Tripla Alianta (1882)

Tripla Alianta (1882)

Tripla Alianta (Puterile Centrale)

Tripla Alianta sau Puterile Centrale, cum mai este cunoscuta, a fost incheiata intre Germania, Austro-Ungaria si Italia, astfel luand nastere una dintre cele mai faimoase aliante din intreaga istorie.

Alianta a fost incheiata la initiativa cancelarului Otto von Bismark ("cancelarul de fier" al Germaniei), fiind, initial, una de ordin defensiv, adica doar in cazul in care Franta ar fi atacat pe unul din membii acesteia, ceilalti ar fi fost nevoiti sa intervina si sa declare razboi Frantei.La baza acestei aliante sta tratatul secret negociat de von Bismarck cu Austro-Ungaria in , care sporea puterea in zona a celor doua state. Austro-Ungaria castiga un aliat puternic in lupta de rezistenta dusa impotriva expansionismului rusesc,iar Germania devenea si mai puternica in cadrul eventualelor conflicte cu Franta,refacuta dupa incheierea razboiului din 1870-1871.

Italia avea, in acest timp, probleme mari in Nordul Africii, unde Franta ocupa Tunisia. Imediat, ministrul afacerilor straine il contacteaza pe Bismarck, propunandu-i o alianta menita sa neutralizeze Franta in Europa. Bismarck ii raspunde acestuia ca drumul spre Berlin trece pe la Viena, astfel luand nastere, in mai 1882, Tripla Alianta. In cazul in care vreuna dintre partile semnatare declara razboi oricarei alte tari,ceilalti membri isi declarau neutralitatea si nu participau la razboi.

Acest tratat nu rezolva, insa, problemele din Balcani dintre Italia si Austro-Ungaria. Sesizand acest impediment major, Bismarck isi ia rolul in serios, dandu-si seama de avantajele de care putea beneficia Germania in urma acestei aliante.

Bismarck, insa, nu se opreste aici. Stiind de dorinta Romaniei de a se afirma ca un centru de stabilitate in sud-estul Europei, el incheie cu tanarul stat roman un tratat care insemna, practic, aderarea la Tripla Aliantai. A fost ideea lui Carol I, care aducea pe plan local stabilitate politica, crescand forta Romaniei in Balcani. Tratatul a ramas secret, numai Carol I si putini dintre ministrii sai stiind de existenta acestuia.

La fel ca in cazul disputei pentru Balcani dintre Italia si Austro-Ungaria, existau probleme mari intre Romania si Austro-Ungaria. Totul pleca de la tentativele din ce in ce mai evidente de asimilare a populatiei de origine romana din Transilvania, aflata atunci sub ocupatie habsurgica. Constient, insa, de urmarile acestei politici, Bismarck s-a ferit, constant, sa comenteze aceste probleme.

Deteriorarea din ce in ce mai accentuata a relatiilor franco-germane l-au convins pe Bismarck de necesitatea pastrarii acestei aliante. An , cand trecusera cei 5 ani pe durata care se semnase alianta, Bismarck incearca si reuseste, pentru moment, sa forteze Austro-Ungaria sa ramana ca membru, amenintandu-l pe Kálnoky cu retragerea sprijinului impotriva Rusiei,asa ca acesta din urma se vede nevoit sa faca, numai pentru asigurarea protectiei, concesii peste concesii. Printre acestea, desi dorea nespus sa nu mai aiba probleme in Balcani, el trebuie sa accepte ca in cazul in care statu-quo-ul teritorial se modifica, sa plateasca despagubiri Italiei. In afara de sprijinul impotriva Rusiei, Austro-Ungaria mai primea asigurari si impotriva iredentismului romanesc si italian,lupta acestora neputand fi sustinuta, oficial, de Romania si Italia. Italia primea din partea lui Bismarck asigurari de prietenie si promisiuni in lupta pentru coloniile din Africa.

In acelati an, Bismarck definitiveaza o serie de tratate menite sa izoleze si mai mult Franta. Printre acestea se numara si Intelegerile mediterane la care adera si Marea Britanie, aceasta fiind interesata de blocarea Rusiei in Marea Mediterana si tinerea ei in spatele Stramtorilor. Austro-Ungaria ramane, in acest fel, fara nici o forma de contact diplomatic cu Rusia.

In scurta vreme, insa, lucrurile se vor schimba. Urmatorii ministri de externe austro-ungari, si anume Goluchowski si contele Lexa von Aerenethal, se vor apropia din ce in ce mai mult de Rusia din cauza unei dorinte comune: scoaterea Italiei din Balcani. La fel, Franta va incheia cu Italia un acord conform caruia ambele state se vor declara neutre in cazul unor conflicte intre celelalte tari.

Tot in acest timp, lua nastere,in urma semnarilor de tratate intre ceilalti 3 poli de putere europeni, Marea Britanie, Rusia si Franta, a unei serii de tratate bilaterale, numite Antanta, menita sa contracareze pretentiile puterilor din Tripla Alianta.

Dupa asasinarea de catre un nationalist sarb, la Sarajevo, a arhiducelui Franz Ferdinand si a sotiei acestuia (28 iunie 1914) razboiul era iminent,asa ca marile puteri au inceput degraba pregatirile pentru o conflagratie care avea sa devina mondiala. In decurs de numai 2 saptamani, statele din cele 2 sfere de influenta la nivel european si-au declarat razboi, conflagratia durand pana in 11 noiembrie 1918.

Desi Tripla Alianta a fost reinnoita in si , atat Italia (in ), cat si Romania (in 1916) au intrat in razboi de partea Antantei.