NOTIUNEA, CARACTERELE JURIDICE, CONDITIILE DE VALIDITATE SI DELIMITAREA CONTRACTULUI DE INTRETINERE DE ALTE CONTRACTE INRUDITE.

Notiunea contractului de intretinere.

"Vanzare cu clauza de intretinere" asa cum mai este numit contractul de intretinere este o conventie prin care o persoana, numita intretinut, transmite unul sau mai multe bunuri individualizate ori o suma de bani (capital) - sau si bunuri si bani - unei alte persoane, numita intretinator, care se obliga in schimb sa presteze intretinere in natura (hrana, imbracaminte, locuinta, ingrijiri medicale etc.) fie contractantului sau, fie unei alte persoane ,, numita beneficiar al intretinerii, pe o perioada determinata sau, de regula, pe tot restul vietii, iar dupa moarte sa o inmormanteze.

Contractul de intretinere isi gaseste reglementarea in principiile dreptului civil, nu si in Codul civil. El se incheie insa in practica intre persoane fizice, fiind recunoscut atat de literatura de specialitate, cat si de jurisprudenta. Acest tip de contract reprezinta o constructie juridica de necesitate practica obiectiva, ale carei structura si fixare au fost realizate de practica judiciara si literatura juridica de specialitate.

Desi contractul de intretinere face parte din categoria contractelor asa-zis nenumite , configuratia sa isi gaseste pe deplin fundamentul in cadrul de reglementare generala si principala a prevederilor Codului civil. Astfel, potrivit art. 942 din Codul civil, 'contractul este acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic'.

In aceasta definitie legala a contractului, in general, isi afla temeiul principal si specia contractului de intretinere. Prin urmare, partile, actionand in virtutea principiului libertatii contractuale, sunt libere sa incheie orice fel de contracte, sa le stabileasca nestingherit continutul, sa modifice ori sa stinga obligatiile stabilite prin contract, fara a contraveni normelor juridice imperative. Cu alte cuvinte, prin vointa lor, partile pot crea 'legea lor', cea care le va guverna raporturile juridice in care intra.

De vreme ce legea nu reglementeaza contractul de intretinere, a revenit literaturii juridice si practicii judiciare sarcina de a defini continutul notiunii de intretinere,

De regula, in contractul de intretinere partile prevad elemente ale obligatiei de intretinere, strict necesare, esentiale si primordiale, referitoare la: alimente, imbracaminte, locuinta, asistenta medicala, cheltuieli de inmormantare etc., iar uneori recurg si la formula generala 'toate cele necesare traiului'.

Intretinerea poate fi stipulata, in egala masura, in favoarea intretinutului sau in favoarea unei terte persoane.

Caracterele juridice ale contractului de intretinere.

Astfel cum rezulta din definitie, contractul de intretinere este un contract nenumit drept pentru care pentru analiza lui si pentru incheierea valabila se va tine cont de regulile din materia conventiilor.

Contractul de intretinere - contractus vitalitius - este :

a) Contract consensual - pentru incheierea sa valabila fiind suficient acordul de vointa al partilor . Bineinteles, nimic nu se opune ca ele sa hotarasca incheierea contractului in forma autentica, notariala, caz in care poate asista un reprezentant al autoritatii tutelare, daca creditorul intretinerii este o persoana varstnica, in intelesul art. 1 alin. (4) din Legea nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice, republicata. Daca obiectul instrainarii il reprezinta (si) un teren, atunci forma autentica este necesara pentru insasi validitatea contractului, potrivit cerintelor Titlului X al Legii nr. 247/2005.

b) Contract sinalagmatic de faptul ca obligatiile partilor sunt reciproce, conexe si corelative cu drepturile celeilalte parti.

c) Contract cu titlu oneros - numai prin natura sa, partile urmarind, ca regula, un interes patrimonial. Prin exceptie, contractul de intretinere poate fi si cu titlu gratuit, fiind constituit prin donatie sau testament, caz in care trebuie respectate conditiile speciale de validitate ale acestor liberalitati. Refuzul de a primi intretinerea cuvenita , fara motiv temeinic , se sanctioneaza cu imposibilitatea obtinerii rezilierii contractului.

d) Contract aleatoriu - aflat sub tutela elementului viitor, aleatoriu - valoarea prestatiei debitorului putand sa depaseasca valoarea bunului primit datorita unor elemente ca : inflatia , cursul valutar , costurile vietii in general.

e) Contract intuitu personae - fiind incheiat in consideratia atat a persoanei intretinatorului, cat si a intretinutului. Datorita acestui caracter, obligatia de a face, care incumba intretinatorului, nu poate fi transmisa, la moartea acestuia, mostenitorilor sai.

f)  Contract cu executare succesiva - obligatia debitorului urmand a fi executata pe toata durata vietii creditorului , iar in caz de executare culpabila intretinatorul poate cere atat rezilierea contractului, cat si rezolutiunea acestuia, potrivit dispozitiilor art. 1020 C. civ.

Conditii de validitate ale contractului de intretinere.

Conditiile esentiale de validitate sunt cele prevazute de art. 948 C. Civ si anume cele referitoare la capacitate, consimtamant, obiect si cauza.

Consimtamantul partilor trebuie sa fie liber exprimat, neviciat , sa arate cu adevarat ceea ce partile au intentionat sa contracteze , pentru a se evita conflicte ulterioare .O necesitatea apare aici si protejarea intereselor persoanelor varstnice prin asistarea de catre autoritatea tutelara la incheierea contractului potrivit regulilor legii 17/2000.

Capacitatea pe care partile contractante trebuie sa o aiba este capacitatea deplina de exercitiu, deoarece contractul de intretinere reprezinta un act de dispozitie. Asadar, este calificata o obligatie de a da, nu numai obligatia intretinutului de a transmite proprietatea asupra bunului instrainat, ci si obligatia intretinatorului de a asigura intretinerea.

Obiectul contractului sinalagmatic este dublu: pe de o parte, obiectul prestatiei creditorului intretinerii (instrainatorul), care poate fi un bun mobil sau imobil care este in circuitul civil si ii apartine, ori o suma de bani; pe de alta parte, prestatia de intretinere la care debitorul se obliga. Cauza incheierii contractului de intretinere trebuie sa indeplineasca si ea cerinta de a fi reala si licita, in sensul art. 966-968 C. civ.

Delimitarea contractului de intretinere de alte contracte inrudite.

1.4.1 Contractul de intretinere si contractul de renta viagera.

Cele doua contracte se aseamana prin faptul ca ambele se incheie, de regula, pe toata durata vietii creditorului, ambele sunt oneroase, aleatorii, bilaterale, consensuale (cu exceptia transmiterii terenurilor), cu executare succesiva pentru una dintre parti si instantanee pentru cealalta.

Pe langa aceste asemanari, intre cele doua contracte exista si importante deosebiri.

Astfel:

contractul de renta viagera este un contract numit, fiind expres reglementat de Codul civil (art. 1639‑1651), in timp ce contractul de intretinere este nenumit, partile stabilind prin vointa lor continutul actului juridic, in care se regasesc elemente specifice altor contracte reglementate in Codul civil, precum si elemente noi;

in contractul de renta viagera, obligatia debitorului este o obligatie de a da, pe cand in contractul de intretinere, obligatia debitorului este de a face;

in cazul contractului de renta viagera exista posibilitatea transmiterii rentei viagere catre o alta persoana, pe cand obligatia de intretinere este, in principiu, personala si netransmisibila;

contractul de renta viagera trebuie incheiat pe durata vietii unei persoane (acest element fiind de esenta conventiei), pe cand contractul de intretinere poate fi incheiat si pe o perioada determinata, fara ca aceasta imprejurare sa-i modifice natura juridica.

1.4.2 Contractul de intretinere si contractul de vanzare-cumparare.

Contractul de intretinere prezinta unele asemanari, dar si deosebiri, fata de contractul de vanzare-cumparare - numit, deseori in practica, in mod gresit, contract de vanzare‑cumparare cu clauza de intretinere.

Asemanarea existenta intre cele doua contracte se refera la caracterul translativ al dreptului de proprietate si, in mod corelativ, la obligatia de plata in sens juridic. Statuarea exacta a naturii juridice a celor doua contracte este mai dificila in ipoteza in care bunul se instraineaza in schimbul unei sume de bani si a intretinerii.

Calificarea corecta a contractului incheiat intre parti este deosebit de importanta, intrucat cele doua contracte produc efecte diferite.

Astfel:

In situatia neexecutarii obligatiei de intretinere, debitorul acesteia este de drept in intarziere, pe cand in cazul contractului de vanzare‑cumparare, debitorul trebuie sa fie pus in intarziere;

in cazul contractului de intretinere, clauzele neclare se interpreteaza in favoarea debitorului, in vreme ce, in cazul contractului de vanzare‑cumparare toate clauzele indoielnice se interpreteaza in contra vanzatorului;

In ce priveste cheltuielile contractuale, in cazul contractului de intretinere, ele sunt suportate de ambele parti, pe cand in cazul contractului de vanzare‑cumparare, in lipsa de stipulatie contrara, ele sunt suportate de catre cumparator.

In caz de incetare a contractului prin rezolutiune, in materia contractului de vanzare-cumparare, partile sunt repuse in situatia anterioara, restituindu-si prestatiile primite, pe cand in cazul contractului de intretinere, rezolutiunea va produce efecte retroactive numai pentru una din parti (doar intretinatorul va restitui ceea ce a primit).

Pentru corecta determinare a naturii contractului ca fiind de vanzare ‑ cumparare sau de intretinere, este necesar a se stabili intentia partilor care rezulta din continutul actului, precum si din imprejurari de fapt.

In acest sens, va trebui sa se stabileasca care este scopul principal urmarit de partile contractante la incheierea actului. Astfel, atunci cand se incheie un contract prin care o parte se obliga ca, in schimbul bunului sau sumei de bani primite, sa presteze intretinere si, in acelasi timp, sa plateasca si o suma de bani cu titlu de pret, avand in vedere ca proportia intre pretul in bani si cel in natura nu poate fi calculata, intrucat valoarea intretinerii este aleatorie si nu poate fi cuantificata, urmeaza ca prestatia in bani sa fie raportata la valoarea bunului. Prin urmare, contractul va fi de intretinere, daca prestatia in bani reprezinta mai putin de jumatate din valoarea bunului instrainat, in caz contrar aflandu-ne in prezenta unui contract de vanzare‑cumparare.

1.4.3 Contractul de intretinere si donatia cu sarcini.

Riscul confundarii celor doua contracte exista in ipoteza in care contractul de donatie este afectat de sarcina de intretinere, in favoarea donatorului sau a altei persoane. Determinarea naturii juridice a contractului incheiat de parti se realizeaza in functie de scopul urmarit de acestea si de echivalenta avantajelor pe care ele le-au avut in vedere la incheierea contractului.

Astfel, daca donatorul a fost animat, la incheierea contractului, de intentia de a gratifica (animus donandi), suntem in prezenta contractului de donatie. Dimpotriva insa, daca creditorul a urmarit, in principal, sa-si asigure intretinerea viagera, suntem in prezenta contractului de intretinere.