Management general

Cuprins

1 Conceptul de management

2 Istoricul conducerii

Teoria managementului, scoli de conducere

4 Managerii, roluri si aptitudini

OBIECTIVE

Cunoasterea conceptelor de baza, management si manageri;

Constientizarea impactului pe care il are managementul asupra performantelor organizatiei;

Prezentarea evolutiei si a principalelor abordari in teoria managementului;

Cunoasterea abilitatilor cerute managerilor si constientizarea nevoii de pregatire in management.

1.1. Conceptul de management

Managementul explica de ce o tara este bogata, iar alta este saraca.

Richard Farmer

Etimologie:

manus (lat.) - mana  to manage (engl.) - a administra, a conduce

manager - conducator

management - conducere

Management = conducerea activitatilor umane

Managementul s-a impus in sfera economica in ultimii 50 de ani, ca vector al inovatiei si progresului.

Managementul se manifesta in toate domeniile vietii economico-sociale: in afaceri, politica, armata, justitie, cultura, invatamant, administratie, sanatate etc., asigurand coordonarea activitatilor umane in vederea realizarii unor obiective. Rolul sau este de a asigura conexiunea si unitatea actiunilor desfasurate in colectiv, de a le coordona in conformitate cu cerintele intregului sistem.

Cele expuse mai sus subliniaza ca managementul se refera la colective umane (Fig.1), conducand la o definitie simpla:

Atingerea unor obiective prin intermediul altor oameni.

Alte definitii date managementului:

Management inseamna a planifica, a organiza, a comanda, a coordona, a controla. H. Fayol)

Managementul este arta de a sti exact ce trebuie facut cat mai bine si mai ieftin. (F.W.Taylor)

Managementul este procesul constient prin care actiuni individuale si de grup sunt coordonate pentru realizarea telurilor organizatiei (W. J. Duncan)

Managementul desemneaza un sistem de principii, de cerinte, reguli si metode de conducere, precum si talentul de a le aplica. (V. Cornescu)

1.2 Istoricul conducerii

Conducerea este o activitate cu veche traditie, a aparut odata cu colectivitatile umane organizate, fiind asociata muncii cu caracter social. Exercitarea ei a evoluat in timp, odata cu dezvoltarea societatii.

In campul economic, semnificative sunt schimbarile ce s-au produs in epoca moderna, incepand din secolul al XVIII-lea. Se delimiteaza urmatoarele trei etape in evolutia conducerii: conducerea empirica, inceputurile conducerii stiintifice, conducerea stiintifica.

Conducerea empirica - este caracteristica societatii mai putin evoluate, cuprinzand si inceputurile capitalismului. Elementele ei distinctive sunt:

rezolvarea problemelor pe baza intuitiei, a experientei si rationamentelor;

conducerea este realizata de catre patron.

Inceputurile conducerii stiintifice (sfarsitul secolului XIX - inceputul secolului XX) este cea de-a doua etapa in evolutia conducerii, avand urmatoarele caracteristici de baza:

incep sa fie folosite metode si tehnici de conducere;

profesionalizarea conducerii - exercitarea ei de persoane desemnate sa rezolve problemele specifice conducerii.

Complexitatea tot mai mare a problemelor puse de practica a dus la dezvoltarea unor metode stiintifice de conducere, care sa permita optimizarea actiunilor si imbunatatirea rezultatelor. Mai multi cercetatori si intreprinzatori au contribuit prin studiile intreprinse la dezvoltarea teoriei cu privire la conducerea activitatii economice, remarcabile fiind contributiile lui Henry Fayol si Frederic Taylor (pionierii conducerii stiintifice, potrivit opiniei generale).

Dezvoltarea industriei, complexitatea tot mai mare a problemelor productiei industriale au impulsionat cercetarile in domeniul conducerii, crearea unor noi concepte si metode favorizand aparitia stiintei conducerii, in anii '30 ai secolului trecut. Stiinta conducerii este o teorie ce formuleaza principii, reguli si metode de conducere a caror aplicare duce la imbunatatirea actiunilor umane. Aparitia stiintei conducerii a facut posibila trecerea la conducerea stiintifica - ultima etapa in procesul evolutiv al conducerii activitatilor economice.

Conducerea stiintifica (management, in engl.) defineste o abordare noua a problemelor puse conducerii in organizatiile economice: are ca element distinctiv utilizarea larga a principiilor, metodelor si tehnicilor stiintifice de conducere.

1.3. Teoria managementului, scoli de conducere

Stiinta conducerii s-a dezvoltat in stransa legatura cu practica: pornind de la problemele puse de existenta organizatiilor si de la manifestarile concrete ale conducerii, stiinta conducerii sintetizeaza si generalizeaza experientele pozitive, prin formularea unor legi si principii de conducere, si elaboreaza metode si tehnici a caror aplicare contribuie la cresterea eficientei conducerii.

Aceasta caracteristica a managementului este subliniata de cunoscutul specialist Peter Drucker: intrebat daca el a inventat managementul, Peter Drucker a raspuns ca "The Practice of Management" (Practica managementului), cartea pe care el a scris-o, le-a oferit oamenilor posibilitatea sa invete sa conduca, ceea ce pana atunci numai cateva genii o puteau face. A fost creata o disciplina, astfel incat managementul sa devina un proces deliberat.

Managementul (stiintific) nu se rezuma la o simpla aplicare a elementelor furnizate de stiinta conducerii, complexitatea si diversitatea situatiilor impune un efort creator de adaptare a metodelor stiintifice la particularitatile domeniului condus. Asadar conducerea stiintifica inseamna mai mult decat un arsenal de metode stiintifice: exercitarea ei cu rezultate pozitive depinde de aptitudinile managerilor, de talentul lor de a aplica cunostintele la conditiile concrete ale fiecarei situatii.

Managementul este, in acelasi timp, stiinta si arta.

Managementul, ca teorie stiintifica, are un caracter complex, multidisciplinar, cuprinzand concepte si metode din domenii variate: stiinte economice si tehnice, matematica, psihologie si sociologie, drept etc.

Aceasta viziune asupra managementului organizatiei este caracteristica abordarilor moderne bazate pe aplicarea teoriei sistemelor in management. In literatura de specialitate abordarea sistemica apare ca o etapa evoluata in dezvoltarea stiintei conducerii, deosebindu-se de alte curente de gandire ce s-au manifestat in acest domeniu. Situatia sintetica a acestor curente, numite de specialisti si scoli de management, este redata in Tabelul 1.

Scoli de management

Tabelul 1

Evolutia spectaculoasa a teoriei managementului, subordonata conceperii unor sisteme de conducere eficiente, adaptate particularitatilor productiei, a dus la multiplicarea disciplinelor care abordeaza problemele variate ale conducerii activitatilor umane. De la primele teorii, aparute la inceputul secolului trecut sub genericul inginerie industriala si apoi management industrial, s-a ajuns la zeci de discipline care prezinta problematica managementului, diferentiate dupa tipul organizatiilor la care se refera, dupa domeniile de activitate/ subsistemele prezentate sau elementele ce caracterizeaza activitatea  etc.

Managerii, roluri si aptitudini

Calitatea managementului si implicit rezultatele obtinute de organizatie depind de manageri. Conceptul de manager desemneaza persoanele care ocupa posturi de conducere.

Managementul este realizat la toate nivelurile unei organizatii, nu doar de cei care au inclus cuvantul manager in denumirea functiei lor: sefii de sectie si de birou, maistrii etc. au functii de conducere, deosebite prin sarcinile, autoritatea si responsabilitatile atribuite.

Ocupantii posturilor de conducere exercita in mod permanent activitati manageriale (previziune, organizare, antrenare, control, luarea deciziilor) referitoare la procesele conduse. Atributiile si responsabilitatile managerilor sunt diferite in functie de domeniul condus si de nivelul ierarhic. Reglementarea clara a acestora se face prin documentele oficiale care descriu structura organizatorica a firmei (aspecte dezvoltate in 5); performantele managerilor depind de aceste reglementari, de factori organizatorici, dar mai ales de competentele si abilitatile lui manageriale.

Abilitati manageriale - insusirile necesare exercitarii functiilor de conducere.

Figura 3 reda schematic abilitatile manageriale, grupate in trei mari categorii: calitati profesionale, calitati psihosociale si calitati morale.

Calitatile profesionale se refera in primul rand la cunostintele managerului, atat privind domeniul condus cat si managementul. Structura cunostintelor difera cu nivelul ierarhic, ponderea cunostintelor de management crescand cu nivelul ierarhic. Astfel, la niveluri inferioare (maistru, de exemplu) pregatirea de specialitate in domeniul condus este un avantaj net. Pentru un manager situat la un nivel mai inalt, acest avantaj este mai putin important: managerii coordoneaza activitati variate fara a fi specialisti in toate domeniile pe care le controleaza. Pentru acestia sunt esentiale competentele specifice in management.

Competentele manageriale se dobandesc prin educatie formala si prin experienta, ambele cai fiind importante pentru dezvoltarea abilitatilor manageriale.

Nu este important cat de mult stii, ci cum poti aplica ceea ce stii in practica.

De mare importanta pentru calitatea actului managerial este capacitatea conducatorului de a gasi solutii noi: managerul creeaza in permanenta situatii noi, noi perspective pentru intreprindere si solutii pentru problemele aparute. El trebuie sa fie creativ, accentul pus pe dezvoltarea si stimularea creativitatii, a spiritului antreprenorial, fiind una dintre problemele careia i se acorda o mare atentie in prezent.

Termenul " antreprenor", introdus de economistul J.B.Say cu secole in urma, este folosit cu sensul de orientare spre nou, deschidere spre schimbare. Asociat managerilor (antreprenori) si organizatiilor (antreprenoriale), el defineste o trasatura distinctiva, un comportament caracterizat prin accentul pus pe inovare, pe valorificarea unor oportunitati [DRU93, p.24].

Materializarile comportamentului antreprenorial sunt multiple, presupune realizarea unei firme, a unei schimbari, a unui proiect.

Un alt factor critic de succes este capacitatea managerului de a dezvolta relatii umane eficiente: comunicarea, munca in echipa, motivarea personalului sunt aspectele psihosociale ale managementului de care depind performantele economice ale organizatiei. Termenii utilizati obisnuit pentru conducere, in acest context, sunt leading (leadership), respectiv lider. Materializarile sale sunt multiple, presupune realizarea unei firme, a unei schimbari, a unui proiect.

Etimologie:

to lead (engl.) - a conduce, a indruma, a ghida, a determina, a calauzi

Termenul leadership a preocupat constant specialistii in management, neajungandu-se inca la un consens privind definirea sa. In literatura de specialitate se intalnesc peste 130 de definitii [BUR82], dintre care amintim:

Influenta pe care anumiti indivizi o exercita asupra atingerii obiectivelor altora, intr-un context organizational. (Gary Johns)

Procesul de creare a unei viziuni pentru altii si puterea de a transforma viziunea in realitate. (Vijay K. Verna)

Capacitatea si/ sau actul de a conduce. (Random House Dictionary)

In acceptiunea sa initiala, leadership defineste un proces de orientare a unui grup prin mijloace in principal necoercitive, iar liderul este persoana care are aceasta calitate. Intr-un sens mai larg, liderul este managerul caracterizat prin spirit vizionar si capacitatea de a convinge oamenii si de a le atrage sprijinul.

In toate domeniile de activitate liderul are un rol important si aduce beneficii semnificative grupului/ organizatiei pe care o reprezinta. Un exemplu sugestiv in acest sens poate fi cel din sfera politicului: o formatiune politica poate castiga simpatia si votul cetatenilor datorita charismei liderului ei. In mod similar, un lider aflat in fruntea unei companii, poate fi cel care, prin viziune si comportament, prin actiunile sale, poate determina imbunatatirea performantelor organizatiei respective. Asadar, in cadrul unei companii, este ideal ca managerii sa aiba calitati de lider, pe langa investirea formala cu responsabilitati de conducere.

Manifestarea leadershipului intr-o organizatie se face prin modul direct de comunicare si comportament pe care il are un manager fata de subalternii sai Se poate spune ca leadership-ul este procesul care transforma managementul in arta: managerii nu trebuie sa se rezume la postura de administratori ai resurselor organizatiei, ci trebuie sa fie lideri adevarati pentru a ajunge la succes. Aceasta idee este ilustrata si in schema din Fig.4, care evidentiaza relatia leadership-management.

Fig.4 Balanta manager-lider (Sursa: Eicher, P.J)

Succesul in management depinde de abilitatile de lider ale managerilor. Fiecare post de conducere reclama, intr-o masura mai mare sau mai mica, abilitati de lider, iar dezvoltarea acestora constituie in prezent o problema centrala in cadrul preocuparilor pentru formarea managerilor.

Studii de anvergura, realizate de profesorul american Warren Bennis (psiholog, sociolog si economist) pornind de la carierele a peste 150 de personalitati de mare calibru din lumea afacerilor, subliniaza ca liderii care au ramas in istorie au avut o foarte clara viziune asupra scopului ce trebuie atins si capacitatea de a transfera acest scop intregii organizatii. Acest mod de conducere este azi esential pentru succesul organizatiilor, avand in vedere frecventa mare a schimbarilor necesare pentru a se adapta la conditiile noi de mediu. Teoriile moderne cu privire la management inscriu leadership-ul printre factorii ce determina crearea unei atitudini favorabile schimbarii in intreaga organizatie si implicarea intregului personal la realizarea proiectelor de schimbare. In aceste actiuni, este esentiala participarea activa, entuziasta a conducerii si mai ales nevoia de a comunica, a comunica, a comunica, in asa fel incat sa se asigure dinamizarea procesului si atragerea sprijinului angajatilor.

Competentele manageriale se dobandesc prin educatie formala si prin experienta, ambele cai fiind importante pentru dezvoltarea abilitatilor manageriale.

"Ceea ce au in comun toti managerii eficienti este practica", afirma P. Drucker, subliniind importanta experientei in activitatea manageriala. Mai numeroase sunt comentariile din literatura de specialitate ce sustin necesitatea pregatirii managerilor, problema careia organizatiile moderne ii acorda o mare atentie. Formele de instruire sunt variate si au ca scop nu doar prezentarea de principii si metode de conducere, ci mai ales dezvoltarea unor abilitati manageriale. Acest ultim obiectiv a devenit prioritar in conditiile actuale, determinand schimbari majore in modul de realizare a instruirii in management, indiferent de cadrul in care ea se realizeaza (in organizatie sau in mediile academice).

In concluzie, succesul in management depinde de calitatile managerilor. Desi se vehiculeaza frecvent ideea ca aceste calitati sunt native, cercetarile realizate in ultima jumatate de secol demonstreaza ca ele pot fi dezvoltate, ca succesul in management este strans legat de antrenarea si formarea in timp a calitatilor de conducere. Managerii buni pornesc in activitate cu talentele lor native, dar in functie de experientele traite, de succesele sau insuccesele obtinute, isi perfectioneaza modul de actiune.

Bibliografie selectiva

[POP04] POPESCU, M. s.a. - Management. Ed. Infomarket, 2004

[ANT00] ANTONOAIE, N. s.a. - Managementul firmei. Ed. LEDA, Constanta, 2000

[COL93] COLE, G.A. - Management. Theory and Practice. Ed. D.P Publication Ltd, London W128AW

[DRU54] DRUCKER, F.P. - The practice of management. Harper & Row Publishers, New York, 1954

[DRU93] DRUCKER, P. - Inovatia si spiritul antreprenorial. Ed. Academiei Bucuresti, 1993

[DUN83] DUNCAN, J.W - Management. Random Haose Business Division, 1983

[GHE94] GHEORGHIU, A. - Liderul se naste sau devine? Pretul succesului, oct. 1994

[MIH00] MIHALCEA, R., ANDRONICEANU, A. - Management. Ed. Economica, Bucuresti, 2000

[NIC95] NICOLESCU, O., VERBONCU, I. - Management. Ed. Economica, Bucuresti, 1995

[PEL93] PEEL, M. - Introducere in management. Ed. Alternative, 1993

[ZIG98] ZIGLAR, Z., SAVAGE, J. - Performante deosebite. Businesstech International Press, 1998

[ZOR94] ZORLENTAN, T., BURDUS, E., CAPRARESCU, G. - Managementul organizatiei. Ed. Holding Report

EICHER, P.J., Leader-Manager Profile, www.hrdq.com/products/leadermanagerprofile.htm)

Autoevaluare

Geneza si semnificatia termenului management. Cum interpretati sintagma management stiintific?

Comentati afirmatia: Managementul s-a impus ca vector al inovatiei si progresului.

Explicati, raportandu-va la evolutia conducerii, factorii care au dus la aparitia stiintei conducerii.

Precizati principalele caracteristici ale stiintei conducerii.

Explicati afirmatia: managementul este stiinta si arta.

Care au fost curentele de gandire in management? Precizati elementele lor distinctive.

Precizati abilitatile cerute unui manager. Explicati in ce consta pregatirea profesionala a managerului si cum trebuie realizata instruirea pentru a se ajunge la eficienta.

Interpretati urmatoarea afirmatie: Credeam ca a conduce o firma este ceva echivalent cu a dirija o orchestra simfonica. Acum am aflat insa ca este ceva mult mai apropiat de jazz (Warren Bennis). Ce calitate este esentiala, in acest context, pentru succesul in management?

Cu ce sens se folosesc conceptele de lider si leadership? Trebuie managerii sa fie lideri? Trebuie liderii sa fie manageri? La care dintre cele doua intrebari raspunsul este afirmativ?