Diagnosticul global al intreprinderii in dificultate

Introducere

Lucrarea de fata prezinta principalele elemente ale cunoasterii trasaturilor specifice intreprinderilor in dificultate, a procesului de depreciere a situatiei economicofinanciare a acesteia si, in special, a intelegerii modalitatilor de diagnosticare a intreprinderilor in declin. Diagnosticul intreprinderilor in dificultate se concretizeaza intr-un proces de identificare a unor strategii de redresare si viabilizare a acestora.

Obiectivele pe care le-am avut in vedere in elaborarea acestei lucrari de disertatie sunt, in principal, urmatoarele:

- delimitarea conceptului de intreprindere in dificultate, a cauzelor si dimensiunilor dificultatilor;

- elaborarea unei tipologii a intreprinderilor in dificultate, avand in vedere multiplele criterii de clasificare a acestora;

- evidentierea procesului de degradare si a implicatiilor economice, financiare si juridice;

- analizarea starii de insolventa, in contextul delimitarilor legale in vigoare si prezentarea optiunilor pe care le are la dispozitie o intreprindere aflata in aceasta situatie;

- identificarea principalelor metode si tehnici de analiza ce pot fi utilizate in diagnosticul intreprinderilor in dificultate;

- stabilirea unor criterii de alegere a metodelor de analiza economico-financiara, luand in considerare limitarile metodelor si starea economico-financiara a firmei;

- elaborarea unui studiu de caz, abordand comparativ mai multe tehnici si metode de analiza si relevand importanta concluziilor diagnosticului in adoptarea unor masuri de redresare.

Am incercat indeplinirea acestor obiective pe parcursul celor trei capitole ale lucrarii, avand ca scop realizarea unei prezentari complete si intr-o logica fireasca a temei abordate.

CAPITOLUL I

Prezentare teoretica

1.1Generalitati

La nivel microeconomic, intreprinderea este un sistem complex, ce cuprinde resurse umane, materiale, financiare si informationale si rolul ei este de a desfasura o activitate rentabila, de a se adapta in permanenta cerintelor mediului in care actioneaza, probandu-si pe parcursul existentei sale viabilitatea, respectiv capacitatea de a opera si de a obtine rezultate pozitive.

Evolutia intreprinderii este interdependenta de mediul extern de afaceri, caracterizat printr-o dinamica accentuata ca urmare a multiplelor schimbari ce intervin : geo-economice, geo-politice, sociale, demografice etc. Activitatea intreprinderii este sustinuta de relatiile pe care le are cu partenerii de afaceri (clienti, furnizori, salariati investitori, banci etc.), iar calitatea raspunsurilor intreprinderii la nevoile acestora conditioneaza intr-o mare masura locul ei pe piata.

Un alt factor il reprezinta relatiile externe, respectiv partenerii de afaceri, care influenteaza in mod direct activitatea intreprinderii. Totodata concurenta este un factor cheie despre care firma trebuie sa se informeze permanent, insa cel mai important factor este piata care reprezinta si punctul de pornire in proiectarea si dezvoltarea sistemului de productie.

Avand in vedere conditiile impuse de o economie de piata, strategia economica si financiara a intreprinderii trebuie sa aiba ca obiective de baza asigurarea rentabilitatii si a lichiditatilor necesare unei activitati continue. Respectand aceste obiective fundamentale intreprinderea isi poate acoperi investitiile si realiza un anumit beneficiu, asigurand remunerarea tuturor participantilor la obtinerea rezultatelor.

Nerealizarea acestor obiective de rentabilitate si lichiditate defineste intreprinderea in dificultate. Aceasta, avand o rentabilitate insuficienta nu isi poate continua activitatea pe un timp indelungat, resursele nepermitandu-i sa asigure mijloacele necesare desfasurarii activitatii la un nivel normal. Pentru a-si putea continua activitatea in conditii de neperformanta, va fi obligata sa recurga la finantare externa, care va mari la randul ei obligatiile de plata si va afecta, in continuare, lichiditatea si solvabilitatea ei.

Cauzele dificultatilor prin care poate trece o intreprindere constituie concretizari ale riscurilor pe care si le asuma. Aceste riscuri sunt definite de literatura de specialitate ca fiind niste actiuni constiente sau inconstiente intreprinse asupra elementelor componente ale unui sistem ce pot determina aparitia unor rezultate directe, corespunzatoare obiectivelor urmarite, dar si manifestarea unor efecte intamplatoare directe sau indirecte nedorite.

Piata este cea care asociaza activitatii tuturor agentilor economici o doza mai mare sau mai mica de risc, ale carei mecanisme realizeaza, in functie de modul in care se concretizeaza riscul, o selectie intre agentii economici competitivi si cei necompetitivi.

Un rol important in analiza aptitudinii unei intreprinderi este aceea de a fi solvabila, de a actiona in conditii de risc minim. Echilibrul financiar este o necesitate permanenta pentru orice agent economic, in sensul ca mentinerea solvabilitatii este o restrictie pe care intreprinderea trebuie sa si-o impuna in mod curent.

Nu exista o definitie a ceea ce reprezinta " o intreprindere aflata in dificultate". Cu toate acestea, se considera[2] ca o intreprindere se afla in dificultate in cazul in care nu este capabila, din resurse proprii sau cu fonduri pe care le poate obtine de la proprietarul/actionarii sau creditorii sai, sa opreasca pierderile care, fara interventia din exterior a autoritatilor publice, o vor condamna, aproape sigur, la iesirea din afaceri in termen scurt sau mediu.

Momentul precis in care apar dificultatile unei intreprinderi este greu de delimitat. Dificultatile pot avea la baza cauze interne sau externe, atat obiective cat si subiective, ce actioneaza in mod independent sau in intercorelatie. Este gresit sa afirmam ca o intreprindere cu dificultati, economice sau financiare, este in faliment. Falimentul este ultima etapa a unui posibil lung proces de degradare a situatiei economicofinanciare a intreprinderii, avand, in mod fundamental, o componenta juridica.

Pot intampina dificultati firme mici, dar si firme mari, firme cu o existenta indelungata sau firme tinere, firme ce activeaza in economii stabile sau in economii instabile (in dezvoltare, in tranzitie, in recesiune) etc.

Este importanta sublimierea etapelor procesului de degradare a situatiilor economico -

financiare a intreprinderii, deoarece este un criteriu important in alegerea metodelor de diagnosticare a intreprinderilor in dificultate, dar si de orientare strategica. In incercarea de a distinge etapele prin care trece o intreprindere in dificultate din momentul in care se confrunta cu dificultati, Hervé Chapaud [3] a structurat in trei faze viata unei intreprinderi in dificultate:

1. Faza de degradare, care este adesea cauzata de erori de gestiune; aceasta poate dura in medie 2-4 ani, iar masurile ce pot fi luate sunt de restructurare a activitatii intreprinderii;

2. Faza de dificultate : in aceasta perioada atinge un grad de vulnerabilitate sporit; cauzele ce au stat la baza degradarii situatiei economico-financiare au generat efecte multiple care la randul lor au determinat noi efecte. Situatia se deterioreaza rapid, perioada nu dureaza decat 2-6 luni in medie, maximum un an, si sunt necesare masuri de redresare deoarece degradarea suferita este deja evidenta;

3. Faza de criza (colaps): in aceasta faza se afla pe calea spre faliment; aceasta trece extrem de repede - aproximativ 3 saptamani - prin perioada de criza si, de aceea, masurile necesare a fi luate sunt de salvare a situatiei in mod rapid, pentru ca intreprinderea sa nu intre in stare de insolventa in faliment, ceea ce ar determina lichidarea totala a firmei, respectiv incetarea activitatii.

Deprecierea juridica presupune constatarea, din punct de vedere legal, a insolvabilitatii intreprinderii, insemnand, in multe cazuri, dizolvarea in timp scurt a intreprinderii ca persoana juridica. Din punct de vedere juridic, "o intreprindere este considerata in dificultate atunci cand se afla in stare de incetare de plati, adica atunci cand nu poate face fata datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile", conform legislatiei privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare a intreprinderilor. Legea[4] prevede in acest caz deschiderea unei proceduri de reorganizare sau lichidare judiciara.

1.2 Modalitati de diagnosticare a intreprinderilor in dificultate

Diagnosticul intreprinderii are ca obiectiv identificarea punctelor slabe ale activitatii, pentru a le corecta si a punctelor forte, pentru a le exploata cu rezultate mai bune. In situatia unei intreprinderi in dificultate, diagnosticul trebuie sa fie rapid deoarece timpul este un factor important in corectarea eventualelor dificultati identificate, si trebie sa fie pertinent pentru a mobiliza corespunzator factorii responsabili si a accelera procesul de redresare.

Un diagnostic corect si complet presupune o evaluare a riscurior si oportunitatilor activitatii, o analiza a mediului concurential, o pozitionare a intreprinderii pe piata, o explicare clara si rapida a cauzelor principale a dificultatilor, un raspuns cu certitudine cu privire la o posibila redresare, o definire a unei strategii economice, sociale si financiare, o precizare a masurilor de redresare necesare formularii si atingerii strategiilor formulate.

Rolul diagnosticului este legat de concluziile analizelor economice si financiare efectuate, care sintetizeaza punctele slabe si forte ale activitatii firmei, acestea fundamentand sansele ei de supravietuire. Efectuarea unui diagnostic al firmei poate fi motivata nu numai de situatia in care aceasta are dificultati, respectiv disfunctionalitati, ci si atunci cand firma inregistreaza rezultate satisfacatoare, dar se doreste imbunatatirea performantelor.

Diagnosticul global este menit sa ajute la realizarea functiilor analizei-diagnostic de cunoastere si interpretare a realitatii economice, de stabilire a variabilelor cheie ale cresterii economice, de informare a partilor interesate de rezultatele diagnosticului, de formulare a masurilor si strategiilor de urmat intr-un mediu concurential dinamic, etc.

Diagnosticul global mai presupune, pe langa aprecierea financiara, un diagnostic juridic, un diagnostic al potentialului tehnic al firmei, diagnosticul activitatii de comercializare si al mediului extern de afaceri, diagnosticul resurselor umane si al managementului resurselor umane.

Activitatea financiara are o contributie esentiala in reglementarea si controlul activitatii firmei, deoarece finalizarea oricarei activitati economice este enuntata in termeni financiari, iar reluarea procesului de "producere de valoare"- in literatura de specialitate profitul a incetat sa mai fie enuntat ca obiectiv major al activitatii economice, in locul lui fiind mentionate asigurarea viabilitatii[5] firmei si, mai important, cresterea valorii intreprinderii - presupune utilizarea de resurse financiare. Asadar, analiza economico-financiara are un rol determinant in diagnosticul global sau partial al activitatii unei intreprinderi.

Analiza economico-financiara are un rol determinant in diagnosticul global sau partial al activitatii unei intreprinderi.

Diagnosticul financiar constituie o parte a diagnosticului global al intreprinderii si poate oferi decat o privire partiala si specializata asupra situatiei financiare si performantelor firmei, demersul sau orientandu-se pe studierea aptitudinii intreprinderii in asigurarea solvabilitatii imediate si la termen, si anume evitarea riscului de faliment; aptitudinii de a fi suficient de performanta, tinand cont de resursele angajate in desfasurarea activitatii; aptitudinii de a refinanta activitatea, de a dispune de resurse suficiente pentru a intampina riscul financiar.

Diagnosticul financiar ocupa un loc important, asigurand o pondere semnificativa a informatiilor necesare luarii unor decizii imediate, fiind completat, pentru relevanta unor concluzii, de un diagnostic economic, amplu sau restrans.

Nivelul lichiditatilor firmei se inscrie ca premisa a posibilitatilor de supravietuire ale firmei, vizand viitorul apropiat, in timp ce rentabilitatea poate fi si un obiectiv pe termen indelungat al firmei.

Indicatorii ce duc la verdictul de societate in dificultate sunt relativ diferiti in functie de gravitatea dificultatilor cu care se confrunta intreprinderea, dar converg catre cele doua mari axe delimitate anterior, rentabilitatea si lichiditatea.

In intreprinderile in dificultate fondul de rulment, al carui nivel reprezinta o premisa a lichiditatii, este, de multe ori, insuficient, fapt ce conduce uneori la incetarea platilor.

Cauzele ce pot determina insuficienta fondului de rulment sunt diverse: capitalurile proprii sunt absorbite de pierderi; creditele pe termen scurt au o rotatie mult mai mica in comparatie cu creantele, ceea ce creaza o lipsa de lichiditati imediate la dispozitia firmei; politica de investitii a fost mult prea ambitioasa.

Existenta unui fond de rulment inferior nevoii de fond de rulment provoaca tensiuni ale trezoreriei, caracterizate printr-o crestere a nevoii de credite bancare pe termen scurt pentru a finanta activitatea curenta a firmei.

Este cunoscuta relatia dintre FR si NFR, ca relatie fundamentala in studierea echilibrului financiar al intreprinderii, prin care diferenta este valoarea trezoreriei nete a firmei. Principala componenta a echilibrului, in aceasta relatie, este nevoia de fond de rulment, indicator dinamic, a carui marime este dependenta, in mod proportional, de evolutia cifrei de afaceri.

In functie de dificultatile intampinate indicatorii sunt afectati in mod diferit, daca se tine seama de cauza si intensitatea influentei

a) Criza de crestere

Este cazul intreprinderilor care, antrenate in lansarea pe piata a produselor lor, sunt in fata unei cresteri mult prea rapide in raport cu cat le permit profiturile obtinute si capitalurile initial investite. In aceasta situatie cifra de afaceri creste intr-un ritm foarte accelerat, iar, in paralel fondurile proprii si, prin urmare, fondul de rulment. Fondul de rulment poate fi amplificat prin credite pe termen lung si mediu, dar trebuie, in acelasi timp sa fie finantate imobilizarile si platite dobanzile si transele de credit ajunse la scadenta.

b) Erodarea pozitiei concurentiale (suprastocajele)

In aceste situatii cresterea cifrei de afaceri este slaba. Intreprinderile care, in ciuda unei conjuncturi de piata mai putin favorabila, continua sa produca in acelasi ritm, acumuleaza stocuri. Pentru sporirea vanzarilor acestea acorda termene de plata indelungate clientilor lor, ceea ce duce la existenta unei nevoi de fond de rulment a carei crestere este mult mai rapida decat cea a cifrei de afaceri si a fondului de rulment.

Trezoreria se degradeaza inevitabil, iar daca intreprinderea contracteaza credite suplimentare pentru a face fata nevoilor de finantare, nu va reusi decat sa - si reduca profiturile printr-un surplus de cheltuieli financiare

c) Erori in politica de finantare

Investitiile sunt sustinute in proportii mari de capitalurile proprii si nu sunt finantate pe seama cresterilor de capitaluri permanente care nu sunt indeajuns de mari. Pe masura extinderii activitatii, respectiv a cresterii cifrei de afaceri, se inregistreaza si cresterea necesarului de fond de rulment. Consecinta imediata este aceea ca fondul de rulment, chiar daca initial este mai mare decat nevoia de fond de rulment, devine insuficient ca urmare a utilizarii preponderente a capitalurilor proprii, iar trezoreria neta capata repede valori negative.

d) Diminuarea rezultatelor sau absenta performantelor

Multe intreprinderi se confrunta cu dificultati de trezorerie ce au intarziat sa apara, a caror cauza a constat in acumularea de rezultate negative de care nu s-a tinut seama in timp util.

Daca pierderile sunt rezultatul scaderii activitatii, situatia poate provoca o scadere accentuata a trezoreriei, situatie se poate identifica usor prin compararea evolutiei cifrei de afaceri cu cea a cheltuielilor de exploatare, cu exceptia amortizarii.Daca marja bruta asupra cheltuielilor variabile inregistreaza acelasi ritm de scadere cu cel al cifrei de afaceri inseamna ca intreprinderea nu si-a adaptat structura costurilor la nivelul de activitate (prin reducerea capacitatilor de productie). Degradarea financiara este in aceasta situatie efectul unor costuri nejustificate, excedentare comparativ cu nivelul mai redus al vanzarilor.

e) Erori de gestiune

Intreprinderea inregistreaza o crestere a cifrei de afaceri dupa care o stabilizare, fara a-si adapta structura cheltuielilor si personalul la noile conditii (au o structura rigida a cheltuielilor). Atunci cand managementul firmei nu este preocupat de cresterea continua a vanzarilor prin promovare si nu-si evalueaza continuu indicatorii de eficienta a utilizarii factorilor de productie, intreprinderea este condusa spre faliment. Este o situatie tipica intreprinderilor private, mici, in care managementul este slab.

f) Cauze accidentale

Problemele apar in constituirea de provizioane. Desi nu exista reglementari in sensul obligativitatii constituirii de provizioane de depreciere sau pentru riscuri si cheltuieli, trebuie mentionat ca aceste cheltuieli sunt firesti, atata timp cat asigura activitatea firmei impotriva unor riscuri. Intreprinderile care sunt victime ale unor accidente, neavand incheiate contracte de asigurare sau constituite provizioane, pot avea o baza financiara solida si o activitate rentabila, dar nu le impiedica nimic sa dea faliment.

Instrumentele si metodele de analiza financiara a riscului de faliment pot fi clasificate in : metode traditionale si metode moderne.

Metode traditionale

1. Analiza conturilor anuale - pozitiei financiare si performantelor economice - pe baza indicatorilor valorici

Diagnosticul financiar este fundamentat pe situatiile financiar-contabile de sinteza, a caror verificare este necesara pe o perioada de cel putin trei exercitii financiare consecutive. Diagnosticarea firmei se face pe baza datelor furnizate de contabilitate este necesar ca situatia financiara si contul de profit si pierdere sa reflecte starea reala a firmei.

Analiza situatiei financiare a firmei pe baza indicatorilor valorici ofera posibilitatea de a controla si detecta, intr-un mod facil, nivelul de rentabilitate al intreprinderii si gradul de lichiditate, identificand existenta sau nu a unor dificultati economice sau financiare.

I.Analiza structurilor financiare

O analiza financiara pertinenta necesita utilizarea unor situatii financiare retratate, denumite generic "bilanturi economice" care se regasesc in literatura de specialitate sub denumirea de bilant patrimonial sau financiar si bilant functional .

Bilantul patrimonial[7] reprezinta o abordare externa, pentru actionari si creditori, iar bilantul functional o abordare interna, pentru manageri.

Avand ca obiectiv masurarea lichiditatii, bilantul patrimonial faciliteaza calculul a trei indicatori valorici: fondul de rulment (FR), necesarul de fond de rulment (NFR) si trezoreria neta (TN). Corelatia FR-NFR-TN este o abordare clasica a analizei privind identificarea posibilitatilor de finantare ale intreprinderii si capacitatii acesteia de a-si asigura, prin nivelul si modul in care isi desfasoara activitatea, continuitatea exploatarii.

Fondul de rulment[8] reprezinta o sursa de finantare a exploatarii si, de aceea, este calculat astfel :   FR = Pasive stabile - Active stabile = Active curente - Pasive curente

Fondul de rulment este o necesitate pentru majoritatea intreprinderilor, el constituind o marja de siguranta pentru firma si creditorii sai. Nivelul "normal" al indicatorului este particular pentru fiecare intreprindere, putand fi apreciat in functie de doua imperative: solvabilitate si eficacitate.

Necesarul de fond de rulment (NFR) este necesarul de lichiditati pentru finantarea decalajelor dintre fluxurile reale si fluxurile de trezorerie legate de ciclul de activitate.

NFR = (Stocuri + Creante) - Obligatii curente

Prelungirea decalajului intre fluxuri este in detrimentul intreprinderii, generand o sporire a necesarului de lichiditati pentru exploatare si, in consecinta, chiar un deficit monetar.

Implicatiile negative ale diminuarii FR si cresterii NFR asupra lichiditatii firmei sunt imediate, fiind cuantificate prin relatia echilibrului financ iar:

Trezoreria neta = Fond de rulment - Necesar de fond de rulment

Trendul descrescator sau nivelul negativ al TN semnaleaza o situatie financiara dificila, indicatorul exprimand nivelul lichiditatilor de care dispune firma.

II. Analiza performantelor

Analiza performantelor intreprinderii are in vedere indicatori precum cifra de afaceri, valoarea adaugata, indicatori de rentabilitate (rezultatul exploatarii, rezultatul curent, rezultatul brut al exercitiului etc.).

Cifra de afaceri este esentiala pentru aprecierea locului intreprinderii in sectorul ei de activitate, a pozitiei sale pe piata, a aptitudinii de a desfasura diferite activitati intr-o maniera profitabila.

Metodologia de analiza orienteaza studierea indicatorului pe aceste doua aspecte cu ajutorul modelului clasic de analiza factoriala:

CA = qvi.pi , unde: CA = cifra de afaceri ; qvi = cantitatea vanduta din sortimentul i ;

pi = pretul de vanzare pentru sortimentul i

Vanzarile sunt influentate de capacitatea de productie si de gradul de utilizare a acesteia, de abilitatile de a vinde ale firmei, pe de o parte, dar si de raportul cerere/oferta de pe piata, pe de alta parte.

Contul de profit si pierdere, care concentreaza veniturile si cheltuielile unei intreprinderi la nivelul unui exercitiu financiar, explica modul de formare a rezultatelor. Acesta permite formularea unei aprecieri de ansamblu asupra performantelor economice si financiare ale exercitiului si identificarea factorilor favorabili sau nefavorabili care au influentat rezultatele obtinute.

Tabloul soldurilor intermediare de gestiune constituie o alternativa la contul de profit si pierdere, ce grupeaza veniturile si cheltuielile astfel incat sa reflecte, in trepte, obtinerea rezultatului exercitiului, respectiv modul de folosire a resurselor materiale, financiare si umane in activitatea intreprinderii.

Soldurile intermediare de gestiune care sunt calculate in plus fata de rezultatele ce apar in Contul de profit si pierdere sunt: marja comerciala (MC); productia exercitiului (Qe); valoarea adaugata (VA); excedentul brut din exploatare (EBE).

Soldurile intermediare de gestiune au o valoare informationala ridicata cu privire la rentabilitate, insa nu pot identifica decat din acest punct de vedere dificultatile cu care se confrunta o firma.

III. Excedentul de trezorerie din exploatare- instrument de predictie a dificultatilor firmei

In timp ce EBE reprezinta surplusul monetar potential generat de activitatea de exploatare, diferenta dintre EBE si variatia necesarului de fond de rulment ( NFR) constituie trezoreria reala degajata prin nivelul exploatarii din cursul exercitiului curent.

Indicatorul excedent de trezorerie din exploatare (ETE), se determina ca diferenta intre excedentul brut de exploatare si variatia necesarului de fond de rulment.

ETE = EBE - Δ NFR

Excedentul de trezorerie din exploatare reprezinta, de fapt, diferenta dintre veniturile din exploatare incasabile si cheltuielile de exploatare aferente.

Indicatorul permite efectuarea unui diagnostic al dificultatilor intreprinderii[9] furnizand informatii despre capacitatea reala de finantare a activitatii curente a firmei si despre rentabilitatea dinaintea cheltuielilor financiare, a amortizarii si constituirii de provizioane si a impozitarii profitului, evitand, de asemenea, impactul politicilor contabile privind calculul amortizarii sau evaluarea stocurilor.

In mod normal, ETE ar trebui sa fie pozitiv, deoarece in cazul lipsei lichiditatilor pentru exploatare, nu sunt posibile: plata dobanzilor si rambursarea creditelor; mentinere capitalului economic si, cu atat mai mult dezvoltarea firmei; plata dividendelor.

Avantaje : simplitatea operationala; disponibilitatea informatiilor necesare calculului indicatorilor; are o capacitate predictiva ridicata cu cativa ani anterior declararii starii de insolvabilitate; in plus, nu este necesar sa se astepte incheierea exercitiului financiar pentru a fi calculat, permitand urmarirea starii intreprinderii pe perioade mai scurte de timp- trimestre, luni.

Dezavantaje : nu se poate formula o opinie credibila privind situatia in care se regaseste firma, exclusiv prin studierea nivelului si evolutiei indicatorilor ; desi ETE poate detecta dificultatile firmei, anterior chiar producerii lor, nu este indicatorul perfect aplicabil oricarei situatii.

2. Metoda ratelor

Metoda ratelor constituie un instrument operational in procesul de analiza si evaluare interna a intreprinderii, servind totodata si analizei financiare externe a intreprinderii[10].

Teoria si practica economica disting mai multe categorii de rate economico-financiare:

1. Rate de lichiditate si solvabilitate, care exprima capacitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile de plata pe termen scurt si riscul de insolvabilitate in fata tertilor.

Active curente

Rata lichiditatii generale ----- ----- -----------

Datorii curente

Dificultatile economice si financiare prin care trece o intreprindere determina o reducere a acestei rate, deoarece aceasta isi onoreaza platile cu intarziere, acumuland datorii, credite bancare, plati sociale etc.  Active curente Stocuri

Rata lichiditatii rapide -------- ----- ------

Datorii curente

Numita si "testul acid", rata restange activele curente la nivelul creantelor si disponibilului efectiv, eliminand elementele cu lichiditatea cea mai redusa din cadrul activelor curente, stocurile.    Disponibilitati

Rata lichiditatii imediate (Rata trezoreriei) = ----- ----- --------, exprima capacitatea de plata imediata

Datorii curente

Este o rata importanta, dar analiza acesteia trebuie facuta cu prudenta si in paralel cu alti indicatori, deoarece un nivel redus al ratei nu inseamna obligatoriu o situatie de incetare de plati.

Rata solvabilitatii globale are o relevanta ridicata in conditiile in care s-ar avea in vedere lichidarea partiala sau totala a firmei, deoarece problema lichiditatii activelor fixe nu se pune in mod curent. Creditorii sunt principalii utilizatori ai acestei rate, calculate ca:

Active totale

Rata solvabilitatii globale ----- ----- -------

Datorii totale

Se urmareste ca nivelul ratei sa fie inferior valorii de 1,5.

2. Rate de rotatie (de activitate), care evidentiaza si masoara eficienta cu care intreprinderea isi utilizeaza activele de care dispune, numite si ״rate privind managementul activelor ״ [11]

Acest tip de rate masoara eficienta cu care sunt utilizate activele firmei, in special cele curente, coreland diferite elemente de active cu cifra de afaceri.

Cifra afaceri

- numarul de rotatii ale activului:    ----- ----- -------

Activ

- durata unei rotatii, care masoara perioada de timp dintre constituirea acelui activ si transformarea acestuia in bani: Cifra afaceri

----- ----- -------* T,

Activ

unde T = perioada analizata (an,semestru, trimestru etc.)

3. Rate de indatorare, numite si rate privind managementul datoriei, care explica gradul de finantare a firmei din surse externe. Aceste rate evidentiaza structura capitalurilor utilizate de firma in finantarea activitatii. Datorii totale

a) Rata indatorarii globale = ----- ----- --------

Pasiv total

Masoara proportia finantarii externe, care, atunci cand pierderile depasesc capitalurile proprii, atinge 100% si mai mult, ceea ce pune in discutie falimentul, daca nu se produce o majorare de capital social.   Datorii pe termen lung

b) Rata indatorarii pe termen lung =   ----- ----- --------- ----- -----

Pasiv total

Exista mai multe aspecte legate de aceasta rata care ar putea determina dificultati financiare: in cadrul datoriilor pe termen lung pot fi incluse datorii fiscale sau comerciale amanate la plata, care erodeaza imaginea firmei, pe de-o parte si majoreaza datoriile prin penalitatile calculate sau litigii in care aceasta are calitatea de parata, pe de alta parte.  

Datorii curente

c) Rata indatorarii pe termen scurt = ----- ----- -----------

Pasiv total

Prezinta o importanta ridicata in masura in care firma isi finanteaza activitatea curenta din credite de trezorerie, putand afecta echilibrul financiar.

In cadrul sistemului Du Pont poate fi demonstrata importanta ratei indatorarii, denumita "parghie financiara". Parghia financiara exprima procentul de indatorare prin raportul :

Activ total / Capital propriu

4. Ratele de rentabilitate, care masoara eficienta ansamblului activitatii firmei, asa cum este reflectata prin veniturile obtinute si prin rentabilitatea investitiilor.

Profit net

Rata rentabilitatii economice a activului, Rec= ------------- * 100, combina efectul

Activ total

rotatiei activului total, cu efectul ratei rentabilitatii comerciale.

Prin urmare, cresterea interesului investitorilor depinde de doi factori rata rentabilitatii economice a activului si gradul de indatorare a firmei.

Nivelul rentabilitatii economice trebuie sa permita remunerarea actionarilor si creditorilor, in concordanta cu riscul asumat investind in intreprindere sau acordandu-i imprumuturi.

Avantajele utilizarii ratelor pot fi urmatoarele: permit compararea rentabilitatii si riscului unor intreprinderi de dimensiuni diferite si din ramuri diferite;apreciaza starea de sanatate a firmei, identificand caracteristicile de exploatare, financiare si investitionale specifice;evalueaza performantele managementului intreprinderii;stau la baza formularii unor predictii privind situatia si performantele financiare ale firmei, fundamentand una din metodele moderne de predictie a falimentului, si anume metoda scorurilor.

Dezavantajele sunt : este dificila comparatia cu media ramurii in cazul unor firme cu o activitate diversificata ; aprecierea valorii unei rate nu trebuie generalizata, fiind necesara raportarea permanenta la scopul si utilizatorul analizei - o rata ridicata a lichiditatii este apreciata de creditori, dar reflecta ineficienta utilizarii activelor curente; modificarea politicilor contabile de evaluare a activelor si de amortizare ingreuneaza analiza pe baza ratelor financiare.

Metode si tehnici moderne de diagnostic

1 Analiza SWOT- metoda de diagnostic global Metode derivate.  

Analiza SWOT poate fi structurata pe functiuni ale intreprinderii, dar si pe alte criterii pe baza carora sa se poata diagnostica in ansamblu activitatea intreprinderii. Deci e necesar, pentru a nu se inregistra omisiuni, ca abordarea diagnosticului sa aiba un caracter sistemic.

Analiza SWOT este o metoda de diagnostic considerata de unii cercetatori ca indicator al atitudinii si actiunii manageriale.Metoda a generat insa si numeroase critici, care vizeaza imposibilitatea acesteia de a genera cea mai adecvata strategie.

2 Metoda scorurilor - tehnica de predictie a falimentului

Deoarece rezultatele financiare se degradeaza foarte rapid este nevoie de informatii mai precise cu privire la viitor, la riscul de faliment, astfel practica a elaborat metoda scorurilor, care constituie o imbunatatire a analizei traditionale pe baza ratelor financiare.

Aplicarea ei presupune observarea unui ansamblu de intreprinderi grupate in: intreprinderi cu functionare normala (N) si intreprinderi cu dificultati financiare. Pentru fiecare din cele doua grupuri se selectioneaza progresiv, cu ajutorul unei proceduri informatice, ratele cele mai discriminante, pana cand procentul de clasament bun (adica diferentierea corecta a intreprinderilor) este suficient de ridicat.

Procedeul este iterativ, "pas cu pas" si implica aplicarea metodelor de ajustare lineara si multilineara. Aceasta combinatie lineara de rate, care diferentiaza cel mai bine posibil intreprinderile sanatoase de cele falimentare, conduce la determinarea unui indicator de clasament numit scor si notat cu Z. Scorul ofera o buna aproximare a riscului de faliment pentru o intreprindere data, respectiv arata care este probabilitatea de a fi o intreprindere normala sau falimentara. Scorul Z apare ca o functie liniara de mai multe variabile (rate), caracterizate de coeficienti de ponderare.

Coeficientii de ponderare sunt determinati prin metoda celor mai mici patrate, in urma observatiilor asupra intreprinderilor reprezentative si grupate de la inceput intr-o anumita categorie din cele doua: "sanatoase"sau "cu dificultati".

Z = gi*ri)+a, unde Z= scorul obtinut ; gi = coeficientul de pondere pentru fiecare rata ; ri rate selectionate la puterea discriminanta cea mai ridicata; a = constanta, care poate sa apara sau nu intr-o functie-scor; i = 1, . ,n, numarul de rate.

Indiferent de modelul functiei discriminante, care cuprinde, de regula cinci pana la opt rate selectionate, se vor regasi, aproape in toate, rate referitoare la fondul de rulment net global, la indatorare, la solvabilitatea pe termen scurt, la cheltuieli financiare si cu personalul.

In teoria economica au fost elaborate o serie de modele bazate pe metoda scorurilor, dintre care cele mai cunoscute sunt : modelul Altman, modelul Conan si Holder, modelul Bancii Frantei, etc. Pentru exemplificare, redam ultima versiune a functiei scor construita pe baza modelului Altman  : Z = 6,56 * X + 3,26 * X + 6,72 * X + 1,05 * X ,

Necesarul de fond de rulment Rezultatul exploatarii

unde X X

Total activ Total activ

Rezultatul pus in rezerva Capitaluri proprii

X ----- ----- --------- ----- ------- ; X = ----- ----- -------------- ;

Total activ Datorire neta

Rezultatele obtinute permit pozitionarea intreprinderii astfel:

Z < 1,1 semnifica o probabilitate ridicata a falimentului ;

Z cuprins intre 1,1 si 2,6 semnifica o situatie intermediara ;

Z > 2,6 semnifica o probabilitate scazuta a falimentului.

3. Metoda fluxurilor de trezorerie

Tabloul fluxurilor de numerar are un rol din ce in ce mai important si recunoscut in analiza evolutiei situatiei financiare a firmei si raspunde cerintelor de informare a investitorilor, managerilor, dar si utilizatorilor externi ai informatiei financiare despre activitatea financiara a firmei.

Tabloul fluxurilor de lichiditati reflecta o viziune dinamica asupra situatiei financiare a firmei, cumuland multiple avantaje recunoscute de specialisti.

Prin trezorerie intreprinderea isi finanteaza activitatea si isi asigura continuitatea exploatarii. Printr-o astfel de informatie se asigura obiectivitatea in analiza, deoarece spre deosebire de fondul de rulment, nevoia de fond de rulment si capacitatea de autofinantare, trezoreria nu este un concept afectat de incidenta politicilor contabile[13].

Un tablou al fluxurilor de trezorerie permite utilizatorilor situatiilor financiare:sa evalueze capacitatea intreprinderii de a degaja lichiditati ; sa determine necesarul de lichiditati pentru activitatea viitoare ; sa prevada scadentele si riscul incasarilor viitoare ; sa compare rezultatele intreprinderii in timp, prin eliminarea efectelor utilizarii diferitelor metode contabile pentru aceleasi operatii si evenimente.

Tabloul structureaza fluxurile de trezorerie, indiferent de modelul abordat, in: Fluxuri aferente activitatii de exploatare ; Fluxuri aferente activitatii de investire si Fluxuri aferente activitatii de finantare.

Intocmirea tabloului fluxurilor de trezorerie se poate face cu ajutorul a doua metode:

- metoda directa, conform careia informatiile din cadrul tabloului exprima incasari si plati la valori brute,

- metoda indirecta, prin care rezultatul net este corectat, tinandu-se cont de influenta operatiilor cu caracter nemonetar, de regularizari ale incasarilor si platilor trecute sau viitoare aferente exploatarii si de venituri si cheltuieli aferente fluxurilor investitionale si financiare.

Avantajele tabloului fluxurilor de lichiditati sunt legate, in primul rand, de utilitatea metodei in evaluarea solvabilitatii unei firme si a riscului privind activitatea viitoare.Cu ajutorul fluxurilor de exploatare se pot aprecia performantele intreprinderii pe perioade medii si lungi.

Dezavantajele privesc faptul ca intocmirea tabloului fluxurilor de trezorerie se bazeaza pe informatii oferite de o contabilitate de angajamente si nu de trezorerie.

CAPITOLUL II

Redresarea intreprinderilor in dificultate

2.1 Caracteristici si strategii ale procesului de redresare

Diagnosticul activitatii economico-financiare a intreprinderii permite o evaluare a punctelor tari si slabe, fundamentand alegerea anumitor masuri de redresare, dar si sansele intreprinderii de a fi redresata. Intreprinderile caracterizate printr-o insuficienta semnificativa a fondului de rulment, prin existenta unor cheltuieli financiare care nu pot fi acoperite si care au un nivel de 5-10% din cifra de afaceri, printr-o rata de descrestere a activitatii de 20-30% sau pierderi de 10-40% in raport cu vanzarile au sanse foarte reduse de redresare[14].

Intocmirea unui plan de redresare concretizeaza dorinta partilor interesate (actionari, manageri, creditori, parteneri de afaceri etc.) sa asigure continuitatea exploatarii, sa salveze intreprinderea aflata in dificultate.

Practic, procesul de redresare presupune inlantuirea unor actiuni cu caracter juridic[15] si economico- financiar, care pot fi concretizate in trei etape :

- informarea, care presupune efectuarea unui diagnostic global al activitatii intreprinderii;

- decizia, faza ce implica delimitarea unei politici si alegerea unei strategii de redresare;

- executia, care presupune punerea in aplicare a planului de redresare, reprezinta actiunea ultima, dar cea mai indelungata si costisitoare, in cadrul acesteia fiind implementate strategiile elaborate in faza de decizie.

Definirea situatiilor in care se impune aplicarea unei strategii de restructurare financiara este destul de dificila, neexistand in realitate o definitie clara si precisa.Unii specialisti considera ca strategia de restructurare financiara se impune atunci cand firma devine insolvabila, respectiv atunci cand se afla in imposibilitate de a face fata obligatiilor sale de plata, dar exista si pareri conform carora realizarea unei strategii de restructurare financiara se impune in cazul firmelor ale caror performante financiare indica faptul ca intr-un viitor apropiat vor deveni insolvabile sau chiar falimentare daca nu se initiaza masuri corective imediate.

Daca avem in vedere starea firmelor romanesti, dar mai ales cauzele dificultatilor prin care trec, redresarea lor ar trebui sa adopte strategii precum:

1) Strategia de schimbare a managementului neperformant

O astfel de strategie vizeaza inlocuirea fie a intregii conduceri executive fie a managementului de la nivelele inferioare. O conducere executiva necorespunzatoare este cea mai importanta cauza care duce la stagnare si declin.

Inlocuirea managementului unei firme s-a dovedit, de cele mai multe ori, a fi singura schimbare necesara pentru a asigura revenirea firmei la performantele din trecut si aceasta deoarece conducerea unei firme aflate in dificultate este de cele mai multe ori incapabila sa ia masurile de redresare necesare in cadrul unei strategii de restructurare. Totusi, chiar daca aceste masuri sunt luate, conducerea respectiva nu are puterea necesara de a le implementa intr-o asemenea profunzime care sa faciliteze producerea rezultatelor scontate.

2) Strategii de restructurare a datoriilor si de atragere de noi surse externe de

finantare

In marea majoritate a cazurilor, firmele care sunt intr-o situatie financiara precara au un grad ridicat de indatorare. Strategia de restructurare a datoriilor presupune incheierea unui acord intre firma debitoare si creditorii sai, privind fie reesalonarea datoriilor pe o perioada mai lunga de timp, fie transformarea datoriilor in titluri financiare sau actiuni la firma respectiva sau chiar amandoua la un loc. O alta abordare o reprezinta convertirea imprumuturilor pe termen scurt in imprumuturi pe termen lung.

3) Strategia de imbunatatire a marketingului

Aceasta strategie da posibilitatea firmei sa-si maximizeze profiturile sale potentiale in cadrul segmentului de piata pe care a ales sa concureze, prin ajustarea elementelor cheie care intra in componenta mixului de marketing: linia de produs, forta de vanzare, politica de preturi, canalele de distributie, reclama si publicitatea, service post garantie etc. Este o strategie de adoptat de catre firmele care intampina dificultati generate de integrarea intr-un mediu de afaceri concurential si schimbator.

4) Strategia de schimbare organizationala

Presupune redimensionarea si, mai ales, descentralizarea structurii organizationale existente. Prin implementarea unei astfel de strategii se urmareste reducerea complexitatii si a confuziei existente, castigarea controlului asupra personalului de catre noul management, asigurarea unei mai bune gestionari a resurselor alocate fiecarui departament in parte si, nu in ultimul rand, reducerea costurilor. Este o strategie specifica post-privatizarii, iar in Romania acest proces este inca in curs de desfasurare.

Realizarea acestei strategii este destul de riscanta pentru un nou management deoarece este posibil sa nu dispuna de unele informatii referitoare la:noile strategii produs-piata; punctele forte si slabe ale managementului existent; gradul de flexibilitate al structurii organizationale existente, precum si de timpul necesar.In acest context, este recomandabil sa se evite schimbarile care nu sunt necesare actionandu-se, in paralel, in directia imbunatatirii comunicarii, scolarizarii personalului, implementarii unei noi politici salariale, mai stimulative etc.

Ca o concluzie generala, este foarte important de mentionat ca aplicarea doar a uneia sau alteia dintre strategiile de restructurare financiara prezentate este foarte putin intalnita. In practica este necesara folosirea combinata a unui ansamblu de strategii de restructurare financiara care sa combata cauzele care stau la baza declinului economic inregistrat de firma.

2.2 Planul de redresare - continut

Este important de avut in vedere faptul ca salvarea unei intreprinderi in dificultate poate fi realizata in cadre juridice si financiare diferite.

Valentele juridice ale unei redresari pot fi reprezentate de:

- majorarea de capital, ceea ce echivaleaza cu o noua structura juridica,

- achizitionarea sau fuziunea intreprinderii cu o alta, in totalitate sau partial,

- recursul la o procedura judiciara de reorganizare[16].

Din punct de vedere financiar, salvarea unei intreprinderi in dificultate implica restabilirea echilibrelor financiare, pe doua niveluri:restabilirea echilibrelor financiare bilantiere si gestionarea trezoreriei in perioada imediat urmatoare, astfel incat sa se asigure echilibrul financiar si finantarea dezvoltarii intreprinderii.

Planul de redresare este judecat prin prisma a doua elemente: abilitatile managerului care va pune in aplicare planul si continutul lui.

Importanta intocmirii unui plan de redresare este relevata prin trei aspecte: sustine credibilitatea demersului ; formalizeaza cerintele si responsabilitatile legate de redresare ; permite castigarea unui timp considerabil in actiunea de redresare a firmei.

Continutul unui plan de redresare ar trebui sa fie format din :

1. O prezentare a firmei: aspecte juridice, o descriere completa a activelor, structura financiara a intreprinderii, organigrama, etc.

2. Un rezumat al situatiei economice: prezentarea sectorului de activitate si pozitia intreprinderii in sector, produse, clienti, furnizori, concurenta, etc.

3. O analiza a situatiei financiare

4. Analiza cauzelor dificultatilor, punandu-se in evidenta punctele forte si slabe

5. Masurile propuse in cadrul planului de redresare si rezultatele asteptate

6. O anexa cu documente financiare previzionate: planul de finantare, un buget de trezorerie, contul de profit si pierdere previzionat si bilantul previzionat.

Salvarea intreprinderii depinde, in mare masura, de acceptarea, de catre toti partenerii de afaceri (in special creditori), a planului de redresare propus[17]. Consensul celor implicati depinde atat de pertinenta concluziilor diagnosticului efectuat, cat si de credibilitatea solutiilor propuse.

De regula, un plan de redresare trebuie sa fie conceput astfel incat intreprinderea sa recupereze in maximum trei ani fondurile utilizate in actiunea de redresare. In cazul in care planul de redresare si actiunile intreprinderii in acest sens nu sunt cele mai potrivite, intreprinderea poate inregistra o noua "cadere", ce poate constitui falimentul. Acest fenomen este constatat, de regula, in primul an de derulare a actiunii de redresare.

In concluzie, este esential ca, pe langa un plan de redresare cu un continut de masuri adecvate dificultatilor cu care se confrunta intreprinderea, aceasta sa-si foloseasca in totalitate resursele disponibile pentru aplicarea corespunzatoare si la timp a masurilor si sa urmareasca permanent evolutia rezultatelor obtinute.

CAPITOLUL III

Diagnosticul societatii

3.1 Caracterizare generala a intreprinderii

S.C Mobicor S.A.este o societate comerciala pe actiuni specializata in productia de mobilier din PAL furniruit si PAL melaminat, a luat fiinta in anul 1977 ca sectie de mobila a fabricii de mobila Caracal, fiind preluata de intreprinderea de industrie locala Corabia, fiind transformata in societate comerciala pe actiuni in baza HG 1254/1990, ca urmare a aplicarii Leg. 15/1990.

S.C Mobicor S.A. Corabia are ca activitate de baza "Productia altor tipuri de mobilier" Cod CAEN 3614 din PAL furniruit si PAL melaminat.

In momentul de fata S.C Mobicor S.A este o societate cu capital integral privat, structura actionariatului fiind :

Actionari persoane fizice   55,63%

Asociatia salariatilor si membrilor conducerii 37,08%

AVAS  7,29%

Actiunie societatii se tranzactioneaza pe piata RASDAQ (B.V.B).

S.C.Mobicor S.A Corabia produce mobilier din PAL furniruit si lacuit in urmatoarele sortimente : biblioteci, dormitoare, bucatari, dulapuri cu 2 si 3 usi, comode, cuier hol, camera de tineret, vitrine, birouri, mese pliante, etc.

Desfacerea produselor se realizeaza in principal pe piata interna si mai putin pe piata externa. Desfacerea produselor pe piata interna se realizeaza prin magazinele proprii de desfacere din Corabia, precum si prin livrari catre clienti prin compartmente proprii de desfacere, atat cu mijloace de transport proprii cat si cu mijloace de transport ale clientilor. Desfacerea produselor are loc in principal in judetele : Olt, Dolj, Mehedinti, Sibiu, Timis, Gorj si municipiul Bucuresti.

Desfacerea produselor la export de face prin comisionar (Art Confort International SRL Vaslui) pe piata din Bosnia si Hertegovina.

Mobilierul produs de S.C Mobicor S.A se adreseaza tuturor categoriilor de cumparatori, cu venituri mici, medii si mari.

S.C Mobicor S.A Corabia se aprovizioneaza cu materii prime si materiale de pe piata interna, principalii furnizori fiind:

S.C ROSTRAMO S.A Tg. Jiu - pentru PAL, placaj, cherestea ;

S.C NYKOIL Dragasani - pentru lacuri si diluanti ;

S.C AX Dragasani

S.C ARABESQUE SRL Craiova - pentru PAL, MDF si PFL melaminat ;

S.C SEA Bucuresti,

S.C MAGIC Bucuresti,

S.C C&C INTERNATIONAL

Bucuresti, FEROCHIM Tg. Mures - pentru accesorii

Principalii competitori din zona sunt CARMO S.A. Caracal si firmele de productie de mobila din Craiova. De asemenea, la acestia se mai adauga si micii producatori de mobila din PAL melaminat, care executa mobila la comanda, S.C Mobicor S.A executand mobila din PAL furniruit si foarte putin din PAL melaminat.

Principalii clienti sunt :

S.C OGIMEX SRL Craiova ;

S.C ART CONFORT SRL Vaslui ;

S.C CLAUDIA IMPEX Sibiu ;

S.C ELSIMIDA SRL Tg. Jiu ;

S.C DROMANY SRL Tg. Jiu;

S.C DARDANIA SRL Craiova;

S.C PARCA SRL Tg. Jiu;

S.C RIOLIN Tg. Jiu.

S.C Mobicor S.A Corabia a avut in 2007 un numar mediu de 54 de salariati incadrati cu contract de munca pe perioada nedeterminata, dintre care 4 cu studii superioare, iar restul cu studii medii si scoli profesionale in domeniul industriei lemnului. Incepand cu martie 2008 au fost disponibilizati prin trimitere in somaj un numar de 8 muncitori, iar incepand cu 8 iulie au fost trimisi in somaj restul muncitorilor productivi, in unitate mantinandu-se in continuare un numar de15 salariati. Toti angajatii sunt, si au fost, inscrisi in sindicatul liber din unitate, al carui lider nu este scos din productie.

S.C Mobicor S.A Corabia detine un teren in suprafata de 19881mp, conform titlului de proprietate obtinut situat in Corabia, Str. Stefan cel Mare Nr 6, Jud. Olt, iar pe acest teren sunt amplasate cladirile societatii.

Cladirile sunt reprezentate de : o hala de fabricatie, situata la sediul firmei, construita din BCA, acoperita cu chesoane izolate de bitium, in suprafata de 7606,32 mp ; procesul tehnologic se desfasoara la orizontala, potrivit caracteristicilor constructive ale halei de fabricatie.

Mai detine : cladire post trafo ; depozit combustibil ; cladire centrala termica ; drumuri si platforme ; gospodarie apa retele.Toate aceste cladiri si utilitati se gasesc amplasate in incinta societatii.

S.C Mobicor S.A Corabia este condusa de un consiliu de administratie compus din trei persoane : Predus Gheorghe - presedinte, Soare Valentin - presedinte si Culcescu Ion - mentru, Paunescu Gheorghe - mentru, Draguinea Fanica - mentru, Slavoiu Iulian Toni - mentru ; ales prin hotararea AGA nr.1/15.07.2007.

Conducerea executiva este asigurata de Predus Gheorghe in calitate de director si Stan Florina in calitate de contabil sef.

Pentru o redare schematica in toate detaliile a organizarii, a subordonarii si a legaturilor dintre compartimente din cadrul intreprinderii este prezentata Anexa 4.

S.C Mobicor S.A Corabia are autorizatie de functionare din punct de vedere al protectiei mediului, avizata periodic de organele de resort.Activitatea de baza nu are un impact semnificativ asupra mediului inconjurator.

Sistemul informatic al intreprinderii este format la sediul din Corabia dintr-o retea LAN ce contine un server si 6 puncte de lucru. Punctele de lucru sunt conectate la server printr-un switch cu porturi UTP, 10/100 Mbps marca ALLIED TELESYN. La magazinele din oras exista doua puncte de conectare la reteaua Internet. Conexiunea de Internet de la sediul central la punctele de lucru este de tip FiberLink.

Din punct de vedere al performantei calculatoarelor prezinta urmatoarele caracteristici:

- Server : Procesor Pentium IV 2,4 GHz, carcasa 400W MIDI ATX P4, 40 GB HDD, 512 MB RAM , CD-ROM 52x Sony, Video Intel 845, slot AGP, placa de retea UTP 10/100Mbps PCI, USB, FDD;

- 5 calculatoare achizitionate de la Ultra Pro Computers Procesor Intel Pentium IV 4,3 Ghz, carcasa Middletower, placa de baza Asrock 775I65G, 80 GB HDD, 512 RAM, placa de sunet integrata, placa de retea integrata, USB, Unitate optica Combo CD-RW/DVD, video integrat.

- 3 imprimante cu jet Canon , Pixma iP4200 utilizate la magazine si la sediu;

- O imprimanta laser alb -negru HP LJ - 1320N conectata la reteaua de la sediu.

Severul si calculatoarele de la sediu sunt conectate la 3 UPS Guard GS 500A, 500 VA cu urmatoarele caracteristici: protectie la fulgere, LED- uri indicatoare.

Reteaua de la sediu este administrata de catre un adiminstrator care se ocupa si de configurarea si buna functionare a calculatoarele de la punctele de lucru din oras. Se utilizeaza ca sistem de operare Windows XP Professional.

Limbaje folosite sunt: Word, Excel, Acrobat Reader, Power Point.

Pentru protectie antivirus calculatoarele si serverul au instalat programului Bit Defender. Pentru organizarea contabilitatii, a evidentei stocurilor si a salariatilor firma a achizitionat un program specializat din anul 2001, care s-a ocupat si de distribuirea si implementarea programului. Aceasta a pus la dispozitia utilizatorilor un manual complex de utilizare a programului si ofera si in prezent asistenta pentru softul achizitionat.

3.2 Diagnostic economico - financiar

Diagnosticul societatii S.C. Mobicor S.A. va fi orientat pe urmatoarea structura:

- diagnosticul economic, in care vor fi analizate productia si baza tehnicomateriala, activitatea de comercializare si resursele umane;

- diagnosticul financiar, in cadrul caruia sunt analizate performantele, echilibrul financiar si riscul de faliment, cu ajutorul a trei metode de diagnostic.

3.2.1 Diagnostic economic

Dimensiunea bazei tehnico-materiale nu este foarte ridicata, iar gradul de uzura al mijloacelor fixe este avansat deoarece nu a mai investit in ultimii ani in noi utilaje. Acest lucru indica consecinte importante asupra productivitatii si eficientei, subliniaza faptul ca intreprinderea nu a mai urmat o politica de reinnoire a echipamentelor tehnologice, retehnologizare si modernizare ceea ce are un impact nevaforabil asupra beneficiilor economice ale societatii. De asemenea exista o pondere ridicata de active fixe amortizate integral si utilizate in continuare ceea ce sugereaza lipsa mentinerii capacitatii productive.

Performantele tehnologiilor folosite nu se ridica la nivelul celor existente pe piata si nici la nivelul celor utilizate de catre unii concurenti cum ar fi CARMO S.A. Caracal care este concurent pentru o gama mai larga de produse, sau firmele de productie de mobila din Craiova. De asemenea, la acestia se mai adauga si micii producatori de mobila din PAL melaminat, care executa mobila la comanda, S.C Mobicor S.A executand mobila din PAL furniruit si foarte putin din PAL melaminat.

Un alt dezavantaj al intreprinderii consta in faptul ca utilajele nu au un grad ridicat de specializare ceea ce aduce un minus la capacitatea intreprinderii de a-si adapta caracteristicile operationale si organizationale la mutatiile pietei.

Productia a stagnat incepand cu iulie 2008 cand toti muncitorii direct productivi au fost trimisi in somaj ca urmare a gravelor dificultati financiare in care a instrat societatea odata cu inceputul executarii silite fiscale(ianuarie 2008). Practic tot ce s-a vandut in 2008 a fost din stoc. In anii precedenti productia a fost adaptata nesatisfacator la cererea pietei, avand productie de mobilier din PAL furniruit si lacuit in urmatoarele sortimente : biblioteci, dormitoare, bucatari, dulapuri cu 2 si 3 usi, comode, cuier hol, camera de tineret, vitrine, birouri, mese pliante, etc. Pentru anul 2006 productia a fost executata intr-o gama sortimentala de 31 de produse, atat pentru productia interna cat si pentru export, iar in 2007 a urmat o crestere a sortimentelor la 37 ca urmare a politicii de atragere a clientelei prin diversificare, dar astfel a scazut calitatea produselor.

Fig. 3.2.1.1   Evolutia structurii productiei

Dupa cum se observa si in reprezentarea grafica exista o crestere a diversificarii tipurilor de produse in anul 2007 fata de 2006 urmarindu-se o structura mai diversificata, corelata cu cresterea cererii in special pentru camerele de tineret si comode, acestea in special pentru export. Insa anul 2008 aduce o reducere drastica a diversificarii datorata atat reducerii semnificative a numarului de salariati cat si a uzurii ridicate a utilajelor de productie, care nu au mai putut asigura executarea unor lucrari de precizie si calitate, dar si conditii de munca necorespunzatoare( hale mari prin care se infiltreaza apa si creste umiditatea ducand la curbarea unor piese si uscarea la finisaj intr-un timp mai indelungat, sau apritia fenomenului de albire a pieselor, care necesita stergerea din nou a acestora cu diluant - ducand la cresterea consumului de materii prime si materiale - precum si datorita faptului ca iarna e prea frig, iar vara mult prea cald, mai ales in lunile in care s-au inregistrat calduri excesive).

Scaderea a fost de asemenea determinata de lipsa comenzilor ferme pe plan intern, ca urmare a invadarii pietei interne cu produse din alte tari la preturi mai mici.

Nivelul calitativ al produselor este mediu, avand in vedere nivelul tehnologic scazut si gradul de uzura ridicat, precum si al nivelului sortimental relativ redus fata de piata. Produsele se adreseaza in principal persoanelor cu venituri mici si medii, ceea ce justifica intr-o anumita masura raportul calitate scazuta-pret mediu.

Activitatea de investitii a fost orientata, o perioada indelungata exclusiv pe investitii de mentinere a activelor in stare de functionare. Cu toate acestea, necesarul de investitii este ridicat, avand in vedere gradul ridicat de uzura a mijloacelor fixe si ponderea costului utilitatilor in costul de productie.

Cerintele privind protectia mediului sunt indeplinite, astfel incat in momentul de fata nu exista procese tehnologice care sa afecteze calitatea mediului. SC Mobicor SA are autorizatie de functionare din punct de vedere al protectiei mediului, care este avizata perodic de organele de resort. De altfel, activitatea inreprinderii nu are un impact semnificativ asupra mediului inconjurator.

Analiza SWOT

Puncte tari

- se incearca o politica de atragere a clientelei ;

- activitatea se desfasoara in conformitate cu reglementarile privind protectia mediului ;

Puncte slabe

- rigiditate privind exploatarea in raport cu cererea;

- calitate redusa a produselor firmei si competitivitate scazuta a produselor;

- investitii reduse in capacitatea de productie;

- grad de uzura ridicat, pentru o mare parte a bazei tehnico-materiale;

- implementarea de catre concurenta a unor tehnologii noi ;

- lipsa unei strategii eficiente.

Analiza SWOT prezinta o situatie nefavorabila subliniata de punctele slabe. Ca oportunitati putem evidentia asimilarea de noi sortimente, cresterea cererii pe piata externa, modernizarea tehnologiei, controlul mai amanuntit al costurilor firmei.

Riscuri ce pot apare pot fi : accentuarea concurentei, scaderea puterii de cumparare, insuficienta a resurselor pentru investitii in depoluare, scaderea in continuare a cererii pe piata interna, lipsa surselor financiare pentru o politica de investitii in cercetare-dezvoltare.

Diagnosticul comercial are urmatoarea structura: analiza vanzarilor, analiza clientilor, analiza pietei si concurentei, analiza furnizorilor.

Privind analiza vanzarilor oferta de produse a firmei este relativ diversificata, fiind formata din urmatoarele grupe de produse: biblioteci, dormitoare, bucatari, dulapuri cu 2 si 3 usi, comode, cuier hol, camera de tineret, vitrine, birouri, mese pliante, etc.

Evoluatia cifrei de afaceri in preturi curente (Tabel 3.2.2.1 )a cunoscut o scadere continua de 11% in anul 2007 fata de 2006 si de 46% in 2008 fata de 2007, respectiv 57% fata de 2006. Reducerea vanzarilor in 2007 este urmare a reducerii cererii, a intensificarii concurentei accentuata ulterior si de cresterea preturilor iar in 2008 este rezultatul impactul puterii de cumparare asupra cererii pentru industria mobilei, respectiv perderii unor clienti importanti din Gorj. Ritmul de crestere pe cele 3 exercitii financiare a inregistrat o valoare negativa de 0.38%. Aceasta demonstreaza de asemenea o reducere a volumului vanzarilor concomitent cu o crestere a preturilor de vanzare.

Tabel 3.2.2.1 Evolutia cifrei de afaceri in preturi curente

In Anexa 5 este prezentata o evolutie a vanzarilor de pe piata interna, pe puncte de desfacere in lunile din cursul celor 3 ani analizati.

Se oserva faptul ca Livrarea directa este cea mai bine reprezentata in toti cei 3 ani analizati, respectiv cu 35% din distributie pentru 2006, 55% pentru 2007 si 41% pentru 2008. Livrarea directa este urmata de distributia prin Consignatii fiind reprezentata printr-un procent de 10% pentru 2006, 35% pentru 2007 si 26% pentru 2008, iar in 2008 se observa ca acestea pierd teren in fata Vanzarii din magazinele proprii, care fata de 10% in 2006 si 2007, cresc in 2008 si ajung la 33%. Fig 3.2.1.2

Se observa o preferinta pentru livrarea directa si din analiza pe lunile anului, unde predomina in mod special in lunile Iunie si Noiembrie. A fost aleasa acesta modalitate de comercializare in mod special pentru a se evita costurile privind depozitarea, precum si eficientizarea exportului. Deoarece cifra de afaceri a inregistrat o scadere de-a lungul celor 3 ani analizati, iar variatia stocurilor a inregistrat o crestere, acest lucuru a determinat ca societatea sa adopte o politica de vanzare a marfurilor catre terti in regim de Consignatie.

Se observa o sezonalitate a vanzarilor in cursul anului ce genereaza o serie de consecinte economico-financiare si sociale. Concentrarea sezoniera a activitatii determina oscilatii in intensitatea si eficienta utilizarii capitalului si a resurselor umane. De asemenea, ea determina o evolutie nefavorabila la inceputul si sfarsitul anului a raportului dintre cifra de afaceri si suma cheltuielilor, respectiv a nivelului de rentabilitate.

Pe total vanzari se observa o scadere de 77% in 2007 fata de 2006, respectiv de 28% in 2008 fata de 2007, ceea ce arata o inrautatire a vanzarilor destul de nemultumitoare.

De la an la an volumul desfacerii productiei scade, aceasta avand la baza mai multi factori economici si sociali. Unul dintre factorii importanti il reprezinta puterea de cumparare a populatiei, pretul produsului si calitatea acestuia. Au aparut o serie de produse din PAL melaminat, precum si mobila second hand din import, care desi nu sunt de calitate buna au preturi foarte scazute. De asemenea se restrang segmentele de piata ca urmare a scaderii puterii de cumparare.

Deoarece mobilierul nu este de lux, vanzarile se adreseaza categoriei de cumparatori cu venituri mici spre medii si adesea cu venituri sezoniere. Acest lucru confirma faptul ca vanzarile merg foarte prost in prima jumatate a anului, revigorandu-se semnificativ incepand cu luna iunie, cand micii producatori agricoli(considerati cumparatorii traditionali) incep sa-si valorifice productia proprie si sa dispuna astfel de numerar pentru achizitionare de mobilier.

Analiza clientilor. Principalii clienti ai societatii sunt :S.C OGIMEX SRL Craiova ,S.C ART CONFORT SRL Vaslui, S.C CLAUDIA IMPEX SRL Sibiu, S.C ELSIMIDA SRL Tg. Jiu, S.C DROMANY SRL Tg. Jiu, S.C DARDANIA SRL Craiova, S.C PARCA SRL Tg. Jiu, S.C RIOLIN SRL Tg. Jiu si S.C IULDANI SRL Tg. Jiu (Anexa 6).

La nivelul anului 2008, structura vanzarilor pe principalii clienti arata ponderi reduse in cifra de afaceri, Art Confort International SRL Vaslui inregistrand cota cea mai mare si anume de 4,4%. Aceasta arata o dispersie a clientelei, favorabila firmei din punctul de vedere al riscului legat de relatiile cu acestia, dar in aceasi timp, mentine cifra de afaceri la un nivel scazut si determina astfel un efort mai mare din punctul de vedere al marketingului pe piata interna.

Ponderea primilor 10 clienti in cifra de afaceri 2008 Fig 3.2.1.3

Analiza pietei si concurentei. Pe piata mobilei din Romania dupa 1989 au aparut o serie de fabrici de profil care actioneaza pe scara mai larga sau mai restransa. O categorie aparte o constituie fabricile existente inca inainte de 1989, majoritatea functionand in continuare pe "scheletul" mostenit.

In prezent pe piata functioneaza o serie de companii mari si foarte mari ("Elvila", "Silvarom", Mobexpert", "Alprom" etc.), care desfasoara activitati complexe de productie, distributie prin magazine specializate proprii sau prin dealeri, export.

Pe langa acestea, au aparut si o serie de fabrici mici, axate in special pe mobilier de comanda, care au avantajul flexibilitatii productiei si al costurilor si implicit, al preturilor, de desfacere mai mici.

Piata externa este reprezentata prin distribuitori, cu care firma are contracte ferme, insa dezavantajul vanzarilor pe piata externa este legat de contractarea unor preturi fixe in valuta in conditiile aprecierii monedei nationale.

Principalii competitori din zona sunt CARMO S.A. Caracal si firmele de productie de mobila din Craiova.De asemenea, la acestia se mai adauga si micii producatori de mobila din PAL melaminat, care executa mobila la comanda, S.C Mobicor S.A executand mobila din PAL furniruit si foarte putin din PAL melaminat.

Analiza furnizorilor. S.C Mobicor S.A Corabia se aprovizioneaza cu materii prime si materiale de pe piata interna, principalii furnizori fiind:S.C ROSTRAMO S.A Tg. Jiu - pentru PAL, placaj, cherestea ;S.C NYKOIL Dragasani - pentru lacuri si diluanti ;S.C AX Dragasani ;S.C ARABESQUE SRL Craiova - pentru PAL, MDF si PFL melaminat ;S.C SEA Bucuresti, S.C MAGIC Bucuresti, S.C C&C INTERNATIONAL Bucuresti, FEROCHIM Tg. Mures - pentru accesorii.

Intreprinderea dovedeste o dependenta fata de furnizorii sai, aceasta dovedind inflexibilitate in gasirea unor noi surse de aprovizionare.

Analiza SWOT

Puncte tari :

-Produs finit la preturi medii ;

Prezinta o modalitate de abordare mai directa a pietei decat ceilalti concurenti, mergand pe principiul de a avea mai multi clienti mici ;

Puncte slabe :

-Concurenta mare ;

-Pret din ce in ce mai ridicat la materiile prime ;

-Lipsa promovarii produselor ;

-Restrictiile valutare ;

-Inflexibilitate privind gasirea de noi resurse de aprovizionare ;

-Insuficiente canale de distributie.

In urma analizei SWOT privind diagnosticul comercial rezulta de asemnea o situatie nefavorabila pentru intreprindere dovedind lacune in mai toate segmentele. Ca oportunitati putem evidentia activitati de cercetare-dezvoltare pentru asimilarea de noi produse, orintarea catre piete care vor avea o crestere in viitor, atragerea clientelei printr-o mai buna promovare a produselor. Riscurile : aparitia firmelor particulare flexibile, scaderea in continuare a cererii pe piata interna, concurenta acerba, cresterea preturilor.

Privind diagnosticul resurselor umane si al managementului firmei, societatea se regaseste in plin proces de restructurare a personalului, avand in vedere scaderea nivelului performantelor.

Evolutia personalului Tabel 3.2.1.2

Reducerea personalului din ultimii ani a urmarit trendul descrescator al productiei si vanzarilor. Se constata fluctuatii ale salariatiilor datorate de conditiile incerte de munca. Executarea silita fiscala din anul 2008 a condus la o stare de demobilizare si dezinteresare totala a fortei de munca, astfel muncitorii direct productivi au fost trimisi in somaj oprindu-se doar strictul necesar pentru paza, intretinere si activitate contabila si juridica.

Modul de utilizare al resurselor umane din punct de vedere al calificarii prezinta discrepante cum ar fi utilizarea de muncitori cu calificare superioara pentru lucrarii de complexitate inferioara ceea ce reflecta folosirea incompleta a calificarii fortei de munca, avand consecinte negative asupra costului si profitului intreprinderii. Astefel intreprinderea trebuie sa ia masuri cu scopul asigurarii concordantei intre calificarea fortei de munca si gradul de complexitate al lucrarilor executate.

Productivitatea anuala a muncii, calculata pe baza cifrei de afaceri in preturi constante pentru personalul operativ, a avut o evolutie ascendenta. Aceasta se datoreaza reducerii personalului pe perioada 2006-2008 intr-un ritm mai accelerat fata de evolutia vanzarilor reale, ceea ce semnifica incapacitatea intreprinderii de a face fata restrictiilor impuse de mediul economic. Situatia productivitatii anuale pe 2006-2008 se observa in tabelul 3.2.1.3.

Productivitatea anuala Tabel 3.2.1.3

Managementul societatii s-a schimbat frecvent in ultimii ani, aceasta fiind si o cauza importanta a deprecierii situatiei economice si financiare a firmei.

Atributiile, responsabilitatile si competentele organismelor participative de management sunt evidentiate in Statutul firmei si Regulamentul de organizare si functionare. Pentru personalul de management si executie, documentele ce consemneaza sarcinile, competentele si responsabilitatile sunt fisele de post.

Analiza SWOT

Puncte tari :

- Formarea personalului;

Puncte slabe :

- Structura nefavorabila a personalului in pofida tendintei de mentinere a acestuia,

In functie de volumul si structura productiei: pondere este mai redusa la personalul cu

studii superioare ;

- Aproximativ 65% din personal are o varsta de peste 45 de ani;

- Lipsa programelor de perfectionare si policalificare la nivelul personalului operativ;

- Climat social instabil, datorita restructurarilor de personal din ultimii ani, precum si a situatiei de litigiu.

Conform analizei SWOT resursele umane sunt utilizate ineficient ceea ce duce la rezultate economice si financiare nesatisfacatoare. Ca oportunitati putem evidentia angajarea intreprinderii in inbunatatirea profesionala a salariatilor, angajarea de personal mai tanar pentru revitalizarea fortei de munca, distribuirea personalului in varsta in activitati fara o mare solicitare fizica. Riscurile la care se supune sunt : incapacitatea de a continua activitatea datorita numarului foarte mic de salariati si cresterea ineficientei personalului datorita varstei inainte, mai ales ca domeniul de activitate al intreprinderii necesita efort fizic.

3.2.2 Diagnosticul financiar al societatii

Performantele economico-financiare ale intreprinderii sunt evidentiate de Contul de profit si pierdere, prezentat cumulat pentru trei exercitii financiare in Anexa 2.

Soldurile intermediare de gestiune identifica etapele formarii rezultatelor activitatii economice a firmei. In cadrul Anexelor 7, 8 si 9 acesti indicatori au fost calculati pe o perioada formata din trei exercitii financiare, relevand o situatie precara a performantelor societatii.

Analizand datele, cu ajutorul ratei valorii adaugate care exprima capacitatea intreprinderii de a realiza ea insasi o parte din fazele ciclului de exploatare prezinta o tendinta de scadere, 49.68% in 6006, 46.44% in 2007 si 5.80% in 2008. Ea se afla sub media intreprinderilor din acest sector.

Se observa un decaj foarte ridicat intre valoarea adaugata si excedentul brut al exploatarii, care se datoreaza ponderii mult prea ridicate a personalului la obtinerea rezultatelor.

Contributia personalului la crearea de valoare adaugata se ridica la 81.04% in 2006, 100.69% in 2007 si 3616.39% in 2008. Reprezinta o situatie nefavorabila, determinata de performantele reduse ale capitalului tehnic, de absenta resurselor necesare punerii in aplicare a unui plan investitional mai riguros, dar si de incapacitatea managerilor de a urmari cu consecventa aplicarea masurilor de restructurare a personalului. De altfel semnifica o performanta globala redusa, o slaba capacitate a intreprinderii de a satisface interesele diversilor sai parteneri.

Rezultatul curent are un nivel mult redus fata de rezultatul exploatarii in 2007, situatia nefavorabila fiind data de costul indatorarii, iar in 2006 si 2008 prezinta o valoare mai mare a rezultatului curent datorita lipsei de cheltuieli.

Marja comerciala a inregistrat o scadere semnificativa de la an la an.Astfel pentru 2006-2007 se inregistreazat o scadere de 414, iar pentru 2007-2008 s-a inregistrat Prin urmare, scaderea marjei comerciale a fost generata pe de o parte de scaderea vanzarilor, iar pe de alta parte de scaderea ratei marjei comerciale pe produs.

In Anexa 8 si 9 a fost calculata evolutia tuturor elementelor incluse in tabloul soldurilor intermediare de gestiune. Scaderea cu 6,51% a valorii adaugate, comparativ cu cresterea de 0.02% a productiei exercitiului in 2007, fata de 2006, arata o crestere a ponderii consumurilor de la terti. La nivelul anului 2008 fata de 2007, se observa o reducere drastica atat a valorii adaugate cu 97.86% precum si a productiei exercitiului cu 82.86% iar consumul de la terti s-a redus cu un procent relativ mai mic de 78.71%.

Evolutia valorii adaugate si EBE inregistreaza o scadere semnificativa de la an la an, iar ponderea cheltuielilor de personal s-a diminuat de la un an la altul. Situatia este vizibila in 2008, cand Cheltuielile cu personalul, desi scad cu 23,16%, acestea determina si o reducere a EBE de 19 ori pe fondul scaderii valorii adaugate.

Incepand cu EBE si terminand cu rezultatul net al exercitiului, se observa ca rezultatele firmei s-au degradat. Starea si evolutia indicatorilor valorici ai performantelor impun o redresare economica si financiara, incepand cu o mai buna gestionare a salariatilor, redimensionarea bazei tehnico-materiale prin achizitia de active performante, imbunatatirea activitatii de marketing.

Evolutia indicatorilor de performante este prezentata in Anexa 7.

Analiza indicatorilor financiari valorici ai echilibrului se va face pe baza unui Bilant patrimonial, prezentat in Anexa 3 si prelucrat pe baza Bilantului contabil - Anexa 1.

Corelatia FR-NFR-TN arata modul de formare, respectiv restrictiile trezoreriei. In cadrul tabelului 3.2.2.1 sunt reflectate, pe cei trei ani, situatia trezoreriei nete si cauzele care au determinat nivelul acesteia.    Tabel 3.2.2.1

Se constata o trezorerie neta negativa pentru cei trei ani analizati, ceea ce determina insuficienta surselor de finantare.De asemenea fondul de rulent este negativ pentru toti cei trei ani ceea ce denota ca finantarea externa pe termen lung nu a reusit sa acopere necesitatile activitatii curente. Intreprinderea este nevoita sa apeleze la resurse de trezorerie, mai ales credite bancare, pentru a acoperi partial nevoia de finantare generata de ciclul de exploatare. In asemena conditii intreprinderea este considerata vulnerabila. Dependenta intreprinderii fata de banca poate genera riscul de nereinnoire a creditelor curente, precum si riscul de a accepta conditii de creditare neavantajoase, in special o rata a dobanzii mai mare.

Cresterea fondului de rulment se poate realiza prin obtinerea de subventii, cresterii amortizarii si provizioanelor, cresterii datorilor financiare prin emisiunea de obligatiuni, prin contractarea de noi imprumuturi pe termen lung.

Necesarul de fond de rulmet trebuie finantat din resurse stabile, adica fie din capitalul propriu, fie din imprumuturi pe termen lung si mediu. Fig. 3.2.2.1

Tabel 3.2.2.2

Deoarece fondul de rulment si trezoreria neta are valori negative vom apela la analiza prin valori absolute.

Evolutia trezoreriei nete Tabel 3.2.2.3

Excedentul brut de exploatare reprezinta surplusul monetar potential generat de activitatea de exploatare, iar diferenta dintre EBE si variatia necesarului de fond de rulment ( NFR) constituie trezoreria reala degajata prin nivelul exploatarii din cursul exercitiului curent.

Aceasta corelatie dintre rentabilitatea bruta din exploatare si necesarul de lichiditati pentru exploatare delimiteaza excedentul de trezorerie din exploatare (ETE), care se determina ca diferenta intre excedentul brut de exploatare si variatia necesarului de fond de rulment.

ETE = EBE - NFR

Excedentul de trezorerie din exploatare este diferenta dintre veniturile din exploatare incasabile si cheltuielile de exploatare aferente. In tabelul nr. 3.2.2.4 este evidentiat calculul ETE pentru 2006-2008.

Se constata obtinerea unui ETE negativ pentru anul 2008 datorita reducerii EBE fata de anul precedent si a cresterii nevoii de fond de rulment cu 328209 lei. Situatia este datorata variatiei stocurilor si a creantelor, acestea ducand intr-un final la reducerea EBE. Atat stocurile cat si creantele se reduc fata de 2007, cu cca. 14%, respectiv 15%, aceasta demonstrand o redresare a unor aspecte deficitare in activitatea de productie, vanzare si, mai ales,de incasare a creantelor de la clientii cu datorii mari si vechi. Comparand situatia relevata de indicatorii statici ce masoara echilibrul financiar-FR,NFR,TN- analiza excedentului de trezorerie din exploatare ne arata o alta situatie, relativ mai buna si in curs de redresare. Aceasta poate fi si efectul masurilor luate de noua conducere in sensul restructurarii personalului, incheierii de contracte ferme si cautarea de noi piete de desfacere, cu privire la recuperarea creantelor intr-un termen fixat si stabilirea de penalitati sau renuntarea la relatiile cu clienti rau-platnici.

Tabel 3.2.2.4

Comparand situatia relevata de indicatorii statici ce masoara echilibrul financiar-FR, NFR, TN- analiza excedentului de trezorerie din exploatare ne arata aceasi situatie,ceea ce denota faptul ca intreprinderea nu se afla in curs de redresare. Aceasta poate fi si efectul faptului ca nu sunt luate inca masuri in sensul incheierii de contracte ferme si cautarea de noi piete de desfacere, cu privire la recuperarea creantelor intr-un termen fixat si stabilirea de penalitati sau renuntarea la relatiile cu clienti rau-platnici.

Ratele financiare sunt utilizate atat in aprecierea pozitiei financiare si performantelor obtinute de firma intr-o perioada anterioara, cat si in realizarea unor previziuni privind activitatea viitoare a acesteia, iar metoda ratelor constituie un instrument operational in procesul de analiza si evaluare interna a intreprinderii, servind totodata si analizei financiare externe a intreprinderii.

In cadrul Tabelului 3.2.2.5 este prezentat modul de calcul al principalelor rate financiare, care vor fi abordate pentru diagnosticarea firmei, iar Tabelul 3.2.2.6 prezinta valorile calculate.

Tabel 3.2.2.5

Tabel 3.2.2.6

Rata lichiditatii curente este mai mica decat 1 ceea ce indica un capital de lucru negativ, astfel exista pericolul ca intreprinderea sa nu isi poata onora obligatiile scadente pe termen scurt. Ca o apreciere generala rata lichiditatii generale nu se incadreaza deloc in limitele optime, 1.8-2, in nici unul din anii analizati inregistrand valori scazute datorita nivelului ridicat al datoriilor pe termen scurt. Rata lichiditatii rapide indica, de asemenea, probleme de onorare a platilor scadente, deoarece in urma analizelor au rezultat valori mai mici decat nivelul apreciat drept corespunzator de 0.8 - 1.

Dupa cum arata rata lichiditatii generale si rata rapida, exista o situatie nesatisfacatoare, confirmata si de rata lichiditatii imediate care se afla mult sub nivelul de 0,3, considerat optim. Analiza trezoreriei pe baza indicatorilor valorici TN si ETE au aratat acest lucru, disponibilitatile firmei fiind insuficiente pentru acoperirea datoriilor curente

Ratele de rotatie sau de activitate arata ineficienta utilizarii activelor. Din 2006 prin iesirea imobilizari din patrimoniul firmei, s-a obtinut o rotatie a activului total din ce in ce mi mica. O rotatie mult incetinita a stocurilor a inceput in anul 2006, cand lichiditatile imobilizate in acestea s-au recuperat intr-o perioada de 266 zile si a continuat in urmatorii ani. Recuperarea creantelor se face, in medie, in 3 luni si observam ca termenele de plata a obligatiilor sunt mult mai lungi, situatie care favorizeaza firma.

Firma a atras in 2007 credite pe termen scurt mai mari, ceea ce a majorat perioada de achitare a obligatiilor la 431 zile, diferenta importanta aparand in 2008, de 637 zile. Acest aspect este observat si din nivelul de 75% al ratei de indatorare curenta, in 2007. Rata indatorarii globale se situeaza, in medie, la 70%, ceea ce reprezinta un aspect nefavorabil legat de ponderea finantarii externe.

Ratele de rentabilitate au valori scazute, profitabilitatea inregistrand scaderi nesatisfacatoare de la an la an. Astfel, rata rentabilitatii financiare scade la -68.89%, cea economica la -18.31% si cea comerciala la -65.94%. Aceste niveluri scazute pot fii considerate un semnal de alrma privind situatia delicata a situatiilor financiare. Rentabilitatea comerciala este influentata de clauzele contractuale de pe piata externa, preturile fiind fixate la un anumit nivel, in timp ce costurile cresc.

In urma analizei fluxurilor de trezorerie ( Anexa 10 )pe baza bilantului si a contului de profit si pierdere se reflecta faptul ca intreprinderea, la nivelul activitatii de expoatare, a inregistrat o scadere de aproximativ 4 ori a valorii fluxurilor de numerar in perioada analizata, de la 25855 la -23204 respectiv -1021367, ca urmare a activitatii nerentabile desfasurate. Aceasta scadere semnificativa a lichiditatilor din exploatare reflecta scaderea incasarilor din vanzari.

Fluxurile de numerar din operatiile de investitii sunt 0 ceea ce evidentiaza lipsa investitiilor in decursul anilor analizati, exceptie fiind in 2008.

Intreprinderea apeleaza la noi credite bancare, a realizat si o parte din rambursarile de credite insa, pe ansamblu opertiunile de finantare din ultimul an au degajat fluxuri negative de numerar ceea ce duce la neacoperirea nevoilor de finantare.

Din punct de vedere al capacitatii sale de a genera numerar se constata obtinerea unor fluxuri totale nete negative in anii 2007 si 2008, respectiv -23204 si -13276 ceea ce arata ca intreprinderea nu genereaza suficient numerar pentru a acoperii operatiile de investitii pe perioada primilor ani, fiind nevoita sa apeleze la surse externe de finantare sub forma creditelor bancare pe termen scurt si leasing. Aceste rezultate nu fac decat sa intareasca opinia obtinuta in urma analizei ratelor unde intreprinderea nu poate acoperii datoriile pe baza de cash- flow.

Modelul de scor pe care il vom utiliza este functia-scor Altman. Pentu acest model au fost retinute 4 rate si anume:

Necesarul de fond de rulment Rezultatul exploatarii

X X

Total activ Total activ

Rezultatul pus in rezerva Capitaluri proprii

X ----- ----- --------- ----- ------- ; X = ----- ----- -------------- ;

Total activ Datorire neta

Functia scor are are forma: Z = 6,56 * X + 3,26 * X + 6,72 * X + 1,05 * X

Z < 1,1 semnifica o probabilitate ridicata a falimentului ;

Z cuprins intre 1,1 si 2,6 semnifica o situatie intermediara ;

Z > 2,6 semnifica o probabilitate scazuta a falimentului.

Tabel 3.2.2.7

Nivelul scorurilor se situeaza in jurul 1,1 ceea ce evidentiaza o situatie nefavorabila pentru intreprindere.

Valoarea scor Z indica gradul de vulnerabilitate al intreprinderii si incadreaza firma intr-o situatie intermediara in 2006 insa in 2007 si 2008 este situata in randul celor cu o probabilitate ridicata de faliment. Limita acestui model este ca nu poate dovedi daca esantionul reflecta situatia falimentar-nefalimentar din economia romaneasca si se considera totodata faptul ca modelul foloseste prea putine variabile si ca cele folosite nu evidentiaza aspecte economice ale activitati.

3.2.3 Planul de redresare

Diagnosticul activitatii economico-financiare a intreprinderii permite o evaluare a punctelor tari si slabe, fundamentand alegerea anumitor masuri de redresare si sansele intreprinderii de a fi redresata. Sansele de redresare ale firmei sunt conditionate de mai multi factori: efectuarea unei analize aprofundate a situatiei economico-financiare; existenta unei echipe manageriale capabile sa realizeze redresarea firmei etc.

Din analiza efectuata putem incadra firma in categoria firmelor in dificultate.

Consideram oportuna aplicarea unui mix strategic, avand in vedere delimitarile efectuate in capitolul II: masuri de restrangere si reorganizare a activitatii, strategia de atragere de noi surse externe de finantare, avand ca premisa strategia de restructurare a datoriilor si strategia de schimbare organizationala.

Deoarece firma se afla intr-un proces de degradare economica, adaptandu-si din mers structura financiara la nevoi, este justificata strategia de restrangere a activitatii sau de restructurare economica si financiara. Spre deosebire de alte tipuri de strategii, strategia de restructurare este o strategie pe termen scurt care are drept scop eliminarea cauzelor si disfunctionalitatilor care au determinat un declin al performantelor economice.

Aceasta necesita finantare si are in vedere: necesitati financiare aferente restructurarii situatiei financiare; cheltuieli de restrangere a activitatii de exploatare.

In cazul S.C. Mobicor S.A.Corabia resursele necesare vor fi obtinute prin surplus de lichiditati din micsorarea necesarului de fond de rulment si prin optimizarea fluxurilor de numerar selectand activitati mai profitabile si clienti solvabili.

Masurile de restructurare intreprinse vor viza: optimizarea stocurilor prin plasarea de comenzi mai mici si mai dese, evitand blocarea unor lichiditati in stocuri; schimbarea unor furnizori, care practica costuri ridicate in favoarea unora cu preturi mai reduse; reducerea creantelor incerte, prin monitorizarea clientelei; imbunatatirea imaginii firmei pe piata interna, unde poate obtine un profit mai ridicat, spre deosebire de export unde exista ofertanti mult mai multi fata de piata interna.

Aceste masuri pot fi aplicate concomitent cu strategia de atragere de noi surse externe de finantare. Aceste credite, de preferat credite de trezorerie, pe langa rolul lor de a suplimenta lichiditatile necesare activitatii curente, pot fi utilizate in finantarea actiunilor de restructurare.

Pe langa masurile mentionate mai sus, este deosebit de necesara aplicarea unei strategii de schimbare organizationala, care s-ar putea spune ca este esentiala. Aceasta presupune redimensionarea si descentralizarea structurii organizationale existente, urmarindu-se: reducerea confuziei generate de schimbarile diverse, castigarea controlului asupra personalului de catre noul management, asigurarea unei mai bune gestionari a resurselor alocate fiecarui departament in parte si, nu in ultimul rand, reducerea costurilor. Este recomandabil sa se evite schimbarile care nu sunt necesare actionandu-se, in paralel, in directia imbunatatirii comunicarii, scolarizarii personalului sau implementarii unei noi politici salariale, mai stimulative.

In acest sens, se impune: stoparea restructurarii, in continuare, a personalului, si incercarea obtinerii unei structuri adecvate activitatii, avand in vedere calificarea, vechimea necesara in activitatea firmei, varsta; imbunatatirea circuitului informational ; perfectionarea si calificarea personalului.

3.2.4 Situatii financiar-contabile previzionate

Masurile care se au in vedere, in baza diagnosticului efectuat si a stabilirii cauzelor deprecierii situatiei, se concretizeaza in documentele financiar-contabile previzionate si in indicatori financiari previzionati. Previziunile au in vedere analiza trendului indicatorilor valorici si al ratelor financiare pe perioada diagnosticata, previziunile macro- si micro- economice efectuate de institutii specializate de prognoza, masurile de restructurare formulate. Orizontul de timp in care aceste estimari sunt credibile este de trei ani in cazul unei firme in dificultate, aceasta fiind si perioada de timp estimata pentru redresarea firmei.

Documentele previzionate sunt :

- Bilantul contabil previzionat

Tabel 3.2.4.1

- Contul de profit si pierdere previzionat

Tabel 3.2.4.2

Situatia fluxurilor de disponibilitati previzionate;

Tabel 3.2.4.3

- Ratele financiare previzionate

Tabel 3.2.4.4

Concluzii finale

In cadrul aceste lucrari am incercat sa cuprind aspectele relevante privind diagnosticarea intreprinderilor in dificultate si ceea ce constituie premise si implicatii ale acestei actiuni.

Incercand o sintetizare a comentariilor si concluziilor desprinse pe parcurs, le voi prezenta in mod succesiv.

Delimitand cauzele si tipurile de dificultati intampinate de firme am putut constata ca deprecierea situatiei economico-financiare a firmei este un proces complex si, in majoritatea cazurilor, indelungat. Prin aceasta, apreciem ca orientarea exclusiva a decidentilor si analistilor financiari asupra ultimei etape a procesului de degradare, falimentul, este o greseala, chiar daca importanta falimentului in mentinerea unei mediu economic stabil si sanatos este extrem de ridicata.

Dificultatile firmelor romanesti, desi caracteristice, in parte, oricarei firme, prezinta anumite particularitati, care sunt determinate: de tranzitia prelungita spre economia de piata, care a implicat modificari legislative multiple, inflatie, instabilitate macroeconomica prelungita, coruptie; de schimbarea greoaie a mentalitatilor, a culturii de intreprindere, a structurilor organizationale si de lipsa de decizie la nivel macro- si micro- economic. Unele din aceste dificultati au disparut sau s-au atenuat, facand loc altora, care sunt legate de aderarea Romaniei la U.E.

Diagnosticul intreprinderilor aflate intr-o situatie dificila constituie o premisa fundamentala a alegerii, cu discernamant, a uneia dintre cele doua variante: redresare sau faliment.

Un lucru important il constituie cauzele si intensitatea influentei care in functie de dificultatile intalnite indicatorilorii sunt afectati in mod diferit.

Prin delimitarea avantajelor si limitelor metodelor aplicabile unor situatii dificile, am reusit sa stabilim fiabilitatea metodologiilor, in functie de gravitatea starii firmei si de tipul de intreprindere.

Metodele de diagnostic global cum ar fi analiza SWOT sau metoda Altman si alte metode asemanatoare acestora care au in vedere toate variabilele unei activitati economice, furnizeaza maximum de informatii utile demersului ulterior diagnosticarii. Insa criticile care pot fi aduse acestora sunt legate de doua dintre conditionarile diagnosticului intreprinderilor in dificultate: lipsa mijloacelor necesare si lipsa timpului necesar diagnosticului.

Astfel, utilizarea unor metode ce presupun un diagnostic partial al activitatii intreprinderii ar fi eficienta din punctul de vedere al timpului si costurilor generate, dar nu neaparat eficace. Restrangerea diagnosticului, in fazele premergatoare falimentului, la analiza lichiditatii, de exemplu, comporta riscuri legate de formularea premiselor planului de redresare.

De asemenea, este utila metoda scorurilor in predictia falimentului. Capacitatea predictiva a modelelor de functii-scor construite de-a lungul timpului a fost verificata, dar trebuie retinut ca acestea nu pot fi aplicate decat in conditiile economice care au fundamentat obtinerea lor. Elaborarea si implementarea unor strategii de restructurare financiara eficiente nu poate fi posibila fara o analiza si evaluare atenta a situatiei economico-financiare ale firmei in scopul depistarii cauzelor care au dus la aparitia declinului economic.

In cadrul studiului de caz, prin alegerea unor metode de analiza diferite, avand in vedere posibilitatile pe care le ofera in aprecierea situatiei firmei, am concluzionat asupra posibilitatilor de redresare ale firmei si eficacitatii unui mix de strategii.

De-a lungul studiului de caz au fost evidentiate o serie de elemente ce duc la subliniere unei situatii nefavorabile a intreprinderii analizate. O buna parte a elementelor generatoare de dificultati este reprezentata de accentuarea concurentei interne si internationale, pierderea unor clienti importanti, imposibilitatea reinnoirii creditelor si scaderea continua a cotatiei la bursa.

Volumul activitatii a fost afectat de tendintele de scadere ale cererii pentru produsele realizate de intreprindere, competitivitatea tot mai scazuta a produselor intreprinderii, un grad redus al reinnoirii produselor, scaderile conjuncturale ale intreprinderii.

La acestea se mai adauga insuficienta resurselor financiare, mediocritatea infrastructurii fizice, lipsa modernizarilor tehnologice precum si ineficienta sistemelor de formare profesionala si reduecerea semnificativa a personalului.

Toate aceste elemente au dus la concluzionarea necesitatii unui mix de strategii ce cuprinde : masuri de restrangere si reorganizare a activitatii, strategia de atragere de noi surse externe de finantare, avand ca premisa strategia de restructurare a datoriilor si strategia de schimbare organizationala, toate fiind prezentate in Planul de redresare.

ANEXA 1

BILANT perioada 2006 - 2008

ANEXA 2

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE perioada 2006 - 2008

ANEXA 3

BILANT PATRIMONIAL perioada 2006 - 2008

ANEXA 4 Organigrama

ANEXA  5

ANEXA 6

ANEXA 7

ANEXA 8

ANEXA 9

ANEXA  10 Fluxul de numerar

BIBLIOGRAFIE

1. I. Anghel, "Faliment. Radiografie si predictie", Ed. Economica, 2002

2. P. Avare, G. Legros, L. Ravary, P. Lemonnier, "Gestiune si analiza financiara", Editia in limba romana, Ed. Economica, 2002

3. G. Bailesteanu , "Diagnostic, risc si eficienta in afaceri", Ed. Mirton, Timisoara, 1998

4. P. Bran, "Relatiile financiar-bancare ale societatilor comerciale", Ed. Tribuna Economica, 1994

5. F. Bonnet, "Entreprises en difficulté et gestion de trésorerie", Ed. Economica, 2003

6. F. Bonnet, E. Cohen, A. Saurel, "Diagnostic financiere de l'entreprise en redressement judiciaire: guide methodologique a l'usage des practiciens des procedures collectives", IFPPC, 1993

7. C. Barbulescu, "Diagnosticarea intreprinderilor in dificultate economica. Strategii si politici de redresare si dinamizare a activitatii", Ed. Economica, 2002

8. E. Cohen, A. Saurel, "Analyse financiere:outils et applications", Les Editionsd'Organisation, Paris,1995

9. H. Chapaud, "Diagnostique de l'entreprise en situation de crise", din "Le diagnostique d'entreprise", coord. A. Marion, Ed. Economica, 1993

10. D. Cojocaru, "Factori de performanta ai intreprinderii", Tribuna Economica nr. 3, 6/97

11. N. Feleaga, L. Malciu, "Politici si optiuni contabile", Ed. Economica, 2002

12. N. Feleaga, I. Ionascu, "Tratat de contabilitate financiara", vol. I, Ed. Economica,1998

13. A. Gheorghiu, "Diagnosticul global al firmei", Tribuna Economica nr. 49/dec.1997

14. C. Gresse, "Les entreprises en difficulte", Ed. Economica, 1994

15. P. Halpern, J.F. Weston, E. F. Brigham, "Finante manageriale", Ed. Economica, 1998

16. A. Isfanescu (coord.), "Ghid practic de analiza economico-financiara" , Ed. Tribuna Economica, 1999

17. A. Isfanescu, V. Robu, I. Anghel, Evaluarea intreprinderii, Ed. Tribuna Economica, 2001

18. A. Isfanescu, V. Robu, "Analiza economico-financiara", Ed. ASE, 2002

19. M. Niculescu, "Diagnostic global-strategic", Ed. Economica, 1997

20. M. Niculescu, "Diagnostic economic", Ed. Economica, 2003

21.M. Niculescu, "Diagnostic financiar", Ed. Economica, 2003

22. S. Popescu, "Riscul economic si financiar - bancar", Buletin economicolegislativ, Tribuna Economica nr. 5/97

23. S. Popescu, F. Oprisan, "Echilibrul financiar al intreprinderii", Buletin economico-legislativ, Tribuna Economica nr. 4/98

24. V. Robu, N. Georgescu, "Analiza economico-financiara", Ed. Omnia Uni , Brasov, 2000

25. M. Sacarin " ontabilitate aprofundata " Ed. Economica, 2004

26. G. Valceanu, V. Robu, N. Georgescu (coord.), "Analiza economicofinanciara", Ed. Economica, 2005

27. Legea nr 85- Legea insolventei

28. Dictionarul explicativ al limbii romane, Ed. ARC, 2008

29. Site-uri Internet, dintre care:

www.mimmc.ro

www.insse.ro

www.capital.ro

www.compass.ro

www.liquidation.ro

www.mfinante.ro