Asigurarea obligatorie

Asigurarea obligatorie

I.1.1.       Notiune

Conform Legii nr. 136/1995, este obligatorie numai asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule spuse inmatricularii in Romania sau care se folosesc pe teritoriul Romaniei, fiind inmatriculate in strainatate. Incalcarea de catre persoanele fizice si juridice a obligatiei de asigurare constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 50.000 lei la 200.000 lei si cu retinerea certificatului de inmatriculare a autovehiculului pina la prezentarea documentului privind incheierea asigurarii. In caz de accident, asiguratorul nu va plati despagubiri daca autovehiculul nu este asigurat (s‑a pus in circulatie inainte de incheirea contractului sau contractul a incetat sa produca efecte). In materia asigurarilor obligatorii, legea nu prevede termen de pasuire.

Incheierea contractului este obligatorie nu numai pentru detinatorii de autovehicule, dar si pentru asigurator. Refuzul societatilor comerciale autorizate de a incheia contractul de asigurare obligatorie, la cererea detinatorului de autovehicul, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 500.000 lei la 2.000.000 lei, putindu‑se lua si masura suspendarii activitatii pe o perioada de pina la un an.

Asigurarea obligatorie se practica numai de asiguratorii autorizati de Oficiul de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare. Asiguratorii autorizati au obligatia sa incheie contractul de asigurare, eliberind un inscris probator al asigurarii.

Asigurarile contractuale obligatorii de raspundere civila sint raporturi de asigurare directa. Legea nu exclude posibilitatea pentru asigurator de a incheia contract de reasigurare in baza caruia reasiguratorul, in schimbul primei de reasigurare, sa contribuie la suportarea indemnizatiilor de asigurare pe care asiguratorul este obligat sa le plateasca, la ivirea cazului asigurat, tertelor persoane pagubite prin accidentul de autovehicul. In privinta naturii juridice, aceste contracte sint, de regula, comercial-civile (mixte), totdeauna comerciale pentru asigurator (acte de comert, atit obiectiv, cit si subiectiv) si civile pentru asigurati. Asigurarea este bilateral comerciala numai daca autovehiculul formeaza obiectul comertului (de exemplu autovehiculul firmei), respectiv raspunderea ii revine comerciantului, in aceasta calitate.

I.1.2.       Acoperirea prin asigurare a pagubelor pentru care asiguratul nu este responsabil

Asigurarea de raspundere civila a aparut si functioneaza (in cazul asigurarilor facultative) ca o asigurare impotriva riscului de a plati despagubiri catre tertii prejudiciati prin fapta ilicita ce atrage raspunderea civila a asiguratului (asiguratilor). Intrucit prin asigurarea obligatorie se urmareste in principal protejarea victimelor accidentelor de circulatie prin repararea prejudiciilor suferite de acestea (prin avarierea sau distrugerea bunurilor ori prin vatamarea corporala sau decesul unor persoane), actele normative in materie au largit considerabil sfera cuprinderii in asigurare, prevazind obligatia asiguratorului de a plati despagubiri victimei nu numai atunci cind raspunderea civila pentru paguba cauzata revine asiguratului, dar si atunci cind:

cel care conducea autovehiculul, raspunzator de producerea accidentului, este o alta persoana decit asiguratul; de exemplu persoana care conducea autovehiculul cu sau fara incuviintarea detinatorului (comodatar, hot etc.); si aceste persoane – fara a avea calitatea de asigurati – sint persoane cuprinse in asigurare;

nu exista o persoana a carei responsabilitate civila sa fie angajata intrucit autorul accidentului a ramas neidentificat, dar numai daca autovehiculul care a produs accidentul este identificat si asigurat (de exemplu hotul de masina responsabil fuge de la locul accidentului si nu este identificat); inseamna ca asigurarea de raspudnere civila opereaza si in absenta persoanei responsabile, producindu‑se o depersonalizare a raspunderii civile; in lipsa contractului de asigurare de raspundere civila valabil, despagubirile pot fi platite, in conditiile prevazute de lege, numai din Fondul de protectie a victimelor strazii.

Rezulta ca asigurarea obligatorie de raspundere civila este o asigurare colectiva a victimelor accidentelor de autovehicule si, totodata, a persoanelor responsabile de accident impotriva riscului de a plati despagubiri catre tertii prejudiciati prin fapta ilicita ce atrage raspunderea lor civila.

I.1.3.       Domeniu de aplicare

Potrivit legii, “persoanele fizice si cele juridice care detin autovehicule supuse inmatricularii in Romania sint obligate sa le asigure pentru cazurile de raspundere civila ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul Romaniei”.

Nu sint supuse asigurarii obligatorii (in afara autovehiculelor radiate definitiv din evidentele organelor de politie, intrucit au devenit improprii din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumurile publice) vehiculele (fie si cu autopropulsie) nesupuse inmatricularii. In cazul acestor vehicule, daca persoanele detinatoare nu au incheiat asigurare facultativa de raspundere civila, in caz de producere a unor accidente cauzatoare de prejudicii, despagubirile vor fi platite de persoana responsabila, potrivit dreptului comun.

Persoanele care intra pe teritoriul Romaniei cu autovehicule inmatriculate in strainatate se considera asigurate daca indeplinesc una dintre urmatoarele conditii:

poseda documente internationale de asigurare valabile pe teritoriul Romaniei;

numarul de inmatriculare atesta existenta asigurarii potrivit conventiei bilaterale incheiate intre Biroul asiguratorilor de autovehicule din Romania si Biroul asiguratorilor de autovehicule din tara de origine (carte verde sau albastra).

In cazul accidentelor produse pe teritoriul Romaniei de autovehicule detinute de persoane asigurate in strainatate, drepturile persoanelor pagubite prin accident se exercita impotriva asiguratorului (din strainatate) prin Biroul asiguratorilor de autovehicule din Romania.

Persoanele care folosesc pe teritoriul Romaniei autovehicule inmatriculate in strainatate, care nu sint asigurate in strainatate sau ale caror asigurari expira in timpul aflarii pe teritoriul Romaniei, sint obligate sa le asigure la punctul de control pentru trecerea frontierei, respectiv la societatea de asigurare rom#na, datorind primele de asigurare (pe luni) corespunzator perioadei de la intrarea, respectiv expirarea valabilitatii asigurarii, pina la iesirea autovehiculului din tara. Se au in vedere autovehiculele inmatriculate in strainatate, indiferent de cetatenia detinatorului, putind fi vorba si de un cetatean rom#n.

Asigurarea obligatorie de raspundere civila nu acopera riscul accidentelor produse in timpul utilizarii autovehiculului pentru cursele de intreceri, raliuri sau antrenamente pentru acestea. Pentru aceste riscuri se pot incheia asigurari facultative.

I.1.4.       Cazul asigurat

Potrivit legii, cazul asigurat (evenimentul asigurat – riscul – survenit si care da nastere obligatiei asiguratorului de a plati indemnizatia de asigurare – despagubirile – in conditiile prevazute de lege) consta in accidentul cauzator de prejudicii tertelor persoane pentru care – potrivit legii civile – se angajeaza raspunderea asiguratului sau a persoanei care conducea autovehiculul, iar in cazul in care autovehiculul care a produs accidentul este identificat si asigurat, chiar daca nu exista o persoana a carei responsabilitate sa fie angajata, deoarece autorul accidentului a ramas neidentificat.

Pentru caracterizarea cazului asigurat – care declanseaza obligatia de plata a indemnizatiei de asigurare – trebuie avute in vedere:

accidentul de autovehicul producator de pagube unei terte persoane;

raspunderea civila a asiguratului sau a persoanei cuprinse in asigurare;

daca persoana responsabila de accident (autorul) a ramas neidentificat, dovada existentei unei asigurari valabile a autovehiculului care a cauzat accidentul.

Numai prin intrunirea cumlativa a acestor conditii se naste obligatia de dezdaunare a asiguratorului (caci este posibil ca detinatorul sau conducatorul de autovehicul sa nu fie responsabil de accident sau accidentul sa produca pagube numai in patrimoniul asiguratului sau conducatorului etc. – cazuri in care, in baza asigurarii de raspundere civila, asiguratorul nu plateste despagubiri, nefiind intrunite conditiile prevazute de lege).

Sint cuprinse in asigurare accidentele de autovehicule produse pe teritoriul Romaniei, indiferent de locul producerii lor (pe drumuri publice, pe drumuri care nu sint deschise circulatiei publice etc.), atit in timpul mersului, cit si in timpul stationarii, indiferent daca accidentul s‑a produs din cauza autovehiculului propriu-zis sau din cauza existentei ori functionarii instalatiilor montate pe autovehicul, precum si din cauza remorcilor sau ataselor, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii acestora de autovehicul.

Este indiferent daca accidentul s‑a produs din cauza insusirilor proprii ale autovehiculului (de exemplu explozia unui cauciuc, ruperea barei de directie etc.) sau din culpa celui care a condus autovehiculul. Este necesar ca pagubele produse sa‑si aiba cauza generatoare in accidentul produs prin mijlocirea autovehiculului, caci asigurarea de raspundere civila opereaza numai in cazul pagubelor produse prin accidente de autovehicule.

Asiguratii sau reprezentantii acestora sint obligati sa instiinteze in scris asiguratorul despre producerea evenimentului asigurat in termen de 4 zile lucratoare de la data acestuia, cu exceptia cazurilor de forta majora in care termenul de 4 zile lucratoare incepe de la data incetarii acestora. In caz de neindeplinire a acestei obligatii de instiintare, asiguratorul are dreptul sa refuze plata indemnizatiei numai daca din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat si intinderea pagubei.

Asiguratorul datoreaza despagubiri pentru prejudiciul cauzat prin accidentul de autovehicul in cazul in care pentru acest accident se poate angaja raspunderea civila a persoanei asigurate.

In toate cazurile, asigurarea obligatorie de raspundere civila acopera numai raspunderea civila delictuala a asiguratului. Deoarece legea se refera la “prejudiciile de care asiguratii raspund in baza legii”, nu poate fi invocata raspunderea contractuala a detinatorului de autovehicul, care isi are sorgintea in acordul de vointa a partilor contractante. Efectuarea transportului pe baze contractuale intre asigurat si persoana pagubita nu este cuprinsa in asigurarea de raspundere obligatorie.

Poate fi vorba de o raspundere pentru fapta proprie culpabila (art. 998–999 Cod civil), dar aceasta fapta trebuie sa cauzeze prejudiciul prin mijlocirea autovehiculului sau remorcilor, ataselor, dispozitivelor sau instalatiilor atasate sau montate pe autovehicul.

De asemenea, poate fi vorba de raspunderea asiguratului pentru fapta altuia (art. 1000 al. 2–4 Cod civil). Pentru functionarea asigurarii de raspundere civila, nu prezinta relevanta daca alaturi de asigurat – care raspunde pentru fapta altuia – se poate angaja si raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie a conducatorului de autovehicul (art. 998–999 Cod civil).

Raspunderea asiguratului poate fi o raspundere obiectiva, pentru fapta lucrului (art. 1000 al. 1 Cod civil), in acele ipoteze in care el are calitatea de pazitor juridic al autovehiculului.

Obligatia de plata a despagubirilor de catre asigurator ca urmare a raspunderii asiguratului in baza art. 1000 al. 1 Cod civil intervine, de regula, cind producerea accidentului se datoreaza insusirilor proprii (intrinseci) ale lucrului si in conditiile in care nu se poate retine nici o culpa in sarcina asiguratului detinator si paznic al autovehiculului. Asiguratul care are paza juridica a autovehiculului raspunde civil pentru paguba cauzata intrucit cazurile fortuite (ploaie, ceata, stop cardiac la volan etc.) nu sint exoneratoare de raspundere.

Sint exoneratoare de raspundere – si in aceasta materie – cazurile de forta majora (lato sensu), adica fenomenele sau faptele exterioare (extrinseci) autovehiculului si actiunii lui, precum si activitatii asiguratului si a persoanelor pentru care el raspunde civil, daca aceste fenomene sau fapte au caracter extraordinar, imprevizibil si de nebiruit, determinind in exclusivitate cauzarea prejudiciului prin intermediul autovehiculului, si anume: fenomene naturale (trasnet, cutremur, inundatie etc.), adica forta majora (stricto sensu); fapta unei terte persoane pentru care asiguratul nu are obligatia sa raspunda; fapta victimei.

In toate cazurile, forta majora este exoneratoare de raspundere pentru asigurat si, drept urmare, inlatura si obligatia de plata a despagubirilor de catre asigurator pe acest temei, numai daca a determinat in exclusivitate producerea pagubei de catre autovehicul (fara relatie cu autovehiculul care a provocat accidentul). In cazul in care fapta victimei nu este cauza exclusiva a accidentului, partea cuprinsa in asigurare va fi tinuta raspunzatoare (deci asiguratorul va plati despagubiri) numai pentru partea din paguba pe care a produs‑o.

Despagubirile sint datorate de asigurator nu numai atunci cind asiguratul este responsabil de accidentul auto, dar si in cazul in care cel care conducea autovehiculul, raspunzator de producerea accidentului, este o alta persoana decit asiguratul.

Se au in vedere acele ipoteze in care autovehiculul angajat in accident a fost condus de o alta persoana decit asiguratul (detinator al autovehiculului) si indiferent daca asiguratul raspunde sau nu pentru faptele acelei persoane. Conducatorul de autovehicul care nu este si detinatorului lui nu are calitatea de “asigurat”, desi asigurarea obligatorie acopera si raspunderea lui civila fata de terte persoane pagubite prin accidentul de autovehicul, fiind deci persoana cuprinsa in asigurare.

Conducerea autovehiculului de catre o alta persoana decit asiguratul poate avea loc cu sau fara consimtamintul detinatorului asigurat (de exemplu hotul), cu sau fara preluarea pazei juridice de catre conducatorul de autovehicul si indiferent daca persoana care conduce autovehiculul avea sau nu calificarea de conducator auto (in sensul legislatiei privind circulatia rutiera). Asigurarea obligatorie de raspundere civila acopera toate accidentele de autovehicule asigurate, indiferent de persoana care raspunde civil pentru paguba cauzata.

In caz de vatamare corporala sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri se acorda despagbiri daca autovehiculul care a produs accidentul este identificat si asigurat, chiar daca autorul accidentului a ramas neidentificat. Asiguratorul este obligat sa plateasca despagubiri nu numai in cazurile in care se poate stabili raspunderea civila a asiguratului sau a conducatorului de autovehicul, dar si atunci cind autorul accidentului a ramas neidentificat. Este vorba de aceleasi ipoteze exceptionale in care – desi autovehiculul este identificat, fiind inmatriculat pe numele detinatorului – autorul responsabil de accident nu poate fi identificat (de exemplu hotul).

Asiguratorul este obligat sa plateasca despagubiri indiferent ca accidentul a cauzat paguba prin atingere adusa persoanei (vatamarea corporala sau decesul unor persoane) sau bunurilor (avariere sau distrugere de bunuri, inclusiv animale). Este insa necesar ca autovehiculul care a produs accidentul sa fie identificat si asigurat.

Pentru ipoteza autorului neidentificat si cind acoperirea pagubelor produse prin accidente nu poate avea loc in conditiile aratate, legea instituie o alta modalitate: “in vederea protejarii victimelor accidentelor de circulatie auto soldate cu vatamari corporale sau decese, in care autorul a ramas neidentificat si autovehiculul este neasigurat, se constituie Fondul de protectie al victimelor strazii”.

Acest fond se constituie si se administreaza de catre Biroul asigurarilor de autovehicule, care stabileste o cota procentuala ce se aplica asupra volumului de prime brute incasate pentru asigurarea obligatorie de raspundere civila auto de catre societatile autorizate si elaboreaza norme privind utilizarea fondului, cu avizul Ministerului Finantelor. Din acest fond se pot plati despagubiri numai daca paguba a fost cauzata prin atingere adusa persoanei (vatamare corporala sau deces), nu si pentru paguba de bunuri, indiferent de cuantumul ei.

Autorul accidentului trebuie sa fi ramas neidentificat. Daca persoana responsabila de accident a fost identificata, dar nu are asigurare valabila si este insolvabila, victima nu beneficiaza de fond, suportind riscul insolvabilitatii debitorului.

Legea mai prevede conditia ca autovehiculul sa fie “neasigurat”; daca autovehiculul este asigurat, despagubirile urmeaza sa fie patite de asigurator, iar nu din fondul de asigurare.

Se pune problema daca stabilirea lipsei asigurarii valabile presupune sau nu identificarea autovehiculului care a cauzat accidentul? Legea nu prevede conditia ca autovehiculul sa fie identificat si pentru ca victimele strazii sa beneficieze de fondul de protectie nu numai atunci cind autovehiculul este identificat si neasigurat, dar si atunci cind autorul neidentificat paraseste locul accidentului cu autovehiculul in cauza tot neidentificat (situatie mai frecventa in practica); se acorda despagubiri din fond fara conditia identificarii autovehiculului, fiind suficient sa se dovedeasca faptul ca accidentarea persoanei este cauzata de un autovehicul si, nefiind identificat, obligatia platii despagubirilor nu revine unui asigurator. Deci conditia (negativa) a “neasigurarii” poate fi considerata indeplinita in lipsa identificarii autovehiculului care a cauzat accidentul; neidentificarea autovehiculului este echivalenta cu lipsa asigurarii, cu consecinta posibilitatii platii despagubirii din fondul de protectie. Daca ulterior se identifica autovehiculul si se dovedeste ca a fost asigurat la data producerii accidentului, Biroul care administreaza fondul va beneficia de actiune in regres impotriva asiguratorului[1].

I.1.5.       Indemnizatia de asigurare (despagubirile)

In temeiul asigurarii de raspundere civila, asiguratorul acorda despagubiri pentru pagubele cauzate tertilor, inclusiv cheltuielile facute de asigurati (si persoanele cuprinse in asigurare) in procesul civil.

Asiguratorul nu acorda despagubiri pentru amenzile de orice fel si cheltuielile legale de procesul penal, chiar daca odata cu actiunea penala s‑a solutionat si latura civila.

I.1.6.       Cuantumul indemnizatiei

Cit priveste limitele, pentru avarierea sau distrugerea bunurilor in unul si acelasi accident, asiguratorul acorda despagubiri pentru pagube de peste 500.000 lei si pina la 110.000.000 lei inclusiv. Limita minima de 500.000 lei reprezinta o “fransiza” nedeductibila care nu se plateste daca paguba (inclusiv cheltuielile facute in procesul civil) este mai mica, dar care nu se scade daca este mai mare; se explica prin necesitatea decongestionarii asiguratorului de daunele marunte.

Daca paguba produsa bunurilor in unul si acelasi accident depaseste suma de 110 mil.lei (in care se includ si cheltuielile facute in procesul civil), asiguratorul plateste despagubiri numai in limita acestei sume, indiferent de numarul persoanelor pagubite si responsabile, in caz de pluralitate de persoane pagubite indemnizatia de asigurare (despagubirile) impartindu‑se proportional cu prejudiciul suferit de fiecare.

In caz de vatamare corporala sau deces in unul si acelasi accident, asiguratorul acorda despagubiri pentru pagubele suferite, inclusiv prejudicii fara caracter patrimonial (daune morale), pina la 40 mil.lei pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 110 mil.lei, indiferent de numarul persoanelor accidentate. In cazul in care, datorita numarului mare de persoane accidentate si pagube suferite, s‑ar depasi limita maxima, despagubirile se platesc de asigurator in limita acestei sume, proportional cu prejudiciul suferit de fiecare persoana pagubita (deci nu in raport de numarul persoanelor accidentate), fara insa a se depasi limita stabilita pentru fiecare persoana vatamate.

Limitele indemnizatiei de asigurare platita de asigurator sint stabilite separat pentru cele doua categorii de daune:

o limita minima (fransiza nedeductibila) si o limita maxima – in caz de distrugere a bunurilor;

o limita dubla, dar numai maxima – in caz de vatamari corporale sau de deces, stabilita pentru fiecare persoana in parte si per total, indiferent de numarul persoanelor accidentate.

In materia asigurarii obligatorii de raspundere civila, cu exceptia limitei maxime de 110 mil.lei pentru pagube si 40 mil.lei de personana in caz de vatamari corporale sau deces, suma asigurata si, in consecinta, indemnizatia de asigurare nu este determinata. Avind un obiect nedeterminat, in aceasta materie nu poate avea aplicare regula proportionalitatii, asiguratorul platind despagubiri tertei persoane pagubite dupa sistemul primului risc.

Legea nu prevede limite nici in privinta despagubirilor la care are dreptul tertul pagubit. In consecinta, se aplica principiul repararii integrale din dreptul comun in limita sumelor maxime prevazute de lege.

In toate cazurile, drepturile persoanelor pagubite impotriva celor raspunzatori de producerea pagubelor ramin nestirbite, potrivit dreptului comun, pentru tot ceea ce nu se va fi platit de asigurator. Asigurarea fiind in favoarea tertelor persoane pagubite, nu poate aduce atingere drepturilor de care ele s‑ar bucura si in lipsa ei.

Intrucit in materia asigurarii de raspundere civila se aplica principiul repararii integrale din dreptul comun, inseamna ca tertul pagubit are dreptul nu numai la repararea pagubelor efective (damnum emergens), dar si la repararea beneficiului nerealizat (lucrum cessans), inclusiv repararea daunelor morale (fara caracter patrimonial) in caz de vatamari corporale sau de deces. Nu este vorba de o derogare de la principiul acoperirii prin asigurare numai a pagubelor suferite intrucit, pentru persoana cuprinsa in asigurare, paguba tertului constind in beneficiul nerealizat sau daune morale, reprezinta un prejudiciu efectiv pe care in lipsa asigurarii de raspundere civila ea ar urma sa‑l suporte din propriul patrimoniu.

I.1.7.       Stabilirea despagubirilor

Se pune intrebarea cum se stabileste cuantumul despagubirilor datorate tertului pagubit si existenta conditiilor necesare pentru anagajarea raspunderii civile a persoanei cuprinse in asigurare (asigurat sau alta persoana care a condus autovehiculul angajat in accident).

In vederea lichidarii operative a daunelor, legea permite stabilirea despagubirilor (si, implicit, intrunirea conditiilor rapsunderii civile acoperite prin asigurare) pe baza conventiei (tranzactiei) dintre asigurat, persoana pagubita si asigurator. In cazurile in care despagubirile ce urmeaza a fi platiite tertului pagubit de catre asigurator nu sint recuperabile prin actiune in regres de la asigurat, conventia poate fi incheiata si de catre conducatorul autovehiculului raspunzator de producerea accidentului, altul decit asiguratul, el avind si calitatea de pirit in actiunea in regres, daca este cazul.

Stabilirea despagubirilor pe calea tranzactiei este posibila si in cazul in care autorul accidentului a ramas neidentificat, dar autovehiculul este identificat si asigurat. Tranzactia urmeaza a fi incheiata intre persoana pagubita si asigurator.

Daca tranzactia tripartita (bipartita in cazul autorului neidentificat) nu poate fi realizata, neintelegerea urmeaza sa fie solutionata prin hotarire judecatoreasca pronuntata in Romania. Legea asigurarilor precizeaza ca tranzactia incheiata numai intre asigurat (respectiv conducatorul autovehiculului responsabil de accident) si persoana pagubita, chiar daca este urmata de o hotarire judecatoreasca de expedient, care o consfinteste, nu‑l obliga pe asigurator la plata (invoiala partilor, care alcatuieste dispozitivul hotaririi de expedient, nu este rezultatul unor dezbateri judiciare cu citarea asiguratorului; instanta nu judeca, ci numai ia act de invoiala celor doua parti, care nu este opozabila asiguratorului).

Daca nu sint indeplinite conditiile pentru stabilirea despagubirilor pe baza tranzactiei extrajudiciare, ele urmeaza sa fie stabilite, potrivit dreptului comun in materia raspunderii civile delictuale, prin hotarire judecatoreasca pronuntata in Romania, cu unele reguli speciale.

Legea prevede in favoarea persoanei pagubite prin accident un drept de optiune: de a actiona fie impotriva persoanei responsabile delictual (regula de drept comun), fie direct impotriva asiguratorului obligat la plata in baza contractului de asigurare in care persoana pagubita nu este parte.

a) Drepturile persoanelor pagubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercita impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei, cu citarea obligatorie a asiguratorului.

b) Drepturile persoanelor pagubite prin producerea accidentelor de autovehicule se pot exercita si direct impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, cu citarea obligatorie a celui raspunzator de producerea pagubei. Daca paguba depaseste limitele in care asiguratorul este obligat sa plateasca despagubiri, pentru diferenta persoana responsabila trebuie sa fie actionata in justitie in calitate de pirita, potrivit dreptului comun.

c) Hotarirea instantei este opozabila asiguratorului, fie ca actiunea a fost intentata direct imoptriva lui, fie ca persoana pagubita a actionat impotriva persoanei responsabile (cu conditia ca asiguratorul sa fi fost citat in proces, indiferent daca a participat sau nu), iar persoana responsabila sa se fi aparat tinind seama si de indrumarile scrise ale asiguratorului.

In toate cazurile, hotarirea il obliga pe asigurator numai in limitele prevazute de lege pentru asigurarea obligatorie de raspundere civila. In cazul in care, pentru acelasi detinator de autovehicul, la data producerii accidentului exista mai multe asigurari valabile (coasigurare), fiecare va suporta paguba in limita sumei asigurate. In acest caz, fiecare asigurator urmeaza sa fie chemat in judecata, respectiv citat in procesul dintre persoana pagubita si persoana responsabila.

Daca conditiile opozabilitatii hotaririi nu sint indeplinite (de exemplu asiguratorul nu a fost citat in proces), iar persoana responsabila a fost obligata la plata despagubirilor, exista posibilitatea platii de buna voie a despagubirilor (stabilite prin hotarire) de catre asigurator. In caz contrar, se impune angajarea unui nou proces intre persoana responsabila obligata la plata (persoana asigurata sau alta persoana cuprinsa in asigurare) si asigurator, pentru ca despagubirile datorate persoanei pagubite sa fie suportate de catre asigurator in conditiile contractului de asigurare obligatorie.

d) Drepturile persoanelor pagubite prin accidente de autovehicule detinute de persoane asigurate in strainatate se exercita impotriva asiguratorului (cu sediul in strainatate) prin Biroul asiguratorilor de autovehicule din Romania. Daca autovehiculul inmatriculat in strainatate nu a fost asigurat in tara (documentul international de asigurare n‑a existat sau valabilitatea lui a expirat), drepturile persoanei pagubite se exercita impotriva asiguratorului rom#n, potrivit regulilor generale.

I.1.8.       Plata despagubirilor

Pentru ocrotirea victimelor accidentelor de circulatie, legea prevede ca despagubirile – indiferent ca au fost stabilite pe cale de tranzactie sau prin hotarire judecatoreasca – se platesc de catre asigurator nemijlocit persoanei pagubite, in masura in care ea nu a fost despagubita de persoana responsabila. Despagubirile se platesc persoanei responsabile numai daca aceasta dovedeste ca a despagubit pe cel pagubit. Restituirea despagubirilor achitate de persoana responsabila poate fi refuzata de asigurator numai in cazuri exceptionale in care ar urma ca despagubirile sa fie recuperate (daca ar fi fost platite de asigurator victimei) pe calea actiunii in regres.

Despagubirile nu pot fi urmarite de creditorii asiguratului (creditorii persoanei responsabile – asigurat sau conducatorul autovehiculului responsabil de accident, altul decit asiguratul – care profita de asigurare numai indirect, prin faptul ca despagubirile datorate tertului pagubit nu micsoreaza patrimoniul debitorului). Despagubirile datorate de asigurator pot fi totusi urmarite de creditorii asiguratului, dar numai daca tertul a fost despagubit de persoana responsabila si asiguratorul este obligat sa restituie despagubirile platite persoanei responsabile. Creanta debitorului – solvens – impotriva asiguratorului face parte din patrimoniul lui care serveste gajului general al creditorilor chirigrafari.

I.1.9.       Notiunea de terta persoana pagubita

Conform Legii nr. 136/1995, asiguratorul acopera raspunderea civila a asiguratilor “fata de terte persoane pagubite” prin accidente de autovehicule; in unele articole legea foloseste termenul de “persoane (fizice sau juridice) pagubite”, tot in sensul notiunii de terte persoane pagubite.

Terta persoana poate sa fie, in principiu, orice persoana fizica sau juridica, cu domiciliul resedinta sau sediul in tara sau strainatate, pagubita printr‑un accident de autovehicul, pagubirea putindu‑se produce prin vatamare corporala sau deces ori prin avarierea sau distrugerea de bunuri, inclusiv prin cheltuieli facute in vedere limitarii pagubelor. In caz de deces, calitatea de terti o au urmasii persoanei decedate care au fost pagubiti prin moartea sustinatorului si persoanele care dovedesc ca au suportat anumite cheltuieli ca urmare a accidentului (cheltuieli de transport al cadavrului, de inmormintare, de spitalizare pina la deces etc.).

Neexistind limitari in aceasta privinta, nu prezinta relevanta raporturile de rudenie, casatorie, afinitate sau de alta natura existente intre persoana responsabila si cea pagubita si nici imprejurarea daca persoana vatamata sau decedata ca urmare a accidentului ori bunul avariat sau distrus s‑a aflat in afara sau in interiorul autovehiculului care a produs accidentul, in ultimul caz cu conditia ca persoanele sau bunurile sa nu fi fost transportate in baza unui raport contractual.

Pornind de la aceasta determinare larga a notiunii de terta persoana, trebuie precizat cercul persoanelor care nu au aceasta calitate:

Asiguratul detinator al autovehiculului, fiind legat prin raporturi de asigurare, nu are calitatea de tert. Asiguratorul nu datoreaza despagubiri in caz de vatamare sau moarte a asiguratului in accident si nici pentru avarierea sau distrugerea bunurilor asiguratului, inclusiv a autovehiculului condus de el si care a provocat accidentul.

Conducatorul autovehiculului nu are calitatea de tert deoarece este cuprins in raporturile de asigurare obligatorie de raspundere civila. Asiguratorul datoreaza despagubiri “si in cazul in care cel ce conducea autovehiculul, raspunzator de producerea accidentului, este o alta persoana decit asiguratul” (de exemplu soferul profesionist, comodatarul, hotul etc.) si indiferent de faptul daca asiguratul raspunde sau nu pentru fapta conducatorului sau pentru fapta lucrului.

Notiunea de terta persoana nu este aplicabila conducatorului auto, deci el sau urmasii lui nu pot obtine de la asigurator, in temeiul asigurarii obligatorii de raspundere civila, repararea pagubelor suferite.

Asigurarea vizeaza numai raspunderea “in baza legii“, deci raspunderea civila delictuala (indiferent ca persoana pagubita isi valorifica dreptul la actiune in fata instantei civile sau, constituindu‑se parte civila, in fata instantei penale). Creditorii contractuali ai asiguratului sau persoanei responsabile cuprinse in asigurare nu au calitatea de terti, deci nu beneficiaza de aceasta asigurare (expeditorul sau destinatarul marfurilor transportate, avind actiune contractuala impotriva carausului, nu are calitatea de tert).

Conditiile asigurarii de raspundere civila nu sint indeplinite nici in situatia in care bunurile au fost incredintate asiguratului pe temeiul unui alt contract decit cel de transport (de exemplu contract de depozit). In masura in care partea pagubita actioneaza pe temei contractual (neavind actiune delictuala), asigurarea obligatorie de raspundere civila nu opereaza.

Contractul de munca existent intre asigurat si persoana pagubita nu inlatura calitatea de tert a acesteia si obligatia asiguratorului de a plati despagubiri, daca asiguratul raspunde delictual pentru accident (de exemplu daca autovehiculul condus de soferul unitatii cauzeaza paguba prin tamponarea autovehiculului unui alt salariat parcat in curtea sau in fata intreprinderii, ori prin vatamarea sau decesul unui salariat aflat in afara autovehiculului).

In caz de vatamare a sanatatii sau cauzare a mortii, asiguratorul acorda despagubiri numai daca persoana aflata in autovehicul nu a fost transportata in baza unui raport contractual. Desi raspunderea pentru vatamarea persoanei este o raspundere delictuala, iar nu contractuala, legea nu obliga pe asigurator la plata indemnizatiei.

I.1.10.    Actiuni in regres

In vederea ocrotirii victimelor accidentelor de circulatie, asiguratorul acopera, in conditiile si in limitele prevazute de lege, paguba cauzata si, de regula, despagubirile sint suportate definitiv de asigurator din fondurile acumulate ca urmare a incasarii primelor de asigurare.

Ar fi nedrept ca – in materia asigurarii de raspundere, care este o asigurare contra pagubelor – asiguratorul sa suporte, in toate cazurile si in mod definitiv, despagubirile platite, o asemenea solutie putind compromite si buna functionare a fondului de asigurare. De aceea asiguratorul are dreptul, in cazurile si conditiile prevazute de lege, sa recupereze despagubirile platite tertei persoanei pagubite de la persoanele a caror raspundere fata de victima este acoperita prin asigurarea de raspundere civila, pe calea actiunii in regres.

A.      Cazuri in care se poate exercita actiunea in regres

Potrivit legii, regresul este limitat la patru cazuri in care, fata de gravitatea culpei persoanei responsabile si a periculozitatii sociale a faptei savirsite, suportarea definitiva a despagubirilor platite de catre asigurator ar fi in contradictie cu functia preventiva si educativa a responsabilitatii civile si cu principiile de baza ale functionarii asigurarii.

Cele patru cazuri in care despagubirile platite de asigurator se recupereaza de la persoana raspunzatoare de producerea pagubei sint:

a) Accidentul a fost produs cu intentie – ipoteza care nu se intilneste in practica, dar care nu putea lipsi din reglementarile in materie.

b) Accidentul a fost produs in timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozitiile privind circulatia pe drumurile publice ca infractiuni savirsite cu intentie, chiar daca aceste fapte nu s‑au produs pe astfel de drumuri, sau in timpul comiterii altor infractiuni savirsite cu intentie.

In caz de imbibatie alcoolica in singe cel putin 1‰, instanta suprema a statuat ca aceasta infractiune se savirseste cu intentie. Astfel fiind, regresul se justifica si atunci cind infractiunea comisa este complexa (de exemplu uciderea din culpa), in continutul ei intrind – ca agravanta – infractiunea de conducere a unui autovehicul de catre o persoana care are in singe o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala.

Regresul urmeaza sa fie admis si in ipoteza infractiunii de punere in circulatie sau de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neinmatriculat sau a unui autovehicul cu numar de inmatriculare fals.

La fel se justifica regresul in cazul infractiunii de conducere a unui autovehicul fara permis de conducere (anulat, retras, suspendat sau retinut in vederea anularii) sau cu permis necorespunzator categoriei din care face parte autovehiculul, precum si in cazul infractiunii de incredintare a unui autovehicul pentru a fi condus de o persoana fara permis de conducere sau cu permis necorespunzator categoriei autovehiculului.

c) Accidentul a fost produs in timpul cind autorul infractiunii savirsite cu intentie incerca sa se sustraga de la urmarire – in acest caz, accidentul nu este decit un episod al infractiunii (de exemplu bunurile au fost furate, sustrase si transportate cu autovehiculul urmarit de politie).

d) Persoana raspunzatoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fara consimtamintul asiguratului – in special hotul de masini care, daca provoaca un accident, asiguratorul plateste despagubiri victimei, dar recupereaza de la el sumele platite prin actiune in regres, in toate cazurile.

Regresul se justifica si in alte cazuri in care autovehiculul este condus fara consimtamintul asiguratului (de exemplu copilul – minor sau major – care pune stapinire pe autovehicul fara stirea si consimtamintul parintelui.

Intrucit regresul are la baza in toate cazurile prevazute de lege subrogarea asiguratorului in toate drepturile victimei in limita despagubirilor platite, asiguratorul dobindeste – in temeiul legii – calitatea de parte civila in procesul penal, cu toate ca dauna suferita de ea nu este urmarea directa a faptei penale. Subrogindu‑se in drepturile victimei, asiguratorul dobindeste nu numai dreptul material ce a apartinut victimei, dar si facultatile procesuale legal recunoscute pentru valorificarea dreptului.

Regresul poate fi intentat numai impotriva persoanei raspunzatoare de producerea pagubei, care a savirsit faptele (intentionale) prevazute de lege – de regula, persoana care conducea autovehiculul in momentul producerii accidentului, chiar daca ea nu are calitatea de asigurat, dar, in virtutea asigurarii incheiate de detinatorul autovehiculului, asiguratorul a platit despagubiri victimei, autorul fiind cuprins in asigurare.

Persoana raspunzatoare de producerea pagubei (de exemplu soferul profesionist) nu se poate pune la adapost de regresul asiguratorului nici prin contractarea unei asigurari facultative de raspundere, fiindca faptele grave vizate de lege nu sint si nu pot fi cuprinse in asigurare (de exemplu producerea accidentului cu intentie, conducerea in stare de ebrietate sau folosirea autovehiculului in scopul savirsirii de infractiuni intentionale etc.).

In principiu, regresul nu poate fi exercitat impotriva detinatorilor de autovehicule persoane juridice care, ca atare, nu pot comite faptele intentionale. In mod exceptional, nu este exclusa posibilitatea regresului daca fapta prevazuta este imputabila persoanei juridice, prin faptele organelor (de exemplu punerea in circulatie a unui autovehicul asigurat cu numar fals de inmatriculare).

B.       Alte actiuni de regres la care poate avea dreptul asiguratorul

In afara de cele patru ipoteze prevazute de lege, in materia asigurarii de raspundere civila (si de bunuri) opereaza, ca regula generala, subrogarea asiguratorului in toate drepturile asiguratului contra celor raspunzatori de producerea pagubei.

Daca, alaturi de persoana asigurata sau persoana cuprinsa in asigurare, este responsabila si o persoana straina de raporturile de asigurare, regresul asiguratorului impotriva tertului se poate exercita in conditiile dreptului comun. De exemplu daca accidentul se produce in astfel de conditii incit se retine raspunderea persoanei cuprinse in asigurare, dar si a unei persoane necuprinse in asigurare (proprietar de autovehicul necuprins in asigurare sau fara asigurare valabila sau de vehicul cu tractiune animala etc.), coautorii raspund solidar fata de victima. Deci persoana pagubita are dreptul la despagubiri integrale de la persoana cuprinsa in asigurare. Daca ea este despagubita, pe acest temei, de asigurator, se produce o dubla subrogare succesiva: coautorul cuprins in asigurare (in numele si pe seama caruia asiguratorul plateste despagubirile) se subroga in drepturile victimei despagubite potrivit dreptului comun, iar asiguratorul care a platit despagubirile datorate de coautorul cuprins in asigurare se subroga in drepturile acestuia, in limita dreptului coautorului solvens impotriva codebitorului solidar necuprins in asigurare.

Problema regresului asiguratorului impotriva persoanei pagubite nu se pune niciodata deoarece, daca a contribuit la producerea accidentului, se reduce in mod corespunzator dreptul ei la despagubire.

I.1.11.    Coliziunea de vehicule[2]

Legea nr. 136/1995 nu contine dispozitii speciale cu privire la functionarea asigurarii de raspundere civila in cazul coliziunii (ciocnirii) intre vehicule, astfel incit problema trebuie solutionata in lumina principiilor care guverneaza asigurarea si raspunderea civila delictuala.

Daca in urma ciocnirii intre doua sau mai multe autovehicule asigurate se cauzeaza un prejudiciu unei terte persoane, se admite unanim ca fata de tertul prejudiciat raspund solidar toti pazitorii juridici (detinatori de autovehicule) daca conditiile aplicarii art. 1000 al. 1 Cod civil sint indeplinite si daca nici unul dintre ei nu poate invoca fapta celuilalt drept cauza de exonerare si nici alte cauze de exonerare. Asiguratorul va plati despagubirile cuvenite victimei, putind recupera sumele platite de la persoanele cuprinse in asigurare, fiind posibila si o divizare a regresului in raport de gravitatea culpelor intrucit, in conceptia dominanta in practica, in caz de coliziune prezumtiile de raspundere civila se anihileaza reciproc.

Daca raspunderea se retine numai in sarcina unuia sau unora dintre detinatorii de autovehicule asigurate aflate in coliziune, asiguratorul va plati despagubirile cuvenite victimei, putindu‑se intoarce cu regres numai impotriva persoanei responsabile.

In cazul in care la producerea accidentului a contribuit si fapta culpabila a victimei (care insa nu intruneste caracterele fortei majore), despagubirile datorate se vor reduce proportional (culpa comuna).

O problema speciala se pune in cazul in care, printre autovehiculele aflate in coliziune, unul sau mai multe nu sint asigurate de raspundere civila, iar accidentul se produce in astfel de imprejurari incit se retine atit raspunderea persoanelor asigurate, cit si a celor necuprinse in asigurare. In astfel de cazuri asiguratorul va plati despagubiri integrale victimei sau numai proportional cu partea ce revine persoanelor asigurate? Intrucit persoana sau persoanele asigurate, in virtutea solidaritatii instituite de art. 1003 Cod civil, poarta o raspundere integrala fata de victima, iar asigurarea acopera prejudiciile de care asiguratii rapsund in baza legii fata de terte persoane, asiguratorul va trebui sa plateasca despagubiri integrale, in limitele sumei asigurate. Insa in acest caz asiguratorul se subroga in drepturile victimei pentru a recupera partea din despagubire ce revine persoanei neasigurate, iar acest regres se va exercita in conditiile dreptului comun.

In materie de coliziune, cea mai dificila problema este acoperirea prin asigurare a pagubelor suferite chiar de catre persoanele asigurate (pagube reciproce). Exista divergente de pareri chiar sub raportul stabilirii raspunderii civile.

Dupa o parere, “in caz de ciocnire, fiecare din prezumtiile intemeiate pe art. 1000 al. 1 Cod civil primeste aplicare, fiecare dintre paznicii vehiculelor care s‑au ciocnit urmind sa despagubeasca integral pe celalalt pentru prejudiciul pricinuit de lucrul pe care il are in paza”, astfel incit “ea le permite sa profite in intregime de asigurarea de care se bucura proprietarii de autovehicule”. Solutia nu este aplicata in practica raspunderii civile delictuale, dar nu este adoptata in materia asigurarii de raspundere civila. In caz de coliziune asiguratorul (indiferent de imprejurarile accidentului), de regula, nu repara toate pagubele suferite de asiguratii detonatori ai autovehiculelor ciocnite. Asiguratorul repara toate pagubele numai daca asigurarea obligatorie de raspundere civila este dublata de asigurarea facultativa pentru avarii (casco).

Dupa un alt sistem, creat si aplicat consecvent in practica, in cazul coliziunii de autovehicule prezumtiile de raspundere se anihileaza reciproc si se revine la regula generala a raspunderii pe baza de culpa, conform art. 998–999 Cod civil.

Pornind de la anihilarea prezumtiilor de raspundere, raspunderea (si in consecinta, despagubirile) se stabileste in functie de culpa conducatorilor. Rezulta ca detinatorul sau detinatorii nevinovati de accident vor primi despagubiri integrale de la asigurator, iar detinatorul in culpa nu va primi despagubiri (putind fi obligat chiar si la restituirea despagubirilor platite de asigurator). Daca toti sint in culpa, fiecare va avea dreptul la despagubire “in proportia in care nu s‑a facut culpabil de accident” (de exemplu daca are o raspundere de 1/3, va primi 2/3 din pagubele pe care le‑a suferit), caci numai in aceasta masura ar avea actiune in responsabilitate impotriva celuilalt, deci numai in aceasta masura paguba urmeaza sa fie acoperita prin asigurare. Daca gravitatea culpelor este egala, fiecare va putea pretinde despagubiri “in proportia in care nu s‑a facut culpabil de accident”, deci pentru jumatate (in cazul in care din acte nu rezulta masura raspunderii fiecarei persoane, aceasta se va stabili in cote egale, in raport de numarul partilor implicate in accident).

Deci regula este ca in caz de coliziune asiguratii in culpa primesc despagubiri de la asigurator pentru paguba suferita invers proportional culpei fiecaruia.

Se pune intrebarea ce se intimpla daca nu se dovedeste culpa niciunuia dintre conducatori, dar nici unul dintre ei nu poate dovedi imprejurari exoneratoare de raspundere in aceasta materie? In caz de ciocnire, fiecare dintre pazitorii vehiculelor urmeaza sa despagubeasca integral pe celalalt: daca raspunderea ambilor asigurati este ca urmare a faptei lucrului (autovehiculului), despagubirea fiecarei persoane va reprezenta paguba integral suferita. Aceasta solutie – avantajoasa pentru asigurati – nu se intilneste in practica, intrucit presupune raspunderea ambilor pentru cazul fortuit, inclusiv cauza anonima.

In cazul in care coliziunea este urmarea faptei unuia dintre lucruri (de exemplu ruperea barei de diretie la una dintre masini – caz fortuit), se repara de catre asigurator numai paguba suferita de detinatorul autovehiculului care nu are raspunderea coliziunii.

In ipoteza cazului fortuit la ambele autovehicule (nici unul dintre detinatori nefiind in culpa), asiguratorul suporta toate pagubele, in schimb in cazul coliziunii ca urmare a faptei lucrului la una dintre masini (caz fortuit), proprietarul acesteia nu primeste despagubiri, desi nu este in culpa, fiindca partenerul de coliziune nu are vreo raspundere care sa fie acoperita prin asigurare.

Daca numai una din persoanele raspunzatoare de producerea accidentului este cuprinsa in asigurarea de raspundere civila auto, persoana necuprinsa in aceasta asigurare va primi drept despagubire numai jumatate din paguba, intrucit cealalta jumatate este raspunzatoare de producerea accidentului. Persoana cuprinsa in asigurarea obligatorie de raspundere civila auto, in cazul pagubelor produse la autovehiculul propriu si pentru care nu are incheiata asigurare de avarii, nu va primi nici o despagubire, intrucit pentru jumatate are raspundere in producerea accidentului, iar pentru cealalta jumatate raspunderea revine celeilalte persoane care nu este cuprinsa in asigurarea obligatorie de raspundere civila auto. La fel se procedeaza si in cazurile in care mai multe persoane sint raspunzatoare de producerea accidentului.