Managementul macroeconomic. Rolul statelor in relatiile economice internationale

Managementul macroeconomic. Rolul statelor in relatiile economice internationale

O caracteristica esentiala a relatiilor economice internationale o constituie interventia statelor in desfasurarea acestora. Se poate ca in ultimele trei-patru decenii in domeniul relatiilor economice internationale s-a mentinut si uneori s-a accentuat chiar interventia statelor, mai ales sub incidenta unor factori ca: criza energetica, criza de materii prime, cresterea inflatiei, a instabilitatii financiar-monetare, accentuarea dezvoltarii inegale a statelor lumii.

O problema importanta, fundamentala, careia i se acorda o atentie prioritara este aceea a balantei comerciale. 

Dezechilibrele mari intervenite in balantele majoritatii tarilor lumii au determinat o interventie din ce in ce mai accentuata a acestor state in ceea ce inseamna derularea relatiilor exterioare. In unele tari socialiste sau in curs de dezvoltare interventia statelor s-a concretizat in existenta monopolului asupra relatiilor economice externe ale tarilor respective. Potrivit acestora, statul detine prin lege dreptul exclusiv de a asigura prin intermediul unor organisme economice proprii, operatiunile de import si export. In cazul tarilor cu economie de piata, statul foloseste un arsenal foarte diversificat de interventii in domeniul relatiilor economice internationale.

Dezvoltarea relatiilor economice internationale are ca obiectiv satisfacerea tuturor partenerilor comerciali, ceea ce presupune respectarea mai multor principii:

n   principiul egalitatii in drepturi a statelor lumii;

n   principiul avantajului reciproc;

n   respectarea suveranitatii si independentei nationale a statelor partenere.

Egalitatea in drepturi a statelor lumii se realizeaza prin acordarea de catre acestea a clauzei natiunii celei mai favorizate. Aceasta clauza consta in faptul ca statele semnatare ale unor acorduri in care este inclusa si aceasta clauza isi ofera reciproc toate avantajele comerciale pe care le acorda sau le vor acorda in viitor tarilor terte. Aceste avantaje au in vedere domeniul taxelor vamale, eliberarea licentelor de import, export, dreptul de a exercita acte si fapte de comert pe teritoriul celeilalte tari.

Aceasta clauza poate fi acordata in cadrul bilateral prin care aceste tari isi acorda reciproc tratamentul natiunii celei mai favorizate in baza unor acorduri bilaterale sau intr-un cadru multilateral prin intermediul unor acorduri GATT (OMC).

Aceasta clauza apare in practica sub doua forme:

a.   neconditionata ("principiul egalitatii") - presupune ca privilegiile si avantajele comerciale pe care una din partile semnatare le acorda tarilor terte, sa se extinda in mod automat si gratuit si asupra celuilalt semnatar al acordului, indiferent de conditiile in care au fost sau vor fi acordate tarilor terte privilegiile sau avantajele respective;

b.   conditionata ("principiul compensatiei") - presupune ca se vor extinde automat si gratuit asupra unei tari semnatare a acordului numai acele avantaje si privilegii pe care celalalt stat semnatar le acorda sau le va acorda tarilor terte fara nici un fel de compensatie din partea ultimelor. Pentru extinderea asupra unui stat semnatar a privilegiilor acordate tarilor terte contra unei compensatii, statul semnatar respectiv trebuie la randul lui sa acorde privilegii si avantaje corespunzatoare.

In domeniul relatiilor economice internationale, exista numeroase derogari de la clauza natiunii celei mai favorizate, dintre care mentionam  pe cele datorate uniunilor vamale si pe cele care sunt consecinta sistemului generalizat de preferinte reciproce si nediscriminatorii.