul capata caracterul unui comodat.

B.       Dreptul transmis

In temeiul contractului, comodatarul dobindeste numai dreptul de folosinta, devenind un simplu detentor precar, obligat la inapoierea lucrului (art. 1560 Cod civil). Pentru evitarea oricarei confuzii, legea precizeaza ca proprietarul-comodant pastreaza aceasta calitate (art. 1562 Cod civil), cu toate consecintele ce decurg din calitatea de proprietar (de exemplu cu privire la suportarea riscului pieirii fortuite, exercitarea actiunii in revendicare sau a celei posesorii etc. - ultima putind fi exercitata insa si de catre comodatar).

C.      Capacitatea partilor

Pentru incheierea contractului, atit comodantul, cit si comodatarul trebuie sa aiba capacitatea (respectiv sa indeplineasca conditiile legale) pentru a incheia acte de administrare. Deoarece contractul nu este translativ de proprietate, comodantul poate sa nu aiba calitatea de proprietar; el poate fi un uzufructuar sau locatar (daca, potrivit legii sau conventiei, transmiterea folosintei nu ii este interzisa). In schimb comodatarul nu poate imprumuta lucrul, caci il detine numai pentru folosinta proprie ("spre a se servi de dinsul" - art. 1560 Cod civil), daca partile nu s‑au inteles altfel.

D.      Dovada contractului de comodat

Dovada se face conform regulilor generale (art. 1191 si urm. Cod civil), fiind suficient ca inscrisul sub semnatura privata, cerut ad probationem daca valoarea lucrului depaseste 250 lei, sa fie redactat intr‑un singur exemplar (pentru comodant), cerinta multiplului exemplar fiind prevazuta numai pentru contractele sinalagmatice (art. 1179 Cod civil). Intrucit lucrul imprumutat este individual determinat, nu se aplica nici dispozitiile din art. 1180 Cod civil referitoare la formula "bun si aprobat", textul vizind numai actele sub semnatura privata care au ca obiect sume de bani sau alte lucruri fungibile.

Faptul material al predarii lucrului (nu si negotium) poate fi dovedit prin orice mijloc de proba, indiferent de valoare.