Diagnosticul tehnic, tehnologic si de exploatare al intreprinderii

DIAGNOSTICUL TEHNIC, TEHNOLOGIC SI DE EXPLOATARE AL INTREPRINDERII

INTRODUCERE

Viabilitatea unei intreprinderii intr-un mediu concurential este asigurata numai in masura in care dispune de un potential de productie ai carui parametrii tehnici si functionali sunt adaptati la exigentele pietii. Capitolul abordeaza problematica diagnosticului tehnic de exploatare urmarind modul de manifestare a functiei tehnice de exploatare in raport de elementele constitutive ale acesteia, de interferentele cu celelalte functii ale intreprinderii si de evolutia mediului extern intreprinderii.

OBIECTIVE OPERATIONALE

Dupa ce veti parcurge acest capitol, veti putea:

sa cunoasteti si sa analizati activitatile intreprinderii;

sa apreciati dimensiunea si potentialul activitatii de cercetare-dezvoltare intr-o intreprindere;

sa delimitati si analizati infrastructura intreprinderii in ansamblul ei;

sa realizati o analiza a procesului de productie din intreprindere;

sa identificati punctele forte/slabe, oportunitatile, respectiv riscurile ce incumba din procesul de diagnostic realizat.

OBIECTIVE, CARACTERISTICI SI ARIE DE APLICABILITATE A DIAGNOSTICULUI TEHNIC, TEHNOLOGIC SI DE EXPLOATARE

Obiectiv, scop: Diagnosticul tehnic de exploatare are drept scop aprecierea masurii in care mijloacele de productie materiale raspund nevoilor actuale sau viitoare ale intreprinderii sau ale unui potential cumparator.

Pentru atingerea acestui obiectiv se impune cunoasterea infrastructurii, a potentialului de productie la un moment dat si evolutia in timp, stabilirea dinamicii imobilizarilor corporale, a nivelului de automatizare si a productivitatii, dar si analiza functiei de cercetare-dezvoltare pentru a determina strategia in viitor a intreprinderii.

Caracteristici: Functia tehnica de exploatare realizeaza produsele sau presteaza serviciile care fac obiectul activitatilor intreprinderii.

Aceasta functie inglobeaza un ansamblu de responsabilitati privind pregatirea, realizarea si controlul proceselor materiale de producere a bunurilor si serviciilor rezultate din activitatile intreprinderii.

Arie de aplicabilitate: Efectuarea acestui diagnostic presupune analiza elementelor componente ale functiei tehnice de exploatare, in conditiile unei intreprinderi in exploatare, examinand: activitatile intreprinderii, cercetarea si dezvoltarea, starea si performantele mijloacele de exploatare si nivelul de organizare al activitatii de productie.

Abordarea diagnosticului si formularea concluziilor se va face tinand cont de particularitatile activitatilor intreprinderii, sectorul de activitate (ramura) in care activeaza si de evolutiile factorilor externi intreprinderii (tehnologii, procedee de fabricatie, sisteme de calitate, reglementari legale etc.)

Cunoasterea si analiza activitatilor intreprinderii sunt esentiale pentru realizarea unui diagnostic relevant al acestei functii.

In functie de profilul intreprinderii (productie, prestari servicii etc), obiectul de activitate al acesteia se realizeaza in cadrul mai multor activitati:

activitati principale sau de baza - prin care se realizeaza miscarea, transformarea sau prelucrarea unor resurse materiale (materii prime, informatii etc.) in scopul obtinerii unor produse, executarii de lucrari sau prestarii de servicii;

activitati secundare sau auxiliare - prin care se asigura desfasurarea normala a activitati principale.

Activitatile intreprinderii vor fi examinate pe baza "Tabloului cu ponderi", putand exista activitati principale si secundare pe ultimii trei ani, ale caror ponderi - valori -  procente sa fie importante atat fata de totalul valoric al anului, cat si ca tendinta fata de media ultimei coloane.

Interpretarea datelor

Din analiza acestor valori - procente - se va stabili raportul activitatilor secundare in totalul activitatilor si, concomitent, se va obtine motivarea mentinerii lor si cauzele pentru care nu au fost externalizate.

De asemenea, se va analiza si stabili concordanta acestor activitati cu obiectul de activitate inscris in actul constitutiv.

DIAGNOSTICUL PE ACTIVITATI

Cercetarea si dezvoltarea

Dinamica produselor si serviciilor existente pe piata in conditiile impuse de concurenta face ca preocuparea pentru reinnoirea sau diversificarea acestora sa constituie un element strategic de cea mai mare importanta.

In functie de sectorul de activitate al intreprinderii, de dimensiunea si potentialul acesteia, analiza continutului si rezultatelor activitatii de cercetare-dezvoltare este un obiectiv esential in diagnosticul tehnic de exploatare. In acest sens, evaluatorul examineaza caracteristicile existente ale acestei activitati, cautand sa stabileasca daca:

capacitatea de cercetare si dezvoltare este orientata spre innoirea ofertei de produse si servicii, determinand:

potentialul tehnologic (inferior, mediu, superior) de adaptare la cerintele cercetarii si de proiectare de produse/servicii noi;

dotarea cu echipamentele tehnologice necesare.

rezultatele cercetarii au fost asimilate in procesul de productie, fie prin punerea in fabricatie a produselor, fie prin aplicarea in productie a tehnologiilor.

obiectivele de dezvoltare si asimilare in fabricatie sunt legate nemijlocit de activitatea productiva, determinand:

contributia la profit si la volumul vanzarilor;

economiile obtinute prin cresterea productiei si reducerea volumului de munca

costul estimat al produsului si/sau costul proiectului, termenul de realizare;

performantele tehnice ce caracterizeaza noul produs sau noua tehnologie.

cercetarea si dezvoltarea de produse/servicii noi se realizeaza in intreprindere sau prin terti specializati.

2.1.1. Instrumente utilizate pentru aprecierea activitatii de cercetare si dezvoltare

Cum reinnoirea produselor detine un rol important - in cercetare - este necesar sa se examineze gradul de reinnoire al produselor/serviciilor intreprinderii si posibilitatile existente pentru viitorii 3-5 ani.

In acest scop se va determina ponderea si valoarea produselor/serviciilor noi introduse in exploatare in ultimii trei ani cu ajutorul urmatoarelor relatii:

Pentru aprecierea performantelor acestei activitati, evaluatorul este interesat a cunoaste costul anual al efortului de cercetare-dezvoltare pe ultimii trei ani, precum si ponderea acestuia in cifra de afaceri (rata cheltuielilor de cercetare-dezvoltare

Interpretarea datelor

Se va cunoaste astfel vechimea produselor celor mai vandute si durata necesara pentru dezvoltarea unui nou produs. Comparand aceste rezultate in raport de politica concurentilor legata de reinnoirea produselor (cum ar fi: data lansarii in fabricatie si aparitia pe piata, daca sunt produse fabricate pe baza de licenta sau de conceptie proprie), evaluatorul poate estima viabilitatea/perenitatea proiectelor de cercetare ale intreprinderii si, implicit, posibilitatea acesteia de a-si recupera sau nu costurile cercetarii pe seama vanzarilor (cifrei de afaceri).

Starea si performanta mijloacelor de exploatare

Pentru aprecierea starii si performantelor mijloacelor de exploatare este necesara cunoasterea infrastructurii intreprinderii in ansamblul ei (mijloace fixe, amplasament, utilizarea suprafetelor, posibilitatile de extindere, cai si mijloace de acces, energie si utilitati, relatiile cu mediul inconjurator).

Complexul acesta de mijloace se poate prezenta in starea actuala momentului evaluarii (aspectul static), dar si evolutia sa in timp (aspectul dinamic), precum si in raport cu unele date fundamentale ale exploatarii (dotarea, intretinerea).

Potentialul tehnic si de exploatare bazat pe acest complex de mijloace se supune diagnosticului tinand seama de doua categorii de informatii:

cele existente in documentele, ce privesc data punerii in functiune, durata folosirii lor, gradul de utilizare, coeficientul reinnoirii lor, coeficientul de uzura;

cele obtinute cu ocazia constatarilor facute la fata locului de experti, care se consemneaza in foile de lucru ale evaluatorului.

Prin comparatia informatiilor din documente cu cele constatate pe teren se stabilesc atuurile si slabiciunile cu privire al potentialul mijloacelor folosite in exploatare.

2.2.1. Instrumente utilizate pentru analiza dinamicii mijloacelor fixe

Performantele mijloacelor de exploatare ale intreprinderii in timp - dinamica mijloacelor fixe - pot fi investigate cu ajutorul urmatorilor indicatori:

a) Modificarea absoluta a valorii mijloacelor fixe

Δ Mf = Mf₁ - Mf₀ sau Δ mf_i = mf_i1 - mf_i0, unde:

Mf - reprezinta valoarea totala a mijloacelor fixe

mf_i - valoarea mijloacelor fixe din categoria "i"

b) Modificarea relativa a valorii mijloacelor fixe

Indicele statistic de crestere:  sau

Ritmul statistic de crestere: sau

c) Coeficientul intrarilor de mijloace fixe (K_I):

 , unde:

I - reprezinta valoarea intrarilor de mijloace fixe

d) Coeficientul iesirilor de mijloace fixe (K_E):

, unde:

E - reprezinta valoarea iesirilor de mijloace fixe

e) Coeficientul miscarii globale a mijloacelor fixe (K_M):

f) Gradul de inzestrare tehnica a muncii (G_IT):

, unde:

Mf_e - valoarea mijloacelor fixe in exploatare

Np_m - efectiv mediu de personal productiv

Interpretarea datelor

Valoarea si evolutia acestor indicatori se judeca in raport cu rezultatele obtinute in urma utilizarii mijloacelor fixe (cifra de afaceri, productia exercitiului, rezultatul exploatarii, etc.) si cu faza de maturitate a intreprinderii.

Astfel, o crestere a valorii mijloacelor fixe devansata de cresterea rezultatelor (cifrei de afaceri) obtinute reprezinta o situatie favorabila, indiferent de faza ciclului de viata in care se gaseste intreprinderea, situatie concretizata in cresterea eficientei utilizarii mijloacelor fixe.

In timp ce, o dinamica a mijloacelor fixe superioara dinamicii rezultatelor (cifrei de afaceri) obtinute reprezinta o situatie nefavorabila pentru o intreprindere aflata in faza de maturitate, dar aceasta poate reprezenta o situatie normala daca intreprinderea se gaseste in faza de demaraj sau crestere, ca urmare a faptului ca in aceste etape ale ciclului de viata intreprinderea investeste destul de mult in mijloacele fixe cu speranta obtinerii de rezultate superioare in viitor. De asemenea, corelarea dinamicii mijloacelor fixe cu dinamica resurselor umane ale intreprinderii indica gradul de inzestrare tehnica a muncii sau nivelul de tehnologizare a muncii.

Dotarea intreprinderii cu mijloacele de exploatare necesare este premisa dinamizarii activitatii, modernizarii si usurarii conditiilor de munca, a ridicarii calitatii produselor si serviciilor. Sub aspectul dotarii, nivelul de performanta se va aprecia pe baza ultimului inventar al mijloacelor fixe, tinand seama de corectitudinea valorii de inventar stabilita (respectiv valoarea de utilitate sau valoarea justa). Se vor analiza, in principal, pozitiile care se incadreaza in urmatorul prag de semnificatie (un numar de pozitii sub 20%, insumand o valoare totala de cca. 80%).

Evaluatorul va analiza in ce masura componenta actuala (structura) si starea acestora corespund nevoilor intreprinderii si realitatii economice, rezultand dotarea care poate efectiv conta in perioada urmatoare pe termen scurt sau mediu, in conditiile de competitivitate privind productivitatea, calitatea si pretul de cost.

2.2.2. Instrumente utilizate pentru analiza structurii mijloacelor fixe

Din punct de vedere al structurii mijloacelor fixe, evaluatorul va delimita si analiza mijloacelor fixe pe diferite categorii, in functie de mai multe criterii:

dupa functia indeplinita si in conformitate cu HG 2139/2004 (HG pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe);

dupa implicarea lor in realizarea procesului de exploatare (mijloacele fixe active sau mijloace fixe in conservare);

dupa forma de proprietate (mijloacele fixe proprii sau mijloace fixe obtinute in sistem de leasing).

Pentru aprecierea structurii mijloacelor fixe se pot utiliza coeficientii de structura:

a) Coeficientul de structura pe categorii de mijloace fixe:

, unde:

Mf_i - valoarea mijloacelor fixe din categoria "i" (constructii, echipamente tehnologice, mijloace de transport, mobilier etc.)

b) Coeficientul mijloacelor fixe active:

, unde:

Mf_a - valoarea mijloacelor fixe active (cele care participa efectiv la realizarea procesului de exploatare)

Interpretarea datelor

Modificarile de structura corelate cu nivelul eficientei individuale a mijloacelor fixe repartizate pe categorii, se reflecta direct in valoarea eficientei medii totale la nivel de intreprindere si implicit asupra performantelor de ansamblu ale entitatii economice.

De asemenea, componenta potentialului tehnic - ponderi - se va aprecia si caracteriza in raport de profilul intreprinderii (productie, prestare servicii etc) si evolutia tehnologiei in cadrul sectorului de activitate, evidentiind gradul de flexibilitate la cerintele mediului intern/extern intreprinderii sau lipsa adaptarii si inflexibilitate.

2.2.3. Instrumente  utilizate pentru analiza starii mijloacelor fixe

Din punct de vedere al starii mijloacelor fixe, un aport informational pentru aprecierea potentialului tehnic al intreprinderii este adus de marimea si dinamica urmatorilor indicatori:

a) Coeficientul de modernizare (K_M), care reflecta ponderea mijloacelor fixe modernizate (Mf_m) in totalul mijloacelor fixe:

b) Gradul de uzura (K_u):

, unde:

U_Mf - valoarea uzurii reale (tehnica) a mijloacelor fixe;

A- valoarea totala a amortizarii inregistrata in contabilitate (utilizata - de evaluatorul - numai daca reflecta realitatea economica);

Mf - valoarea initiala (valoarea de inventar) a mijloacelor fixe

c) Gradul de reinnoire (K_i):

, unde:

Mf_I - valoarea mijloacelor fixe noi - intrate prin achizitii;

Mf_t - valoarea totala a mijloacelor fixe la sfarsitul perioadei de gestiune;

- valoarea medie a mijloacelor fixe.

Interpretarea datelor

Dotarea si performantele mijloacelor fixe, analizate in raport de indicatorii mai sus mentionati, pot scoate in evidenta slabiciuni sau atuuri in exploatarea acestora, cum ar fi:

dotarea actuala nu permite decat lucrari de tehnica inferioara;

dotarea intreprinderii se bazeaza pe echipamente conventionale, performante medii, in stare de uzura accentuata, coeficient ridicat de uzura,

echipamentele tehnologice sunt de performanta medie, coeficienti de uzura fizica si morala sunt ridicati, dar o parte din utilaje au fost tinute "la zi" prin adaptari si modernizari;

echipamentele tehnologice reprezentative sunt de performanta superioara sub aspectul automatizarii, manipularii, al introducerii comenzilor numerice si comenzilor asistate de calculatoare (evolutia semnificativa a coeficientului de reinnoire pe orizontul analizat)

De asemenea, o comparatie in dinamica (pe ultimii trei sau cinci ani) a coeficientului de reinnoire si a gradului de inzestrare tehnica a muncii (G_IT) asigura o credibilitate sporita a viabilitatii intreprinderii daca valorile inregistrate devanseaza 1 sau 100%.

2.2.4. Instrumente  utilizate pentru analiza modului de utilizare a mijloacelor fixe

Asigurarea conditiilor de performanta a mijloacelor de exploatare este conditionata si de modul de utilizare a mijloacelor fixe.

Obiectul analizei il constituie eficienta activitatii compartimentului care le gestioneaza, sub aspectul:

asigurarii bunei functionari a echipamentelor din dotare;

tinerii sub control a consumurilor de energie.

Eficienta activitatii de intretinere depinde de adoptarea unui sistem potrivit de organizare, precizat prin proceduri si instructiuni privind planificarea, executia si urmarirea efectuarii reparatiilor, precum si a modului cum se face receptia lucrarilor, inclusiv asigurarea cu piese de schimb si modalitatea de aplicare a metodelor preventive de intretinere.

Pentru aprecierea eficientei activitatii de intretinere se pot utiliza urmatorii indicatori:

a) Gradul de utilizare a mijloacelor fixe (G_UMf):

, unde:

Mf_a - numarul sau valoarea mijloacelor fixe utilizate in exploatare;

Mf_iv - numarul sau valoarea totala a mijloacelor fixe stabilite prin inventar

b) Gradul de utilizare a capacitatii de productie (C_p):

, unde:

Q_ob - productia obtinuta;

Q_max - productia maxima sau programata.

c) Randamentul utilizarii mijloacelor fixe (r):

sau , unde:

Q - volumul productiei

N - numarul de mijloace fixe

T - timp de functionare a mijloacelor fixe.

d) Productia marfa, valoarea adaugata, cifra de afaceri, rezultatul exploatarii sau profitul brut la 1.000 lei mijloace fixe.

Interpretarea datelor

Analiza evolutiei primilor trei indicatori permite identificarea cauzelor de neutilizare a mijloacelor fixe si aprecierea performantelor in raport de dotarea tehnica si de nivelul consumurilor specifice, respectiv:

in conditiile unui grad redus de invechire - neutilizarea poate fi rezultatul scaderii cererii pe piata, lipsa comenzilor sau a gestionarii ineficiente a resurselor necesare pentru aprovizionare (piese de schimb, materii prime);

in conditiile existentei unor mijloace fixe cu un grad ridicat de uzura fizica si morala, neutilizarea este justificata de lipsa rentabilitatii (costul ridicat al intretinerii si reparatiilor) sau de inexistenta unui sistem de programare a activitatii de intretinere.

o marime a indicatorului I_UMf apropiata de valoarea 1, indica existenta unui sistem avansat de intretinere, asigurand lipsa intreruperilor, posibilitati de inlocuire rapida a pieselor sau o un grad inalt de functionalitate a mijloacelor de productie.

Daca dinamica productiei (sau a oricarui rezultat legat de utilizarea directa sau indirecta a mijloacelor fixe) devanseaza dinamica mijloacelor fixe ( I_Qeb> I_Mf), aceasta situatie reflecta un aspect favorabil din punct de vedere al eficientei utilizarii mijloacelor fixe, in sensul ca prin acumularea unei valori suplimentare de mijloace fixe se obtin rezultate care justifica acest efort.

Procesul de productie-exploatare

Aprecierea procesului de productie-exploatare consta in analiza tehnologiei folosite si a organizarii productiei. Potrivit clauzelor contractuale, clientul trebuie sa puna la dispozitia evaluatorului datele privind "Descrierea activitatii de exploatare". Completand aceste date cu informatiile proprii obtinute din analiza mediului economic in care activeaza intreprinderea, evaluatorul trebuie sa aprecieze masura in care tipul sau de productie corespunde cerintelor pietei.

Aceasta etapa a diagnosticului productiei se structureaza astfel:

a) Caracteristicile generale ale productiei - prin aprecierea productiei in raport de modul de organizare, durata ciclului de productie si a tehnologiile de fabricatie.

Organizarea generala a productiei: caracteristicile sau tipul procesului de productie (pe unicate, pe loturi, pe flux), tipul de productie (individuala, serie sau masa, procedeele de fabricatie (proprii sau licente), dotarea cu mijloace fixe adecvate.

Ciclul sau fluxul de productie: structura, posibilitati de fluidizare (eliminare intreruperi), cai si modalitati de reducere a duratei ciclului de fabricatie sau, eventual, inlocuirea prin retehnologizare.

Tehnologiile de fabricatie: nivelul actual - prin referire atat la latura cantitativa al capitalului fix utilizat (gradul sau nivelul de mecanizare, automatizare sau robotizare) precum si la nivelul calitativ al tehnologiilor folosite in cadrul procesului de fabricatie in raport cu gama de produse si servicii realizate de firma si cu potentialul personalului existent de a aplica aceste tehnologii.

Posibilitatile de ameliorare a productiei in viitor: noi achizitii de echipamente, cresterea grad de automatizare, noi licente, tehnologii sau brevete.

b) Productivitate si metode de organizare a muncii - prin aprecierea nivelului productivitatii muncii, normelor de productie si al nivelului actual de utilizare a capacitatilor de productie.

Nivelul productivitatii muncii (W), care se poate reflecta prin raportarea rezultatelor obtinute (cifra de afaceri sau volumul productiei marfa) la numarul mediu scriptic de personal sau in timpul de munca exprimat in zile.

Norme de productie: cum si cine le actualizeaza si adica sunt respectate.

Nivelul de utilizare a capacitatilor de productie: nivelul actual masurat prin ore/masina realizate si aprecierea acestui nivel in raport de durata intreruperilor   procesului tehnologic sau a altor cauze care produc abateri fata de nivelul considerat normal sau standard.

c) Programarea si controlul productiei

In ceea ce priveste programarea productiei se urmareste: daca exista un compartiment de lansare in productie, daca lansarea in productie tine cont de comenzi, de planificarea desfacerilor si de stocuri.

In ceea ce priveste controlul productiei se urmareste: existenta si modul de organizare a controlului, daca procedurile de control corespund necesitatilor intreprinderii si ce posibilitatile de imbunatatire a controlului exista in contextul dat.

d) Calitatea produselor - vizeaza exigentele de calitate in raport de cerintele clientilor, legislatiei si pietei. In acest sens, evaluatorul verifica si analizeaza:

controlul calitatii produselor in raport de: existenta, modul de organizare si referintele utilizate (standarde, norme, sisteme de calitate sau auditul calitatii).

procentul de rebuturi, procentul de refuzuri si returnari in termenele de garantie;

potentialul legat de calitate: noi metode de control tehnic de calitate, noi organisme de control extern etc.

Concluzii

In posesia acestui ansamblu de date si informatii, evaluatorul va influenta favorabila sau nefavorabila a factorilor interni si externi, dupa cum urmeaza:

Puncte forte: activitati echilibrate in raport cu obiectul de activitate al intreprinderii, inscris in actul constitutiv; utilaje moderne; grad optim de folosire a mijloacelor fixe si capacitatilor de productie; fluiditate flux tehnologic; randament ridicat de utilizare a mijloacelor fixe etc.

Puncte slabe: mod defectuos de organizare a productiei; grad avansat de uzura fizica si morala a mijloacelor fixe; lipsa activitati de cercetare-dezvoltare etc.

Oportunitati: conditii favorabile achizitiei de noi echipamente performante; aparitia unor noi procedee de productie, noi metode de informatizare a programarii si urmaririi productiei; asistenta tehnica pentru introducerea unui sistem al calitatii compatibil cu prevederile ISO etc.

Riscuri: restrictii legale privind poluarea; restrictii fiscale privind amortizarea mijloacelor fixe; norme de calitate mai aspre etc.

CUVINTE CHEIE

productie,

mijloace fixe.