Etapele si fazele procesului decizional

ETAPELE SI FAZELE PROCESULUI DECIZIONAL

Adoptarea deciziilor de conducere viabile, presupune organizarea si sistematizarea activitatii cadrelor de conducere, astfel incat lucrarile sa se desfasoare intr-o succesiune logica.Aceasta se impune cu multa acuitate in etapa actuala, cand la nivelul unitatilor economice si a subdiviziunilor organizatorice se concentreaza un volum tot mai mare de resurse si informatii, ca urmare a procesului de tranzitie spre o economie de piata.

Derulare procesului decizional, in ansamblul sau, impune parcurgerea anumitor etape carora le corespund anumite faze. Principalele etape ale procesului decizional sunt: etapa pregatitoare, stabilirea variantei de decizie, aplicarea deciziei, evaluarea rezultatelor obtinute.

1 ). -Etapa pregatitoare cuprinde urmatoarele faze:

Identificarea problemei si aprecierea situatiei, care impun declansarea procesului decizional. In acest scop este necesar ca decidentul sa cunoasca la timp aparitia factorilor ce influenteaza functionarea sistemului sau subsistemului, determinandu-i abateri de la parametrii prestabiliti.

Formularea scopului urmarit de decident, prin interventia sa asupra restabilirii functionarii normale a sistemului sau subsistemului. Importanta acestei faze consta in asigurarea concentrarii atentiei asupra consecintelor influentei factorilor perturbatori si a rezultatelor scontate prin materializarea deciziei.

Culegerea informatiilor necesare elaborarii variantelor. In aceasta faza se stabilesc informatiile necesare, volumul, structura, termenul de transmisitere, persoanele care raspund de culegerea si prelucrarea acestora, astfel incat sa se obtina informatii agregate cu capacitatea mai completa de reflectare asupra fenomenelor sau proceselor vizate. Pentru a usura activitatea decidentilor este necesar sa se asigure informatiile strict necesare; suprainformarea sau subinformarea limiteaza posibilitatile concentrarii atentiei decidentului asupra aspectelor esentiale. De asemenea, informatiile trebuie sa fie lipsite de efectele implicarii afective a persoanelor, atat a celor ce le culeg si le prelucreaza, cat si a celor ce le utilizeaza in elaborarea de variante. Acceptarea numai acelor informatii ce corespund parerii ce si-a format-o o anumita persoana despre un anume fenomen inseamna a lipsi informatia data de adevaratul continut. Parcurgerea acestei faze implica cunoasterea aprofundata a metodologiei de calcul, a actelor normative ce reglementeaza anumite fenomene si procese din activitatea unitatii etc. Pe baza informatiile (primite si prelucrate) se elaboreaza variante de decizie. Fiecare varianta urmareste acelasi scop, dar se deosebesc intre ele prin implicatiile fiecareia si rezultatele finale preconizate prin materializarea lor.

2). -Stabilitatea variantei de decizie, este cea de-a doua etapa si ii corespunde urmatoarele faze:

Stabilirea unui sistem riguros de indicatori sau parametri, cu ajutorul carora sa poata evalua consecintele fiecarei alternative. Sistemul de indicatori trebuie sa fie unitar pentru toate variantele si sa raspunda scopului urmarit de decident prin realizarea obiectivului propus.

Analiza comparativa a variantelor. Cu ajutorul unui sistem corespunzator de indicatori stabiliti in faza precedenta, se evidentiaza implicatiile ce rezulta prin aplicarea lor in practica. Aceasta analiza se efectueaza avand, in principal, doua obiective:

a) resursele materiale, financiare si umane solicitate de fiecare varianta;

b) rezultatele de productie si implicatiile economice ale acestora.

Alegerea variantei ce ofera rezultatele cele mai bune. In procesul decizional, momentul optiunilor este hotarator, aceasta faza are implicatiile cele mai mari asupra rezultatele finale ale unitatii economice. De modul in care decidentul apreciaza consecintele variantei pentru care opteaza, depinde in mare masura mobilizarea resurselor interne, imbinarea factorilor de productie si in final realizarea obiectivului propus.

3). - Aplicarea deciziei constituie cea de-a treia etapa. Aceasta etapa trebuie pregatita cu foarte mare atentie, ea presupune adoptarea in prealabil a unui plan de actiuni cu privire la informarea componentilor unitatii implicati in infaptuirea deciziei adoptate.

Totodata, pentru materializarea deciziei este nevoie de o formulare precisa a sarcinilor, prin incredintarea lor persoanelor cele mai indicate de a le duce la indeplinirea si prin transmiterea acestora la momentul cel mai indicat si intr-o forma adecvata.

In cadrul intreprinderilor, activitatea motivationala de implementarea deciziilor este mult usurata prin folosirea metodelor participative de conducere - bazate pe principiul muncii colective, al autoconducerii.

Evaluarea rezultatelor obtinute incheie procesul decizional. In aceasta etapa se determina masura in care obiectivele fixate au fost indeplinite, cauzele care au generat eventualele abateri, influenta factorilor aleatori asupra rezultatelor preconizate. In continuare se analizeaza critic modul de desfasurare a etapelor si fazelor procesului decizional, efectuandu-se interventii de corectare, daca acestea se impun (decizii de corectie), elaborarea unor concluzii cu privire la perfectionarea metodelor folosite, in scopul imbunatatirii activitatii in urmatorul proces decizional.

La elaborarea deciziilor strategice si tactice este necesar ca procesul decizional sa se desfasoare in totalitatea sa, respectand anumite criterii si reguli, in functie de tipurile de probleme, pentru ca orice eroare neeliminata poate antrena un consum nejustificat de resurse sau conduce la nerealizarea obiectivului propus.

Intre etapele si fazele de productie decizional exista o serie de conexiuni care, in anumite situatii, pot determina reexaminarea problemei fie partial, fie in totalitatea ei. Delimitarea etapelor si fazele pentru fiecare problema in parte, depinde, in mare masura, de competenta decidentului. In acest context este necesara cunoasterea etapelor si in situatia unei simulari decizionale. Aceste pot fi considerate urmatoarele:

determinarea domeniului ce va fi simulat;

stabilire factorilor economici, tehnici, juridici etc., care actioneaza in domeniul respectiv si a legaturilor dintre elementele domeniului si factorii respectivi;

elaborarea modelelor economice si matematice care reprezinta mai bine procesele stimulate;

elaborarea programelor pe calculator;

simularea si adoptarea de decizii.