Libera circulatie a marfurilor

Universitatea "C-tin Brancusi" Tg. Jiu

Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative

LIBERA CIRCULATIE A MARFURILOR

1. Notiuni introductive privind Uniunea europeana.

Premisele aparitiei Comunitatilor Eupene .

In decembrie 1945 s-au pus bazele unei noi ordini monetare prin Tratatul de la Bretton Woods, iar in 1947 a aparut GATT.

La 19 septembrie 1946 primul - ministru englez Winston Churchill a prezentat optiunile sale privind viitorul Eupopei dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, afirmand necesitatea construirii statelor unite ale Europei. Ideea unei Europe unite nu era noua; ea mai fusese vehiculata in diferite imprejurari.

In plan economic se remarca lansarea de catre S.U.A., in anul 1947, a Planului Marshall[2] de ajutorare a statelor Europei aflate in dificultati economice si sociale la sfarsitul razboiului. In legatura cu aplicarea Planului Marshall, la 16 aprilie 1948 a fost infiintata O.E.C.C. care ulterior s-a transformat in O.C.D.E.

Evolutii ulterioare.

Ca urmare a unei activitati politico - diplomatice, sub impulsul Frantei si Germaniei s-au realizat procese importante in directia unificarii europene, care s-a concretizat prin adoptarea la 25 martie 1957 a Tratatului de la Roma, care cuprinde de fapt 2 tratate :

EUROATOMUL - prevede reglementarea in comun a productiei materiei nucleare, exploatarea in comun a mijloacelor de care dispun statele membre, un schimb de informatii si un sistem comun de brevete si inventii;

Tratatul privind Economia Europeana ( C.E.E.) - prevede urmatoarele libertati ;

libertatea de circulatie a marfurilor;

libertatea de circulatie a capitalurilor;

libertatea de curculatie a capitalurilor;

libertatea de circulatie a serviciilor.

Nu toate activitatile intrau sub incidenta acestor acorduri.

Obiectivul Tratatului de la Roma a costat in realizarea unui spatiu economic largit in care intreprinderile celor 6 state semnatare ale acestui tratat puteau opera in conditii de concurenta loiala si reala. Reusita implementarii Tratatului a demonstrat ca obiectivele fundamentale, respectiv diminuarea tuturor obstacolelor vamale si crearea unei Unuini vamale a fost finalizata cu un an mai devreme.

In anul 1960 la Stockholm are loc o Conventie privind infiintarea Asociatiei Europene a Liberului Schimb - AELS.

In 1973 au aderat la Comunitate : Anglia, Irlanda si Danemarca. Grecia a semnat Tratatul in 1979, iar Spania si Portugalia in 1985. Austria, Suedia si Finlanda au devenit membre ale Uniunii la 1 ianuarie 1995.

2. Instituirea Uniunii Europene.

Tratatul de la Maastricht.

O faza decisiva a procesului de integrare a inceput odata cu semnarea de catre cei 12 membrii al Comunitatii europene la 7 februarie 1992 a Tratatului de la Maastricht privind instituirea unei Uniuni Europene.[4]

Prin Tratatul de la Maastricht se creeaza o Uniune Europeana fondata pe comunitatile europene si completata prin formele de cooperare si politicile prevazute in Tratat. Potrivit Tratatului noua constructie europeana se sprijina pe trei piloni :

I.     Comunitatile Europene : CECO, CEE, CEEA;

II.       Politica externa si securitatea comuna;

III.     Cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor interne.

Tratatul de la Maastricht a consacrat importante evolutii in domeniul politicii economice si monetare care constituie instrumentul principal al actiunilor statelor membre.

Obiectivele fundamentale ale Tratatului de la Maastricht :

a) largirea obiectivelor integrarii;

b) realizarea unei identitati internationale ale Uniunii;

c) uniune politica si militara;

d) politica comuna in domeniul relatiilor internationale de securitate;

e) cooperare in materie de politie, justitie si afaceri interne;

f)  coeziune economica si sociala;

g) cetatenie europeana;

h) unificarea reglementarilor si rezolvarea comuna a unor aspecte sociale, cum ar fi : protectie sociala, somaj, sanatate, protectia consumatorului, mediu, cultura, sport, etc;

i)  uniune economica si monetara si moneda unica europeana.

3. Libertatile fundamentale ale Uniunii Europene

Consideratii generale.

Libertatile fundamentale au fost realizate, in cea mai mare parte a lor, in cursul perioadei de tranzitie, potrivit Tratatului, prin dispozitii de procedura si prin actiuni de restrictii sau interdictii.

Prin piata interna se intelege un spatiu fara frontiere interne care trebuie sa functioneze in aceleasi conditii ca o piata nationala : marfurile, persoanele, serviciile si capitalurile trebuie sa circule in cadrul ei fara nici un control la frontierele dintre statele membre, dupa exemplul absentei controlului la frontierele dintre regiunile unui stat.[5]

Libera circulatie a marfurilor.

Libera circulatie a marfurilor constituie unul dintre elementele fundamentale ale Comunitatii Europene. Scopul dispozitiilor ce instituie aceste libertati este de a creea intre statele membre o piata unica, libera de orice restrictii interne asupra comertului, prezentand o pozitie comerciala unica in relatiile cu state terte. In vederea acestor deziderate, prin Tratat s-a urmarit :

a) Realizarea unei uniuni vamale prin desfiintarea intre statele membre a taxelor vamale asupra importurilor si exporturilor, a taxelor de echivalent, precum si adoptarea de tarife comune cu statele terte(o politica comerciala comuna);

b) Eliminarea intre statele membre a restrictiilor cantitative la intrarea si iesirea marfurilor, ca si a tuturor celorlalte marfuri avand un "efect echivalent". Aceste prevederi se aplica atat la produsele industriale cat si la cele agricole orginare din Comunitate sau produse in liberaa practica.

3.2.1.Uniunea vamala si barierele fiscale. Tairful vamal comun.

Tratatul C.E.E. a prevazut un calendar detaliat dupa care tarifele vamele trebuie sa fie progresiv eliminate intr-un interval de 12 ani.Uniunea vamala a fost realizata odata cu expirarea perioadei de tranzitie (iulie 1968). Statele care au aderat ulterior la Comunitate au preluat masurile de eliminare a taxelor vamale progresiv.

Taxele vamale reprezinta una dintre cele mai vechi forme de protectie a comertului national, pana in momentul in care a avut un efect de descurajare a comertului.[6] Nu este surprinzator ca au fost printre primele obstacole comerciale ridicate de TCE. Tratatul interzice de asemenea, "taxele cu efect echivalent", care, desi nu poarta eticheta oficiala a taxelor vamale, au acelasi efect de constrangere asupra comertului.

Prima obligatie impusa de Tratat pentru a realiza:"dezarmarea vamala" intre statele membre fondatoare a fost de a nu introduce noi taxe vamale la importurile sau exporturile si a tuturor "taxelor cu efect echivalent" din alte state membre incepand cu data intrarii in vigoare a tratatului. Termenul de "taxe cu efect echivalent" a fost interpretat de Curtea de Justitie ca incluzand si orice sarcina pecuniara. Sarcina nu trebuie impusa la frontiera cata vreme este instituita pe motiv de import. Curtea de Justitie a statuat ca "toate taxele, idiferent de modul lor de aplicare, care sunt impuse in mod unilateral asupra marfurilor ce traverseaza frontierele, fara a avea regimul strict al taxelor vamale, reprezinta taxe cu efect echivalent". Orice obligatie pecuniara, indiferent de marimea, destinatia si modul de aplicare, care este impusa in mod unilateral asupra marfurilor autohtone sau straine, pentru simplul motiv ca acestesa traverseaza o frontiera, si care nu este o taxa vamala in sensul strict al cuvantului, este o "taxa cu efect echivalent".

Nu pot fi considerate "taxe cu efect echivalent" urmatoarele categorii de taxe :

taxele care fac parte din sistemul general national de taxe ale unui stat membru, in conditiile in care acestea sunt aplicate fara discriminare tuturor marfurilor straine sau indigene;

taxele ce constituie contravaloarea unor servicii efectuate atunci cand valoarea taxei este proportionala cu serviciul respectiv;

taxele stabilite pe baza unei masuri legislative comunitare pentru anumite servicii efectuate, dar numai in anumite conditii care trebuie cumulativ indeplinite :

taxele nu depasesc valoarea serviciilor;

masurile de verificare si taxele sunt uniforme si obligatorii pe intreg teritoriul Comunitatii;

taxele sunt stabilite in interesul general al Comunitatii;

serviciul asigurat este de natura sa stimuleze libera circulatie a marfurilor.

De asemenea, a fost interzisa marirea taxelor vamale existente in comertul cu celelalte state membre, aceasta regula fiind cunoscuta sub numele de regula "suspendarii".

Uniunea vamala implica si adoptarea unui tarif vamal comun in relatiile cu tarile terte Tariful vamal comun a fost adoptat prin Regulamentul 950/1968 al Consiluilui. Incepand cu 1 ianuarie 1988 a fost stabilit un nou tarif integral, TARIC, care are in vedere "Conventia internationala privind descrierea armonizata a marfurilorsi sistemul de codificare".

3.2.2 Eliminarea restrictiilor cantitative la intrarea si iesirea marfurilor, ca si a tuturor celorlalte masuri avand efect echivalent.

Curtea de Justitie a definit masurile avand "efect echivalent" cu cel al restrictiilor cantitative, astfel : "toate regulile comerciale adoptate de statele membre care pot impiedica direct sau indirect, actual sau potential, comertul intracomunitar".

Obstacolele in calea liberei circulatii a marfurilor, generate de diferentele existente intre legile nationale ale statelor membre, referitoare la productia si comercializarea unor marfuri, trebuie acceptate in vederea indeplinirii unor conditii obligatorii. Patru asemenea cerinte obligatorii pot fi introduse de legile nationale :

masuri de supraveghere fiscala;

masuri care sa asigure corectitudinea in relatiile comerciale;

masuri care sa asigure protectia consumatorilor;

masuri care asigura protectia valorilor social - culturale locale sau nationale.

Tranzactiile incheiate intre persoanele fizice si juridice din Comunitate, care sunt de natura sa afecteze libera circulatie a marfurilor, sunt sanctionate potrivit articolelor 85 si 86 din Tratat, articole care se refera la incriminarea practicilor concurentiale neloiale.

Prin practivi administrative se intelege orice standard sau procedura folosite in mod obisnuit de o autoritate publica si care , desi nu obliga legal pe cei carora li se adreseaza, ii determina sa aina o conduita. Inre cele mai importante practici se amintesc :

a)          restrictii asupra productiei si investitiilor, daca duc la reducerea exportului;

b)          stabilirea temporara a preturilor minime si maxime;

c)          legislatia privind originea marfurilor;

d)          masuri nationale de cumparare;

e)          verificari si inspectii duble;

f)           practivi administrative in dezavantajul importului / exportului (grand father clauses);

g)          legislatia privind anumite marfuri;

h)          practicile privind marcile, investitiile, etc.

Regula ratiunii

Prin introducerea acestei reguli s-a incercat atenuarea efectului de baza stabilit in practica prin care masurile susceptibile sa impiedice comertul international sunt considerate ca efect echivalent.

Regula ratiunii poate fi acceptata, dar aceasta regula nu trebuie sa excluda de pe piata interna produsele provenind din alte state membre. Principiul trebuie aplicat eficient, neacceptandu-se restrangerea comertului intre state mai mult decat este necesar.

Articolul 36 din Tratat prevede o exceptie, si anume, instituirea unor restrictii asupra importurilor, exporturilor ori a marfurilor in tranzit, justificate din ratiuni de moralitate publica, plitica, publica sau securitate publica, protectia sanatatii si vietii oamenilor, animalelor, plantelor, protectie a comorilor nationale, protectie a proprietatii industriale.

Aceste restrictii nu trebuie sa constituie insa un mijloc de discriminare arbitrara sau de restrangere deghizata a comertilui intre statele membre.

Regula suspendarii

Aceasta regula apare ca o combinatie intre art. 31 si 32 din TCE.

Art. 31 interzicea statelor membre introducerea de noi restrictii la importurile dintre ele, sau orice masuri cu efect echivalent.

Art. 32 prevedea ca statele membre se abtin de la a face mai restrictive cotele si masurile deja existente.

Obligatia de suspendare prevazuta la art. 31 era absoluta si nu permitea nici o exceptie.[9]

Monopolurile de stat cu caracter comercial.

Restrictiile privind libera circulatie a marfurilor pot surveni si ca urmare a activitatiilor monopolurilor de stat cu caracter comercial.

Aceste monopoluri, avand drepturi exclusive asupra importurilor si exporturilor, asupra libertatii de a fixa conditiile de aprovizionare si de desfacere, pot introduce restrictii si discriminari la import sau export, constand in dreptul exclusiv de vanzare - cumparare si posibilitatea controlului. Prin reglementari nationale, drepturile mentionate pot fi acordate unei intreprinderi de stat care va supraveghea ori determina comertul dintre statele membre sau unei intreprinderi private. (monopoluriu delegate).

Statele membre nu trebuie sa obstructioneze libera circulatia a marfurilor si sa distorsioneze concurenta in cadrul Comunitatii.

Tratatul instituind Comunitatea Europeana, in art. 92 - 94, interzice ajutoarele de stat, acceptand o serie de derogari. Conform mecanismului prevazut in aceste articole, Comisia, in cooperare cu statele membre, "va revedea toate sistemele de sprijin existente" in diversele state. Comisia poate cere, in cazul in care considera ca ajutorul acordat de un stat membru nu este compatibil cu Piata Comuna, ca acesta sa aboleasca sau sa schimbe acest sprijin, intr-un termen limita specificat. Daca statul membru nu se supune Deciziei Comisiei, acesta poate inainta cazul Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

BIBLIOGRAFIE

Walter Cairns, Introducere in legislatia Uniunii Europene, Ed. Universal DALSI, Bucuresti 2001.

Dr. Camelia Stoican, Libera circulatie a persoanelor in Uniunea Europeana, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2001.

Octavian Manolache, Dreptul Comunitar, Ed. ALL, Bucuresti, 1996.

Emilian Dobrescu, Integrarea economica in Uniunea Europeana, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1995.