Tarani si Orasenii

Tarani si Orasenii

Spre deosebire de aristocratul roman care locuia in oras, seniorul feudal traia la tara. Locuinta lui era o fortareata, un castel asezat pe o inaltime si inconjurat de ziduri groase. Un sant larg si adanc, plin cu apa, ii impiedica pe dusmani sa se apropie de zid. Intrarea era aparata de doua turnuri intre care se afla poarta. Peste sant se putea trece pe un pod mobil. In interiorul castelului se aflau locuinta seniorului si tezaurul. Puteai gasi aici, de asemenea, locuintele slugilor, magazii si grajduri pentru animale. Din secolul al XIII-lea, au aparut hornurile, ferestrele cu geamuri si lumanarile de seu si de ceara. Locuintele seniorilor au devenit mai incapatoare, mai luminoase si mai confortabile. Curtea era destul de larga pentru a permite, in caz de razboi, sa se refugieze acolo taranii de pe domeniu. Erau castele care puteau adaposti mai multe sate, cu vitele si cu toti locuitorii.

In Evul Mediu, pamantul a fost numai un mijloc de existenta, ci si un instrument de stapanire. Domeniul feudal ii asigura nobilului atat putere economica, prin recolte si taxe, cat si putere politica. Daca, la inceput, feudele erau acordate numai pe durata cat vasalul aducea servicii seniorului, mai tarziu domeniile puteau fi lasate ca mostenire urmasilor. Proprietarul a dobandit dreptul de a strange dari de la tarani, de a-i judeca si aresta, drept ce inainte apartinuse statului. Unii seniori aveau dreptul chiar de a bate moneda. Trimisii regelui nu puteau calca pe mosiile lor fara invoirea proprietarului, nici macar pentru a urmari un ucigas. Seniorii au devenit, astfel, adevarati suverani pe mosiile lor. Suveranitatea, adica puterea suprema care apartinea statului, s-a faramitat in folosul nobilimii laice si al asezamintelor bisericesti posesoare de feude.