Notiune, caractere juridice si conditii de validitate a contractului de renta viagera

Notiune, caractere juridice si conditii de validitate a contractului de renta viagera

I.1.1.       Notiune

Prin contractul de renta viagera o persoana - credirentier (creditorul rentei) - instraineaza un bun sau plateste o suma de bani - capital - in schimbul unei prestatii periodice in bani - renta viagera - care urmeaza a i se plati pina la decesul sau, de catre cealalta persoana - debirentier (debitorul rentei).

Renta viagera poate fi constituita si cu titlu gratuit, iar plata ei periodica poate fi legata de durata vietii unei alte persoane decit instrainatorul bunului ori capitalului (art. 1639 si urm. Cod civil).

Cuantumul ratei de renta se stabileste in mod liber, prin vointa partilor. Chiar daca in schimbul rentei credirentierul a platit o suma de bani (capital) si chiar daca s‑a recurs la constituirea rentei pentru a micsora inconvenientele prohibitiilor in materie de imprumut cu dobinda, nu sint aplicabile restrictiile legale (daca exista) referitoare la dobinda (cuantumul maxim, interzicerea anatocismului sau a platii anticipate etc.), deoarece renta nu reprezinta o dobinda si se plateste nu (numai) in schimbul folosintei, ci si ca echivalent (aleatoriu) al capitalului insusi, pe care il absoarbe.

Ratele de renta se platesc in cuantumul prevazut in contract. In dreptul nostru nu se practica revizuirea legala (indexarea) ratelor de renta, astfel incit riscul deprecierii valorii monedei nationale se suporta de catre credirentier. Avind in vedere caracterul alimentar al ratelor de renta, nu se exclude posibilitatea revizuirii lor pe cale judecatoreasca si nici indexarea ratelor prin conventia dintre parti, intrucit renta viagera nu este supusa integral nominalismului monetar.

Renta se poate constitui in favoarea uneia sau mai multor persoane (art. 1643 Cod civil). Desi nu se prevede expres, calitatea de debirentier poate si ea sa apartina mai multor persoane; cind in contract exista o pluralitate de parti, se pune intrebarea daca obligatia este conjuncta sau indivizibila (ori solidara)?

In materia contractului de intretinere se admite indivizibilitatea obligatiei de intretinere (activ si pasiv) datorita naturii ei. In schimb, renta viagera - avind ca obiect o suma de bani - este, prin excelenta, divizibila. Astfel fiind, ar urma ca indivizibilitatea (eventual solidaritatea) sa fie admisa numai daca a fost stipulata in contract. Cu toate acestea, se admite ca, in principiu, moartea unui credirentier nu duce la stingerea partiala a rentei, ea urmind sa fie platita integral supravietuitorului, daca nu s‑a stipulat contrariul (de exemplu in cazul decesului unuia dintre sotii credirentieri, cel ramas in viata beneficiaza de intreaga renta). Deoarece renta este stabilita, cu caracter aleatoriu, pina la sfirsitul vietii creditorilor - deci obligatia este privita de parti "sub raport de nedivizibilitate" (art. 1058 Cod civil) - se poate admite mentinerea integrala a obligatiei de plata pina la decesul ultimului credirentier (implinirea termenului incert prevazut in contract), daca partile nu au prevazut altfel.

Daca exista o pluralitate de debirentieri sau unicul debirentier decedat are mai multi mostenitori, datorita indivizibilitatii, oricare poate fi obligat la executare integala, plata facuta de unul dintre ei fiind liberatoare pentru toti.

I.1.2.       Caractere juridice

Contractul de renta viagera este, de regula, un contract cu titlu oneros, aleatoriu (exista sansa de cistig-pierdere pentru ambele parti, aceste sanse depinzind de un eveniment viitor si incert: perioada cit va trai credirentierul). Daca prestatia periodica in bani se plateste pe un timp determinat, contractul nu mai este aleatoriu, deci nu este renta viagera.

Renta viagera este un contract sinalagmatic - intrucit da nastere la obligatii pentru ambele parti - si consensual - incheindu‑se prin simplul consimtamint al partilor. Insa daca bunul instrainat de credirentier este un (si un) teren, contractul trebuie sa fie incheiat in forma autentica. In schimb, dreptul de preemptiune nu opereaza in cazul rentei viagere; caracterul aleatoriu al contractului impiedica exercitarea dreptului de preemptiune.

Contractul de renta viagera este translativ de proprietate (eventual de nuda proprietate, cu rezerva uzufructului viager), credirentierul fiind tinut de obligatia de garantie a vinzatorului si, in consecinta, se bucura de privilegiul recunoscut de lege in favoarea acestuia; in lipsa de alta reglementare, regulile privitoare la obligatia de garantie a vinzatorului sint aplicabile nu numai in materia contractului de vinzare-cumparare, dar si in cazul altor contracte translative de drepturi reale. In masura in care anumite probleme de drept nu sint reglementate in cadrul normelor special prevazute pentru contractul in cauza (de exemplu renta viagera) si nici in cadrul partii generale a dreptului obligational (aplicabila contractului de intretinere), se impune aplicarea normelor existente, desi aceste norme sint prevazute in cadrul reglementarii unui contract special.

Desi renta viagera se constituie in mod obisnuit cu titlu oneros, ea poate fi constituita si cu titlu gratuit, prin donatie sau prin testament (art. 1640-1641 Cod civil). In aceste cazuri, constituirea rentei este supusa regulilor de forma si de fond prevazute pentru donatii si testamente (forma actului, capacitate, revocare, reductiune etc.). Aceste reguli sint aplicabile si daca titularul rentei - constituite cu titlu oneros sau gratuit - o doneaza unui tert, ceea ce este posibil intrucit renta nu are caracter strict personal (intuitu personae). Evident, renta se va plati tertului numai pina la moartea credirentierului initial.

Cind renta viagera a fost constituita cu titlu gratuit, contractul nu mai are caracter aleatoriu, ci este o liberalitate, deoarece pentru credirentier nu exista sanse de pierdere, iar pentru debirentier nu exista sanse de cistig. Unii autori considera ca renta viagera este un contract aleatoriu chiar daca a fost constituita cu titlu gratuit, deoarece se poate intimpla ca previziunile autorului liberalitatii sa nu se realizeze (de exemplu credirentierul traieste mai mult decit s‑a presupus). Totusi, caracterul comutativ sau aleatoriu al contractului este in functie de "echivalenta" prestatiilor (art. 947 Cod civil), deci vizeaza numai contractele cu titlu oneros, fiind o subdiviziune a acesora (nu si contractele cu titlu gratuit, fie si marcate de termenul alea), iar in contractele aleatorii trebuie sa existe sanse de cistig-pierdere pentru toate partile. Incertitudinea asupra cuantumului unei prestatii gratuite - fara sansa de cistig pentru una dintre parti si fara riscul pierderii pentru cealalta - nu transforma contractul intr‑unul aleatoriu.

Renta viagera constituie o liberalitate si in cazul in care renta se stipuleaza nu in favoarea persoanei care a instrainat bunul sau plateste suma de bani, ci in favoarea unui tert. In acest caz partile contractante se numesc constituitor (stipulant) si debirentier (promitent), iar tertul beneficiar are calitatea de credirentier. Renta astfel constituita - desi contractul este cu titlu oneros si are caracter aleatoriu - este supusa regulilor de fond prevazute pentru donatii (capacitate, reductiune, revocare etc.) pentru ca stipulantul contracteaza cu intentie liberala, dar nu se aplica conditiile de forma ale donatiilor (art. 1642 al. 2 Cod civil). Renta astfel constituita este o donatie indirecta, rezultind dintr‑o stipulatie pentru altul (facuta donandi causa), iar pentru donatiile indirecte nu se cere respectarea formelor solemne).

I.1.3.       Conditii speciale de validitate

Daca persoana in favoarea careia renta a fost constituita (inclusiv tertul beneficiar) incetase din viata in momentul constituirii, contractul este lovit de nulitate absoluta (art. 1644 Cod civil), deoarece nu exista sanse de cistig-pierdere pentru ambele parti (lipseste cauza juridica a contractului).

Contracul este lovit de nulitate si in cazul constituirii rentei in favoarea unei persoane afectate de o boala de care a murit in interval de 20 de zile de la data incheierii contractului (art. 1645 Cod civil), cauza mortii fiind boala respectiva (existenta in momentul incheierii contractului), iar nu un alt eveniment. Dispozitia, continind o prezumtie absoluta de lipsa a cauzei, nu se aplica constituirilor de renta cu titlu gratuit, fara caracter aleatoriu.

Controversata este problema validitatii contractului daca renta s‑a constituit in favoarea mai multor persoane si numai una dintre ele a incetat din viata in momentul constituirii sau in intervalul de 20 de zile. Solutia validitatii contractului se justifica deoarece sansele de cistig-pierdere pentru ambele parti (cauza contractului) subzista.

Daca moartea credirentierului a intervenit dupa 20 de zile, instanta poate constata nulitatea contractului pentru lipsa cauzei (alea) numai daca mostenitorii dovedesc ca debirentierul a avut cunostinta de cauza de moartea lui iminenta.