Gestiunea bugetului pe activitatile intreprinderii

Gestiunea bugetului pe activitatile intreprinderii[1]

Bugetul productiei[2] este principala previziune a resurselor de constituire a veniturilor (prevazute in bugetul vanzarilor) si a celor necesare acoperirii cheltuielilor, pentru indeplinirea obiectivelor prevazute in planul sau programele de activitate. Intre bugetul de productie si bugetul de vanzari trebuie sa existe un echilibru. Cu alte cuvinte nu se poate pune problema de a produce fara sa se tina seama de posibilitatea de vanzare; pe de alta parte nu se poate estima un volum al vanzarilor fara sa se aiba in vedere potentialul de fabricatie. In acelasi timp, bugetul productiei trebuie sa tina seama de anumite restrictii care apar in cadrul intreprinderii (mijloace materiale de productie, gradul de calificare al fortei de munca, materii prime si materiale dependente de o anumita piata, programul de investitii etc.)

Elaborarea bugetului de productie cuprinde trei etape:

a)       Esalonarea produselor finite in conformitate cu programul de productie;

b)      Previziunea (antecalculatia) costurilor de productie;

c)       Defalcarea prevederilor bugetare pe trimestre, luni, sectii, ateliere, locuri de munca.

Cantitatea de produse ce urmeaza sa se produca se determina dupa relatia:

Qf = Qv - si + Sf   (4.1)

unde:

Qf este cantitatea de produse ce urmeaza a fi fabricate;

Qv - cantitatea prevazuta a se vinde;

Si - stocul de produse la inceputul perioadei;

Sf - stocul de produse la sfarsitul perioadei.

Conditia programarii acestei productii este de utilizare optima a capacitatilor instalate si de utilizare eficienta a factorilor de productie. O singura restrictie omisa poate duce la perturbarea activitatii cu implicatii asupra capacitatii de ansamblu a intreprinderii. Pentru organizarea productiei in conditii optime si respectarea tuturor restrictiilor se apeleaza la cercetarea operationala si in special la programarea liniara. Bugetul de productie poate fi elaborat fie numai cantitativ, fie cantitativ si valoric. Bugetul cantitativ reflecta legatura dintre productie si vanzari, precum si stocurile de produse finale. Realizarea unui buget valoric necesita calculul costului prestabilit al productiei.

Antecalculatia costurilor consta in identificarea cheltuielilor directe pe produs - materiale, manopera, utilaje - si cheltuieli indirecte - comune si generale de intretinere, functionare si administrare a intreprinderii. Cheltuielile directe repartizate pe produse cuprind materialele directe, salariile si cheltuielile sociale directe; acestea se calculeaza in functie de consumurile de materiale si manopera exprimate in preturile si tarifele in vigoare. Cheltuielile indirecte se repartizeaza pe produse cu ajutorul unor chei succesive de repartizare si conduc la formarea diferitelor trepte ale costului unitar de serie, de uzina si complet comercial.

In determinarea costului prestabilit, trebuie cunoscute standardele tehnice privind cantitatea de materiale, manopera necesare executarii unei unitati de produs, acestea fiind determinate de personalul tehnic. Standardele tehnice de manopera reprezinta timpii necesari realizarii productiei. Standardele valorice, reprezinta marimile cu ajutorul carora se procedeaza la evaluarea standardelor tehnice. Antecalculatia costurilor face posibila elaborarea a patru feluri de bugete derivate din bugetul de productie:

bugetul materialelor consumate;

bugetul manoperei directe;

bugetul amortizarilor de utilaje;

bugetul cheltuielilor generale de productie.

Aceste bugete, care detaliaza prevederile bugetului productiei se elaboreaza numai in entitatile mari, cu unitati de productie dispersate teritorial si numai daca se justifica necesitatea lor. De exemplu, planificarea salariilor se face in ultima luna a anului de baza,  in functie de tendinta previzibila de crestere a salariilor in anul de plan, de salariul minim pe economie stabilit prin act normativ (Hotarare de Guvern), de modificarile cantitative si profesionale ale fortei de munca estimate etc.

Bugetul valoric, comparativ cu cel cantitativ evalueaza, cu ajutorul costului prestabilit al productiei, cantitatile programate; acesta se poate elabora conform normelor metodologice privind bugetul de venituri si cheltuieli.