Motivatia ca element determinant al performantei

Motivatia ca element determinant al performantei

1.1.Conceptul de motivatie, motiv, motivare, optim motivational

Performanta indivizilor umani este bazata pe cel putin 2 elemente principale: aptitudinile, abilitatile pe care le poseda si motivatia care le orienteaza actiunile, comportamentul.

Functiile pe care le indeplineste motivatia ca element component si motor al activitatii economice, sunt:

declansarea unui anumit tip de comportament in vederea atingerii unor obiective individuale sau colective;

directionarea actiunilor intreprinse si a manifestarilor de conduita;

sporirea nivelului de performanta care poate fi atins.

Cei mai multi manageri considera ca succesul oricarei organizatii este determinat de eforturile depuse de membrii ei si ca abordarea comportamentului prin prisma motivatiei este deosebit de dificila. Managerul preocupat de prosperitatea firmei evalueaza in permanenta satisfactia si motivatia oamenilor cu care lucreaza.

Intr-o economie in care domina competitia, managerul nu este orbit doar de perspectiva profitului, ci este dominat de dorinta ca angajatii lui sa dobandeasca sentimentul implicarii totale in excelenta firmei. El poate sa influenteze motivatia si implicit performanta in munca, dar pentru aceasta trebuie sa plece de la premisa ca pentru o participare performanta, toti angajatii trebuie sa se caracterizeze atat printr-un grad de abilitate, cat si printr-o anumita structura manageriala. Cunoasterea structurii motivationale a angajatilor de catre manager, il ajuta sa stie sa utilizeze cele mai potrivite mijloace si modalitati de stimulare a acestei structuri, rezultatul fiind cu siguranta cresterea gradului de motivare si implicare performanta in activitatea desfasurata.

" Motivatia reprezinta un ansamblu de factori sau de forte interne si externe care determina indivizii umani sa se comporte intr-un anume fel, sa puna in practica un comportament orientat spre satisfacerea unor variate motive, acestea din urma stand la baza motivatiei". Motivatia explica cum este initiat, energizat, sustinut, directionat, stopat un comportament si ce fel de reactii subiective se intampla in organism in timpul desfasurarii comportamentului; constituie procesul care guverneaza alegerea de catre persoane sau organisme a unei alternative privind activitatea voluntara.

Motivatia nu e identica la toti anganjatii, ea difera de anumite obiective pe care le putem identifica la nivelul angajatilor. Starea motivationala se modifica in timp. La baza motivatiei sta un motiv sau un ansamblu de motive, ceea ce justifica de ce in conditii identice, doi sau mai multi indivizi actioneaza, se comporta diferit.

" Motivul poate fi definit ca fiind mobilul intern reprezentat sub forma unui ansamblu de semnale despre o stare de necesitate aparuta la un moment dat, care obliga la actiune, iar apoi dirijeaza actiunea spre un anume obiectiv, astfel incat prin atingerea acestuia sa se elimine starea de necesitate, de dezechilibru".

Caracteristicele motivelor: varietatea, dinamismul, flexibilitatea. Cea mai importanta este insa intensitatea motivelor, ce rezulta din combinatia fortelor pozitive si negative, interne si externe ce actioneaza asupra subiectului uman. Procesul de satisfacere a unui motiv sau grupe de motive este conditionat intotdeauna de corelarea valorilor functiei hedoniste, care exprima masura satisfactiei, a placerii pe care o procura motivul, cu valorile functiei de risc care este data de ansamblul conditiilor si restrictiilor care trebuie luate in considerare inainte de a da curs comportamentului de satisfacere a motivului sau complexului motivational.

Se impune delimitarea neta intre motivatie si motivare. " Motivarea reprezinta procesul prin care complexul motivational este declansat si stimulat, in functie de o serie de factori ca: nivelul de dezvoltare fizica, psihica a indivizilor umani, solicitarile si finalitatile concrete ale actiunii sau activitatii, cultura relatiilor si constiinta valorilor dominate intr-o colectivitate, cadrul structural in care se desfsoara activitatea".

Cresterea intensitatii motivatiei, supramotivarea conduce la dezordinea si dezorganizarea personalitatii umane, la o centrare exclusiva a atentiei asupra elementelor legate de realizarea scopului, iar scaderea intensitatii motivatiei, submotivarea diminueaza angajarea in activitati, reduce nivelul performantei si demobilizeaza participantii. Se impune gasirea unui optim motivational, ce reprezinta un echilibru intre sarcinile de realizat si presiunea exercitata de variatele motive. De asemenea, in definirea optimului motivational, trebuie sa se tina seama de intensitatea, tipul si relatiile dintre motive.