Economia nationala - cadrul general de desfasurare a activitatii economice

ECONOMIA NATIONALA - CADRUL GENERAL DE DESFASURARE A ACTIVITATII ECONOMICE

Macroeconomia studiaza activitatea economica in ansamblul sau, utilizand variabile globale la nivelul unei economii nationale. Aceasta nu inseamna ca macroeconomia se identifica cu economia nationala.

Economia nationala reprezinta un ansamblu de resurse naturale, materiale, umane etc., de activitati de productie, de schimb, de servicii etc., care s-au constituit in ramuri, sectoare de activitate, subramuri etc., la nivelul unei tari, intre care se stabilesc legaturi reciproce, pe baza carora se infaptuieste miscarea valorilor materiale si spirituale, se asigura functionarea si dezvoltarea economica a societatii2.

Ca sistem istoriceste constituit al activitatii economico-sociale, economia nationala are ca elemente componente: sursele materiale, umane, financiare etc.; diviziunea sociala a muncii si structura pe ramuri a productiei sociale; mecanismul de functionare a economiei, relatiile economico-sociale, financiare si de credit; schimburile economice si tehnico-stiintifice internationale; mediul natural si calitatea acestuia; sistemul de instruire, cultura si sanatate. Nivelul de dezvoltare si starea calitativa ale acestor componente determina, pe de o parte, volumul si structura bunurilor si serviciilor obtinute si ale nevoilor care trebuie satisfacute, iar, pe de alta parte, posibilitatile de participare la fluxurile economice internationale. Economia nationala este, deci, ansamblul activitatilor economice si sociale, privite in unitatea si interdependentele lor, care se desfasoara in cadrul national statal, istoriceste constituit. Economia nationala reprezinta o forma specifica a diviziunii muncii in interiorul unei natiuni, al unei tari. Analiza fenomenelor si proceselor care au loc in cadrul unei economii nationale constituie obiectul de studiu al macroeconomiei.

Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra sistemului economiei nationale este necesar sa analizam structura acesteia.

Structura economiei nationale evidentiaza elementele ei componente, natura si trasaturile acestora, pozitia lor in cadrul intregului si rolul pe care il are fiecare element, precum si legaturile si interactiunile lor reciproce.

Din punct de vedere al criteriilor care stau la baza formarii elementelor ei componente se pot distinge urmatoarele structuri ale economiei nationale: structura de ramura, structura tehnica, structura demoeconomica, structura organizationala, structura teritoriala, structura de proprietate.

Structura de ramura evidentiaza alcatuirea economiei nationale pe ramuri si subramuri. In etapa actuala de dezvoltare a economiei nationale, principalele ramuri sunt: industria, agricultura, constructiile, transporturile, telecomunicatiile, circulatia marfurilor, creditul, gospodaria comunala de locuinte si alte prestari de servicii, invatamantul, cultura si arta, stiinta si cercetarea stiintifica, ocrotirea sanatatii, asistenta sociala si cultura fizica, administratia, alte ramuri. Intre ramurile economiei nationale se stabilesc anumite corelatii care reflecta interdependenta activitatilor economice si care contribuie la asigurarea echilibrului macroeconomic.

Structura tehnica evidentiaza alcatuirea economiei nationale, privita prin prisma tehnicilor si tehnologiilor existente. Ea da imaginea asupra gradului de incorporare a stiintei, a rezultatelor ei in cadrul economiei nationale, caracterizand nivelul tehnicii existent si modul de distributie a acesteia pe ramuri. In majoritatea tarilor, structurile tehnice au un caracter eterogen. Pentru aceste tari este caracteristic pluralismul tehnologic, adica folosirea in economia nationala a unor tehnici de niveluri esential diferite.

Structura demoeconomica evidentiaza gruparea fie a populatiei active, fie a populatiei ocupate pe sectoare, ramuri si subramuri si in cadrul acesteia, grupare si pe sexe, varsta, nivel de pregatire etc

Structura organizationala evidentiaza, pe de o parte, gruparea activitatilor economice pe domenii mari ce se constituie in subsisteme ale economiei nationale (subsistemul productiv, subsistemul comercial, subsistemul financiar-bancar etc.), iar pe de alta parte, compartimentarea activitatilor pe niveluri si verigi organizatorice, constituite in raport cu diviziunea sociala a muncii, cu nivelul tehnicii si tehnologiilor existente, cu conceptia de conducere si dirijare a economiei etc. Structura organizationala se reflecta in ierarhia organizatorica, unde locul principal il detine unitatea economica (de forme si dimensiuni diferite).

Structura teritoriala reflecta compartimentarea economiei nationale pe zone si regiuni economice, parti ale teritoriului national. Initial, la originea zonelor economice, au fost zone geografice. Acestea s-au transformat in zone economice prin acumularea unor factori de productie, dezvoltarea ocupatiilor, formarea unui anumit specific al activitatii economice, dezvoltarea relatiilor cu zone apartinand aceleiasi tari. Prin crearea pietei nationale, prin dezvoltarea relatiilor de cooperare intre zone, prin obtinerea unei anumite autonomii administrative, s-au constituit structurile teritoriale ale economiei nationale.

Structura de proprietate evidentiaza componenta, alcatuirea interna a economiei nationale din punct de vedere al proprietatii. Ea se refera in mod concret la relatia dintre individ si rezultatele muncii lui, la relatia dintre membrii societatii si bogatia acesteia. Aceasta relatie releva exercitarea unuia, mai multora sau tuturor atributelor proprietatii: dreptul de posesiune, dreptul de utilizare, dreptul de dispozitie si dreptul de uzufruct.

Pornind de la intelegerea proprietatii, a modului real de manifestare a ei in societate, putem sa ne explicam mecanismele vietii economice, resorturile care genereaza toate actele economice din societate, care duc la un anumit comportament al oamenilor.

In conformitate cu reglementarile actuale, in Romania proprietatea este structurata astfel: proprietate individuala - privata; proprietate de stat; proprietate mixta (capital de stat si privat); proprietate cooperatista; proprietate obsteasca.

Pluralismul formelor de proprietate constituie premisa manifestarii libertatii agentilor economici.