Elaborarea bugetelui de venituri si cheltuieli al intreprinderii

Elaborarea bugetelui de venituri si cheltuieli al intreprinderii

Bugetul este, in acceptiune curenta, un plan / program de urmarire a preluarii veniturilor si de efectuare a cheltuielilor, stabilite pe perioade scurte de timp, de regula pe un an calendaristic, cu defalcare pe trimestre, luni, saptamani, si pe structuri functionale, directii, compartimente sectii, servicii si in unele cazuri, pe locuri de munca.

Din punctul de vedere al contabilitatii manageriale bugetul de venituri si cheltuieli al entitatii se exprima prin descentralizarea gestiunii si responsabilitatii financiare a constituirii veniturilor si efectuarii cheltuielilor, de la nivelul de ansamblu al firmei la cel al structurilor functionale de baza, de la nivelul administratorilor la cel al directorilor si celorlalti conducatori de departamente, sectoare, sectii, entitati subordonate etc. Este o forma de participare a personalului intreprinderii la responsabilitatile realizarii si colectarii veniturilor si o extindere a responsabilitatilor gestionarii costurilor.

Elaborarea bugetului se clasifica dupa trei criterii de baza[1]:

1. Criteriul temporal:

- bugetul previzional care prezinta estimari pe termen lung, pentru perioade mai mari de timp (5 ani) in scopul realizarii obiectivelor preconizate de investitori;

- bugetul exercitiului, care prezinta prevederile anuale ale firmei;

- bugetele operationale, in care sunt defalcate prevederile  bugetului anual pe perioade mai mici (trimestre, luni).

2. Criteriul obiectului de activitate pentru care se elaboreaza bugetul:

- bugetele comerciale, care estimeaza prevederile privind vanzarile unei firme si ale necesarului de aprovizionare;

- bugetele activitatii de exploatare, care prevad volumul fizic pe sectii, ateliere;

- bugetele rezultatelor.

3. Criteriul functional:

- bugete determinante (bugetul de achizitii; bugetul vanzarilor, bugetul productiei);

- bugete rezultante (bugetul costurilor, al cheltuielilor comerciale, bugetul de aprovizionare; bugetele de sinteza - bugetul trezoreriei, contul de rezultate, bilantul previzional si tabloul de finantare previzional).

Generalizand, se poate considera ca, bugetul are calitatea de instrument al conducerii activitatii economico-financiare si prezinta urmatoarele trasaturi:

integrarea activitatilor de previziune, evidenta si control al costurilor, cheltuielilor, veniturilor si rezultatelor financiare;

descentralizarea procesului de conducere prin sectorizarea activitatilor intreprinderii pe centre de responsabilitate;

investirea fiecarui centru cu autoritate si responsabilitate in gestionarea resurselor pentru realizarea obiectivelor previzionate;

abordarea activitatii fiecarui centru prin prisma relatiei dintre costuri, cheltuieli si venituri, iar pe aceasta baza, antrenarea lui la cresterea rentabilitatii si economisirea resurselor.

In functie de caracterul activitatii pentru care se elaboreaza, pot fi: bugete de cheltuieli fixe si bugete de cheltuieli flexibile.

Bugetele de costuri / cheltuieli fixe cuprind, de regula, costurile / cheltuieli stabilite pentru un anumit nivel de activitate productiva considerat neschimbat. In acest caz, cheltuielile nu sunt influentate sub nici o forma de oscilatiile care pot interveni pe parcurs in volumul activitatii desfasurate.

Bugetele de costuri / cheltuieli flexibile cuprind costurile / cheltuielile sectorului pentru care se intocmeste bugetul, in raport direct cu activitatea ce urmeaza a se desfasura in cadrul structurii prevazute si cu modificarile previzibile ce pot surveni in perioada pentru care se intocmeste bugetul. Elaborarea bugetului necesita separarea elementelor fixe si elementelor variabile ale costurilor si analiza lor astfel incat bugetul sa poata fi accesibil, si totodata util in functie de activitatea efectiva.

Utilizarea bugetului flexibil este esentiala pentru activitatea de control. Controlul poate fi exercitat numai prin compararea cu sumele prevazute, a costurilor care au fost inregistrate ca urmare a activitatii reale.

Scopul principal al bugetului fix vizeaza etapa previzionata, servind la definirea obiectivelor mai largi ale intreprinderii. De aceea, bugetul cheltuielilor fixe este pus in valoare in actiunea de control in cazul in care cand nivelul efectiv al activitatii se dovedeste a fi fost in deplina concordanta cu cel previzionat.

In functie de importanta lor, bugetele pot fi: bugete de baza (bugetul productiei) si bugete adiacente/derivate (bugetul aprovizionarii, bugetul investitiilor, bugetul trezoreriei etc.). Bugetele se afla in stransa interdependenta, unele cu altele si deci nu se poate pune problema stabilirii lor fara a tine seama de gradul de influenta, ceea ce determina o ierarhizare a acestora. In mod deosebit, bugetul vanzarilor conditioneaza celelalte bugete, deoarece  nivelul vanzarilor conditioneaza cantitatile de produse ce urmeaza a se realiza, investitiile si achizitiile, variatia trezoreriei etc.