Management European - Italia, Spania, Tarile Scandinave

Ministerul Educatiei si Cercetarii

Universitatea Transilvania Brasov

Facultatea de Stiinte Economice

Management European

Italia,Spania,Tarile Scandinave

Managementul in Italia

Dupa cel de-al doilea razboi mondial,Italia,ca unul dintre membrii grupului G7,a devenit una dintre tarile puternic industrializate ale lumii.Ea prezinta insa unele particularitati fata de celelalte tari europene dezvoltate.

Chiar dupa unificarea Italiei intr-un stat independent,exista inca o serie de diferente in interiorul acesteia care au influentat si influenteaza cultura afacerilor.Contrastul dintre nord si sud din punct de vedere economic si cultural,persistenta unui mare sector public industrial pe langa intreprinderile private,influenta multinationalelor asupra domeniului economic sau numarul relativ mare de intreprinderi mici si mijlocii sunt particularitati care creeaza o anumita specificatie managementului italian.

In contextul italian functioneaza trei mari categorii de firme: grupul marilor companii private,intre care Fiat,Pirelli si Olvetti,companiile holding proprietate de stat si un numar mare de intreprinderi mici si mijlocii.

Micile intreprinderi reprezinta in Italia o pondere foarte mare,ca urmare a traditiei de a dezvolta mici afaceri intai in agricultura,apoi si in domeniul serviciilor si chiar in activitatiileindustriale.Aceasta dezvoltare a intreprinderilor mici s-a realizat in contextul reducerii personalului din marile intreprinderi.Diminuarea numarului de angajati in marile intreprinderi a determinat salariatii sa-si gaseasca alte oportuntati chiar mai slab platite.

In nordul Italiei exista mari zone unde numarul intreprinderilor mici a crescut foarte mult.Numerosi specialisti recunosc faptul ca micile intreprinderi constituie "motorul" economiei italiene.Intreprinderile mici reprezinta o componenta a unui intreg sistem,care cuprinde un grup de intreprinderi dintr-o zona geografica,specializate in diferite domeniiale unui proces de producttie.

O caracteristica a intreprinderilor italiene,indiferent daca sunt mari sau mici,consta in promovarea relatiilor de tip familial.Astfel de relatii sunt caracteristice desigur intreprinderilor mici,dar marile intreprinderi sunt,in general,in proprietatea unor familii care le-au creat si care inca detin majoritatea actiunilor si care inca ocupa pozitii inalte in cadrul acestora. Caracteristica familiala a intreprinderilor italiene este intr-o oarecare contradictie cu individualismul managerilor italieni,care in unele situatii poate conduce la o serie de crize si disensiuni in cadrul organizatiei.

Managementul din intreprinderile italiene a fost totusi influentat de modelul de management din S.U.A.,admiratia pentru rezultatele inregistrate de catre companiile americane este vizibila si prin extinderea scolilor de afaceri din Italia,precum si prin faptul ca un numar mare de manageri italieni sunt posesori ai unei diplome MBA.

Managementul in Spania

Din punct de vedere economic Spania a cunoscut o dezvoltare spectaculoasa in ultimii 30 de ani,ea inregistrand printre cele mai inalte rate de crestere dintre tarile dezvoltate.Actualmente,Spania este considerata a cincea producatoare de automobile din lume,iar turismul a cunoscut o dezvoltare atat calitativa,cat si cantitativa.

Managementul intreprinderilor spaniole a fost influentat de o serie de particularitati ale dezvoltarii economiei,intre care dezvoltarea inegala a diferitelor regiuni,dependenta de tehnologiile din strainatate,dependenta in sectoarele cheie de investitiile straine.

In contextul spaniol managementul intreprinderilor nu are un caracter omogen datorita mai multor factori printre care:

dezvoltarea inegala atat din punct de vedere economic,cat si politic;

diferentele care exista intre diferite sctoare de activitate,ca urmare a ritmurilor diferite de dezvoltare ale acestora;

in ceea ce priveste gradul de marime al intreprinderilor,in Spania majoritatea salariatilor sunt incadrati in intreprinderi mici si mijlocii,ceea ce determina o orientare catre satisfacerea cerintelor regionale,catre un stl de management paternalist;

statul,direct sau indirect,joaca un rol important in dezvoltarea economica de ansamblu a Spaniei.

In general,se poate aprecia ca ritmul de crestere a economiei spaniole de dupa anii 60 nu a avut aceeasi corespondenta si in perfectionarea managementului de la nivelul firmelor.Aceasta a condus la nevoia de a cauta noi modele organizationalesi de management care sa se constituie intr-un factor de influenta favorabil asigurarii flexibilitatii intreprinderilor si utilizarii eficiente a fortei de munca din cadrul acestora.

Ultimele cercetari,intre care cele ale lui A.Adersen,au scos in evidenta faptul ca intreprinderile spaniole sunt din anumite puncte de vedere eficiente,mai ales prin prisma costurilor,dar din punct de vedere managerial se impune inca gasirea unor alternative privind modele mai eficiente.

Managementul in tarile scandinave

Caracteristica principala a acestui model o reprezinta participarea comuna a guvernului,organizatiilor si angajatiilor la realizarea obiectivelor social-democratiei de a reduce diferentele din domeniul salarizarii,mai ales dintre barbati si femei,de a reduce somajul si de a creste productivitatea si profitul.

Scandinavia cuprinde numai Norvegia,Suedia,Danemarca,Finlanda si Islanda.Din punct de vedere economic,Danemarca se remarca mai ales prin afacerile din domeniul agricol,Norvegia este mare producatoare de energie,de petrol si o forta europeana in domeniul pescuitului,in timp ce Suedia are cea mai diversificata structura industriala dintre cele trei tari.

Pe plan politic,tarile scandinave pot fi caracterizate ca natiuni social-democrate,cu puternice influente din partea partidelor laburiste si a sindicatelor mai ales in secolul XX.

Din punct de vedere social,tarile scandinave se remarca mai ales prin crearea unui model institutional unic,mai ales in Suedia si Norvegia,prin care se urmareste "garantarea egalitatii tuturor cetitenilor la un standard de viata decent".

Dintre toate modelele care stau la baza "modelului scandinav" poate cea mai semnificativa este cea de "egalitate".Asa cum multa vreme americanii au fost fascinati de eficienta muncii in grup in cadrul intreprinderilor japoneze,cei care au cunoscut tarile scandinaveau putut observa vocatia locuitorilor acestor tari de a se bucura de viata la locul de munca si in afara acestuia.Diferentele dintre cultura muncii deriva dintr-o serie de factori geografici,climaterici,demografici,istorici si economici.

Inspre un "management scandinav"

G.Hofstede scoate in evidenta rezultatele obtinute de o firma de consultanta din S.U.A.,care a analizat procesul de luare a deciziilor intr-o mare corporatie din Scandinavia.Aceasta firma critica modul de luare a deciziilor ca fiind mai mult"intuitiv",bazat pe consens,spre deosebire de situatia din intreprinderile americane,in care luarea deciziilor se face rapid si pe baza de fapte concrete.Concluzia finala a fost ca deciziile trebuie luate an functie de particularitatiile contextuale,tinand seama de diferentele culturale.

Managementul din tarile scandinave difera de managementul din alte tari din mai multe puncte de vedere,dar se pune problema in cemasura se individualizeaza ca un sistem aparte si daca poate fi aplicat si in alte tari.

In elucidarea particularitatilor managementului scandinav,un rol important l-a avut studiul intreprins de catre Sjoborg in 1985,in randul a 100 de manageri de nivel superior din Danemarca,Norvegia si Suedia,manageri care aveau in subordine aproximativ 600.000 de angajati.Pe baza raspunsurilor date de catre manageri,el ajunge la concluzia ca se poate vorbi de un stil caracteristic de "management scandinav".In cadrul acestuia, managerul considera ca intre principalele roluri pe care trebuie sa le indeplineasca sunt cele de capitan,colector de informatii,mediator,decident si persoana care exercita influenta.Pentru managerii scandinavi,cea mai importanta sarcina consta in selectia personalului,antrenarea,motivarea si stimularea acestuia la realizarea obiectivelor organizatiei.