Managementul operativ al producȚiei industriale

MANAGEMENTUL OPERATIV AL PRODUCȚIEI INDUSTRIALE

Considerații teoretice privind conceptul de management operativ al producției

industriale.

Managementul operativ al producției industriale este o componenta a managementului firmei industriale și reprezinta un proces de stabilire conștienta și de realizare a obiectivelor derivate cu ajutorul celor cinci funcții manageriale in domeniul fabricarii produselor, pregatiri producției, controlului tehnic de calitate, activitaților auxiliare și de deservire, utilizand in mod eficient resursele umane, materiale, tehnologice, informaționale și financiare ale firmei.

Abordarea sistemica a firmei permite tratarea managementului operativ al producției industriale prin analiza elementelor sale constructive și anume:

componentele sistemului, formate la randul lor elaborarea programelor de producție, lansarea in fabricație și controlul indeplinirii programelor de producție.

variabilele sistemului, clasificate in variabile de intrare, variabile de ieșire, variabile perturbatoare, variabile de comanda;

obiectivele sistemului de management operativ al producției industriale , structurate in obiective fundamentale, derivate și corolare (reducerea cheltuielilor de producție).

In prezent sfera de cuprindere a managementului operativ al producției industriale se largește și include ansamblul acțiunilor privind primirea comenzilor, optimizarea structurii sortimentale, elaborarea programelor, lansarea comenzilor, evidența și controlul indepliniri sarcinilor programate, reglementarea operativa a desfașurarii procesului de fabricație in raport cu obiectivele și schimbarile intervenite pe parcurs.

2 Programarea producției industriale.

Programarea operativa a producției industriale consta in organizarea desfașurarii ritmice a procesului de producție in vederea fabricarii și livrarii produselor in cantitați și la termenele stabilite de comun acord cu furnizorii, ținand cont de resursele materiale, financiare și umane ale firmei. Acest gen de activitate se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi : se bazeaza pe programul de producție in care producția se prognozeaza pe perioade de timp scurte, se ocupa de detalii respectiv de toate amanuntele care condiționeaza producția curenta, este flexibila adaptandu-se operativ la cerințele și condițiile specifice producției in vederea obținerii produsului finit.

Programarea operativa a producției este un flux de informații, in sens descendent, fiind urmata de un control sistematic al realizarii activitaților. La nivel de firma ea este o activitatea complexa care cuprinde un numar mare de lucrari de executat și urmarește coordonarea activitații atat a compartimentelor tehnice, cat și economice cu referire la determinarea in detaliu a reperelor sau a loturilor ce urmeaza a fi executate intr-o anumita perioada. Acest aspect de activitați este denumit in literatura de specialitate anglo - saxona sheduling, iar in cea franceza ordonamecent.

Pentru a realiza o programare corespunzatoare a producției sunt necesare informații despre: activitatea de planificare a producției cu referire la capacitațile de producție existente; perioada pentru care se face programarea producției; activitatea de pregatire tehnica și tehnologica a producției; activitatea de desfacere și relațiile cu furnizori; activitatea de intreținere - reparații, etc. Informațiile primite sunt prelucrate conform organigramei firmei, pentru a fi valorificate in mod corespunzator.

Abordarea sistemica a structurii organizatorice a firmei determina existența sistemului programarea producției industriale, definit de o serie de caracteristici și anume: componentele, variabilele, starile, activitațile, evenimentele, informațiile restricțiile, obiectivele, variabilele, deciziile și metodele de actualizare. Componentele acestui sistem sunt: executanții individuali și colective de meseriași și specialiști diferiți, factori materiali de producție, utilaje, energie, etc. Intre aceste componente rolul principal revine executantului. Starea subsistemului caracterizata la un moment dat t, exprima printr-un vector de stare, S(t) iar activitațile din cadrul subsistemului constau din modificari asupra starii componentelor pentru ca acesta sa devina cat mai rațional posibil.

In principiu, deosebim programarea produselor și programarea reperelor, cu precizarea ca produsele nu pot fi realizate fara existența cantitativa și calitativa a reperelor ce compun respectivul produs. Restricțiile subsistemului se refera in general la limitarea unor componente, iar obiectivele constau in realizarea unui scop final de natura tehnica sau economica.

Metodele de actualizare constituie variante de realizare a obiectivelor, respectiv reglarea proceselor din subsistem pentru atingerea scopului. Reglarea și autoreglarea activitaților subsistemului de programare se realizeaza prin intermediul unui compartiment de specialitate (figura nr. 1).

Compartimentul de programarea producției Compararea capacitații necesare cu cea existenta Y1 Ncap

figura nr. 1 Reglarea subsistemului de programare.

Legenda: - reprezinta diferența dintre Ncap - Qplm (> sau<);

Opl - producția planificata in perioada respectiva;

Ncap - capacitatea de producție necesara pentru Qpl;

Ceppl- capacitatea de producție existenta in perioada respectiva;

Y1- reducerea consumului de munca pe unitatea de produs;

Y2 - modificarea lucrarilor inguste din cadrul capacitații de producție;

YR - volumul de producție posibil de realizat.

Realizarea actualmente a programarii producției industriale in complexitatea s-a este de neconceput fara folosirea tehnicii electronice de calcul.

3 Lansarea, urmarirea, controlul și reactualizarea programelor de producție

Transpunerea programarii producției industriale in practica presupune tratarea acestei activitați pe subsisteme bine determinate cu conținut unitar, aflate in stransa corelație intre ele:

Acestea sunt:

programarea producție ( ordonanțarea producției), reprezinta sistemul prin care se stabilește ordinea de execuție a fiecarei operații tehnologice pe utilaj ți locuri de munca avand in vedere mijloacele de producție existente, și forma de munca necesara pentru specialiști și pe categorii de incadrare, pentru respectarea termenelor de livrare contractate cu beneficiari;

lansarea producției, este subsistemul in care se elaboreaza și se transmite subunitaților de producție documentația referitoare la materii prime, materiale, tehnologia de execuție, consumul de munca pe operații, etc.

execuția producție, este subsistemul unde se realizeaza efectiv programul operativ in conformitate cu informațiile cuprinse in documentele de lansare;

urmarirea producției, reprezinta subsistemul coordonator al mișcarilor in ordinea fluxului tehnologic de fabricație, cautand sa fie preintampinate unele dereglari ce ar putea sa apara in procesul de producție, efectuandu-se actualizarile sau reactualizarile necesare.

Metodologic programarea producției industriale, facand abstracție de particularitațile specifice fiecarei firme industriale, se realizeaza in urmatoarele etape:

planificarea calendaristica pentru anul de plan, defalcata trimestrial și lunar, și concretizata in planul calendaristic centralizat, corelat cu capacitațile de producție disponibile;

defalcarea sarcinilor de producție se secții, concretizate in elaborarea programului de producție pentru fiecare secție in parte;

programarea activitații in cadrul secțiilor pe verigile structurale inferioare și se caracterizeaza in grafice de lucru cu termene de livrare limitate și termene de livrare pe produs pentru fiecare veriga de producție.

Concretizarea programarii producției industriale este condiționata de cunoașterea nomenclaturi de fabricație, de volumul producției de gradul de specializare a locurilor de munca, etc. și poate folosi unul din urmatoarele sisteme de programare și anume: programe detaliate, secvențial pe executați și utilaje; programe de execuție pe comenzi; programe pe cicluri de producție; programe de producție pe stoc.

Indiferent de sistemul ales, metodologic, cadrul de stabilire a programului este același și cuprinde: calculul normativelor de program; stabilirea prioritaților in timp; echilibrarea capacitații de producție; asigurarea tehnico - materiala a producției.

Activitatea prin care se asigura transmiterea integrala a documentelor de realizare a programului este lansarea in fabricație care cuprinde urmatoarele subactivitați de baza:

lansarea programului operativ;

lansarea programului de colaborare aprovizionare;

lansarea documentelor privind consumul de materii prime, materiale și semifabricate;

repartizarea pe sectoare a documentelor de execuție.

Urmarirea programului de producție industriala are urmatoarele sarcini: urmarirea funcționarii mașinilor, utilajelor și instalațiilor analizandu-se abaterile de la planul de revizii și reparații, inclusiv abaterile neprogramate; urmarirea pregatirii execuției vizeaza modul cum s-au respectat indicațiile din documentele de lansare, adica modul cum s-a asigurat forța de munca, starea de funcționare a mașinilor, instalațiilor și utilajelor; urmarirea desfașurarii procesului de producție.

In cazul firmelor industriale, urmarirea realizarii programelor de producție se face incepand din momentul lansarii producției pe trei niveluri ierarhice și anume: la nivelul sectorului de catre maistru și șeful de atelier, la nivelul compartimentului structural de programare și la nivelul conducerii firmei.

Urmarirea producției se incheie cu predarea acesteia la depozitul de produse finite pe baza unei note de predare la magazie, iar totalitatea notelor de predare se centralizeaza intr-un jurnal centralizator cu sold permanent.

4 Folosirea dispeceratului in managementul operativ al producției.

Sun aspect informațional, in sensul primirii și transmiterii de informații, dispeceratul presupune situarea dispeceratului pe o poziție intermediara intre sistemul conducator și sistemul condus, ceea ce naște legaturi de conexiune inversa intre dispecerat și cele doua sisteme, fapt realizat prin transmiterea informațiilor necesare pe de o parte realizarii procesului de producție in fronturile de lucru, iar pe de alta parte reglarii procesului de management, (figura nr. 2)

Fluxurile informaționale ascendente și descendente care realizeaza legatura intre sistemul condus și dispecerat și respectiv intre acesta și sistemul conducator sunt prezentate in figura nr. 3 și 4

Se poate vorbi deci de transmiterea de informații de la dispecerat spre sistemul condus cu privire la modalitatea de realizare a procesului de producție și de transmitere unor informații de la sistemul condus spre dispecerat cu privire la nivelul parametrilor realizați in procesul de producție. In principal sub aspect tehnic legaturile din sistemul de dispecerat permit transmiterea prioritara a informațiilor intre sistemele participante prin utilizarea managementului prin dispecerat.

Sistemul  conducator Dispecerat Sistemul  condus Legenda- flux informațional ascendent fux informațional ----- ----- ----

Figura nr. 2 Interdependența sistem conducator - dispecerat- sistem condus

Legenda- flux informațional ascendent fux informațional ----- ----- ---- Sistemul conducator Dispecerat (dispecer)

Figura nr. 3 Conexiunea inversa sistem conducator - dispecerat

Legenda- flux informațional ascendent fux informațional ----- ----- ---- Dispecerat (dispecer) Sistem condus

Figura nr. 4 Conexiunea inversa sistem condus - dispecerat

Alegerea mijloacelor tehnice sub aspect cantitativ și calitativ cu ajutorul carora se realizeaza legatura prin dispecerat trebuie sa aiba in vedere : organizarea structurala a firmei și capacitatea de producție a acesteia, dispersia teritoriala a fronturilor , nivelul general al managementului, gradul de saturare a canalelor informaționale din sistemul de dispecerat, inclusiv transmiterea informațiilor fara a deplasa executanții de la locul de munca.

Deoarece activitatea de producție poate fi influențata de un numar mare de factori perturbatori care pot produce abateri de la nivelul programat al indicatorilor, dispeceratul are ca sarcina principala intervenția prompta pentru reglarea procesului de producție. Acest lucru se face de regula pe baza unui model de reglare care solicita dispeceratului luarea masurilor esențiale pentru imbunatațirea situației din sistem.

Apariția factorilor perturbatori in sistem necesita din partea dispeceratului exercitarea capacitații de reglare a procesului de producție condus de catre sistemul conducator prin intermediul dispeceratului, reglare ce poate fi facuta periodic sau permanent.

Regulatorul și obiectul reglarii sunt legate prin informații referitoare la nivelul marimilor starii reglante și respectiv reglate de sistem. (figura nr. 5)

Marimi reglante Regulator Obiectul reglarii Marimi reglate

Figura nr. 5 Interdependența reglator - obiectul reglarii in dispecerat

Marimile reglante constau din datele despre nivelul producției, numarul efectiv de ore - om lucrate, date care sunt comparate de catre regulatorul sistemului cu datele programate. Daca apar neconcordanțe, determinate de existența perturbațiilor in sistem se vor lua decizii in consecința pentru inlaturarea acestora.

Marimile reglante reprezinta nivelul indicatorilor operativi de producție prin care se realizeaza sarcina programata de producție.

Utilizarea dispeceratului in management este bine apreciata daca poate regla continuu procesul de producție, astfel incat sa fie diminuata sau chiar inlaturata acțiunea factorilor perturbatori.

Gradul de dezvoltare a utilizarii dispeceratului in management se apreciaza de regula folosind un sistem de coeficienți care conduce in final la calculul pierderilor.

Marimea acestor pierderi se poate stabili utilizand un sistem de coeficienți ai pierderilor intre care coeficientul pierderilor totale, se poate calcula cu ajutorul formulei.

Kp = Pmi/Pl

unde: Kp - reprezinta coeficientul pierderilor;

Pml - marimea pierderilor lunare, minime inregistrate in activitatea de producție, cauzate de factorii perturbatori a caror activitate a fost reglata prin dispecerat;

Pl - marimea pierderilor lunare minime inregistrate in activitatea de producție ca urmare a acțiunii factorilor perturbatori.

Situația favorabila se inregistreaza atunci cand marimea acestui coeficient este minima. Ideal ar fi ca acestea sa tinda la 1, deci sa nu fie factori perturbatori in sistemul care sa nu poata fi reglați prin dispecerat.

Pml = ƩWpl* Rfpmin   

Pl = Ʃ Wpl * Rfp   

Kp = ƩRfpmin / ƩRfp  

unde: Wpl - reprezinta nivelul programat al productivitații muncii;

Rfpmin - coeficientul reducerii minime a productivitații muncii in activitatea de producție ca urmare a acțiuni factorilor perturbatori ,,fp" procesul fiind reglat prin dispecerat.

Rfp - coeficientul reducerii productivitații muncii in activitatea de producție ca urmare a acțiunii factorilor perturbatori ,,fp"

Pentru calculul acestui coeficient este necesar sa se stabileasca marimea pierderilor de productivitate a muncii ca urmare a acțiuni tuturor categoriilor de factori perturbatori consemnata separat pe fiecare brigada de lucru și anume:

coeficientul de reducere a productivitații zilnice a muncii la brigada ,,j" notat ,,rifp":

Rifp = 1-Wzoj/Wzpi (5)

Unde: Wzoj - reprezinta productivitatea zilnica a muncii la brigada ,,j" sub acțiunea factorilor perturbatori ,,fp";

Wzpi - productivitatea zilnica a muncii programata la brigada ,,j" sub acțiunea factorilor perturbatori ,,fp"

coeficientul corectat al productivițații zilnice a muncii la brigada ,,j" funcție de durata de acțiune a factorilor perturbatori ,,fp" notat Kwzj

Kwzj = tfpi/rzlj rijfp   

Unde: tfpi - durata zilei de lucru fara acțiunea factorilor perturbatori ,,fp" pentru brigada ,,j";

j-1,2, . n - indexul brigazilor de lucru;

fp- f1,f2, . ,fn - factorii perturbatori;

p -1,2, . ,n - indexul factorilor perturbatori.

coeficientul de reducere a productivitații muncii, urmare a acțiunilor tuturor factorilor perturbatori ,,fp" intr-o luna, trimestru, etc. la brigada ,,j" notat Rifp

Rjfp = 1- Tzlj*Ʃrjfpk/Ttlj (7)

Unde: Tzlj - reprezinta durata in luna cand nu acționeaza factorii perturbatori ,,fp" la brigada ,,j"

Ttlj- fondul de timp lunar al brigazii ,,j" ;

rjfpk - marimea pierderilor inregistrate de brigada ,,j" zilnic, ca urmare a acțiunii factorilor perturbatori ,,fp" in ziua k

k- 1,2 . n - numarul de zile de acțiune a factorilor perturbatori ,,fp"

coeficientul de reducere a productivitații muncii ca urmare a acțiuni tuturor factorilor perturbatori ,, fp" la toate brigazile ,,j" notat ,,Rfpt"

Rfpt = ƩRjfp/j   

5 Informatizarea managementului operativ

Complexitatea și particularitațile activitații industriale au determinat dezvoltarea informatici industriale, care in principiu cuprinde: proiectarea produselor și reperelor industriale asistata de calculator; conducerea automata a proceselor de producție, mașinilor și instalațiilor folosite pentru realizarea producției; optimizarea structurii producției și a managementului operativ al producției industriale; utilizarea sistemelor automate de calcul in managementul producției industriale; automatizarea colectarii in timp real a datelor, exploatarii fișierelor și bazelor de date; utilizarea rețelelor de calculatoare in cadrul firmelor industriale, folosirea sistemelor expert etc.

Un domeniu special al informatici industriale este folosirea SPAD-urilor in activitatea de programare, lansare și urmarire a fabricației produselor și reperelor industriale. Caracteristic este faptul ca datele de intrare, in acest caz, sunt furnizate sistemului prin documente primare intocmite de executant, iar datele de ieșire sunt furnizate de catre sistem sub forma de rapoarte, liste, situații etc.

Astfel culegerea și prelucrarea datelor in cadrul SPAD-urilor au ca scop pregatirea deciziilor privind desfașurarea activitații in sistemul condus, inclusiv controlul deciziilor de catre sistemul conducator in vederea realizarii obiectivelor din activitatea firmei. Acest lucru este posibil prin existența legaturii de conexiune inversa stabilita intre sistemul conducator și sistemul condus.

Lansarea in fabricație - denumita și pregatirea tehnica a fabricației - reunește un ansamblu de activitați premergatoare procesului de fabricație propriu zis și presupune cunoașterea documentației tehnice, desenelor de execuție, documentației economice menite sa asigure activitațile de realizare fizica a producție pe baza proiectarii produselor tehnologiilor de fabricație și programarii operative a producției. In cadrul firmelor moderne, aceasta trebuie sa se realizeze automat , adica ansamblul documentelor tehnice și economice este editat și tiparit de SPAD.

Lansarea in fabricație asistata de calculator se bazeaza pe existența unui proiect informatic, care se concretizeaza in realizarea unui sistem informatic pentru producția ce trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerințe: realizarea sistemelor informatice are la baza principiul eficienței economice;proiectarea sistemelor informatice sa fie in concordanța cu resursele disponibile și restricțiile impuse; realizarea sistemelor se va face eșalonat in funcție de structura generala a proiectului și de prioritațile care rezulta.

Realizarea unui sistem informatic al managementului operativ pornește de la analiza preliminara a sistemului de producție, cand se formuleaza obiectivul global, care consta in definirea cerințelor informaționale ale managementului și delimitarea domeniilor de perfecționare ale sistemului informațional.

Conceperea sistemului informatic presupune analiza organica a circuitului informatic prin care fluxurile informaționale, parțiale și izolate urmeaza sa devina coerente prin legaturile și prelucrarile intalnite. Aceasta analiza se bazeaza pe existența unui model de analiza organica a circuitului informațional, care presupune asocierea unui circuit informațional propriu fiecarei activitați din firma industriala.

Cele mai des utilizate sunt: metoda analizei ieșirilor, metoda orientata pe activitați, metoda comportamentala, metoda viitor-trecut, etc. Pe baza acestor analize se trece apoi la proiectarea și realizarea unui sistem de programare pentru informatizarea activitații de lansare in fabricație pe baza metodei denumite explozie care presupune descompunerea produselor in repere.

Pentru firmele constructoare de mașini cu producție de serie mica și unicat, realizarea și implementarea unui sistem automat de lansare in fabricație conduce la creșterea eficienței managementului activitații de producție prin intocmirea intregii documentații de fabricație in timp scurt și diminuarea cheltuielilor materiale și manopera aferenta. In cazul firmelor industriale cu producție de serie mare, problema automatizarii și informatizarii producției sete deosebit de necesara avand in vedere nomenclatorul de fabricație care poate ajunge la sute de articole.

Trebuie precizat ca sistemul informatic pentru lansarea in fabricație trebuie implementat și exploatat in stransa corelație cu alte aplicații informatice din firma, adica va fi integrat in sistemul informatic al firmei industriale, (figura nr. 7).

Aplicație Informatica Pentru Activitatea Fabricației Aplicație Informatica Pentru Activitatea De programare Aplicație Informatica Pentru Activitatea De Lansare Aplicație informatica Pentru activitatea de urmarire Proiectare Asistata De calculator - concepție Proiectare; - testare; -elaborare tehnologii Subsistem informatic al activitații de producție Subsistem Resurse umane Subsistem Informatic Financiar contabil Subsistem Informatic Comercial marketing Subsistem informatic logistic Sistemul informatic al firmei

Figura nr. 7 Sistemul informatic al firmei industriale

6 Eficiența managementului operativ al producției industriale.

Eficiența managementului operativ al producției industriale imbraca forma eficienței necuantificabile, cu aspecte benefice multiple in sensul ca are un caracter propagat și de perspectiva, ceea ce ii asigura deosebirea de eficiența altor domenii de activitate și folosirea unui instrumentar de calcul evoluat, fapt pentru care abordarea eficienței managementului operativ al producției industriale trebuie nuanțata in funcție de sistemul, metodele și tehnicile utilizate in procesul de management.

Metodele utilizate pentru determinarea nivelului și gradului de organizare a managementului operativ al producției industriale se poate grupa in: metode neparametrice (adica nenumerice și bazate pe teoria informației, ca de exemplu metoda entropiei, metoda cantitați de informații, etc.); metode parametrice (adica matematice ca de exemplu metoda ,,Management Games" , metoda ,,Simulațion Games".

Actualmente pentru aprecierea eficienței managementului operativ al producției industriale se folosește pe scara larga metoda sistemului de coeficienți nonorganizatorici bazata pe estimarea cantitativa a variabilelor organizaționale exprimate sub forma unor marimi relative pentru caracterizarea calitații organizarii sistemului managementului operativ al producției industriale.

Cu ajutorul marimii variabilelor organizaționale care redau aspecte parțiale se pot calcula urmatorii indicatori sintetici și anume:

coeficientul indeplinirii programului producției in unitați fizice, care exprima gradul de realizare a produselor, parților fizice ale acestora și al reperelor;

coeficientul indeplinirii programului producției destinate beneficiarilor și a cifrei de afaceri, care exprima gradul in care producția finalizata intr-o anumita perioada sau volumul veniturilor obținute intr-un interval corespund nivelurilor programate;

coeficientul indeplinirii programului producției pe sortimente și tipo-dimensiuni, care arata daca activitatea firmei industriale este subordonata, in totalitatea sa cerințelor pieței, prevazute in programele de marketing și apoi structurate in nivelurile de producție programate;

coeficientul mediu al ritmicitații producției, care verifica in primul rand cerințele unei producții ritmice și masoara nivelul acesteia;

indicatorul folosirii fondului de timp disponibil programat al mașinilor, utilajelor și instalațiilor, care verifica la nivelul verigilor structurale de producție pe intervale de timp raportul dintre timpul efectiv și cel disponibil programat potrivit cerințelor de proporționalitate dintre necesar și disponibil;

indicatorul folosirii capacitații de producție, care masoara gradul de utilizare a potențialului productiv de care dispune o firma sau o subunitate de producție a acesteia;

indicatorul folosirii fondului de timp disponibil al resursei umane, care arata gradul in care forța de munca a fost utilizata in scopuri productive.

Marimea indicatorilor organizatori prezentați anterior este cuprinsa intre intervalul 0-1 , limita inferioara semnifica o dezorganizare totala iar limita superioara o organizare ideala.

7 Utilizarea tabloului de bord echilibrat in managementul operativ.

Tabloul de bord echilibrat evidențiaza atat misiunea cat și strategia firmei industriale cu ajutorul unui set de indicatori de performanța, nepunand accentul numai pe atingerea obiectivelor financiare ale acesteia. El evidențiaza și obiectivele nefinanciare pe care trebuie sa le atinga o firma industriala pentru a-și indeplini prevederile financiare. Acesta evidențiaza performanțele sun urmatoarele aspecte: financiar, al satisfacției clienților , al conținutului procesului economic intern din firma industriala și al activitaților privind dezvoltarea. Aceasta in condițiile in care strategia unei firme industriale influențeaza indicatorii folosiți pentru aprecierea performanțelor precizate anterior.

Tabloul de bord este echilibrat pentru ca așeaza in consonanța indicatorii financiari cu cei nefinanciari, pentru a evalua performanțele pe termen scurt și pe termen lung printr-un singur raport.

Tabloul de bord echilibrat al unei firme industriale (tabel nr. 1) cuprinde patru parți și anume:

Partea I, care ofera informații financiare ce evalueaza profitabilitatea strategiei firmei industriale, punandu-se accentul pe profitul din exploatare și rentabilitatea capitalului rezultata in urma reducerii costurilor și creșterii vanzarii produselor;

Partea a II-a , cuprinde informații referitoare la clienții, identificand segmentele de piața-ținta și masoara succesul firmei industriale pe aceste segmente, cu ajutorul unor indicatori precum cota de piața pe segmentul de piața respectiva, numarul de clienți noi și gradul de satisfacție al clienților;

Partea a III-a, evidențiaza informații privind procesul economic intern din firma industriala, punand accentul pe operațiunile interne care evidențiaza perspectiva clientului prin crearea de bunuri pentru aceștia și marirea capitalului acționarilor. Este vorba despre procesul de inovare, procesul operațional și serviciile post vanzare;

Partea a IV-a, cuprinde informații privind aspecte ce vizeaza dezvoltarea firmei industriale stabilind capacitațile de care trebuie sa dispuna aceasta pentru a avea procese interne mai performante și pentru a satisface clienții și acționarii. Dezvoltarea acesteia are in vedere: capacitațile angajaților masurate prin prima educației angajaților și a nivelului lor de calificare; capacitațile sistemului informațional, masurate prin procentul de procese de producție cu feed-back in timp real; motivația, masurata in funcție de gradul de satisfacție al angajaților și de procentul de angajați din producție și vanzari imputerniciți sa gestioneze procesele din firma industriala.

Implementarea cu succes a unui tablou de bord echilibrat presupune angajament și raspundere din partea managementului superior al firmei industriale. Echipa care implementeaza tabloul de bord echilibrat va realiza interviuri cu managerii superiori, va pune intrebari referitoare la clienți, concurența și dezvoltarea tehnologica a acesteia, va face propuneri de obiective ale tabloului de bord echilibrat pentru cele patru parți ale sale. Echipa va discuta raspunsurile și va intocmi o lista cu obiectivele prioritare.

(tabel nr. 1)

Un tablou de bord bine echilibrat are mai multe caracteristici:

prezinta strategia unei firme industriale, folosind o insușire de relații de tip cauza efect, adica legaturile dintre diferite perspective care descriu modul in care va fi implementata strategia. Fiecare indicator din tabloul de bord echilibrat face parte dintr-un lanț de cauze și efecte de la formularea strategiei pana la rezultatele finale;

permite comunicarea strategiei catre toți membrii firmei industriale prin transpunerea acesteia intr-un set coerent și bine legat de obiectivele de exploatare ușor de ințeles și masurat. Indrumați de tabloul de bord echilibrat, managerii și angajați acționeaza și iau decizii pentru a implementa strategia firmei;

in firmele industriale orientate pe profit tabloul de bord echilibrat pune accentul pe obiectivele și indicatorii financiari. Managerii tind uneori sa se concentreze prea mult pe inovație, calitate și satisfacția clienților ca scopuri in sine, chiar daca uneori aceasta nu conduce la rezultate tangibile.