Mandatul cu reprezentare

Mandatul cu reprezentare

I.1.1.       Notiunea si conditiile de validitate ale contractului de mandat

A.      Notiune

Mandatul este un contract prin care o persoana - numita mandatar - se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane - numita mandant - care ii da aceasta imputernicire si pe care il reprezinta (art. 1532 si urm. Cod civil).

B.       Deosebirea intre mandat si alte contracte inrudite

Desi mandatul este, in principiu, un contract cu titlu gratuit, legea nu interzice ca mandatarul sa fie remunerat, daca exista stipulatie expresa in acest sens (art. 1534 Cod civil). Deci legiuitorul prezuma numai gratuitatea mandatului (caracterul gratuit nu este de esenta, ci numai de natura contractului). Daca mandatarul este un profesionist, prezumtia de gratuitate nu opereaza, cuantumul remuneratiei urmind a fi stabilit - in lipsa de stipulatie si criterii legale - de catre instanta, avind in vedere natura si volumul serviciilor prestate.

Prin faptul ca mandatul poate fi cu titlu oneros, el se aseamana cu contractul de munca si contractul de antrepriza. Principala deosebire consta in aceea ca mandatul are ca obiect (principal) incheierea de acte juridice cu tertii si, de regula, mandatarul este reprezentantul mandantului, in timp ce contractul de munca sau de antrepriza are ca obiect acte sau fapte materiale si intelectuale prestate pentru cealalta parte contractanta, iar salariatul, respectiv antreprenorul (arhitectul), nu are calitatea de reprezentant.

Salariatul poate primi imputernicire de reprezentare din partea unitatii (de exemplu pentru achizitionarea de bunuri) in care caz va avea calitatea de mandatar, cel putin in raporturile dintre el si tertul contractant, precum si intre acesta din urma si salariatul lui (mandatar), datorita raporturilor de munca (raporturi de subordomare), regulile mandatului vor fi inlocuite - partial - cu regulile aplicabile raportului de munca (obligativitatea acceptarii si executarii mandatului, raspunderea mandatarului fata de mandant potrivit regulilor din dreptul muncii, iar nu din dreptul civil etc.). Tot astfel, antreprenorul poate fi imputernicit sa incheie anumite acte juridice in numele clientului (de exemplu sa obtina avize sau autorizatii din partea organelor competente).

Pe de alta parte, un liber profesionist care, de regula, este un reprezentant (mandatar), nu intotdeauna va avea aceasta calitate; de exemplu avocatul care da numai consultatii juridice sau care acorda numai asistenta juridica, fara puteri de reprezentare, are - in raporturile civile - de regula calitatea de antreprenor, iar nu de mandatar.

C.      Forma mandatului

Mandatul este, de regula, un contract consensual, care ia nastere prin simplul acord de vointa al partilor, fara a fi supus vreunei forme speciale. "Mandatul poate fi dat in forma scrisa sau chiar verbala" ori in mod tacit (art. 1533 Cod civil). In practica, mandatul este constatat de obicei printr‑un inscris numit procura sau imputernicire.

Procura, ca negotium, este un act juridic unilateral (exprimind vointa mandantului, oferta de mandat), iar, ca instrumentum, este inscrisul in care se enumera actele juridice ce urmeaza sa fie indeplinite de mandatar (procurator) in numele mandantului. Partile redacteaza un inscris pentru ca tertii sa fie in masura sa verifice puterile conferite mandatarului, precum si limitele in care acesta poate contracta in numele mandantului.

Cind actul juridic la care participa mandatarul in numele mandantului urmeaza sa fie incheiat in forma solemna (de regula, autentica), atunci procura trebuie sa fie data si ea in aceeasi forma, deoarece procura (mandatul) formeaza un tot indivizibil cu actul in vederea caruia a fost dat (regula simetriei formelor). Astfel, de exemplu, mandatarul imputernicit sa cumpere sau sa schimbe un teren (art. 2 si 12 din Legea nr. 54/1998) ori sa incheie un contract de donatie (art. 813 Cod civil) sau sa constituie o ipoteca (art. 1772 Cod civil) etc., trebuie sa infatiseze o procura (sau un contract de mandat) in forma autentica.

In literatura de specialitate si in practica judiciara se considera ca mandatarul trebuie sa fie imputernicit prin procura autentica numai in cazul in care legea prevede o asemenea forma pentru validitatea actului juridic ce urmeaza sa fie incheiat in forma autentica prin vointa partilor, fara ca legea sa prevada o atare cerinta. Insa, potrivit art. 58 din Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995, "partile pot fi reprezentate la autentificare printr‑un mandatar cu procura speciala autentica", fara a distinge dupa cum forma autentica a actului ce urmeaza a fi incheiat prin mandatar este ceruta de lege sau este hotarita numai de catre parti".

Pe de alta parte, pentru unele operatii juridice, legea prevede necesitatea unei procuri autentice indiferent de forma actului juridic ce urmeaza sa fie incheiat de catre mandatar in numele mandantului; de exemplu unitatile cu capital de stat si cooperatiste pot face plati cu numerar "numai persoanelor indicate in documente sau celor imputernicite de acestea pe baza de procura autentificata, speciala sau generala", cu exceptia retributiilor, burselor, ajutoarelor din fondurile de asigurari sociale, premiilor si altor drepturi asimilate acestora, care pot fi platite membrilor din familia titularului sau altui salariat din aceeasi unitate, pe baza de "imputernicire" (procura) sub semnatura privata, vizata de seful ierarhic al titularului drepturilor banesti.

Cind mandatul este un contract consensual, consimtamintul partilor poate fi dat in mod expres, dar si in mod tacit (art. 1533 Cod civil). Mandatul tacit rezulta din acele imprejurari de fapt care fac neindoielnica intentia partilor. Oferta de mandat special, in orice caz, trebuie sa fie expresa; in schimb, acceptarea ofertei de mandat poate fi tacita, inclusiv in cazul mandatului special sau autentic, rezultind din executarea lui din partea mandatarului.

Mandatul tacit nu trebuie confundat cu mandatul aparent; in acest caz - desi lipseste vointa mandantului de a fi reprezentat (mandatul a incetat anterior ori nici n‑a existat in realitate) - tertii contracteaza cu credinta scuzabila si legitima (deci fara vreo culpa, dar nu neaparat eroare comuna) ca mandatarul aparent are puteri de reprezentare ("credinta legitima valoreaza titlu"); de exemplu in cazul revocari mandatului, care nu a fost adusa inca la cunostinta tertilor (art. 1554 Cod civil), indiferent ca mandantul a fost sau nu in culpa (dar nici complet strain de aparenta creata). Buna credinta a tertului se prezuma, potrivit regulilor generale.

Mandatul aparent produce efecte ca si cum mandatarul aparent ar fi avut puteri de reprezentare; asa cum exista mandat fara reprezentare, se recunoaste si reprezentarea fara mandat. In consecinta, tertul contractant de buna credinta poate actiona (dar nu este obligat in acest sens) impotriva "mandantului" in baza actului incheiat cu mandatarul aparent, caz in care va fi obligat sa execute obligatiile asumate (de exemplu daca cere predarea bunului vindut de mandatarul aparent, va fi obligat sa plateasca pretul). In schimb, persoana reprezentata fara voia ei poate actiona impotriva tertului numai daca a ratificat actul incheiat de mandatarul aparent, caz in care mandatul aparent se transforma, cu efect retroactiv (de la data incheierii actului) intr‑un mandat cu reprezentare de drept comun.

In lipsa ratificarii, mandatarul aparent raspunde fata de "mandant" (cu care nu are raporturi contractuale) pe teren delictual sau ca un negotiorum gestor (art. 987 si urm. Cod civil), dupa cum a fost sau nu in culpa. Raspunderea mandatarului aparent poate fi angajata si fata de tertul contractant, dar numai extracontractual (delictual), deoarece nu a contractat in nume propriu.

D.      Dovada mandatului

Intrucit acceptarea mandatului poate fi dovedita (indiferent de valoare si chiar daca, sub sanctiunea nulitatii, procura trebuie sa fie autentica), prin executarea lui de catre mandatar (art. 1533 al. 2 Cod civil), problema se pune mai ales in legatura cu oferta de mandat si a acceptarii mandatului neexecutat.

Mandatul expres

Daca legea speciala nu prevede altfel, dovada se face dupa regulile dreptului comun, atit intre parti, cit si de catre tertul care contracteaza cu mandatarul (nu si de alti terti, pentru care mandatul este un simplu fapt juridic, putind fi dovedit prin orice mijloc de proba), deoarece validitatea contractului pe care il incheie depinde de existenta mandatului, formind un tot unitar cu acesta. Deci, daca actul in vederea caruia s‑a dat mandatul expres are o valoare mai mare de 250 lei sau cerinta formei scrise este prevazuta de lege indiferent de valoare (de exemplu depozit voluntar - art. 1597 Cod civil), dovada se va face prin inscris, fiind aplicabile si dispozitiile privitoare la existenta unui inceput de dovada scrisa (art. 1197 Cod civil) si la imposibilitatea - materiala sau morala - de procurare a unei dovezi scrise (art. 1198 Cod civil) sau la interdictia dovedirii prin martori impotriva ori peste cuprinsul inscrisului (art. 1191 al. 2 Cod civil). Formalitatea prevazuta de art. 1180 Cod civil ("bun si aprobat pentru . ") nu trebuie sa fie indeplinita, intrucit mandatul nu are ca obiect plata unei sume de bani sau de o citime oarecare de lucruri (ci incheierea de acte juridice); iar daca mandatul este cu titlu oneros - deci un contract sinalagmatic - regula multiplului exemplar nu se impune in privinta procurii, care nu cuprinde "o conventie sinalagmatica" (art. 1179 Cod civil), ci constata numai (instrumentum) oferta de mandat.

Mandatul tacit

Deoarece atit conferirea, cit si acceptarea mandatului tacit poate rezulta din imprejurari de fapt care fac neindoielnica intentia partilor, dovada acestor fapte se poate face - atit de parti, cit si de tertul care contracteaza cu mandatarul - prin orice mijloc de proba admis de lege, indiferent de valoarea actului incheiat sau care urmeaza sa fie incheiat de catre mandatar. Cerinta dovezii scrise ar contraveni notiunii de mandat tacit, caci mandatul scris este, prin definitie, expres; or, potrivit Codului civil, mandatul poate fi si tacit (de exemplu primirea de catre o persoana a buteliei de aragaz in vederea reincarcarii la unitatea specializata). Deci in ipoteza mandatului tacit, Codul civil deroga de la regula simetriei formelor; mandatul poate fi tacit, in schimb pentru actul ce se incheie de catre mandatar cu tertul, ad probationem se cere forma scrisa.

Daca existenta mandatului a fost dovedita, continutul si intinderea imputernicirii se stabilesc prin interpretarea clauzelor contractuale, orice dovada in acest scop fiind admisa potrivit dreptului comun, insa interpretarea trebuie sa fie restrictiva.

Daca incheierea contractului de mandat nu poate fi dovedita, raporturile dintre parti urmeaza a fi solutionate potrivit regulilor gestiunii de afaceri sau imbogatirii fara justa cauza.

E.       Capacitatea partilor

Mandantul trebuie sa fie capabil de a contracta el insusi actul de a carui indeplinire il insarcineaza pe mandatar. Capacitatea mandatarului se apreciaza in functie de natura actului juridic care urmeaza sa fie incheiat prin mandatar (act de conservare, de administrare, de dispozitie). Prin derogare de la dreptul comun, anularea pentru lipsa capacitatii de exercitiu a mandantului poate fi invocata si de mandatar, pentru a nu fi expus raspunderii fata de tertul cu care contracteaza si care ar suferi pagube in urma anularii mandatului.

In privinta mandatarului se cere, in toate cazurile, capacitatea deplina de exercitiu. Numai trimisul (curierul) - care este un simplu mesager (nuncius), iar nu reprezentant - poate fi o persoana chiar lipsita de capacitatea de exercitiu, caci transmite doar declaratia de vointa a persoanei care l‑a trimis, fiind suficient sa aiba discernamintul strict necesar pe activitatea sa.

Mandatarul - care este un reprezentant - trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, caci in actele pe care le incheie in numele reprezentatului (mandantului) trebuie sa exprime un consimtamint valabil, lipsa consimtamintului sau viciile de vointa fiind apreciate nu numai in persoana mandantului, dar si in aceea a mandatarului. Deoarece mandatarul are initiativa si isi manifesta personalitatea la incheierea contractului cu tertul, trebuie sa fie deplin capabil. Aceasta solutie rezulta, per a contrario, si din art. 1552 pct. 3 Cod civil, care prevede ca mandatul se stinge prin punerea sub interdictie a mandatarului. Daca mandatul incheiat cu un capabil de a contracta inceteaza datorita incapacitatii ulterioare a mandatarului, un contract de mandat incheiat cu un mandatar incapabil sau cu capcitate de exercitiu restrinsa nu poate fi recunoscut valabil.

Chiar daca am recunoaste ca valabil un contract incheiat cu un mandatar incapabil, acesta ar raspunde fata de mandant (sau terti) numai dupa regulile generale si relative la obligatiile incapabililor (in limita imbogatirii - art. 1098 si 1164 Cod civil).

F.       Obiectul si intinderea mandatului

Obiectul mandatului trebuie sa fie determinat, posibil si licit, ca la orice contract. In toate cazurile, mandatul poate avea ca principal obiect numai incheierea de acte juridice de catre mandatar (contracte sau acte unilaterale, cum ar fi denuntarea locatiunii fara termen, acceptarea sau renuntarea la o mostenire etc.), actele materiale putind avea numai caracter accesoriu (de exemplu verificarea bunului care urmeaza sa fie cumparat, preluarea bunului mobil care urmeaza sa fie vindut etc.). Actele juridice cu caracter strict personal (de exemplu testament) nu pot fi facute prin mandatar.

Caracterul determinat, posibil si licit al obiectului vizeaza, in principal, obiectul derivat al contractului de mandat, afectind - potrivit dreptului comun - validitatea lui (de exemplu mandatul este nul daca actul ce urmeaza sa fie incheiat - permis de lege - are ca obiect bunuri scoase din circuitul civil).

In ce priveste intinderea, mandatul poate fi special sau general (art. 1535 Cod civil). Mandatul este special cind se da pentru o singura operatie juridica (procuratio unicus rei) sau pentru anumite operatii determinate, si general cind mandatarul primeste imputernicirea de a se ocupa de toate treburile mandantului (procuratio omnium bonorum).

Pentru actele de dispozitie (inclusiv participarea la o licitatie in numele si pe seama mandantului, incheierea unei tranzactii, ipotecarea unui imobil etc.) se cere un mandat special (art. 1536 al. 2 Cod civil si art. 69 Cod procedura civila). Specializarea nu trebuie insa dusa la extrem: mandatul va fi cu suficienta special daca va indica natura operatiei juridice si obiectul ei.

Actele de conservare sau de administrare pot fi incheiate de mandatar pe baza unui mandat general.

Potrivit art. 1536 al. 1 Cod civil, mandatul conceput in termeni generali (se are in vedere procura imprecisa) nu este valabil decit pentru actele de administrare (bineinteles si de conservare). Inseamna ca puterile conferite mandatarului sint supuse unei interpretari restrictive, ceea ce se explica prin grija legiuitorului fata de interesele mandantului, care ar putea fi pagubit in cazul redactarii imprecise, echivoce a procurii.

In toate cazurile, mandatarul nu poate face nimic afara din limitele mandatului sau (art. 1537 Cod civil). Fie ca este special sau general, mandatarul trebuie sa se incadreze in limitele imputernicii primite (de exemplu mandatul special dat pentru vinzarea unor bunuri nu poate servi pentru vinzarea altora, iar mandatul circumscris la anumite acte de administrare nu indreptateste la savirsirea altora). Textul citat precizeaza ca facultatea de a face o tranzactie cuprinde si pe aceea de a face un compromis, cu toate ca in primul caz (tranzactie) concesiile au consecinte cunoscute, iar in cel de‑al doilea consecintele sint imprevizibile.

G.      Actul cu sine insusi si dubla reprezentare (autocontractul)

In cazul in care mandatarul incheie actul juridic care formeaza obiectul mantatului cu sine insusi (actul cu sine insusi) sau cu o terta persoana pe care tot el o reprezinta (dubla reprezentare), exista pericolul neglijarii intereselor mandantului (in primul caz) sau ale unuia dintre mandanti (in al doilea caz). Un asemenea pericol nu exista daca mandantul, respectiv mandantii, fiind in cunostinta de cauza, convin sa dea imputernicire mandatarului in acest sens ori daca clauzele actului sint astfel precizate incit este exclusa vatamarea intereselor mandantului (mandantilor); in caz contrar, desi Codul civil nu contine o regula generala si expresa in aceasta privinta, mandantul poate cere anularea actului pentru dol prin reticenta sau, mai larg, pentru violarea de catre mandatar a obligatiei de loialitate fata de mandant.

H.      Mandatul in interes comun

Actul cu sine insusi si dubla reprezentare nu trebuie sa fie confundate cu mandatul in interes comun (procuratio in rem suam); in acest caz nu se pune problema nulitatii, intrucit mandatarul contracteaza cu un tert pe care nu‑l reprezinta, numai ca - alaturi de mandant - este si el cointeresat in incheierea actului care formeaza obiectul mandatului (de exemplu este si el coproprietar al bunului care urmeaza sa fie vindut sau, fiind creditorul mandantului, urmeaza sa‑si satisfaca creanta din pretul obtinut in urma vinzarii bunului).

Mandatul in interes comun nu se confunda cu mandatul remunerat; in primul caz, mandatarul este cointeresat in incheierea actului care formeaza obiectul mandatului; in cel de‑al doilea, interesul lui rezida in contractul de mandat care il indreptateste la plata remuneratiei, chiar daca operatiunea juridica in vederea careia a fost conferit mandatul nu a putut fi realizata (art. 1548 Cod civil).

I.1.2.       Efectele contractului de mandat

Intrucit mandatarul este reprezentantul mandantului, contractul de mandat produce efecte nu numai intre parti (mandant si mandatar), dar si in privinta tertului cu care se incheie actul juridic ce formeaza obiectul mandatului. Pentru alti terti, mandatul este o res inter alios acta.

A.      Efecte intre parti

Obligatiile mandatarului

a)       Indeplinirea mandatului

Principala obligatie a mandatarului este de a executa mandatul (art. 1539 Cod civil). Neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a acestei obligatii face ca mandatarul sa fie raspunzator nu numai de dol (intentie), dar si de culpa simpla.

Prin executarea mandatului nu trebuie inteleasa neaparat incheierea actului proiectat (de exemplu vinzarea bunului); daca mandatarul, cu toate diligentele depuse, nu poate incheia actul juridic in conditiile imputernicirii primite, raspunderea lui nu va fi angajata.

Diligenta ceruta mandatarului in indeplinirea mandatului, inclusiv pastrarea (ca un depozitar) a sumelor de bani sau a altor bunuri primite de la sau pentru mandant, va fi apreciata cu mai putina rigurozitate daca mandatul este cu titlu gratuit (art. 1540 Cod civil); in acest caz, culpa mandatarului se apreciaza in concret (culpa levis in concreto), deci in functie de diligenta pe care o depune in propriile sale treburi (art. 1599 Cod civil). Daca mandatul este cu titlu oneros, raspunderea lui se va aprecia dupa tipul abstract (culpa levis in abstracto) al omului diligent (bonus pater familias), adica dupa regula generala aplicabila raspunderii contractuale (inclusiv prezumtia de culpa).

Daca culpa mandatarului este stabilita, masura raspunderii lui va fi data - in ambele ipoteze - de paguba (intreaga) suferita de mandant din cauza neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a obligatiei asumate. Mandatarul nu raspunde pentru neexecutarea obligatiilor asumate de tertul contractant, daca nu a comis o culpa in alegerea acestuia si contractul de mandat nu prevede in sarcina lui o obligatie de garantie.

Daca lucrul detinut in baza mandatului piere fortuit, mandatarul nu raspunde, chiar daca l‑ar fi putut salva sacrificind un bun propriu, intrucit art. 1566 Cod civil (din materia comodatului) nu este aplicabil in materia mandatului.

Conditiile raspunderii mandatarului pot fi modificate prin conventia partilor.

b)       Obligatia de a da socoteala

Mandatarul trebuie sa dea mandantului socoteala despre indeplinirea mandatului.

In virtutea acestei obligatii, mandatarul este dator sa dea in primire mandantului tot ce i s‑a predat in puterea mandatului - bunuri sau documente primite de la mandantul insusi sau de la terti - chiar daca bunurile primite (de exemplu sumele incasate) nu s‑ar cuveni mandantului (art. 1541 Cod civil), deoarece tertul pagubit va cere, daca este cazul, restituirea platii nedatorate de la mandant.

Sumele de bani cuvenite mandantului si intrebuintate de mandatar in folosul sau sint producatoare de dobinzi din ziua intrebuintarii, fara sa fie nevoie de vreo punere in intirziere. Sumele nerestituite de mandatar, dar neintrebuintate de el, poarta dobinzi numai "din ziua cind i s‑au cerut acele sume" (art. 1544 Cod civil). Inseamna ca, prin derogare de la art. 1088 al. 2 Cod civil, punerea in intirziere a mandatarului se poate face printr‑o simpla notificare (nu neaparat actiune in justitie).

Intrucit dreptul la actiune al mandantului pentru predarea sumelor de bani sau altor bunuri primite de mandatar de la terti in cursul executarii mandatului nu se poate naste de la data incheierii contractului de mandat, prescriptia incepe sa curga (art. 7 al. 1, 3 din Decretul nr. 167/1958) de la data incetarii contractului, fie prin executarea lui, fie prin alte moduri de incetare a raportului intre parti (cum ar fi expirarea termenului suspensiv prevazut in contract).

In legatura cu inceperea curgerii termenului de prescriptie de la data executarii contractului, se pune problema stabilirii acestui moment, mai ales in cazul sumelor de bani ridicate de la CEC sau alta unitate bancara in baza unei "clauze de imputernicire". Est unanim admis in literatura de specialitate si in practica judiciara ca o asemenea clauza reprezinta un mandat, o imputernicire data de catre titularul libretului beneficiarului clauzei, acesta din urma avind obligatia de a da socoteala mandantului, inclusiv sa remita sumele de bani ridicate si neintrebuintate in interesul acestuia, daca raporturile de mandat dintre ei nu sint dublate de alte raporturi juridice (donatie, plata unei datorii etc.). Astfel fiind, se pune intrebarea referitoare la momentul inceperii curgerii termenului de prescriptie a actiunii avind ca obiect predarea sumelor de bani ridicate de la unitatea bancara. Intrucit problema nu poate fi solutionata in baza art. 7 din Decretul nr. 167/1958, s‑a adoptat solutia aplicarii art. 8 al. 1 din decret, respectiv calcularea prescriptiei din momentul in care titularul de libret (mandantul) a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba ce i‑a fost pricinuita de mandatar prin ridicarea sumelor de bani si nerespectarea obligatiei de a da socoteala.

Problema prescriptiei vizeaza numai actiunea personala a mandantului (derivata din contractul de mandat), iar nu actiunea reala in revendicare intentata de mandant in calitate de proprietar (de exemplu pentru restituirea lucrului individual determinat nevindut de mandatar sau pentru predarea lucrului cumparat de el in numele si pe seama mandantului) guvernat de reguli specifice acestei actiuni reale.

c)       Obligatii rezultind din substituirea unei terte persoane

In principiu, mandatarul trebuie sa execute personal insarcinarea primita, deoarece contractul de mandat este incheiat intuitu personae, avind la baza increderea mandantului in mandatar. In contractul de mandat se poate prevedea insa dreptul mandatarului de a‑si substitui o terta persoana, trecindu‑i o parte sau toate drepturile ce‑i sint conferite de mandant.

In cazul cind s‑a facut substituirea, mandatarul este obligat sa raspunda de faptele substituitului, dar numai in urmatoare cazuri:

daca a efectuat substituirea fara sa fi avut acest drept;

daca a fost autorizat (printr‑o clauza expresa) sa se substituie (fara aratarea persoanei) si a trecut puterile asupra unei persoane cunoscuta ca incapabila (nedestoinica) sau de insolvabilitate notorie: culpa in eigendo (art. 1542 al. 1 Cod civil).

Daca mandatarul a fost autorizat sa se substituie (fara indicarea persoanei), va putea acorda acest drept si substituitului (dar va raspunde fata de mandant si pentru alegerea facuta de substituit), iar daca mandatarul a fost autorizat sa se substituie, cu aratarea persoanei, va raspunde numai daca a trecut puterile asupra unei alte persoane (si in acest caz va raspunde in conditiile substituirii fara drept).

In toate cazurile, mandantul are o actiune directa contra substituitului (art. 1542 al. 2 Cod civil); in schimb, substituitul poate actiona impotriva mandantului numai pe calea actiunii oblice (art. 974 Cod civil), intrucit posibilitatea intentarii actiunii directe (derogatorii de la regulile generale) nu poate fi recunoscuta in lipsa unei dispozitii exprese a legii. Daca mandatarul a fost autorizat sa‑si substituie o terta persoana (cu sau fara aratarea persoanei), substituitul poate actiona impotriva mandantului in baza raporturilor directe pe care le are, prin intermediul mandatarului, cu mandantul; in acest caz nu este vorba de o actiune directa propriu-zisa. In privinta actiunii directe a mandantului, legea nu mai face aceasta distinctie, conferind actiune directa si in lipsa autorizatiei de substituire, fiind fara relevanta practica existenta sau inexistenta raporturilor juridice dintre mandant si substituit.

In raporturile dintre mandatar si persoana substituita se aplica regulile mandatului.

d)       Pluralitatea mandatarilor

Daca imputernicirea a fost data printr‑un singur mandat mai multor mandatari, nu exista solidaritate intre ei decit daca solidaritatea s‑a stipulat in mod expres (art. 1543 Cod civil). Fiecare mandatar poate insa executa mandatul singur, daca nu s‑a prevazut altfel in contract.

Obligatiile mandantului

a)       Dezdaunarea mandatarului

Mandantul este obligat sa restituie mandatarului toate cheltuielile (sume avansate si alte cheltuieli necesare si utile) facute cu ocazia executarii mandatului (art. 1547 Cod civil). El nu poate refuza restituirea acestor cheltuieli chiar daca operatia in vederea careia a fost conferit mandatul nu a putut fi efectuata si nici sa ceara reducerea lor pe motiv ca ar fi fost exagerate, daca mandatarului nu i se poate imputa nici o culpa (art. 1548 Cod civil).

Mandantul trebuie sa plateasca si dobinzi la sumele avansate de mandatar; aceste dobinzi curg, fara punere in intirziere, din ziua cind mandatarul a facut plata (art. 1550 Cod civil).

De asemenea, mandantul suporta si pierderile suferite de mandatar cu ocazia indeplinirii mandatului, daca nu i se poate imputa vreo culpa (art. 1549 Cod civil); de exemplu paguba rezultata din accidentul intimplat cu ocazia diriguirii unor lucrari facute pentru mandant. Instantele trebuie sa aiba in vedere numai pagubele suferite de mandatar - fara culpa din partea sa - si care sint "ocazionate" - adica in conexiune (nu neaparat legatura cauzala) - cu activitatile desfasurate de mandatar in executarea mandatului, iar nu si alte pagube fara legatura cu executarea mandatului.

b)       Plata remuneratiei

Cind mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat sa plateasca suma stipulata (art. 1547 Cod civil), chiar daca operatia in vederea careia a fost conferit mandatul nu a putut fi efectuata. Numai culpa mandatarului in indeplinirea mandatului il poate scuti pe mandant (total sau in parte) de plata remuneratiei (art. 1548 Cod civil). Chiar daca mandatul a fost executat dupa expirarea termenului stipulat, dar mandantul se foloseste de actul incheiat, el este obligat sa plateasca remuneratia, considerindu‑se ca a renuntat implicit la termenul stipulat.

c)       Solidaritatea mandantilor

Cind mai multe persoane au numit un mandatar pentru o afacere comuna, fiecare dintre ele este raspunzatoare solidar pentru toate efectele mandatului. Solidaritatea este in acest caz legala (art. 1551 Cod civil).

d)       Dreptul de retentie al mandatarului

Printr‑o interpretare larga a notiunii de conexiune a datoriei cu lucrul (debitum cum re iunctum), se admite ca mandatarul poate retine lucrurile pe cre le‑a primit pentru mandant, pina la achitarea cheltuielilor facute pentru indeplinirea mandatului, intrucit creantele corelative sint prilejuite de acelasi raport juridic. Astfel fiind, dreptul de retentie se poate recunoaste si pentru garantarea altor creante ale mandatarului fata de mandant izvorite din raporturile de mandat.

B.       Efecte fata de terti

Raporturile dintre mandant si terti

Ca urmare a actelor incheiate de mandatarul (sau substituitul sau) reprezentant, intre mandant si terti se creaza raporturi juridice directe; in fapt tertul trateaza cu mandatarul, in drept contracteaza cu mandantul. Mandantul, desi absent, a fost reprezentat de mandatar; toate efectele legale active sau pasive ale actului incheiat de mandatar cu tertul se rasfring asupra mandantului; el devine personal creditorul, respectiv debitorul tertului ori titularului dreptului real dobindit prin actul incheiat, respectiv patrimoniul sau va suferi modificarea rezultind din instrainarea sau constituirea dreptului real in favoarea tertului ori prin stingerea unui raport obligational.

Mandantul nu va fi obligat prin contractul (actul juridic) incheiat de mandatar in limitele imputernicirii primite numai daca poate invoca o cauza de nevalabilitate, inclusiv intelegerea frauduloasa dintre mandatar si tert (fraus omnia corrumpit).

In schimb, actele incheiate de mandatar cu depasirea imputernicirilor primite (de exemplu acte de dispozitie in baza imputernicirii primite pentru acte de administrare) nu obliga pe mandant daca nu le‑a ratificat expres sau tacit (art. 1546 Cod civil); ratificarea valoreaza mandat si produce efecte retroactive intre parti si succesorii lor (inclusiv tertul cu care a contractat mandatarul) de la data incheierii actului, iar fata de (alti) terti de la data ratificarii. In lipsa ratificarii si daca nu poate fi invocata ideea mandatului aparent, actele excesive ale mandatarului obliga pe mandant numai in conditiile gestiunii de afaceri, ceea ce presupune (printre altele) dovada utilitatii pentru gerat (mandant) a actului incheiat si faptul ca, prin contractul de mandat, nu i s‑a interzis depasirea limitelor imputernicirii (gestiunea de afaceri nu se poate face decit "fara cunostinta" geratului, iar nu impotriva vointei lui - art. 987 Cod civil). Daca conditiile gestiunii de afaceri nu sint indeplinite (iar mandatarul a facut cheltuieli, plati sau a suportat alte consecinte ale depasirii imputernicirii), mandantul va putea fi actionat numai in limita imbogatirii (actio de in rem verso).

Daca mandantul "nu este indatorat pentru tot ceea ce mandatarul ar fi facut afara din limitele puterilor sale" (art. 1546 al. 2 Cod civil), evident ca el nu raspunde nici pentru actele sau faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (delicte civile) savirsite de mandatar cu ocazia indeplinirii mandatului care, in orice caz, sint "afara din limitele puterilor sale". Nu se pot aplica in acest caz dispozitiile privind raspunderea comitentului pentru faptele prepusului (art. 1000 al. 3 Cod civil), intrucit intre mandant si mandatar nu exista un raport de subordonare caracteristic raportului de prepusenie. In practica instantei supreme s‑a subliniat ca raportul de la comitent la prepus, prevazut de art. 1000 al. 3 Cod civil, presupune o continuitate si o permanenta de serviciu a prepusului pentru comitent; aceasta exclude raportul ce deriva din contractul de mandat, cind raspunderea o are numai mandatarul.

Raporturile dintre mandatar si terti

Intrucit mandatarul contracteaza in numele si pe seama mandantului, nu se creaza raporturi juridice intre el si tertii cu care contracteaza. Fata de mandatar actul incheiat in limitele imputernicirii nu produce efecte (de exemplu plata facuta pentru mandant, chiar daca ar fi fost in tot sau in parte nedatorata, nu stinge obligatia pe care o are mandatarul fata de accipiens); pe de alta parte, el nu raspunde de executarea obligatiilor asumate de tert fata de mandant.

In schimb, pentru actele sale excesive, mandatarul - obligat sa cunoasca limitele imputernicirii - este raspunzator fata de terti, in sensul ca este tinut sa le garanteze validitatea actelor, afara de cazul cind a dat tertilor posibilitatea de a lua cunostinta de intinderea imputernicirii (art. 1545 Cod civil). Daca tertii accepta sa contracteze cu mandatarul peste limitele mandatului, se presupune ca au luat asupra lor riscurile contractului incheiat in astfel de conditii.

I.1.3.       Incetarea contractului de mandat

In afara de cauzele generale de stingere a obligatiilor contractuale (de exemplu prin executare, prin expirarea termenului stipulat sau realizarea conditiei rezolutorii, prin imposibilitatea fortuita de executare datorita pieirii bunului destinat vinzarii sau altor cauze, prin rezolutiunea titlului mandatarului etc.), mandatul se stinge prin revocarea lui, prin renuntarea mandatarului si prin moartea, punerea sub interdictie ori insolvabilitatea sau falimentul uneia dintre parti (art. 1552 Cod civil). Aceste cauze particulare de incetare se explica prin faptul ca mandatul se incheie intuitu persoane si are la baza increderea reciproca dintre parti, iar daca aceste motivatii inceteaza, nici contractul nu mai poate fi mentinut.

A.      Revocarea mandatului

Mandatul este, in principiu, revocabil; mandantul poate revoca (denunta unilateral) mandatul oricind, chiar daca este cu termen, si poate sa‑l constringa pe mandatar de a‑i restitui procura (art. 1553 Cod civil). In caz de pluralitate de mandanti, revocarea se poate face numai prin consimtamintul tuturor.

Facultatea de revocare unilaterala (ad nutum), fiind de ordine publica, exista atit pentru mandatul cu titlu gratuit, cit si pentru cel cu titlu oneros; legea nu face nici o distinctie in aceasta privinta. Dar daca mandatul este cu titlu oneros, mandatarul poate cere o indemnizatie cind revocarea ar fi intempestiva sau abuziva. Iar in cazul mandatului in interes comun, daca mandantul nu si‑a rezervat facultatea de revocare unilaterala, va fi obligat la despagubiri, daca nu justifica o cauza straina exoneratoare sau culpa mandatarului care il determina sa revoce unilateral mandatul. Aceste din urma reguli sint aplicabile si daca in contractul de mandat s‑a prevazut o clauza de irevocabilitate, intrucit mandantul nu poate fi reprezentat de catre o persoana in care si‑a pierdut increderea.

Revocarea poate fi expresa sau tacita.

Revocarea expresa nu este supusa vreunei forme speciale, dar manifestarea de vointa trebuie sa fie neindoielnica.

Revocarea nu este opozabila tertilor, decit dupa ce a fost adusa la cunostinta lor. Pina la notificarea revocarii, mandantul va raspunde fata de tertii de buna credinta (mandat aparent), insa cu drept de regres contra mandatarului incorect (art. 1554 Cod civil).

Revocarea tacita poate fi dedusa din orice imprejurari (acte sau fapte) care vadesc neindoielnic intentia mandantului. Conform art. 1555 Cod civil, numirea unui nou mandatar pentru aceeasi operatiune juridica echivaleaza in mod implicit cu revocarea mandatarului precedent, din ziua cind s‑a notificat acestuia numirea noului mandantar (chiar daca acesta din urma nu accepta oferta de mandat sau contractul este nul).

Revocarea - atit expresa, cit si tacita - produce efecte numai pentru viitor si poate fi totala sau partiala (de exemplu mandatul dat pentru vinzarea casei si autoturismului se revoca in privinta casei).

B.       Renuntarea mandatarului

Fara deosebire dupa cum mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, mandatarul poate renunta la mandat, notificind mandantului renuntarea sa; insa el va raspunde daca renuntarea sa este de natura sa pagubeasca pe mandant, afara de cazul cind dovedeste ca executarea in continuare a mandatului i‑ar fi pricinuit lui insusi o paguba insemnata (art. 1556 Cod civil).

Posibilitatea renuntarii - fiind si ea de ordine publica - nu poate fi inlaturata printr‑o clauza contractuala, dar poate fi conditionata de un termen de preaviz.

C.      Moartea uneia din parti

De regula, mandatul inceteaza prin moartea mandatarului sau mandantului (art. 1552 pct. 3 Cod civil).

Cu toate acestea, in caz de moarte a mandatarului, mostenitorii lui trebuie sa‑l instiinteze pe mandant si pina atunci sa continue indeplinirea mandatului, efectuind actele necesare apararii intereselor acestuia (art. 1559 Cod civil), daca au avut cunostinta de existenta si persoana mandantului.

In caz de deces al mandantului, mandatarul este tinut sa termine operatiunea daca intirzierea ar provoca pagube mostenitorilor mandantului (art. 1539 al. 2 Cod civil); daca nu a avut cunostinta de deces, actele incheiate cu tertii de buna credinta ramin valabile.

Dupa moartea mandantului, obligatia mandatarului de a da socoteala se executa fata de mostenitorii defunctului; de exemplu daca in baza unei clauze de imputernicire (procura) mandatarul a ridicat (in timpul vietii titularului) sume de bani din depunerile facute de defunct la CEC sau alta unitate bancara, el este obligat sa dea socoteala mostenitorilor, daca nu dovedeste ca mandatul a fost dublat de un alt act juridic care anihileaza obligatia de a da socoteala (de exemplu donatie).

Dispozitiile legale referitoare la incetarea mandatului prin deces nefiind imperative, partile pot stipula in contract o clauza derogatorie, stabilind conditiile in care executarea contractului continua dupa moarte; de exemplu se poate conveni continuarea mandatului avind un obiect determinat post mortem mandantis, in masura in care nu se contravine regulilor imperative (de exemplu celor referitoare la rezerva succesorala). Mostenitorii au dreptul de a revoca mandatul, asa cum pot hotari si continuarea mandatului.

D.      Alte cauze de incetare

Punerea sub interdictie, insolvabilitatea si falimentul (lichidarea judiciara in terminologia Legii nr. 64/1995) mandantului sau mandatarului fac ca mandatul sa inceteze. In general, orice imprejurare provocind o incapacitate pune capat mandatului (inclusiv incetarea existentei unei persoane juridice), intrucit normele privind incapacitatea si reprezentarea legala a incapabililor se opun continuarii mandatului.

E.       Efectele incetarii mandatului

In caz de incetare a mandatului din orice cauza (nu numai prin revocare, cum prevede art. 1553 Cod civil), mandatarul este obligat sa restituie mandantului procura primita (daca este cazul) si sa‑i predea orice alte acte (hotariri judecatoresti, titluri de proprietate etc.) sau bunuri primite in cursul executarii mandatului.

Dupa incetarea mandatului, mandatarul nu mai poate actiona in numele si pe seama mandantului, cu exceptia prevazuta de art. 1539 al. 2 Cod civil.

Daca mandatarul nu a cunoscut cauza care determina incetarea mandatului (de exemplu moartea mandantului, numirea unui alt mandatar etc.), actele incheiate de el sint valabile si executorii in privinta tertilor de buna credinta (art. 1557-1558 Cod civil).

De altfel, contractele incheiate cu tertii de buna credinta sint valabile si opozabile mandantului (in conditiile mandatului aparent), chiar daca mandatarul ar fi cunoscut cauza de incetare a mandatului (art. 1154 combinat cu art. 1558 Cod civil), mandantul fiind vinovat de incredintarea puterii de reprezentare unei persoane care abuzeaza de ea.