Evolutia managementului

Evolutia managementului

Conceptul de management stiintific nu este atat de recent cum s-ar parea datorita faptului ca in literatura de specialitate nu s-a ajuns inca la un punct de vedere unitar in ceea ce priveste definirea lui.

Urmarirea evolutiei conceptului de management in stransa legatura cu evolutia societatii umane care se impune din urmatoarele considerente:

a.  un istoric succint si la obiect privind stiinta si practica conducerii poate sa duca la mai multa claritate asupra naturii si caracteristicii domeniului cercetat, asupra scopului si functiei managementului in economie si societate;

b. conceptul de management a facut si face obiectul unui numar impresionant de lucrari apartinand unor autori din diverse domenii de specialitate si diferite conceptii filozofice fara a se ajunge la un consens asupra definirii acestuia;

c.  cercetarea domeniului respectiv a avut o dezvoltare indelungata, in decursul timpului acordandu-se o atentie deosebita, doar in secolul XX, cand managementul a devenit o stiinta iar rolul decisiv in realizarea performantei economice la nivelul unei firme si economiei nationale a fost recunoscut atat de comunitatea academica cat si de lumea afacerilor.

Inceputurile managementului dateaza de mii de ani atunci cand au avut loc primele actiuni umane de grup care s-au desfasurat in mod coordonat: exemplu, Marele zid chinezesc, piramidele, diverse structuri de biserici crestine.

In sec. XVIII a avut loc revolutia industriala care a fost teoretizata in lucrarea lui Adam Smith, pe a carei teze a aparut si s-a dezvoltat stiinta managementului. Momentul oficial al nasterii ei este anul 1911 cand a fost publicata cartea lui Frederich W. Taylor intitulata "Principiile managementului stiintific".

La inceput managementul era practicat doar in organizatiile productive, ulterior s-a extins si la institutiile publice si organizatiile neproductive. Astfel de-a lungul unui proces de durata continutul managementului s-a imbogatit. Managementul a trecut prin trei etape:

cand proprietarul unic al capitalului avea dublu rol si statut;

caracterizata prin dedublare, cand proprietarul ramane singurul manager si transfera latura organizatorica a activitatii sale unor specialisti denumiti functionari ai capitalului. Deci in aceasta etapa se trece de la intuitie, traditie si experienta la structuri ierarhice, liniare cu organisme de stat major;

se caracterizeaza prin complicarea activitatii organizatiei, cand eficienta nu mai putea fi asigurata de catre proprietari chiar cu ajutorul unor specialisti. In acest moment apar managerii si organizatorii de profesie.

Managementul se dezvolta permanent reinnoindu-si substanta, generalizand practica si teoria si in masura posibilitatilor depasind practica prin recomandari.