Formele de aprovizionare materiala si cu echipamente tehnice

Formele de aprovizionare materiala si cu echipamente tehnice

Formele de aprovizionare care pot fi folosite de unitatile consumatoare de resurse materiale sunt:

. Aprovizionarea direct de la producatori - furnizori

. Aprovizionarea prin unitati specializate in comercializarea de materiale si produse in sistem en gros, care imbraca trei variante:

. Aprovizionarea prin tranzit organizat;

. Aprovizionarea prin tranzit achitat;

. Aprovizionarea de la depozitul angrosistului.

Diferentierea unei forme fata de alta se face in functie de modul cum se realizeaza urmatoarele trei activitati:

. Modul de organizare si concretizare a relatiilor de vanzare - cumparare dintre factorii participanti la acest proces;

. Modul de livrare a produselor;

. Sistemul de achitare a contravalorii produselor livrate consumatorilor.

Aprovizionarea direct prevede ca toate cele trei activitati sa se realizeze prin relatia directa intre unitatea consumatoare si cea producatoare - furnizoare.

Aceasta forma este eficienta in cazul resurselor materiale, produselor care fac obiectul vanzarii - cumpararii in cantitati mari, vagonabile. In asemenea situatii se pot obtine preturi avantajoase la achizitie, se pot acorda rabaturi comerciale sau bonificatii, iar cheltuielile de transport sunt mai mici. Deci forma este avantajoasa pentru marii consumatori si, frecvent, dezavantajoasa pentru micii consumatori care: nu pot beneficia de rabaturi comerciale sau de bonificatii in cazul in care comanda se prezinta sub cantitatea minima impusa de furnizori ca prag pentru a obtine asemenea inlesniri; sunt nevoiti sa suporte cheltuileli de transport pentru deplasarea unor cantitati mici in special pe distante mari; isi pot forma stocuri mai mari decat cele nomale estimate anterior.

Aprovizionarea prin tranzit organizat presupune inlesnirea de catre un intermediar comercial a activitatii de organizare si concretizare a relatiilor dintre consumatori si producatori - furnizori, urmand ca livrarea produselor si decontarea facturilor aferente sa se realizeze direct intre ultimii doi factori.

Rolul activ al intermediarului se manifesta in faza de contractare si pe parcursul derularii contractului. Pentru serviciile prestate, specifice tranzitului organizat, intermediarul comercial primeste, de regula, din partea consumatorului, un comision de pana 3% in raport cu valoarea afacerii pe care a facilitat-o.

Aprovizionarea prin tranzit achitat presupune ca atat contractarea, cat si achitarea contravalorii produselor sa se asigure prin intermediarul comercial, iar livrarea acestora sa se realizeze direct intre producator si consumator. Aceasta forma implica si mai mult pe intermediarul comercial in derularea proceselor de vanzare- cumparare, respectiv acesta devine mai cointeresat in urmarirea si controlul derularii ritmice a livrarilor, a respectarii de catre producator si consumator a obligatiilor contractuale. Si in acest caz consumatorii cedeaza intermediarului comercial un comision care poate ajunge pan la 5% .

In ambele variante de aprovizionare, intermediarii comerciali studiaza piata de furnizare pentru a se informa asupra ofertelor de vanzare si a cererilor de produse, in scopul depistarii producatorilor si consumatorilor potentiali solicitanti ai serviciilor lor.

Avantajele acestor forme de aprovizionare sunt:

. Scurteaza perioada de timp in care se realizeaza contactul dintre producatorii si consumatorii anumitor produse;

. Usureaza munca producatorilor si consumatorilor pentru studierea pietei;

. Pot face negocierile mai usoare, intermediarii comerciali fiind mai buni cunoscatori ai caracteristicilor pietei de furnizare;

Aprovizionarea de la depozitele intermediarilor comerciali este o forma care presupune ca toate cele trei activitati ( organizarea si concretizarea relatiilor de vanzare - cumparare, livrarea produselor si achitarea contravalorii acestora ) sa se realizeze integral prin unitati specializate in comercializare ( angrosisti ). Varianta se practica in mare masura in cazul cumpararilor in cantitati mici, specifice micilor consumatori care au acces limitat la aprovizionarea direct de la producatori sau pentru care aceasta forma nu le este avantajoasa. Aceasta forma de aprovizionare integreaza complet intermediarul comercial in activitatea de comercializare a produselor, in general, devenind in unele situatii factorul determinant in inlesnirea activitatilor de desfacere si de aprovizionare.

Aprovizionarea de la depozitele unitatilor specializate in comercializarea de materiale si produse prezinta mai multe avantaje:

. Cresterea gradului de certitudine in asigurarea micilor consumatori cu o structura materiala si de produse extinsa, la intervale mici de timp, cu sau fara comenzi anticipate, la momente programate sau intamplatoare, in cantitati variate;

. Asigurarea premiselor pentru reducerea substantiala a stocurilor la consumatori, implicit a fondurilor financiare antrenate la cumpararea si stocarea de resurse materiale la un moment dat;

. Degajarea producatorilor de un numar prea mare de clienti si simplificarea astfel a activitatii de desfacere a produselor la nivelul lor;

. Promovarea cu mai mare usurinta si eficienta a produselor noi realizate de anumiti producatori.

O forma de aprovizionare care se impune tot mai mult datorita efectelor economice favorabile pe care le genereaza pentru consumatori este aprovizionarea garantata care presupune preluarea de catre o unitate specializata in comercializare a procesului de aprovizionare a structurii integrale sau partiale de materiale

necesare unei intreprinderi consumatoare intr-o perioada de gestiune. In aceasta forma pot fi asigurati unul sau mai multi consumatori din raza de actiune a unui intermediar comercial.

Aprovizionarea garantata prezinta urmatoarele avantaje:

. Reducerea cheltuielilor de transport prin conditiile pe care le creeaza pentru elaborarea unor planuri optime de distributie- transport a resurselor spre consumatorii serviti in contextul formei;

. Diminuarea stocurilor de materiale la consumatori, fiind posibil servirea lor la intervale scurte de timp, chiar zilnic, de la depozitele angrosistului;

. Disponibilizarea astfel a unor importante spatii de depozitare la consumatori, cu posibilitatea folosirii mai eficiente a acestora ( ca spatii de productie, prin inchiriere );

. Degrevarea factorilor de conducere al unitatilor consumatoare de activitatea de aprovizionare si concentrarea acestora in masura mai mare asupra celei de productie;

. Accelerarea vitezei de rotatie a capitalului circulant aferent materiilor prime si materialelor al consumatorilor si sporirea astfel a eficientei economice in folosirea acestuia.