Etica managerului astazi

Etica managerului astazi

,,A fi corect', ,,a fi cinstit', ,,a fi drept' sunt termeni de etica. Ei exprima o judecata pentru oamenii care au convingerea ca au dreptate. Aceste concepte sunt de fapt standardele noastre morale. Ele pot diferi de la un individ la altul, pentru ca valorile pe care se bazeaza sunt diferite.

Problemele de etica constituie adevarate dileme manageriale pentru ca ele reprezinta conflicte declansate intre performantele economice ale firmei (venituri-costuri-profit) si performantele sale sociale (formulate in termenii obligatiilor personale, atat in interiorul cat si in exteriorul organizatiei). Natura acestor obligatii poate fi, desigur, deschisa spre mici interpretari, dar cei mai multi dintre noi suntem de acord ca ele includ elemente de protectie a loialitatii angajatilor, de mentinere a competitivitatii pietelor, de realizare a unor produse si servicii utile si sigure.

Din fericire, dilema manageriala se raporteaza la costurile acestor obligatii, atat pentru companie - evaluate de standarde financiare - cat si pentru manageri - exprimate prin controale financiare.

Este de presupus ca majoritatea factorilor de conducere din diverse companii doresc sa aiba ca angajati persoane care au o conceptie clara despre ceea ce este ,,corect', ,,cinstit' si ,,onest'. In acest fel se poate astepta de la orice angajat ca el sa nu actioneze in detrimentul firmei, sa nu ofenseze pe altii si sa nu poata face o reclama proasta in mass-media.

Felul in care, etica manageriala poate influenta bunul mers al afacerilor intr-o companie, poate fi ilustrat mai bine pe exemplul concret al unei firme, care a trait experienta trista a transformarii unei situatii ,,de vis' intr-un cosmar.

In 1982 firma Eli Lilly and Co. a introdus pe piata un nou medicament (ORAFLEX). Cercetarile initiale au pus in evidenta valoarea sa curativa deosebita, o tableta pe zi atenuand sau chiar eliminand durerea provocata de artrita. Campania de publicitate pentru lansarea medicamentului sustinea chiar vindecarea totala a bolii. Dupa numai 320 de zile pe piata SUA 500.000 de persoane cumparasera medicamentul.

Acest inceput promitator, care prognoza un succes de proportii s-a transformat in scurt timp intr-o adevarata tragedie. In Marea Britanie s-au constatat efecte secundare ale aplicarii sale cum ar fi: hemoragii interne provocate de ruperea unor vase inclusiv complicatii serioase pentru ficat si rinichi. Guvernul britanic a interzis imediat vanzarile, rapoartele oficiale constatand cel putin 3500 de cazuri grave si 61 de decese. Astfel, compania Lilly a fost obligata sa opreasca vanzarile pe toate pietele si in primul rand in SUA.

Impotriva firmei s-au deschis 280 de procese din partea celor prejudiciati, problema cea mai complicata fiind dovedirea vinovatiei cercetatorilor chimisti.

Din nefericire pentru Lilly justitia a gasit dovezi ca un inalt functionar din Consiliul de Administratie constatase in faza de pregatire a lansarii 25 de cazuri de imbolnaviri pe care, insa, nu le raportase oficialitatilor americane din domeniu.

In 1983 s-a pronuntat prima sentinta judecatoreasca ce stabilea vina companiei, in anii care au urmat despagubirile ridicandu-se la peste 6 milioane de dolari.

Iata, asadar, cum un caz aparent izolat de incalcare a normelor elementare de etica manageriala si chiar profesionala a reusit sa provoace o adevarata avalansa, cu rezultate dezastruoase la nivelul intregii companii.

Managerii, in procesul luarii deciziilor, trebuie sa se gandeasca la consecintele pe care acestea le vor avea asupra lor, a organizatiei si a societatii. Ei pot lua o decizie convenabila pentru ei si firma lor, dar total nepotrivita pentru alte firme, pentru societate, uneori cu efecte dezastruoase, asa cum s-a aratat anterior.

Comportamentul etic are baze diferite in determinarea liniilor calauzitoare in luarea deciziilor.

In figura 1.9. se prezinta un model simplificat al acestuia.

Comportamentul egoist presupune obtinerea unui maxim de beneficii personale: salariu, putere, prestigiu etc.

Comportamentul altruist presupune adoptarea unor decizii care sa aduca beneficii altor persoane, organizatii.

Intre ele se gaseste comportamentul care trebuie sa se bazeze pe respectarea obligatorie a unor principii.

Egoismul arata ca un act este bun daca beneficiul este al unuia singur, cel ce actioneaza. Altruismul arata ca un act este bun daca beneficiul este social.

Criteriile pentru aceste linii etice erau consecintele.

Spre diferenta de ele, etica ce adera la respectarea unor principii formale se bazeaza pe ideea ca dreptatea sau nedreptatea unui act se sprijina pe principii si nu pe consecinte.

Dar ideea ca actiunile pot fi judecate numai dupa un principiu a fost de neacceptat pentru multi, de aceea s-a preferat o abordare bazata pe mai multe principii aranjate intr-o ordine de importanta:

- interesul societatii inaintea interesului organizatiei;

- interesul organizatiei inaintea intereselor salariatilor.

De asemenea, pentru un comportament etic se impune respectarea principiului prezentarii adevarului in orice implicare personala sau a organizatiei.

Dupa anii '80 rolul si statutul eticii in afaceri a inceput sa creasca datorita costurilor mari pe care le provoaca actiunile neetice.

Determinarea a ceea ce este etic este deseori dificila, cateodata sarcina este mai usoara.

Se stie ca nu este etic sa falsifici rapoartele, sa primesti mita. Dar zilnic managerii sunt confruntati cu intrebari de genul: este un profit cinstit cel pe care l-am obtinut? pretul produsului este corect?

Deoarece etica afacerilor este deseori complexa, managerii difera in punctele lor de vedere referitor la actiuni etice sau nu.

Un concept interesant in dezbaterea eticii manageriale, a eticii in general, il constituie responsabilitatea sociala vazuta pe trei directii :

a) obligatia sociala;

b) reactia sociala;

c) receptarea sociala.

Obligatia sociala

Viziunea de la care trebuie pornit este aceea a unei companii care din punct de vedere al comportamentului sau etic, produce profit numai in cadru legal. Datorita faptului ca sprijina desfasurarea afacerilor prin simplul fapt ca ingaduie desfasurarea lor, ,,business'-ul este obligat sa se achite fata de societate printr-un profit obtinut legal. Or, organizatia are obligatia sociala de a-si folosi resursele in activitati menite sa creeze si sa creasca profitul, aceasta numai respectand regulile unui joc, intr-o competitie libera, fara inselaciune si frauda.

Reactia sociala

Arata ca un comportament trebuie sa fie conform normelor, valorilor si performantelor asteptate. O firma cu o minima reactie sociala presupune respectarea normelor de costuri ecologice, de mediu si sociale ale actiunilor sale.

Cand organizatia are o puternica reactie sociala ea se implica in rezolvarea unor probleme ale societatii (de exemplu, Green Peace), in unele situatii chiar daca aceasta rezolvare nu intra in direct in atributiile sale.

Receptarea sociala

In concordanta cu acest aspect, comportamentul responsabil este anticipativ si prevenitor. Termenul de receptare sociala a aparut in ultimii ani si se refera la definirea actiunilor care exced obligatoriu si reactia sociala.

Caracteristicile unui comportament receptiv social include luarea unei pozitii intr-o publicatie, anticiparea viitoarelor nevoi ale societatii si actiunilor intreprinse pentru satisfacerea lor, comunicarea cu guvernul despre o legislatie existenta sau dorita.

Scopul fundamental al abordarii acestor concepte la nivelul unei firme este de fapt intelegerea sensurilor si implicatiilor responsabilitatii sociale si eticii, prin:

a) analizarea comportarii firmei din acest punct de vedere;

b) schimbarea eticii in afaceri.

A rezultat ca atat deciziile cat si actiunile manageriale ale unei companii trebuie judecate intr-un context social, complex si dinamic. Se deduce astfel ca intelegerea sensurilor de ,,responsabilitate sociala' si ,,etica' in afaceri presupune recunoasterea modificarilor in functie de timp, loc si circumstante.