Marea rascoala din 1907

MAREA RASCOALA DIN 1907

Violentele in timpuri normale si in timpuri de pace sunt insusiri de slabiciune.

IONEL I.C. BRATIANU

Observatiile botanistului Robert Brown din anul 1827, facute asupra unei picaturi de materie organica, de la care se trage conceptul de miscare browniana, au fost aproape complet ignorate de contemporani. Iata insa ca "pe la anul 1880, adica mai mult de 50 de ani mai tirziu decit Brown, fizicianul francez Gouy a reluat studiul miscarii browniene. El a aratat ca trepidatiile nu joaca nici un rol, deoarece miscarea e aceeasi ziua si noaptea, in orase ca si la tara, in locurile cele mai linistite Si atunci, Gouy a dat singura explicatie posibila: miscarea browniana e efectul miscarii moleculelor'100. Asa ar putea fi descrisa plastic vesnica si nestiuta miscare a taranilor romani timp de un sfert de secol dupa lovitura de stat din 2 mai 1864, in adincul problemelor sale zilnice legate de pamint. Oricit de mult reusisera guvernarile faste ale acestei perioade sa imbunatateasca soarta taranilor romani, momentul confruntarii directe si violente intre taranime si capitalism nu putea sa intirzie mai mult. Lansind inca de acum premisa acestui capitol, va trebui sa constatam ca, in ciuda largei publicitati facute Marii Rascoale din 1907, ca rezultat al "exploatarii nemiloase a taranilor de catre mosierime', izbucnirea ei era inevitabila.

Starea natiunii la 1900

De la 22 martie 1888 si pina la 3 octombrie 1895 s-a desfasurat "Marea guvernare conservatoare', cu alternante la putere intre Theodor Rosetti, Lascar Catargiu si generalii Manu si loan Em. Flo-rescu. Desi pe ansamblu a fost o administratie benefica, ea a adus in lumina contradictiile puternice dintre gruparile junimista si veche-boiereasca, pe care regele Carol I, cu scopul de a prelungi guvernarea conservatoare, a incercat sa le aplaneze prin moderatia celor doi fosti generali deveniti oameni politici de Dreapta. Se manifesta o tendinta - naturala - de preluare a curentului conservator de catre junimisti, pe fondul imbatrinirii biologice a vechilor boieri progresisti. Grupul junimist suferise o transformare subtila prin implicarea in politica militanta si prin tentativa de a domina structurile teritoriale ale Partidului Conservator. El nu mai pastra aproape nimic din ideologia fostei Junimea, care, asa cum ne arata cel rnai important memorialist al sau, George Panu, se dovedise sterila politic: "Acea doctrina era, cum am mai spus, conservatoare ingusta, inabusitoare de aspiratii, fara orizont, fara circulatie de aer liber, doctrina bazata pe observatii de fapt scurte, pe deductii fara privire larga, pe un fel de pesimism incapatinat. Asemenea doctrini politice nu pot reusi, mai ales in publicul cel mare; opiniei publice nu-i trebuieste rationamente subtile, nici preziceri descurajatoare, ii trebuie un ideal oarecare, ii trebuie o parte de optimism, ii trebuie formule, care chiar daca nu se pot demonstra se pot pricepe, pot incalzi sufletele si doctrina Junime! n-avea nici una din aceste insusiri'101. Scrise Ia furie, din pozitia de adversar politic, aceste rinduri aveau doza lor de adevar pentru descrierea unui trecut al gruparii junimiste - anii 1872- 1875.

Trei decenii de activitate politica dadusera grupului junimist o alta dimensiune, cea a implicarii in problematica natiunii, inclusiv in cea taraneasca. Pe timpul guvernarii conservatoare s-a elaborat o legislatie complexa, menita sa modernizeze statul si acoperind domenii esentiale, cum ar fi cele bancare, industriale, de exploatare a solului - Partidul Conservator este acela care a introdus legislatia de protectie sociala a minerilor! -, domeniile vamale, comerciale si ale regimului proprietatii, arendei, invoielilor agricole. A urmat o alternanta cu perioade scurte de guvernare intre liberali si conservatori: 1895 - 1899 (liberalii), 1899 - 1901 (conservatorii), si, pe fondul declansarii unei crize financiare acute, o revenire a liberalilor intre 1901 si 1904. in momentul izbucnirii rascoalei, la putere se afla de trei ani guvernul condus de George Gr. Cantacuzino, poreclit Nabab ui datorita averii sale colosale. Perioada corespunde Si cu afirmarea personalitatii politice a lui Tache lonescu, orator stralucit si politician abil, poreclit in tara Gurita de aur si in strainatate Le grand Europeen, ca urmare a activitatii sale internationale stralucite. Simtind ca in Partidul National Liberal - unde dominau un Ionel I.C. Bratianu, un Spiru Haret si un Vasile Lascar -, personalitatea sa puternica va fi nevoita sa astepte la rind, Take lonescu a ales terenul mai slab din Partidul Conservator, de unde, odata cu atacul zdrobitor declansat pentru sefia partidului dat de Petre P. Carp in 1907, a hotarit in sfirsit sa-si faca un partid propriu. Rascoala 1-a surprins in functia cheie de ministru de Finante si de lider neoficial al unei majoritati parlamentare foarte incomode pentru ambele partide istorice.

Tot in aceasta perioada, omul din umbra al liberalilor, Eugeniu Carada, ducea la indeplinire testamentul politic al lui Ion C. Bra-tianu, organizind cea mai puternica structura politico-financiara si de informatii secrete din istoria Romaniei, numita generic Oculta. Forta ei statea tocmai in combinarea armonica si eficienta a actiunii politice, cu lovitura financiara si cu activitatile informative, amintind de specia francmasoneriei oculte, de unde i-a venit si numele, fara a fi insa o loja propriu-zisa. Aceasta structura era complet atipica dezvoltarii vietii publice romanesti, fiind constituita cu principii mai degraba germanice, serioase, discrete, lucrative, intolerante. Unul din cei mai inversunati rusofobi - in 1867, cind multi politicieni romani visau, el publica La propagande russe en Orient -, Eugen Carada urmarea trei scopuri precise: unirea Transilvaniei, distrugerea influentei rusesti in Romania si conducerea statului de catre Ionel I.C. Bra-tianu102. Acest om extrem de periculos pentru oricine, dotat cu o inteligenta speculativa iesita din comun si cu legaturi internationale influente, desi a fost ales deputat aproape in toate campaniile electorale din 1869 si pina in 1910, a refuzat mandatele, cedind locul sau in Parlament unor colegi de partid. Ignorat de istoriografia noastra - pentru ca nu s-a manifestat public si a ramas mereu foarte discret -, dar trecut de francezi in Larousse, Carada avea o putere incontestabila in Partidul National Liberal. Un singur exemplu mi se pare edificator: cind, la 12 decembrie 1903, ministrul de interne Vasile Lascar, unul din principalii fruntasi ai partidului, a uitat sa prezinte confidential lui Carada proiectul sau de Lege comunala, inaintindu-1 oficial Parlamentului, seful Ocultei a spus: "Nu-i ramine decit sa plece'. A doua zi, spre stupefactia generala, ministrul Vasile Lascar nu mai functiona. Nimeni nu a putut intelege cum era posibil ca ministrul care abia a inaintat o lege Parlamentului sa-si blocheze activitatea inainte ca cineva din presa sau din opozitie sa o critice. Nici macar primul ministru D.A. Sturdza, care a refuzat sa-i primeasca demisia, in fata acestei atitudini, primul ministru si presedinte al PNL se trezeste cu demisia in lant a ministrilor, a vicepresedintilor partidului, a presedintelui Adunarii Deputatilor, apoi a tuturor parlamentarilor liberali, "in aceste conditii, la 21 decembrie 1903/3 ianuarie 1904, D. A. Sturdza, intelegind ca nu mai are nici o sansa, a depus mandatul guvernului, iar regele Carol I a incredintat formarea noului cabinet Partidului Conservator'103. Asa ceva, ca un gest nepoliticos fata de Eugeniu Carada din partea unui ministru sa determine pierderea guvernarii in favoarea Opozitiei, nu se mai vazuse in Romania. Dedicat cu un straniu devotament ideii grandioase de transformare a Romaniei in Mare Putere prin cucerirea tuturor teritoriilor locuite de romani (inclusiv a Voivodinei), prin dominatia militara, religioasa si dinastica a intregii Peninsule Balcanice, Carada este acela care a condus din umbra proiectul unirii romano-bulgare: "O delegatie trimisa de Stambuloff la Bucuresti s-a intilnit cu Eugeniu Carada si i-a propus formarea unei uniuni romano-bulgare, in care Romaniei i se rezerva dreptul exclusiv sa aiba ministerele de Razboi si Externe, iar regele Carol I avea sa poarte si coroana Bulgariei. Stambuloff astepta un singur cuvint de la Carada, pentru a proclama pe Carol I suveran al Bulgariei. Regele, care se gasea la Sinaia, inclina sa admita propunerea'. Tot Carada se afla la originea planurilor de transformare a Patriarhiei Romane in centru spiritual al regiunii, inclusiv cu preluarea unor atributii ale Patriarhiei de la Constantinopol, ceea ce ar fi echivalat cu mutarea Bizantului in Romania (Bizant dupa Bizant), precum si a planului de inrudire a familiei domnitoare din tara noastra cu suveranii balcanici, fenomen menit sa controleze politic intreaga regiune. Aceste planuri se vor regasi in politica lui Ionel I.C. Bratianu, mai mult sau mai putin transparente. Eugeniu Carada a complotat, a organizat actiuni diversioniste, a finantat activitati nationaliste, a corupt si a eliminat adversari politici, facind gol in jurul lui Ionel I.C. Bratianu. Socialistul Constantin Bacalbasa, dusman declarat, il vedea astfel pe Eugeniu Carada:, Acest om a ramas pina la sfirsitul zilelor sale revolutionar sectar din vechea scoala care a dat pe carbonari si pe francmasoni. O fire originala, n-a iubit fastul si zgomotul in jurul persoanei sale si, cu toate acestea, catre sfirsitul guvernarii liberale de 12 ani, n-a fost om mai atacat si mai mult acuzat de toate relele ce se petreceau in tara. Eugeniu Carada a fost un caz unic in politica'105. Intrigat de refuzurile repetate de a-1 intilni, regele Carol hotareste sa-i faca el o vizita la Banca Nationala, pe care liberalul o conducea cu mina de fier, si intr-o zi a anului 1890 suveranul soseste neanuntat in cladire. Carada iese pe o usa laterala secreta si nu se intoarce decit seara, cind primeste un raport detaliat al vizitei regelui. Dupa ce ani la rind a jucat rolul lui Mos Craciun pentru generatiile de copii ai familiei Bratianu, aceasta senzationala personalitate contracteaza o raceala in timpul sarbatorilor crestine de la trecerea in anul 1910 si moare la 74 de ani in ziua de 12 februarie, in clipa in care cortegiul funerar care il ducea pe ultimul drum a trecut prin Piata Palatului, regele a poruncit oprirea ceremoniei, a scos intreaga garda a palatului in piata si i-a dat personal onorul.

La 1900, in contrast cu imaginea rece si rezervata cu care a iesit din scena vietii, regele Carol I se implica exagerat de mult in politica tarii, mai ales in activitatea partidelor, inceputul de secol al XX-lea il gasea pe suveran intr-o pozitie politica evident favorabila conservatorilor, luptind alaturi de liderii acestora pentru o unificare a curentului de Dreapta. Carol face si desface acum guverne prin intermediul unor lungi convorbiri cu oamenii politici favoriti - Marghiloman, Maiorescu si Carp -, in asteptarea aparitiei unor personalitati politice liberale puternice. Detesta Oculta, dar mai mult ii era frica de ea. Pina la Razboiul balcanic, regele va avea mai multe tentative de a abdica, dar situatia complicata din sinul dinastiei, mai ales "riscul' ca tara sa fie condusa de regina Maria, il va impiedica sa-si duca planul la indeplinire. Cu speranta unei concentrari a fortelor politice in jurul a doua partide puternice - asta presupunind unificari conservatoare si, respectiv, liberale - si in jurul a doua personalitati politice de anvergura - Petre P. Carp si Ionel I.C. Bratianu -, regele Carol I ii va declara lui Alexandru Marghiloman la l ianuarie 1900: "Asupra politicii de viitor, temerea ca s-a dus timpul lungilor ministere si ca el va fi redus la guverne de un an'.

Tot in aceasta perioada se produc evenimente importante in miscarea socialista din Romania. Ele au fost legate, in mod surprinzator, de evolutiile din sinul Partidului National Liberal, unde gruparea tinerilor de sub conducerea lui Ionel I.C. Bratianu incepuse sa se orienteze spre o varianta a doctrinei liberale, cunoscuta si astazi sub denumirea de social-liberala. Preluarea acestei solutii drept program ar putea parea astazi o eroare strategica. Nu o data a fost criticata ca o abatere de la filonul doctrinar autentic. Dar ceea ce se scapa din vedere in analiza asa-numitei deviatii de stinga este faptul ca doctrina autentica de Dreapta are doua componente, adica nu numai traditia, ci si realismul. Cum intelegea Ionel I.C. Bratianu social-liberalismul a fost dezvaluit public in ziua cind a devenit presedintele PNL: "Programul partidului nostru nu se schimba cu oamenii, programul partidului se schimba cu necesitatile societatii. Pentru ca partidul nostru nu este un instrument artificial creat pentru a servi individualitatile, el este un organ izvorit din nevoile mari ale statului si ale neamului. Si opera lui, de la aceste nevoi se inspira'. Exemplul incercarilor esuate ale diferitelor guverne conservatoare, dominate de diferitele sale fractiuni, de a pune in aplicare doctrina liberala clasica arata, la fel ca in cazul experientelor lui Edison, tot atitea cai pe care nu trebuia mers. in al doilea rind, desi a fost amintita de multa ori ca o actiune bine gindita si dirijata, racolarea in PNL a liderilor intelectuali ai miscarii socialiste, intre care Constantin Stere era un virf, a dezamorsat perspectiva acesteia de a deveni o forta in Romania. Faptele dovedesc o legatura intre aceasta manevra politica si distrugerea Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din Romania, care s-a produs sub guvernare liberala. Ca urmare a unor interpelari parlamentare insistente din partea conservatorilor si a unei campanii de presa dirijate pentru a produce impresia declansarii unor rascoale violente in ianuarie 1899, ministrul de Interne Mihail Pherekide trece la reprimarea miscarii socialiste din tara, atacind fara menajamente cluburile infiintate in sate. Mai multi lideri sunt arestati - mai cunoscut este cazul Ficsinescu-Banghereanu -, judecati si inchisi. Declaratia lui Pherekide nu lasa loc de echivoc: "Se poate pina la un punct tolera doctrinele abstracte, dar cind ele intra in domeniul faptelor, noi avem dreptul sa examinam daca aceste fapte nu sunt de natura a tulbura institutiile si linistea noastra'.

Atit in momentul luarii acestor masuri, cit si mai tirziu in opera unor autori cu vederi de Stinga, aceasta actiune a fost prezentata ca o inscenare. Ceea ce a si fost. Critica acestei represiuni la adresa miscarii socialiste ridica insa un mare semn de intrebare atunci cind analizam termenii expulzarilor care au urmat. Au fost expulzati din Romania 880 de membri ai PSDMR, din care un mare numar de lideri. Problema este ca aceasta expulzare s-a facut exclusiv pentru cetafeni straini. Asadar, atunci cind este criticata actiunea dura a guvernului liberal, va trebui sa se explice si cit de normal era ca niste cetateni straini sa duca activitate marxista pe teritoriu] Romaniei, sa organizeze cluburi socialiste la sate si sa infiinteze si un partid politici

O alta personalitate care a dominat epoca a fost Spiru Haret. Savant recunoscut, el este autorul tezei de doctorat sustinuta in ianuarie 1878 la Sorbona cu tema Surlinvariabilite des grandes axes des orbites planetaires, opera care a revolutionat matematica si astronomia109. Cea de-a doua opera fundamentala aparuta la Paris a fost Mecanique sociale in care savantul roman punea bazele stiintei politice: "Necunoasterea legilor care stapinesc lumea sociala e una din cauzele care face adeseori ca insasi oamenii ilustri de stat sa fie condusi mai mult de noroc si de neprevazut decit de stiinta lor proprie. Si asa se explica cum politica nu este de cele mai multe ori decit un tesut de expediente, de finete diplomatice, de mici intrigi, de mici infamii - care nu sunt totdeauna asa de mici - in loc sa fie ceea ce ar trebui sa fie: o stinta foarte grea, dar intemeiata pe temelii sigure si solide'110. Ca ministru al Instructiunii Publice in guvernele lui D.A. Sturdza (31 martie 1897 - 11 aprilie 1999; 14 februarie 1901 -22 decembrie 1904; 12 martie 1907 - 29 decembrie 1910) el deschide calea invatamintului modern in tara noastra. De fapt, si aceasta constatare este minora; ceea ce a facut Spiru Haret a fost o evolutie rapida de la invatamint la educatie nationala, lasind urme adinei in sistemul educational din Romania pina astazi. Ministru in mijlocul unei natiuni ravasite de inapoiere si analfabetism, el a introdus trei principii:

1.Comunicarea. Spiru Haret a declansat o corespondenta directa cu agentii educationali ai neamului - profesori, invatatori, preoti, primari, notari, avocati -, "pentru ca el, ca nimeni altul, «a avut ideea si, mai mult decit atit, a avut indemnul inimii, sa raspunda personal oricarui invatator (si nu numai invatatorilor) care i se adresa direct». Si raspundea cu domnule invatator si iscalea cu al dumitale devotat. E lesne de inteles ce simtea invatatorul caruia i se adresa astfel, ii dadea impresia clara ca e un om util societatii. Aveau acest sentiment si cei care nu-i scriau, dar stiau ca-i pot scrie, ca e cineva in lumea inalta de acolo de la Bucuresti care se interesa si de ei, de munca lor'111. Efectul acestui fenomen al comunicarii a construit un schelet solid institutionalizarii invatamintului modern, dindu-i si un cap, care va fi pentru urmatorii 50 de ani Ministerul Educatiei Nationale.

2. Practica. "Pentru a da invatatorilor o pregatire mai adecvata, Haret reorganizeaza scolile normale. Introduce in cadrul lor lucrarile practice, agricole (invatatorul sa fie satean el insusi si prin urmare sa pastreze iubirea pamintului si deprinderea de a-1 lucra). [] Examenul de capacitate este reorganizat, inlaturindu-se probele pur teoretice, care constatau doar cantitatea bruta de cunostinte pe care le poseda candidatul, in locul lor s-au introdus probe practice'112. Orientarea pentru pragmatism a fost o cale directa spre instituirea unui alt limbaj decit cel al limbii, cunoscut fiind ca in perioada de formare a limbii romane literare au existat numeroase incercari, experimente si teorii care ratau pe rind dezvoltarea armonica a limbii culte din cea populara romaneasca. Am avut sansa ca o personalitate de exceptie, Mihai Eminescu, sa ne dea limba romana moderna prin vehicolul poeziei, ceea ce face din ea una din cele mai plastice forme de exprimare cunoscute pe pamint. Practica a adus intelectualul linga taran si, prin schimbul reciproc de experienta, a initiat o legatura acolo unde se prefigura o prapastie. Solidaritatea invatatorilor cu taranii va crea insa mari probleme statului in primii ani ai secolului.

3.Conditia educatorului. Spiru Haret a imaginat un sistem de sprijin financiar si material din partea statului, astfel incit educatorilor sa li se asigure conditii de viata decente, locuinta, gospodarie, accesul la mijloace de transport, pentru a obtine stabilitatea cadrelor, mai ales la tara. Initiativele sale pentru dezvoltarea Casei Scoalelor si a Casei de Credit a Scoalelor au fost primite cu entuziasm de corpul politic, dar au intirziat nepermis de mult sa fie puse in practica. In 1918, aflat in refugiu la Iasi, Vintila Bratianu avea sa constate cu durere ca medicii, profesorii, judecatorii, militarii repartizati la tara se considerau exilati, lipsiti de noroc, lipsiti de orice perspectiva. Nici reformele sale indraznete nu au putut infringe aceasta mentalitate, care a fost transferata imediat dupa Marea Unire si asupra teritoriului Basarabiei, unde functionarii se considerau trimisi in "Afganistanul roman'.

Fenomenul generat de Spiru Haret a fost important inclusiv pentru conditiile in care s-a produs Rascoala din 1907. Trebuie spus ca marele savant si membru al PNL era constient si propaga mereu cu onestitate ideea ca numai un regim liberal putea pune in aplicare reformele sale educationale. Pe cit de adevarat era acest lucru, pe atit de bine se potrivea aceasta credinta cu activitatea politica a colegilor sai de partid. Cu cit crestea influenta invatatorului, a preotului, a medicului in rindul taranilor, cu atit acestia deveneau mai interesanti ca agenti electorali. Practic, credibilitatea oferita de acesti adevarati luminatori ai satelor se transfera mesajelor lor electorale. Daca la haretism adaugam activitatea insidioasa si mereu speculativa a socialistilor printre tarani vom constata ca in zona satelor se constituia, odata cu ridicarea nivelului de instructie, si un mediu extrem de permeabil manipularii. Radu Rosetti, unul dintre analistii importanti ai "Chestiunei taranesti', avea sa constate: "Scolile se inmultise atit la sat, cit si la orase; ele deversau aproape in fiecare an asupra comunelor rurale ca notari, perceptori, ajutori de subprefect! si secretari de subprefectura, un numar mare de oameni cu invatatura rudimentara si absolut fara crestere. Recrutarea invatatorilor era foarte grea; se luau, pentru a invata copiii, baieti care mintuise sau chiar nu mintuise inca cursurile unei scoli rurale, calfe de negustori si chiar slugi boeresti cu o stiinta foarte elementara de carte. Seminarele, la rindul lor, trimiteau in sate cite un preot care absolvise cursul lor mai prost, citeodata pe un fost subofiter sau un fost notar, care intrase in tagma preoteasca pentru ca credea ca-i va aduce mai bun folos decit alta meserie. Toata aceasta lume era de obicei rau vazuta de proprietar si de arendas si tratata cu un dispret nemascat. Ea se razbuna, propagind printre tarani idei egalitare si de impotrivire la abuzurile stapinesti'113. Acest simptom tipic statului bugetar, in care cetateanul isi propune ca scop al vietii publice active ocuparea unei functii, cit de mici, dar platite de stat si, de aceea, sigure, va conta in rascoala si va pune intregul corp politic romanesc la grea incercare, mesajele sale nefiind crezute asa cum erau cele ale agitatorilor locali.

Chestiunea taraneasca

Pina astazi, cei initiati deopotriva in istoria si literatura romana au vazut in poezia Noi vrem pamint!, publicata in numarul 3 al revistei Vatra din 1894, un gest premonitor. George Cosbuc identifica atunci cu precizie principala revendicare a taranimii romane, cu toate ca problema pamintului si a proprietatii sale in aceasta perioada era mult mai complexa, o reforma agrara, in sensul unei noi improprietariri, fiind un subiect depasit. Altfel spus, a da pamint taranilor la inceputul secolului al XX-lea, nu mai era atit de simplu cum facuse Alexandru loan Cuza in 1864, printr-o lovitura de stat, si nu rezolva problema.

A ramine insa la terminologia cu care ne-am obisnuit pina acum in privinta Marii Rascoale din 1907, este solutia cea mai comoda. Putem deschide un manual sau o carte de popularizare a istoriei si vom intilni acelasi limbaj: "exploatarea nemiloasa a taranilor', "saracia fara margini', "botnite', "hamuri', "inabusirea singe-roasa', "unsprezece mii de morti', "Armata a tras cu tunurile' si, bineinteles, "constiinta de clasa a taranimii romane'. Cine se multumeste cu aceasta descriere a tragediei poate sa ignore urmatoarele pagini, fiindca astfel nu va intelege niciodata cum a izbucnit aceasta rascoala ca o miscare antisemita in satul Flaminzi, cum s-a sfirsit dupa citeva zile si cum a reizbucnit apoi simultan, prin miracol telegrafic, in aproape toata tara, cum s-a declansat ea in anul cu cea mai mare productie agricola si cum s-a facut ca in numeroase locuri taranii s-au inarmat si si-au aparat satele impotriva rasculatilor, ca sa nu mai punem la socoteala apararea de catre tarani a mosiilor unor mari mosieri, cum a fost cazul domeniilor "celui mai mare exploatator' Petre P. Carp!

Cercetarea facuta in epoca de C. G. Creanga - citat drept sursa credibila de toti istoricii rascoalei - ne arata ca in 1907, la o suprafata arabila de 7 826 196 ha, taranii aveau in stapinire 4015 648 ha (ceea ce inseamna ca taranii detineau 51% din terenul arabil al /arz/!) si ca existau l 563 de proprietati latifundiare mai mari de 500 ha si 2 608 proprietati intre 100 si 500 ha. Restul se afla in proprietatea statului sau in Domeniile Coroanei (130 000 ha)114. Cum se explica faptul ca majoritatea terenului arabil al tarii se afla la tarani? Deoarece nici unul din guverne, fie liberal, fie conservator, nu avusese curajul sa atace frontal problema proprietatii funciare, alegind solutia revolutiei agrare - adica luarea pamintului de la mosier si predarea lui gratis la taran -, s-a gasit un mecanism al pasilor marunti, prin care cea mai mare parte a terenurilor statului sa fie vinduta taranilor. Asadar, in afara de improprietaririle facute sub Cuza si dupa Razboiul de Independenta, taranul a avut posibilitatea sa cumpere pamint de la stat in conditii avantajoase. Petre P. Carp a aratat in Parlament ca "pina in 1892 fusesera vindute taranilor 193 de mosii, ca lucrarile pentru vinzarea altor 300 de mosii erau in plina desfasurare si ca, dupa calculele lui, in urmatorii doi ani si jumatate aveau sa ramina nevindute doar doua sute de mosii din cele 975 apartinind statului'115. Pentru a facilita accesul taranilor la obtinerea pamintului, Parlamentul a aprobat infiintarea Casei Rurale, subiect in jurul caruia au avut loc dezbateri aprinse. Pe fond, Casa Rurala trebuia sa cumpere mosiile particularilor puse in vinzare si sa le vinda la tarani in rate. Spiru Haret a identificat corect un defect al acestui procedeu: "Statul devenea procurator de mosii pentru tarani, ceea ce ar fi intarit inca credinta lor ca statul poate, si e dator, sa cumpere mosii ori de unde vor fi si oricum ar fi, ca sa li se dea lor'116, in aceeasi tema, conservatorii cereau infiintarea unei banci agricole, care sa fie o masura liberala clasica, astfel incit taranul sa nu se obisnuiasca cu ideea ca statul ii da, ci ca se poate adresa unei institutii cu care sa intre intr-un parteneriat de tip capitalist, avantajos pentru ambele parti. La inceputul secolului al XX-lea functionau toate aceste forme de sprijjn financiar. Cum se explica totusi starea proasta a taranilor invocata drept cauza a Marii Rascoale din 1907?

Pentru a da totusi un prim raspuns vom apela exact la Spiru Haret, care scria in 1905: "Taranii cer mereu pamint. Ei socotesc ca daca li se va da pamint cit de mult, toate relele lor se vor lecui. Aceasta nu este adevarat, sau e adevarat numai in parte. Dovada este ca cei care au fost improprietariti la 1864, la 1879, se pling ca si ceilalti. Paminturile date la 1864 si la 1879 s-au fractionat peste masura prin mostenire; altele s-au arendat pe nimic la camatari, pe cite 10 si 15 ani; iar cei care au pamintul intreg, inca se pling de saracie, pentru ca nu stiu sa scoata din el tot folosul ce se cuvine'117. Adevarul este ca in agricultura Romaniei se produsesera modificari substantiale in ultimele patru decenii, schimbari ce intentionau sa tina pasul cu dezvoltarea generala - politica, economica, sociala si culturala - a tarii, corespunzatoare evolutiei statului modern prin cele trei etape ale capitalismului: comercial, industrial si financiar. De la inceput, din momentul in care s-a pus in aplicare programul legislativ destinat agriculturii, s-a constatat un conflict de interese si de pozitii dramatic intre instrumentele moderne ale capitalismului si taranul roman. Situatia nu se datora atit unei inapoieri sau unui conservatorism tipic taranului roman, ci faptului ca saltul politic facut de Romania in numai citeva decenii a putut schimba statutul intern si international al tarii, regimul, legislatia, starile natiunii, a putut slefui limba si reinvia istoria nationala, dar nu a putut transforma taranul intr-un capitalist. Conform Scolii sociologice germane, chiar Agricultura insasi, ca ramura de baza a economiei, nu va putea fi niciodata pe deplin integrata capitalismului, idee care a fost exploatata de bolsevism, atit pentru succesul sau intr-o tara agrara inapoiata, cit si in usurinta cu care s-a adaptat mai repede decit alte sectoare la regimul comunist. Virgil Madgearu a enuntat premisa succesului capitalismului in Romania: "Liberarea pamintului de toate sarcinile si marginirile folosintei, crearea dreptului de proprietate privata, de o parte, si liberarea deplina a muncitorului, prin despartirea lui de mijloacele de productie, formeaza cele doua forte de distrugere a vechiului regim agrar si pirghiile de rezistenta ale noului regim capitalist'118, in Anglia, acest proces incepuse cu trei secole in urma, beneficiase de avantajul concentrarii deciziei la nivelul monarhiei si tocmai in secolul al XlX-lea fusese scos din criza de o noua faza a expansiunii Imperiului Britanic. Romania nu a avut niciunul din toate aceste avantaje pentru a fi cumva pregatita sa asimileze capitalismul; ea 1-a adoptat din import si s-a chinuit sa-1 puna in functiune cit mai repede, astfel incit sa nu fie condamnata la inapoiere perpetua. N-a reusit. Mihail Manoilescu ne-a explicat de ce: "intr-o epoca in care dicta marea proprietate rurala cu interesele ei si in care marii agricultori deveneau din ce in ce mai intreprinzatori capitalisti, condusi exclusiv de ideea beneficiului, era foarte firesc ca atentiunea statului si a elitei nationale sa se indrepte intii spre perfectionarea tehnica a transporturilor, dupa aceea a industriei si a comertului si numai la urma a agriculturii'.

Acum se pune intrebarea: Era posibil si altfel?

A face mai intii reforma agrara si dupa aceea reforma administratiei, a statului, a fost intentia lui Nicolae Balcescu inca din 1848 si mai apoi a lui Mihail Kogalniceanu in 1864. Ca vizionari, proiectul lor era clar. Ca punere in practica, el se izbea de o realitate dura care tinea partea conservatorilor. Dedesubturile ideologice ale asasinarii lui Barbu Catargiu in 1862 se pot explica acum mai bine: cel dintii prim-ministru al Romaniei incerca o reforma agrara de durata - dupa modelul anglo-saxon -, care sa se desfasoare odata cu modernizarea precauta, dar implacabil lenta, a statului, in timp ce radicalii fortau o revolutie agrara. Din confruntarea celor doua ideologii a rezultat o solutie intermediara, a jumatatii de masura, care s-a dovedit a imprumuta durata mare de la conservatori si impactul prea dur, facut in salturi, de la liberalii-radicali. La 1900 fusese creat deja cadrul juridic pentru dezvoltarea armonioasa a agriculturii. Considerind Romania o tara capitalista, Partidul National Liberal si Partidul Conservator voiau sa-i dea toate legile liberale si capitaliste, pentru a se alinia statelor dezvoltate, iar socialistii cautau sa profite de acest statut pentru a declansa lupta de clasa, deoarece asa decretase Karl Marx ca trebuie sa se intimple atunci cind se instaleaza capitalismul undeva, toate fortele politice enuntate ignorind un fapt esential: Romania nu era inca un stat capitalist. Inclusiv astazi, cind in lume se dezvolta fenomenul postindustrial, Romania nu a atins inca stadiul capitalismului industrial. Recensamintul din 1899 arata ca 82% din populatie locuia la tara si ca tara avea doar 71 de orase120. Asadar, la romani, trecerea de la feudalism la capitalism avea si o componenta demografica, ceea ce 1-a determinat tot pe Mihail Manoilescu sa constate: "Avern aproape de doua ori mai multi tarani decit ne trebuie pentru o agricultura rationala, ca aceea care se practica in Germania sau in Danemarca. Circa sase milioane de tarani prea mult!'121 Pentru a inchide cercul analizei mai trebuie aratat ca acest surplus de populatie rurala trebuia sa treaca de la starea de muncitor agricol la starea de muncitor urban, adica sa se proletarizeze, sa mareasca populatia oraselor si, implicit, sa duca la largirea lor teritoriala si la multiplicarea numarului centrelor urbane. Plecind de la sat pentru a munci la oras, taranul roman trebuia sa gaseasca acolo o industrie. Or, ea nu exista. Orasul era ocupat de formele capitalismului comercial, de incipienta capitalismului financiar (dominat inca de camata) si de predominanta componentei etnice straine - de regula, evreiesti - care a fost mereu acuzata ca nu este urmarita de interese nationale, ci doar de profit.

in aceste conditii, surplusul de populatie rurala a contribuit la nerentabilitatea agriculturii, la ineficienta reformelor funciare si a fost expus saracirii. Masurile specifice acelui nivel la care apucase sa ajunga agricultura romaneasca au dat nastere unor fenomene unice in Europa, unul dintre ele fiind existenta marilor trusturi arendasesti. Doua-trei familii de arendasi controlau o suprafata atit de intinsa din teritoriul national, incit un taran care dorea, nu sa munceasca la oras, ci sa munceasca pe bani mai multi in alt sat, descoperea ca oriunde s-ar duce da de acelasi arendas si de acelasi pret al bratelor sale de munca. Asta insemna ca inclusiv mobilitatea fortei de munca in interiorul agriculturii era paralizata. Practic, intr-un asemenea mediu social - punctat de detalii pe care le vom analiza - o rascoala majora era inevitabila.

Revenind acum la poezia lui George Cosbuc, vom constata ca bancul pe care 1-a spus Duiliu Zamfirescu pe seama ei - daca asta este deviza taranimii, atunci o rascoala a tesatorilor va avea lozinca Noi vrem bumbacl -, elibereaza versurile celebre de incarcatura lor politica si le fixeaza perfect in locul lor geometric inatacabil: literatura, inca o data - pina la infinit -, "marele economist si sociolog roman', cum 1-a considerat intotdeauna miscarea nationala crestina de Dreapta pe Mihai Eminescu, a fost mai aproape de realitate in poezia, imparat si proletar: "Formele se schimbara, dar raul a ramas'.

O serie de factori suplimentari, pragmatici, dar si parazitari au inrautatit situatia:

1. Problema trusturilor arendasesti. Doi autori care si-au scris opera de pe pozitii marxiste au dominat bibliografia temei noastre in perioada comunista: Constantin Dobrogeanu-Gherea si Stefan Zeletin. Nici unul dintre ei nu a fost un propagandist idiot; amindoi erau personalitati inteligente si convinse de adevarul operei lui Karl Marx, puse asadar in slujba unui ideal aberant, in opera sa de capatii, Neoiobagia, C. D. Gherea afirma ca "rascoalele la noi au ceva comun cu crizele economice din societatea capitalista, explicate de Karl Marx; ele au aproape aceeasi periodicitate, izbucnesc cam la distanta de zece ani si devin tot mai violente, cu tendinta, insa, de a scurta aceasta distanta, pentru a deveni cu vremea mai linistite, mai cronice'122. Considerind Capitalul Iui Marx drept o opera etalon a intregii filozofii si economii moderne, marxistii au incercat inca din primele decenii ale secolului al XX-lea sa raporteze orice fenomen socio-politic sau economic la aceasta dogma fixa, cu scopul de a realimenta constant ideea adevarurilor sale absolute, in 1910, cind a publicat Gherea aceasta carte, mai tot ce era intelectualitate a ris sau a tratat cu detasare continutul sau polemic. Era greu de crezut o teza a periodicitatii rascoalelor in Romania dupa modelul crizelor industriale din Occident, atit pentru comparatia total nestiintifica, cit si pentru simplul fapt ca Romania cunoscuse doar doua rascoale majore, in 1888 si in 1907, adica la un interval de aproape doua decenii, in plus, cel putin politicienii stiau cine a provocat "rascoala' din 1888, iar la contraargumentul matematic al periodizarii se mai adauga si o statistica simpla: In Romania se inregistrau rascoale locale aproape in fiecare an, mai agitate dupa un an bogat, si se limitau la citeva sate sau comune dintr-o zona unde apareau conflicte cu efect asupra unei comunitati de interese. Ele erau de cele mai multe ori inabusite prin forta militara a unor subunitati modeste numeric de jandarmi sau soldati, ca aspect material al statului-agresor. in aceste conditii, in care fenomenul ,cronicizarii', dupa cum se vede, a precedat episodul violent, si nu invers, teoria marxista a lui Dobrogeanu-Gherea sfirseste in ridicol. Stefan Zeletin porneste si el de la niste citate ale lui Marx pentru a ne asigura ca "si iarasi la noi, ca peste tot, burghezia si-a parasit tovarasul de indata ce a izbutit a-1 pune in miscare impotriva vechii oligarhii funciare. Astfel s-a stabilit politica traditionala a burgheziei noastre, de altfel ca a oricarei burghezii: de a lovi in boierime, facind concesii taranimii in dauna marii proprietati; de a atita masele satesti impotriva marilor proprietari, spre a culege la urma roadele acestui conflict'123. Si aceasta teorie s-a dovedit complet falsa in cazul Romaniei. Ea insasi a reprezentat mult timp o capcana pentru adeptii marxismului, intrucit li s-a ascuns faptul ca Marx insusi revenise asupra unor teorii ale sale si in problema taranimii isi schimbase pozitia. Si cum altfel sa fie decit caraghioasa aceasta teorie pentru Romania, cind revolutia pasoptista de la noi nu a mizat pe taranime "impotriva vechii oligarhii funciare', ci pe organizatii de tip francmasonic compuse din oraseni, cauzasi devotati, cind la noi rasturnarile de domnitori si guverne s-au facut cu o mina de oameni, de regula ofiteri, iar reformele agrare s-au aplicat si de burghezie si de mosierime, mina in mina, pe fondul temelor problemei nationale: Unirea si Razboiul de Independenta! Cum sa poti accepta razboiul dintre burghezie (liberali) si mosierime (conservatori), cind cele doua partide ale lor introdusesera impreuna in Romania, odata cu aducerea lui Carol I pe tron, sistemul democratic si regimul parlamentar? Ce alt scop a avut "monstruoasa coalitie'? Cum se explica atunci formula marxista unitara de la noi - burghezo-mosierime, daca burghezia folosea taranimea ca arma de lupta impotriva mosierimii? Daca burghezia romana a dorit vreodata sa "culeaga la urma roadele acestui conflict', atunci aceasta urma a venit neasteptat de repede, adica imediat ce liberalii au ajuns stabil la guvernare, lucru care s-a petrecut in 1876. Putem vorbi de burghezie inainte de acest an? Desi au avut la dispozitie 12 ani de guvernare, exploatarea rezultatului conflictului nu s-a aratat. Ba, din contra, liberalii si conservatorii au cooperat pentru a rezolva problema agrara pe plan legislativ, asa cum am aratat. Nu era exclus ca fenomenul sa se produca dupa teorile lui Marx, daca Romania, spre deosebire de majoritatea statelor occidentale, nu avea problema nationala la ordinea zilei. Iar problema nationala la noi a fost o cauza care a blocat - daca nu cumva chiar a inabusit - conflictul burghezie - mosierime. Pentru asta au luptat atit sa aduca print strain, sa obtina suveranitatea, independenta si reintregirea teritoriala.

Defectul major al teoriilor marxiste ale cuplului fantezist Gherea-Zeletin este ca analiza lor patrunde in orice cotlon al problemei taranimii romane - de multe ori cu observatii pertinente -, dar nu scoate un cuvintel despre problema arendei si, mai ales, a arendasilor. Aici lucrurile sunt delicate. Instrumentul arendei, ca modalitate moderna de exploatare a terenului, a inceput sa fie folosit pe scara larga in agricultura romaneasca, atunci cind s-a constatat ca detinerea de pamint nu inseamna obligatoriu si ca trebuie sa-1 cultivi tu. Ce nu se spune de regula este ca si taranii cu suprafete relativ mici de pamint dadeau in arenda, dar arenda angajata de marii proprietari era mult mai vizibila si cu consecinte mult mai largi, intr-adevar, exploatarea mosiilor in epoca trecerii din secolul al XlX-lea in secolul al XX-lea devenise mult mai rentabila prin intermediul arendasilor. Se mai producea un fenomen: o data cu unirea tarii, cu patrunderea solida a capitalului occidental in tara si cu dezvoltarea oraselor, boierii romani (mosierii) au considerat ca este normal sa se mute la oras, unde si-au construit locuinte permanente, parte a exploziei edilitare cunoscute de sfirsitul secolului al XlX-lea aici. La mosie se duceau in vacantele parlamentare, in perioada recoltatului sau in vizita. Pentru o exploatare eficienta a proprietatilor era nevoie de oameni cu experienta, de specialisti, de buni organizatori si economisti. Acestia erau, de regula, straini, iar in Moldova, mai ales, erau evrei. Evreii aveau experienta zonelor agricole avansate din Imperiul austriac sau din Ucraina, erau obisnuiti cu exploatarile agricole mari si, in plus, aduceau bani din Galitia - sume mari, de care in Romania nu dispunea nimeni - sau din banci. Virgil Madgearu ne da o lista a primilor investitori si bancheri: Sechiari Derussi, Michail Daniel, Halfon, Ghermani, fratii Elias, Hillel Manoh si lacob Marmorosch. in plus, trusturile evreiesti aduceau forta de munca din Bucovina, ca urmare a activitatii Biroului de plasare condus de N. Eidinger, spion aflat in slujba generalului Fischer, seful jandarmeriei austriece cu sediul la Cernauti124. Fideli principiilor liberale tolerante, boierii romani nu si-au pus probleme etnice, mai ales ca esenta angajarii acelor arendasi evrei era eficienta. Si trebuie aratat aici ca arendasii evrei au reusit sa ridice substantial valoarea proprietatilor, sa creasca de citeva ori productia si sa sporeasca spectaculos veniturile proprietarilor romani. Cresterea economica a Romaniei din acei ani se datora si muncii profesioniste a arendasilor, in ciuda pozitiei lor fundamental critice, Mihai Eminescu, I.L. Caragiale sau Petre p. Carp au scris si pagini de admiratie pentru munca lor.

Problema a aparut in clipa in care, scapati de sub control, deveniti foarte bogati si influenti, citiva arendasi evrei au inceput sa dea un caracter organizat si etnic asocierii lor intr-un trust arendasesc, prin care controlau intregul climat agricol al Moldovei. Marii arendasi se numeau Fischer, Guttman, Drukmann, Ztaler, Ghatel si Costiner. Citeva efecte secundare ale activitatii lor incepusera sa depaseasca vizibil limitele legii si ale raporturilor contractuale cu marii proprietari romani. Luarea in arenda se facea pe suprafete tot mai intinse si in interiorul unor familii. Asa cum am aratat, natura familiala si de trust a marii arendasii bloca orice alternativa pentru taranul nemultumit de rezultatul muncii sale. Cercetarea cauzelor rascoalei a gasit probe ca marii arendasi evrei reusisera sa controleze si mecanismele bancilor de credit, blocind sau anulind posibilitatea unui taran sau a unui mic intreprinzator sa actioneze pe piata muncii agricole din zona. Pe de alta parte, pentru a asigura eficienta maxima a exploatarii, arendasii angajau salariati straini (de tara sau de sat), a caror activitate elimina munca bruta a taranilor. Dimensiunea exagerata a implicarii arendasului in toate aspectele productiei agricole a facut ca acesta sa functioneze practic ca proprietar, relatia contractuala cu taranii devenind bilaterala si exclusiva, in conditiile in care marele mosier roman era multumit de sporirea permanenta a averii sale. Si asta, pentru ca realitatea nu trebuie ignorata nici o clipa: din punct de vedere economic si financiar, metoda era un succes pentru proprietar; in anul 1907 Romania se afla in plina dezvoltare economica si in era de supraproductie agricola. Este interesant sa urmarim interventia din opozitie a lui Ionel I.C. Bratianu cu ocazia "Discutiunei bugetului 1906 -1907' pentru a afla ca in 1907 numai imprumutul statului pentru dezvoltarea judetelor, adica banii pentru administratia publica locala, era de 73 de milioane de lei, adica de doua ori bugetul total al Romaniei in 1866! Anul bugetar 1906 se va incheia cu un excedent de peste 45 de milioane de lei!125. Daca adaugam la fenomenul ascendent de imbogatire faptul ca supraproductia de cereale a Romaniei a devenit marfa pentru export, contribuind la ridicarea generala a bogatiei tarii, vom constata ca procesul nu avea nici un inamic natural. De regula, atunci cind se discuta despre Marea Rascoala din 1907, se scot in evidenta averile imense ale mosierilor, dar nimeni nu explica de unde si cum a aparut aceasta bogatie. Nu imbogatirea mosierilor romani cu ajutorul arendasilor evrei a fost cauza rascoalei. Opinia unui specialist, Stefan Popescu-Filutza, timp de zece ani director general al Federatiei Bancilor Populare, are valoare de expertiza: "La noi, revoltele agrare nu s-au produs in 1904, cind a fost cea mai mare seceta din ultimele doua decenii: taranii fiind ocupati sa stea cu capul plecat pe linga hambarele proprietarilor. Ea s-a produs insa in 1907, cind a fost un an extraordinar de imbelsugat'.

2. Problema invoielilor agricole. Cresterea productiei, cresterea valorii mosiilor si modernizarea metodelor de valorificare a productiei (silozuri, depozite, transport feroviar si fluvial, telegraf, telefon, bursa etc.) nu a fost insotita de investitii in agricultura pentru modernizarea exploatarii, a infrastructurii satelor, a starii sociale a taranilor. Deoarece arendasii erau identificati drept stapini si responsabili, responsabilitatea pentru aceste nerealizari a fost atribuita lor. Statul nu avea puterea sa faca mai mult decit a incercat Spiru Haret, iar proprietarul roman, in viziunea reductionista a taranului, inclusiv din punct de vedere etnic, era si el tot statul, pentru ca era pamintean, detinea puterea politica, dadea legi, misca Armata si Jandarmeria, dirija Justitia. Din acest dezinteres condamnabil pentru cresterea nivelului de trai al taranului, o data cu cresterea valorii paminturilor pe care muncea, s-a nascut ideea ca arendasul este dezinteresat pentru ca este strain, venetic, evreu, in fapt, fiind multumit de veniturile sporite pe care le primea, proprietarul roman nu-si punea problema cum sunt obtinute. Iar la fata locului, arendasul intelegea sa-si sporeasca si el cistigul, proportional sau, oricum, pe masura ce crestea cistigul mosierului. Cum saltul valoric era rezultatul exclusiv al muncii brute a taranului, regimul acestei munci a devenit din ce in ce mai aspru si tot mai des discretionar: "Preturile platite de proprietari sau arendasi taranilor pentru felurite munci prestate in folosul lor pe tot cursul campaniei agricole erau foarte mici si in continua scadere. Se poate aprecia in lumina unor calcule ca gradul de exploatare al taranilor invoiti atingea proportii de-a dreptul exorbitante, de 250 - 300% si chiar mai mult. Aceasta spoliere crescinda a fortei de munca a taranilor dijmasi era cu atit mai grea si apasatoare cu cit avea loc in conditiile unei scazute productivitati a muncii'127. O privire obiectiva va constata ca, in momentul in care punem in discutie natura etnica si dezinteresata national a arendasilor evrei, problema responsabilitatii cade invariabil in curtea proprietarilor romani, deoarece evreii nu beneficiau de drepturi politice, nu aveau voie sa fie proprietari de pamint, multi nu aveau cetatenie si, in consecinta, nu puteau practic sa fie autorii investitiilor in cresterea nivelului de trai al taranilor romani. Pentru ca un drum de tara sa fie pietruit, arendasul evreu nu avea acces la decizie.

Legile invoielilor agricole ii obligau pe tarani sa munceasca mai intii pe pamintul mosierului si numai dupa aceea pe pamintul sau. Cum pretul muncii sale scadea dramatic, taranul era nevoit sau era obligat de arendas sa se invoiasca pentru suprafete mai mari, fapt care ori il impiedica sa cultive cu atentie propriul sau pamint, ori il aducea in situatia de a-1 vinde, invoielile agricole se faceau iarna si pe perioade scurte, astfel ca taranul era silit sa semneze un contract orb, in necunoasterea cantitatii si duratei muncii sale, precum si la totala dispozitie a evolutiei climei. Pe de alta parte, statul-agre-sor, desi nu se amesteca in contractele dintre parti, se asigura pe seama taranului introducind impozite noi, inclusiv pentru cazurile de seceta.

3. Atitudinea antisemita. Fara a mai insista pe acest subiect, trebuie totusi sa disociem marii arendasi evrei de masa populatiei imigrate, care ocupa rapid in acea perioada sectoarele micului negot, a circiumaritului, a serviciilor mestesugaresti. Sigur ca taranul roman se lovea de ei, atit in satul lui, cit si la oras, unde se ducea pentru a achizitiona o serie de produse corespunzatoare cresterii nivelului sau de trai, mutatiilor semnificative din viata sa cotidiana aparute o data cu modernizarea tarii. Un exemplu simplu, devenit exponential, este folosirea chibritului, ca produs nou, modern, absolut necesar in viata taranului. Se pune insa intrebarea: daca exploatarea nemiloasa a taranilor ar fi fost facuta in aceleasi conditii de mari trusturi arendasesti romanesti, nu s-ar mai fi rasculat taranii? Sa ne intoarcem o clipa la poezia Noi vrem pamint a lui George Cosbuc si sa observam cine este incriminat in acest text din 1894: "Ciocoi pribeag, adus de vint', "in laturi, venetici!', "Stapini luati din drum', in nici un caz nu e vorba de boierii romani. Antisemitismul s-a nascut in satele din Moldova ca explicatie pentru duritatea procesului de capitalizare a tarii, in conditiile in care, sa nu uitam!, numarul taranilor depasea de doua ori necesarul unei agriculturi eficiente. Unul din doi tarani muncea degeaba. Curentul antisemit a crescut din zona politicului si a ajuns la taran prin intermediul micii burghezii satesti, purtatoare a mesajului nationalist cu care se construise statul modern. Apoi, va trebui sa acceptam, o data pentru totdeauna, in analizele oricarui subiect istoric cu referire la nationalismul romanesc, ca imigrarea masiva a evreilor in Moldova a fost o realitate anormala. Conform estimarilor lui Touvenel, in 1834 in Tara Romaneasca traiau cinci mii de evrei, iar in Moldova cincizeci de mii. La 15 ianuarie 1882, ziarul Romanul publica ultima statistica a profesorului Bruniatti (Larchivio di statistica) asupra populatiei evreiesti din Europa, unde Romania figura deja cu 400 000 de imigranti, majoritatea intrata ilegal in tara si in special in Moldova. Chiar si un om superior, ca Spiru Haret, nu se putea sustrage temelor zilei si revoltei in fata unor situatii intolerabile: "Si pina acolo a mers neprevederea si nepasarea statului, incit nu a avut cel putin grija sa ia masuri ca acesti arendasi, care ruinau intr-un chip asa de neauzit poporul de a carui bunastare statul era dator sa se ingrijeasca, sa nu fie cel putin straini. Din contra, clasa arendasilor romani este pe cale de a disparea in fata invaziei de evrei si greci, pentru care mila de taran este lucru necunoscut, si care, ca culme a batjocorii, dupa ce aduna milioane in citiva ani, le cara in strainatate, pentru a cumpara cu ele baronii sau pentru a infiinta institute culturale cu scop de a desnationaliza pe romanii din alte parti'128. Era vorba de un caz al unui fost arendas evreu care isi cumparase un act de baron in Imperiul austriac si finanta activitati antiromanesti in Transilvania, impotriva fetisizarii acestei teme, I.L. Caragiale a scris Arendasul roman, cu sublinierea pe roman, pentru a arata ca nu erau mai blinzi decit cei straini, gest pe care il intilnim si in alte opere (de exemplu savuroasa schita Justitie: "Am fost zugrav de case roman, domn judecator. Dac-am vazut ca ma omoara concurenta strainilor, am deschis tombola cu obiecte la Mosi.').

Unul din stilpii renasterii nationale era preotul. Aici lucrurile au luat o intorsatura nefasta, ca intotdeauna la ciocnirea dintre religii, credinta crestina fiind un atribut al fiintei nationale. Propaganda antisemita a atins cotele periculoase ale atitudinii religioase ostile la sate dupa 1888, cind in nordul Moldovei a inceput sa circule zvonul pruncuciderilor rituale facute de evrei. Oricit ar parea de ciudat, acest curent antisemit subteran, dar cu ecouri in presa, isi are originea in celebrul caz Jack Spintecatorul din Anglia. La scurt timp dupa repetarea salbatica a crimelor din cartierul londonez East End, in Whitechapel Road, pe zidurile din imediata apropiere a locului crimei au aparut simboluri semite si lozinci antisemite. Apoi, la doar citeva clipe dupa descoperirea uneia dintre crime, a fost gasita si o inscriptie, atribuita criminalului, care cerea ca asasinatele sa nu primeasca o intelegere etnica: "Evreii nu sunt vinovati'. Mult timp Jack Spintecatorul a ramas in literatura de specialitate un caz nerezolvat, dar in realitate autorul crimelor abominabile era cunoscut. Era un evreu polonez pe nume Aaron Kosminski, alienat mintal, care umbla prin salile de morga si cumpara utere de femei. Desi existase un martor ocular al uneia dintre crime, un anume Israel Schwarts, acesta a refuzat sa depuna marturie deoarece criminalul era tot evreu. Crimele au incetat in momentul in care liderii comunitatii evreiesti 1-au denuntat Politiei, a fost arestat si internat intr-un ospiciu, unde a murit de batrinete. Pentru a evita izbucnirea unor agitatii antisemite, administratia britanica a tinut ascunsa solutionarea cazului, dar zvonul a circulat prin intermediul presei si, cum miscarea antisemita era la moda in mai toata Europa, a prins mai bine la populatie decit varianta oficiala, in 1987, ziarul Daily Telegraph a confirmat aceasta versiune cu probe, in regiunea cea mai acuta - Ucraina, Ungaria, Romania, Rusia - cazul a fost asociat unor practici iudaice din Vechiul Testament, care presupuneau uciderea rituala a unui prunc. Aparitia din cind in cind in presa din Moldova a unor presupuse cazuri de ucidere rituala a unor copii a intretinut o stare de aversiune fata de evrei, care si asa avea radacini economice adinci. Preotii crestini nu au scapat prilejul de a condamna asemenea practici abominabile, ca replica la una dintre afirmatiile considerate periculoase atunci, anume ca si romanii si evreii au acelasi Dumnezeu.

Antisemitismul era un fenomen european. Era, de fapt, una din marile probleme nerezolvate ale revolutiilor din 1848. Congresul de la Berlin a rascolit si mai mult conflictele latente nascute in jurul drepturilor minoritatii iudaice si a produs o individualizare a nationalismului etnic din nationalismul politic: "insemnam aici citeva din aceste fructe: populii speriati de intrigile facute la Berlin de judanii care se cuibaresc in toate tarile, fara a se contopi cu vreuna din natiunile printre care locuiesc, incepu sa se miste: astfel in Francia, unde cosmopolitismul a luat apa nationalitatii, se fondeaza un ziar antisemit, in insasi rezidenta acestei tari; asemenea si in luminata Germanie se vede o mare miscare contra stirpei semitice, miscare ce rasufla cu furie la Stetin intr-un mod violinte, miscare ce se manifesta la Dresda printr-un congres antisemitic; insusi populii de la sudul Austriei nu ramasera indiferenti la apelul simtimentelor umanitarii facute populilor de Beaconsfield - Vadington, deoarce comitetul taranilor din regiunea mentionata in programul sau, facu a figura intre alte cereri si aceea pentru esclu-derea judanilor de la toate fonctiunile publice. La Pressburg, manifestatiile simple devenira davastatiuni spaimintatoare; in Temisania, la Virset, devastatiuni ca si cele din Pressburg. in Rusia cea puternica se observa iara numeroase devastatiuni si brutalitati efectuate in acesti din urma ani (1881 si 1882), de popolul rus intr-una din estensiunile de teritoriu, pe la locuintele judanilor, fara a se ataca persoanele intr-un mod violinte decit foarte rar, si guvernul rusescu ca sa stavileasca atari miscari, neputind impiedica devastatiunile prin mijloacele de care dispuneau autoritatile locale, a fost con-strins a trimite trupe osebite pentru restabilirea ordinii la acele localitati banuite'129, in Romania era loc si pentru cinci sute de mii de evrei. Mai ales in Romania Mare, minoritatea evreiasca nici nu conta numeric. Problema a fost intotdeauna integrarea, asimilarea si stabilitatea comunitatii evreiesti.

4. Problema rezervistilor. Studiul Neoiobagia al lui Dobrogeanu-Gherea este de fapt o opera polemica. Expulzarile socialistilor si, in general, represiunea autoritatilor romanesti impotriva marxistilor 1-au determinat sa scrie o carte in care, pe de o parte sa combata acuzatiile aduse tovarasilor sai, iar pe de alta parte sa arate drept cauza a rascoalei starea de mizerie a taranului roman. Prin continutul sau, Neoiobagia este o speculatie in jurul unui proces pe care numeroase state 1-au gestionat cu succes, reusind astfel sa previna rascoalele, unul din cazurile spectaculoase fiind Anglia, unde statul i-a expropriat pe tarani, iar nu pe mosieri, pentru a putea controla procesul de capitalizare a agriculturii. lorga numea acest op o "greoaie carte neistorica si fara intelegere sufleteasca a realitatilor romanesti'. Ca orice speculatie inteligenta, Neoiobagia porneste si de la fenomene reale si importante. Un astfel de fenomen era in epoca cel al tinerilor tarani recrutati pentru serviciul militar: "Si iata-1 pe flacaul din sat luat din mediul sau strimt si timpilor si adus in cazarma. Aici, inaintea ochiului lui sufletesc se desfasoara o intreaga viata noua. Mai intii, deosebirea enorma care exista in genere intre viata de sat si cea de oras, deosebire accentuata inca la noi prin relatiile sociale, prin faptul ca in oras s-au realizat, in parte cel putin, institutiile occidentale capitalisto-burgheze, pe cind la tara au ramas cele iobage, in cazarma flacaul nostru incepe sa invete carte; el capata cizme si manta, pe cind acasa umbla descult si gol; in fiecare dimineata i se da ceaiul, in fiecare zi o fiertura de carne, ceea ce n-au la tara nici fruntasii satului. [] Si dupa trei ani de asemenea invatatura, iata-1 intors in sat. Ce va deveni el acolo? Uneori, daca anumite imprejurari ii sunt favorabile, intra in rindurile burgheziei satesti si in acest caz rolul lui in revoltele taranesti il vom vedea mai jos. Aceasta este insa o exceptie. De obicei, el se face plugar ca orice taran, adica devine iar neoiobag. Dar acum nu mai este naivul si nestiutorul deprins cu toate mizeriile satului'130. Dincolo de exagerarile unor situatii (fruntasii satelor nu aveau o fiertura cu carne, sic!), fragmentul surprinde o realitate cu care autoritatile se vor confrunta in timpul rascoalei. Textul insa se refera numai la o anumita categorie de tineri tarani, foarte saraca si fara initiativa, pe care au mai surprins-o si alti autori in aceeasi ipostaza (de exemplu, personajul Manlache Piesa din romanul Velerim si veler Doamne de Victor Ion Popa) si care trecuse prin experienta educationala a Armatei. Reuniti in grupuri compacte si folosind experienta de instructie asimilata in serviciul militar, stiutori de carte si cititori ai presei, cunoscatori ai manevrelor unitatilor din care facusera parte, acesti soldati rezervisti vor constitui corpul cel mai violent si, totodata, calificat al Marii Rascoale din 1907.

5. Instigarea calificata. Am vazut ca reformele lui Spiru Haret au adus la sate o mica burghezie bugetara, reprezentanta in mic si la fata locului a statului, in cazul medicului, al notarului, al invatatorului sau al preotului salarizat se produsese insa o mutatie generata, credem noi, de curentul poporanist si de cel samanatorist. Cel care se incumeta sa traiasca la tara pentru a lumina poporul, incurajat si ajutat de reformele haretiste, ajungea repede sa simpatizeze cu situatia taranimii, situatie pe care o infruntau zilnic si ei in fata ochilor. De la Domnul Trandafir, la Un om nacajit a lui I.A. Bassarabescu si pina la Titu Herdelea din Ion, opera literara nu a incetat sa descrie compatimirea intelectualitatii satesti cu taranul. Era ilustrarea unui fenomen real, dar si o replica la statul-agresor, burghezia sateasca preluind, de data asta la un nivel superior de intelegere, problematica rurala. "Atit propaganda permisa a invatatorilor impotriva abuzurilor, cit si acea reprobabila de a predica taranilor dreptul sa ia pentru ei mosiile proprietarilor, a alcatuit si alcatuiesc un puternic factor de atitare a taranimii impotriva ordinei existente'131. Sigur ca poporanismul si samanatorismul nu au fost curente exclusiv critice si ar trebui constatat ca George Cosbuc nu a scris doar Noi vrem pamint, ci si bucolicul Nunta Zamfirei, unde situatia de la tara avea alt aspect decit cel sumbru: Iar la ospat! Un riu de vin!/ Mai un hotar tot a fost plin/de mese Cert este ca activitatea creativa, generoasa si pe alocuri stiintifica a micii burghezi satesti a ridicat curind problema urgentei rezolvarii problemei taranului roman nu numai in fata autoritatilor, ci si in constiinta taranilor. Publicatiile pe tema chestiunii taranesti au inceput sa circule prin sate si sa fie comentate de invatatori, preoti sau tarani, intre care, bineinteles, si rezervistii.

Citeva brosuri anume au incitat satele. Prima era chiar Chestia taraneasca a lui Spiru Haret, editata in 1905, si care punea in lumina anomalia institutionala care ducea la tulburarea satelor, inca de la primele pagini, cititorul putea gasi un semnal de alarma: Latirea trusturilor evreesti ale mosiilor, cresterea cea mare a aren-zilor de anul acesta, se traduc toate prin saracirea pina la extrem a taranilor, si este in sentimentul tuturora, chiar in al celor mai optimisti, ca aceasta stare de lucruri, daca va mai dura, nu se va putea rezolva decit printr-o catastrofa'32. Sunt doua probleme majore ale acestei brosuri publicate cu doi ani inainte de rascoala, aspecte de continut ce au avut impact asupra taranilor care au decis sa treaca pragul fricii de represiune si sa se transforme in rasculati: prima era ca Spiru Haret o prezenta sub forma unui produs de propaganda electorala liberala, referirile la programul agrar al PNL gasindu-se la tot pasul; a doua era ca brosura nu insista pe descrierea starii materiale proaste a taranului, ci pe solutiile de redresare a acesteia. Astfel, taranilor li se prezenta din partea celei mai inalte, competente si populare autoritati educationale o insiruire de subcapitole, scrise cu corp de litera mare si intr-un limbaj usor inteligibil, care se compuneau in imaginea unei solutii viabile de rezolvare a problemelor curente, venita din partea Opozitiei, in brosura erau atinse cele mai sensibile subiecte si acestora li se prezentau alternative pentru inlesnirea taranilor de a deveni proprietari sau arendasi, pentru revizuirea regimului tocmelilor agricole in folosul taranului, pentru interventia (nedemocratica) a statului in contractele dintre parti. De cealalta parte, cel mai mare mosier al tarii, proprietar al unor suprafete uriase de teren arabil, nu era altul decit George Grigore Cantacuzino, adica primul-ministru si ministrul de Interne in exercitiu al tarii!

Cea de-a doua brosura, cunoscuta cu titlul Catre sateni, era manifestul electoral al unui program politic pe care il va prezenta Vasile M. Kogalniceanu la primul Congres de Stiinte Sociale din Romania in data de 24 septembrie 1906. Fiul al marelui barbat de stat Mihail Kogalniceanu si protejat al lui Nicolae lorga, Vasile Kogalniceanu a imbratisat in mod inexplicabil doctrina socialista, pe care a incercat sa o imbogateasca cu o contributie in domeniul agriculturii. Aceste detalii biografice sunt importante, pentru ca autorul s-a considerat obligat sa reia "in conditii moderne' initiativele din 1848 (!) ale gloriosului sau tata. Vom analiza in ordine inversa cele doua documente, deoarece discursul tiparit acopera partea doctrinara, in timp ce manifestul este produsul propagandistic al acesteia.

Doctrina taraneasca a lui Vasile M. Kogalniceanu era o pledoarie pentru repunerea in discutie a originii proprietatii in Romania, chestiune rezolvata de aproape o jumatate de secol si extrem de periculoasa la inceputul noului veac. Pe fond, Vasile Kogalniceanu afirma ca intregul teren arabil al Romaniei a fost in vechime al taranilor si ca boierii 1-au praduit prin diferite mijloace, creind mari mosii pe spinarea saracirii perpetue a taranilor. Conform acestei teorii, la inceputurile existentei poporului roman, intreg pamintul se afla in devalmasie si sub stapinirea satelor. Dincolo de ridicolul ei imediat, teza era si extrem de periculoasa pe tarim national. Ea presupunea ca Gelu sau Glad nu aveau proprietati ale lor, nu au fost niste seniori locali ai romanilor, ci niste tarani ceva mai viteji care s-au ridicat, cu ajutorul calului imprumutat de la comunitate, impotriva invadatorului ungur. Teza nu explica de unde au aparut boierii romani, adica "acei boieri romani nesatiosi'. Mai mult, Negru Voda, Basarab, Dragos sau Bogdan Voda trebuie sa fi fost niste straini care au venit pe paminturile romanilor si le-au luat cu japca. Mai departe, Vasile Kogalniceanu ii invata pe tarani ca paminturile "au cazut sub atirnarea Domnilor. Acestia, suverani peste tot pamintul, inchinau boerilor diferite drepturi ce posedau ei in sate. De la aceste inchinari se trage istoriceste implintarea clasei boieresti, ca clasa aparte, la sate si inceperea evolutiunii care a dus pe tarani la robie'133. Bineinteles, autorul ezita sa arate legatura directa intre marile improprietariri ale lui Stefan ce Mare, de exemplu, existenta razesilor si obiceiul acestora de a-si bate copiii pe pamintul abia primit pentru a nu uita acel moment toata viata, precum si trecerea unora dintre ei in rindul boierilor. Obiceiul se pastra si in Muntenia. Un astfel de caz era familia Bratianu. Tot Vasile Kogalniceanu credea ca orasele Romaniei sunt infiintate de straini (teza cu care cochetase si mentorul sau) iar comportamentul orasului fata de sat este consecinta acestei origini instrainate, in sfirsit, el reusea sa atinga si un alt punct sensibil in mentalitatea taranului, de data asta unul foarte dureros: "Astazi situatia taranului este foarte trista. El nu mai are pamant sau nu-1 are are cit i-e de nevoie. De asemenea, nu are pasuni si, din pricina lipsei hotarniciilor, drumuri de esire la mosii, invoielile sunt apasatoare, iar administratiunea publica nu-i niciodata de partea /m'134.

Manifestul Catre sateni era in fapt programul politic al unui grup je initiativa constituit pentru formarea unui partid taranesc, intrunirea a avut loc in sala Oppler din Bucuresti la 5 septembrie 1906 sub denumirea pretentioasa de Congres Taranesc. Ca act de propaganda, manifestul avea avantajul unei adresari directe, intr-un limbaj simplist, cu pasaje subliniate bold, corespunzind mesajelor electorale: pamint, invoieli bune, islazuri comunale, votul universal, scoala135. Dincolo de explicarea acestor puncte de program politic, textul continea si frazele polemice obisnuite: "Dar cum se vor aplica legile cele bune pentru tarani, atunci cind puterea toata, administratia intreaga, este in mina acelor oameni politici care au interes ca lucrurile sa nu se schimbe?'136. Si, mai departe: "O multime de interese potrivnice se opun cu indirjire la imbunatatirile de care are trebuinta taranul pentru a putea ajunge si el om in rindul oamenilor'137. Manifestul mai avea un avantaj: se distribuia gratuit la sate. Daca in cazul brosurii lui Spiru Haret continutul se pastra in domeniul realitatii complexe si al rationalului, brosura lui V.M. Koganiceanu implanta in mintea taranilor o idee extrem de periculoasa, aceea ca toate paminturile sunt ale lor si au fost furate cindva de boieri, in mod simptomatic, mentalitatea aceasta se conturase mai devreme la taranul rus. Pledoaria agronomului cu studii la Grignon era, de fapt, pentru anularea aplicarii Dreptului roman, pentru impartirea mosiilor proprietarilor la tarani si, astfel, pentru o revolutie agrara. De altfel, la 2 februarie 1907, Vasile M. Kogalniceanu sustine la Ateneu o conferinta despre invoielile agricole in care afirma: "Nedreptatea, silnicia, jaful si necinstea sa dispara de la sate. Sa nu mai fie omul rob la om! Sa inceteze starea de lucruri care ne face de rusine si ne tine pe loc, fara a putea inainta pe calea larga si plina de soare a propasirii!'138. Transformata si aceasta in brosura, cuvintarea a fost difuzata si interpretata in sens politic prin cluburile socialiste. Sub acest aspect, activitatea lui Vasile Kogalniceanu s-a constituit intr-o instigare calificata la rascoala.

Un alt factor de propaganda a fost presa vremii. Ziarele celor doua partide istorice se intreceau in acuze pe tema problemei taranesti si ne putem imagina efectul lor intr-o multiplicare in mii de Poieni ale lui locan. Este epoca poporanismului si a samanatorismului publicistic in care se implicasera lorga, Sadoveanu, Agirbiceanu, Vlahuta, Cosbuc, Ilarie Chendi. Nu trebuie sa uitam nici activitatea presei socialiste, care excela in plingerea pe umerii taranului si, mai ales, in indemnul la schimbarea situatiei prin mijloace revolutionare. Aparuse in 1895 ziarul Lumea noua (sigur nu era vorba de Statele Unite ale Americii!), in care un oarecare Ion Nadejde publica articolele Starea taranilor si Chestia agrara, loc unde mai scriau nevasta-sa, apoi Stefan Petica, Constantin Miile, Garabet Ibraileanu (cu pseudonimul semnificativ Cezar Vraja!), Stefan Saciz si alte mediocritati. Acelasi Ficsenescu, arestat pentru agitatie socialista, era autorul articolelor Ce cautam la sate si Talpa tarii, in care facea apologia narodnicismului. Problema acestei activitati publicistice marxiste nu era valoarea (scazuta) a articolelor aparute sub diferite semnaturi anonime, ci faptul ca subpre-sa aceasta constituia materialul de propaganda al cluburilor socialiste din sate. Acolo, activistii socialisti dadeau articolelor interpretarea lor sociala, propagandistica si, in final, revolutionar marxista. Activistii socialisti nu se rezumau la materialul propagandistic oferit de presa proprie, ci comentau diversionist inclusiv articolele sau brosurile oamenilor politici responsabili, in timpul anchetei de dupa rascoala s-a descoperit ca, de exemplu, brosura lui Spiru Haret fusese prezentata de socialisti in sate drept ceea ce nu era, drept o cerere imperioasa venita din partea PNL de anulare a contractelor de invoieli, de impartire a paminturilor si de interventie a statului impotriva arendasilor. Alteori, prin presa se faceau afirmatii de o gravitate extrema: "Starea noastra nu e numai inapoiata, ceea ce ar fi destul de rau, ea este anormala, ceea ce e mult mai rau: clasele de sus stau in aer fara atingere cu poporul de jos, care, in tara noastra, el singur este o clasa pozitiva si a pastrat mai curat sufletul romanesc, intre clasele de sus si popor este o prapastie adinca, care, la noi, desparte aproape doua natii'139. Teza impartirii poporului roman in doua natii pe considerente de clasa va alimenta intreaga activitate antinationala de mai tirziu a Partidului Comunist din Romania.

in legatura cu aparenta neconcordanta dintre Rusia tarista si jniscarea socialista, istoricul roman Cristian Troncota ne lamureste cu un argument convingator: "La fel ca si Ohrana interna, Agentia pentru Strainatate a folosit «supravegherea» cu detectivi deghizati, cit si «penetratia», prin spioni versati, dintre care unii fusesera recrutati chiar din rindurile revolutionarilor veritabili De exemplu, dintre cei cinci membri ai comitetului din St. Petersburg al Partidului bolsevic, nu mai putin de patru erau agenti ai Ohranei'.

Seful din umbra al activitatilor socialiste antiromanesti a fost Cristian Racovski. Revolutionar de profesie si beneficiar al tolerantei politice de la noi, acest Racovski nu a incetat nici o clipa sa organizeze structuri antistatale pe teritoriul Romaniei, ca urmare a ordinelor primite de la Lenin si Trotki. Ei planuisera declansarea unei revolutii pe spatii largi europene si, la nivel regional, vedeau o legatura strinsa intre provocarea miscarilor anarhice in Rusia si cele din statele vecine, in anul 1906, organizatia subversiva condusa de Racovski a incercat sa introduca in tara prin Dobrogea un transport de 50 000 de pusti cu vasul Sarya. Surprins cind incerca sa le descarce in port, delegatul bolsevic Kamo a declarat ca transportul era destinat revolutiei din Ucraina, dar ca au fost nevoiti sa acosteze pe tarmul romanesc din cauza unei furtuni141. Bineinteles ca transportul a fost capturat si agentii insotitori arestati. A fost un esec important al bolsevicilor, atit prin ratarea posibilitatii de a inarma teroristi sau rasculati pe teritoriul Romaniei, cit si prin valoarea mare a capturii, in autobiografia sa, Racovski va afirma ca rascoala din 1907 din Romania s-a produs sub influenta de netagaduit (linfluence indeniable) a miscarilor similare din Rusia. Evident, daca acceptam teza promiscuitatii taranimii romane sustinute de Constantin Dobrogeanu-Gherea, conform careia taranul roman habar nu avea de ce se intimpla in cel mai apropiat oras de satul sau, atunci va trebui sa acceptam si teza ca cineva i-a informat pe tarani de ceea ce se intimpla in Rusia. Acel cineva n-a fost, in nici un caz, guvernul Romaniei!

6. Situatia din Rusia, in ce priveste influenta vecinului de la est, nu trebuie uitat ca in perioada 1905 - 1907, tarul Rusiei era foarte ocupat. La 2 ianuarie 1905 trupele rusesti capituleaza la Port-Arthur si la 9 ianuarie izbucneste prima miscare revolutionara: o demonstratie in fata portilor Palatului de Iarna din Petersburg este mitraliata din ordinul tarului. Miscarea isi avea originea in mediul studentesc, pe care incepuse sa-1 preocupe legaturile secrete cu miscarea sindicala, in duminica de 9 ianuarie, o manifestatie condusa de Gheorghi Gapon - preot, lider sindical si agent al Politiei secrete - iese din prevederile autorizatiei legale si ajunge in dreptul portilor Palatului de Iarna. Cu toate ca tarul nu se afla inauntru, garda palatului deschide focul, omorind aproximativ 200 de persoane si ranind circa 800. Masacrul, ramas in istorie cu denumirea "Duminica insingerata', a constituit punctul de plecare al intensificarii agitatiilor din Rusia, in urma revoltei marinarilor de pe vasul Potemkin si a acostarii lor in portul romanesc Constanta, tarul accepta sa infiinteze Duma si sa dea tarii o Constitutie. Anul 1905 este cel in care losif Visarionovici Stalin planifica activitatea terorista a bolsevicilor: "Era vorba, de fapt, de atacuri armate vizind jefuirea unor banci, postalioane, vapoare, actiuni admise atunci de bolsevici ca modalitate de a umple casa de bani a partidului'14?. La 21 iulie 1906, tarul dizolva Duma si instituie Legea martiala. Din 1905, fostii marinari potemkisti bintuie prin Romania, oplositi pe linga cluburile socialiste. Dar evenimentul care va influenta intr-un fel situatia din Romania va fi numirea lui Piotr Stolipin ca ministru de Interne si apoi ca prim-ministru. in calitate de fost guvernator al provinciei Saratov, el se remarcase prin inabusirea rascoalelor taranesti din 1905 - 1906. Ajuns la conducerea guvernului, Stolipin propune Dumei votarea unei legi pentru privatizarea bunurilor funciare ale taranimii. Actul urmarea cultivarea intensiva a solului si cresterea productiei. Pe de alta parte, legea prevedea ca o familie de tarani care doreste sa paraseasca sistemul vechi de proprietate al satului (foarte asemanator devalmasiei de la noi) putea sa ceara oficial acest lucru. Ca urmare a deciziei, familia primea dreptul de proprietate asupra terenului si ajungea in fata a doua optiuni: intemeia o ferma sau vindea terenul, migra la oras, se stabilea acolo cu ajutorul banilor cistigati din vinzare si, de cele mai multe ori, devenea proletar. Legea aceasta, data in noiembrie 1906, a avut un ecou scazut in rindurile taranimii, fapt ce a intirziat modernizarea relatiilor funciare si a ingreunat mai mult procesul de eliberare a zonei rurale de surplusul de populatie saraca143. Fenomenul, dupa cum este usor de constatat, era similar celui din Romania. Din legea lui Stolipin, agentii socialisti nu au cules decit ideea acordarii dreptului de proprietate de catre stat si au propagat-o diversionist in Moldova. Din aceeasi sursa a provenit si informatia falsa ca in Rusia taranii sunt proprietari si traiesc mai bine: "Propaganda revolutionara printre tarani, in Rusia, este opera unor societati organizate care lucreaza in chip metodic, cu scrisul si cu graiul. Numai cine n-a voit sa vada n-a vazut la noi unele manuscrise tiparite in Basarabia, cu caractere chirilice, toate chemind pe tarani la lupta pentru a cuceri pamint. Ele au circulat mai cu seama in judetele Iasi, Falciu si Vaslui, dar au ajuns pina la Bucuresti'.

7. Farimitarea proprietatii, in sfirsit, procesul cel mai grav si de neoprit al segmentarii accelerate a pamintului primit prin improprietarire a creat o patura de tarani saraci si nemultimiti. Procesul de pierdere a pamintului avea cauze obiective si subiective. Jurisdictia asupra mostenirii facea ca, la moartea unui taran improprietarit, terenul agricol sa fie impartit intre frati sau intre fii, sa devina in timp din ce in ce mai mic si mai greu accesibil, in conditiile in care familia taranului roman cunoaste in ultimele decenii ale secolului al XLX-lea un semnificativ spor demografic. Cresterea numarului de membri ai familiei taranesti (celebrele familii cu 11 copii!) este un fenomen tipic cresterii economice, ceea ce vine sa confirme inca o data ca rascoala a izbucnit pe fond de ascensiune economica. Din aceasta perioada provine inmultirea numelor Stoian sau Oprea, porecle care se dadeau de nasi sau de preoti ultimilor copii dintr-o serie lunga, ca decizie pentru incetarea nasterilor in acea familie. Stoian (de la slavonul stoi = a opri) si romanescul sau Oprea, din care provin toate variantele moderne Stoenescu, Stoica, Stoicescu, Oprescu, Opran, Oprina etc,, erau reflexul unor limitari materiale, conditia femeii nefiind in acel moment o preocupare sociala si medicala.

O alta cauza a farimitarii si pierderii pamintului era betia. Asa cum au aratat sociologii romani, unii oameni politici, precum si regele in memoriile sale, perioada de iarna era critica pentru taran. Nu avea de lucru si frecventa foarte des circiuma, ajungind de cele mai multe ori sa bea pe datorie sau sa-si piarda proprietatea prin amanetare, imprumut, vinzare in mare dezavantaj. Tot iarna trebuia sa se confrunte cu problema tocmelii agricole. De cele mai multe ori in Moldova, circiumarul si arendasul erau evrei.

Incidentul din comuna Flaminzi (8-12 februarie 1907)

Comuna Flaminzi, care a devenit simbol al Marii Rascoale din 1907, era o localitate izolata, la aproximativ 3 km. vest de soseaua care urca de la Hirlau la Botosani. Prima observatie geografica este ca localitatea se afla mult mai aproape de Hirlau (aprox. 16 km) decit de capitala judetului Botosani (aprox. 30 km). Flaminzi se inscria intr-un patrulater de sate, din care mai faceau parte satele Radeni si Frumusica, toate amplasate pe bratul sting al drumului principal catre nordul Moldovei si fiind incorporate plasei Hirlau. in ciuda numelui sau, Flaminzi era un sat bogat in care functiona o sucursala a Bancii Agricole si in care se inregistrasera productii record de porumb. Dincolo de localitate, pina spre calea de comunicatie Pascani-Suceava, se intindeau suprafete mari cultivate cu cereale si dealuri cu finete, alimentate de un bazin hidrografic neobisnuit de bogat pentru aceasta zona. Numai suprafata agricola a comunei Flaminzi se intindea la peste 30 000 de pogoane, ocupind locul doi ca marime in tara145. Comuna Flaminzi era privilegiata astfel, in comparatie cu ale zone ale Moldovei, cunoscute ca aride si cu productii mult mai reduse. Ea se afla pe mosia printului Sturdza.

Pastrind in memorie mecanismele relatiei proprietar - arendas - taran prezentate mai sus, vom constata ca incidentul s-a produs in limitele unei tipologii comune, care producea astfel de conflicte in fiecare an si mai peste tot. Totusi, in anul 1907, spre deosebire de ceilalti ani, s-a produs un fapt anume care a determinat o alta dimensiune a revoltei.

inca din toamna anului 1906, mosia Flaminzi a fost disputata intre doi arendasi: Mochi Fischer si Berman luster. Pentru a obtine sprijinul satenilor si o presiune a acestora asupra proprietarului, cu scopul de a-i acorda lui arenda, Mochi Fischer, fratele sau Avraam Fischer, precum si administratorul mosiei, Gh. Constantinescu, au promis taranilor ca vor semna contracte (invoieli) cu 25 de lei fal-cea de pamint si cu 15 lei f aicea de imas, ceea ce era un pret convenabil. Totodata, si competitorul Berman luster a facut promisiuni taranilor pentru un contract avantajos. Pe durata iernii, conflictul dintre Mochi Fischer si Berman luster s-a finalizat prin atribuirea arendei celui dintii, cu obligatia unei despagubiri de un milion de lei. Suma era imensa si ea ne da o masura asupra sumelor care se obtineau din exploatarea acestei mosii, precum si asupra averii arendasilor. La inceputul lunii februarie 1907, taranii au devenit impacientati deoarece semnarea contractelor promise intirzia. Nelinistea taranilor era legitima si pentru faptul ca, in conformitate cu legea invoielilor agricole - asa cum am vazut -, ei trebuiau sa lucreze mai intii pe paminturile mosierului si apoi pe paminturile lor. in consecinta, taranii trebuiau sa stie exact cit au de muncit la boier, pentru a-si putea planifica lucrarea propriului pamint pentru hrana, precum si locurile, perioadele si suprafetele in care isi puteau duce vitele la pascut. Numai ca noul arendas, in intelegere cu administratorul Constantinescu, nu se grabea sa semneze invoielile, nu in termenii promisiunilor facute in toamna. Interesul sau era sa-si recupereze milionul de lei dat lui Bermen luster pe seama unor contracte mai dure, adica pe spinarea taranilor aflati pe imensa suprafata arendata. La un moment dat, jocul rabdarii dintre cele doua parti a produs o amenintare din partea administratorului mosiei, Gh. Constantinescu strigind taranilor ca nu are de gind sa-si pastreze promisiunile, ca "or sa ajunga a se hrani 7 oameni la o singura capra' si ca ii asteapta in ziua de 8 februarie la Primarie pentru a semna noile invoieli. Taranii - "linistiti si cuminti', cum i-a caracterizat mereu Nicolae lorga -, accepta aceasta situatie. Ei au inteles sa protejeze interesele financiare ale arendasului, adica sa pastreze raportul dintre cistigurile proprietarului si ale arendasului, dar nu mai mult de 5 lei in plus pentru fiecare falce lucrata. Cu aceasta baza de negociere, aproximativ 200 de tarani se prezinta in ziua de 8 februarie la Primarie, dar administratorul nu apare. Vazind ca s-a facut ora 12.00, taranii se deplaseaza la casa secretarului Primariei, un anume Ciornei, care era cumnatul lui Constantinescu. Aici, administratorul mosiei Flaminzi ii ameninta din nou pe tarani si il loveste pe unul dintre ei, pe nume G. Dochescu. in fata acestei agresiuni, taranii Dumitrache al lui Roman Grosu, Grigore si Trifan Roman, precum si Gheorghe Zamfirescu il bat pe administratorul Constantinescu. Speriati de reactia taranilor, cei doi vinovati telegrafiaza la Botosani, raportind un caz de rascoala si solicitind trupe pentru a le proteja viata. Prefectul trimite imediat 20 de jandarmi.

Trebuie subliniat ca, in realitate, dupa acest incident taranii s-au retras la casele lor si in seara respectiva au intocmit un protest catre prefectul judetului Botosani, Jules Vasescu. Dupa o saptamina, in lipsa oricarui raspuns, taranii, de data asta sub conducerea invatatorului Maxim, a preotului Savescu si a primarului comunei, Manole lonescu, cer printr-o petitie ferma respectarea angajamentelor luate de arendasi. Ancheta prefectului, care s-a deplasat la fata locului, nu numai ca a constatat situatia, dar a si intervenit - altfel decit ni s-a povestit pina acum - in favoarea taranilor: "Locuitorii au fost calmi, respectuosi, dar bine decisi a nu mai primi pe mosie pe administratorul Constantinescu, care ii maltrateaza, si a nu ramine fara pamint de hrana. Le-am promis inter-ventiunea mea pe linga arendas si oamenii s-au intors in liniste pe la vetrele lor. Astazi, fiind in Botosani, am pus in vedere d-lui Mochi Fischer ca locuitorii cer indeplinirea promisiunilor facute de el anul trecut, ca in interesul ordinei publice si in interesul sau propriu trebuie sa se impace cu locuitorii, fiind el responsabil de turburarile actuale, fruct al imprudentei de anul trecut. El rni-a promis ca va face contracte agricole si ca locuitorii vor fi multumiti. Pentru aceasta i-am dat termen pina la l martie, data expirarii termenului legal, pentru facerea de tocmele agricole'.

in continuare, prefectul se deplaseaza in comuna Frumusica, proprietatea lui Stancu Pecheanu, dar arendata tot lui Mochi Fischer, impreuna cu Avram Zaharia Si aici se constata aceleasi abuzuri ale arendasilor, problema lor fiind, de fapt, aceeasi pe toata suprafata luata in arenda: recuperarea banilor pierduti in procesul cu Berman luster. Avram Zaharia se lauda ca "toata administratia si justitia sunt cumparate de el', dar in momentul confruntarii cu prefectul Vasescu, afirmatia a fost infirmata de realitate: seful judetului a dat dreptate taranilor si le-a cerut arendasilor sa inceteze agresiunile. Acelasi lucru s-a intimplat si in fata taranilor din Radeni, de pe mosia doctorului Stefanovici, arendata de Henric Uster si de un anume Caracas.

Arendasii nu s-au tinut de cuvint, astfel ca prefectul, secretarul general al Ministerului de Interne, sosit special de la Bucuresti, si comandantul companiei de jandarmi s-au mai deplasat o data in toate satele din plasa Hirlau in ziua de 26 februarie, insistind asupra arendasilor pentru a semna invoielile, astfel incit taranii sa se potoleasca. Peste tot taranii au colaborat cu autoritatile si s-au comportat civilizat. Atentia deosebita aratata de guvern acestui incident era determinata de suprafetele foarte mari pe care se manifesta nemultumirea taranilor, corespunzator dimensiunii exagerate ale mosiilor arendate trustului Fischer. Raportul prefectului Vasescu ne dezvaluie intregul tablou: "Aceste sunt cele constatate de noi si am observat ca pretutindene locuitorii, cu toate ca erau in numar foarte mare, n-au profitat de aceasta pentru a ameninta sau impune vointa lor, ci pentru a se plinge si a cere dreptate si dreptul ce li se cuvine. Nu am observat nicaeria influenta straina si excitare din partea preutilor si invatatorilor, dupa cum zic jidanii, ei sunt singurii vinovati, caci prin cupiditatea lor si barbaria cu care trateaza taranii, i-a exasperat. Plingerea lor este justa si e de dorit ca d-nii arendasi sa o indeplineasca, ei sunt vinovati si numai ei pot remedia la asemenea stare de lucruri. La din contra, e de prevazut ca la primavara arendasii nevoind a da paminturi la locuitori, acesti din urma le vor lua singuri si prin acest mijloc vor provoca o stare de lucruri ingrijoratoare pentru viitor. Din nenorocire, administratia, din cauza insuficientei legei, nu va putea preveni asemenea dezordine.

Textul este fundamental pentru intelegerea evenimentului petrecut la Flaminzi si in satele invecinate. Sa izolam citeva concluzii:

- protestul taranilor a fost exclusiv impotriva arendasilor, nu impotriva guvernului sau a mosierilor;

- peste tot locuitorii au fost destul de rezervati, fara a provoca incidente, decit proteste, petitii, cereri exprimate oral;

- arendasii au cerut interventia jandarmilor, exagerind evenimentul la dimensiunile unei rascoale;

- arendasii evrei au lansat zvonul ca taranii sunt instigati de preoti si de invatatori, speculind realitatea ca acestia ii ajutau pe tarani sa-si scrie petitiile; nu trebuie sa excludem existenta unor mesaje antisemite latente din partea reprezentantilor celor doua categorii de functionari;

- prefectul, in calitate de reprezentat al guvernului, a luat constant apararea taranilor;

- nu s-a inregistrat nici o confruntare intre tarani si jandarmi;

- arendasii nu au tinut cont de recomandarile prefectului, din doua motive: unul se dovedea subiectiv - Vasescu era considerat antisemit; al doilea era obiectiv - asa cum arata in final si prefectul, legea nu-i permitea sa intervina in continutul invoielilor dintre arendasi si tarani, acestea avind regimul unor contracte intre parti;

- in finalul raportului, prefectul Vasescu anunta cit se poate de clar ca in primavara taranii vor intra cu forta pe paminturile respective; practic, prefectul judetului Botosani anunta inca din 18 februarie rascoala!

Analiza incidentelor petrecute in zona arata ca, cel putin pentru luna februarie 1907, revolta taranilor a avut un caracter deschis antisemit. Desi acest caracter a fost negat si in epoca, inclusiv la nivelul cel mai inalt, si a fost ulterior negat de orice autor socialist, logica nu poate fi obturata: atita timp cit atitudinea autoritatilor, in frunte cu prefectul, este de partea taranilor, atita timp cit fortele de ordine nu au tras, nu exista nici un motiv care sa determine o reactie violenta a taranilor impotriva autoritatilor statului; atacul se produce peste tot, in aceasta faza, asupra arendasilor, in particular asupra arendasilor sau negustorilor evrei. La 24 februarie, un anume Avram Boz (numele ar putea fi o prescurtare) semnala ca taranii din Badeni, in frunte cu ajutorul de primar, au ocupat moara sa cu aburi. La Deleni, taranii le-au cerut "dughengiilor' Itic Aronovici, Leib Itic si Moisa sa paraseasca satul. Nu au fost maltratati sau furati, taranii punindu-le la dispozitie carutele cu care sa plece.

Oricit ar parea de surprinzator, dar cu asta lucrurile s-au linistit in comuna Flaminzi.

Cercetarea documentelor din arhivele Ministerului de Interne, de Justitie si al Instructiunii Publice arata ca ceea ce ni s-a prezentat pina acum despre incidentul din comuna Flaminzi, ca scinteie a Marii Rascoale, nu se poate sustine cu probe. De altfel, oricine deschide o carte despre rascoala din 1907, va constata ca primele distrugeri, primele riposte ale fortelor de ordine si primii morti apar in cu totul alte locuri decit la Flaminzi. Protestele taranilor din plasa Hirlau au cunoscut acel caracter antisemit, dar limitat, si au avut ca baza de pornire abuzurile arendasilor romani si evrei.

Practic nu exista nici o legatura cauzala intre protestele taranilor din comuna Flaminzi si Marea Rascoala ce avea sa se declanseje in martie. Confuzia s-a creat din faptul ca alte forte vor prelua incidentul pentru a raspindi rascoala.

Revolta urbana din Botosani (4-6 martie 1907)

Conflicte de genul celui petrecut la Flaminzi s-au inregistrat si in alte comune, cu motivatia deja cunoscuta si pe acelasi fond antisemit. Important acum este sa subliniem ca trustul Fischer nu a cedat insistentelor Prefecturii si s-a incapatinat sa incerce recuperarea banilor pe seama noilor contracte agricole, in plus - foarte important pentru conditiile care au favorizat rascoala - liderii trustului arendasesc au parasit tara, urmarind evenimentele de la Cernauti. Astfel, termenul de l martie prevazut de lege a fost depasit. Nelinistea taranilor s-a transformat de data asta in furie. Consiliati de preoti sau de invatatori ei au inteles un amanunt decisiv al situatiei: de data asta, arendasii evrei se aflau in conflict cu legea. Legea nu mai era de partea lor, iar prin refuzul de a semna invoielile pina la l martie - cum obliga legea - regimul contractelor intre parti era incalcat de arendasi, nu de tarani. De la acest amanunt juridic, explicat taranilor de intelectualii satelor, a pornit ideea cererii de pamint direct la proprietari, cerere care se referea precis la repartizarea pamintului pentru munca, nu la impartirea mosiei de catre tarani, cum diversionist a prezentat cazul presa marxista. Daca adaugam faptul ca autoritatile, guvernul si Prefectura nu interveneau pentru ca doreau sa respecte legile tarii, pe principiul modern si capitalist al cererii si ofertei, vom intelege care este sursa reala a revoltei - ideea ca trebuie sa-si imparta singuri paminturile mosiei pentru munca.

Pe acest fond, care reprezenta in sine un vid al autoritatii, s-a produs interventia in evenimente a unui grup agitatoric format din tarani rezervisti, care fusesera deconcentrati din Regimentul 16 Suceava si pentru care, in momentul cind s-a constatat ca fac propaganda antisemita si in favoarea unei rascoale, s-au emis ordine de reconcentrare. Un astfel de ordin este cel cu nr. 917 din l martie 1907 care cerea rechemarea la unitate incepind cu 3 martie a sergentilor: Asaftei Dumitru, Bulgariu Vasile, Calugarita Dumitru, Mihalache Toader, Roata Gheorghe, Rotariu Niculae, Simion Mihai si Turcanu Ion148. Fie ca o faceau din proprie initiativa, fie ca au fost incitati de socialisti sau de agenti rusi, cert este ca acesti sergenti s-au deplasat in comuna Stanceni, aflata, spre est, in imediata apropiere de Botosani, au imbatat la circiuma o mare parte din locuitorii barbati si i-au indemnat sa ceara refacerea invoielilor in conditii mai avantajoase. Nu trebuie sa ne scape atentiei amanuntul ca in acest sat taranii semnasera deja noile tocmeli agricole, ocazie cu care nu se produsese nici un incident. Bineinteles, ne putem pune si intrebarea de unde au avut atitia bani pentru a da de baut unui numar de aproximativ 200 de oameni. Taranii "fiind in stare de betie, au batut pe contabilul jidan Bercu Safir si au amenintat pe fiul arendasului care se gasea acolo'149, in urma aparitiei unei subunitati militare in sat, taranii se linistesc si in jurul orei 19.30 se intorc la casele lor. intreaga miscare a durat doua ore. Trei zile mai tirziu, in conditiile in care rezervistii refuza sa se mai prezinte la unitati, instigarea la rascoala ajunge si in alte sate din jurul Botosanilor, precum si in nord-vest spre Dorohoi, aceasta dezvoltare teritoriala avind o explicatie plauzibila in provenienta sergentilor din acele localitati. Precizez ca pe harta topografica a judetului Iasi, la est de Hirlau figureaza Cota 160 cu denumirea "Movila Sergentilor', posibil loc de adunare al acestora. Cercetarea ulterioara a aratat ca in activitatea de instigare, rezervistii s-au folosit de argumentul ca sunt sprijiniti de la oras de studenti (asa cum se intimplase la Sankt Petersburg in ianuarie 1905), fapt care nu a putut fi demonstrat, dar care a fost semnalat drept zvon mai peste tot in satele rasculate. O serie de studenti aflati in trenuri, pe drumurile de acces sau in localitatile botosenene au fost retinuti. Unii erau cunoscuti ca vechi agitatori narodnicisti, altii se aflau intimplator in acele locuri. Totusi, intr-o telegrama trimisa de la Hirlau Ministerului Justitiei, se afirma: "Sosit Badeni. Gasesc 5 studenti ieseni, care, sub masca de a face ancheta economica, sunt imprudenti agitatori'. Pe durata primei saptamini din martie, brosurile lui Vasile Kogalniceanu sunt semnalate in citeva sate, raspindite de grupuri de 4 - 5 studenti. Ei se deplaseaza suspect de mult in districtele Botosani si Dorohoi, iar pe urma acestora anumiti indivizi ii indeamna pe tarani sa semneze petitii in alb adresate Dlui Vasile Cogalniceanu, Bucuresti, Aleea Vasiliu No. 13.

in ziua de 4 martie insa, Prefectura informeaza Bucurestii ca "o parte din oamenii satelor vecine, cu lipovenii din orasul Botosani, la care s-au alipit si baetii de prin mahalale, s-a revoltat si a spart geamurile si usile de pe la pravaliile evreilor, devastind pe une locuri'150. Din raportul procurorului Levaditti, Procuratura Generala afla ca in dimineata zilei de 4 martie, la ora 10.00, "un mare numar de oraseni si sateni au navalit asupra orasului cu pietre si ciomege. Au fost intimpinati de doua companii. Locuitorii, cu aruncaturi de pietre si aruncare de cartaturi facute anume, au tabarit asupra soldatilor, ranind mai multi dintrinsii. Maiorul Boureanu, care esise cu noi inainte locuitorilor spre a-i linisti, a primit numeroase lovituri. Rasvratitii au tras cu focuri de revolvere asupra armatei. Facind somatiunile legale, au {am, n.a.) ordonat sa traga in aer spre a speria pe locuitori, insa, navalind cu mai mare furie asupra soldatilor, s-a tras focuri care au omorit patru oameni si ranit vreo sapte. La bariera Agafton se aduna vreo patru sute locuitori, care are sa intre in oras. Evreii din mahala se apara singuri si ne comunica ca ar fi omorit un roman'151. Ca urmare a anchetei declansate, primul-ministru a fost informat inca din 5 martie asupra celor petrecute in Botosani, cu destule amanunte semnificative: "Revolta din oras a fost mare. Un numar de vreo citeva mii de locuitori de la satele vecine, condusi de mahalagii din oras si mai ales de lipoveni, au navalit in oras pe toate barierele. Fortele de care se dispunea, 350 oameni - Batalionul 8 Vinatori, 14 geandarmi rurali, 20 pompieri, au fost impotente de a impiedica devastarile. S-a devastat o mare parte din despartirile politienesti (sectoare ale orasului, n.a.) a 3-a si a 4-a, casele dlor Leon Costiner, David Costiner si Meltzer (si ale lui Nuham Solomovici, n.a.). Armata fiind inconjurata din toate partile, a fost obligata a se retrage cu incetul spre centrul orasului. Pe la 11 ore, in Piata Ferdinand, inarmati cu revolvere si bite, au navalit asupra unei companii de soldati condusi de dl. maior Boureanu. Dl. maior Boureanu a fost strivit de loviturile primite, mai multi soldati au fost raniti. Dl. procuror facind somatiunile legale, a ordonat inceperea focurilor. S-a tras 5 salve in aer cu cartuse oarbe, insa revoltatii navalind din nou inspre soldati, s-a tras focuri pline, au cazut 4 morti si 8 raniti. [] Din alta parte, in strada Fulger un numar de vreo 800 oameni au inceput devastarile, locuitorii din acea strada, in mare parte evrei, s-au aparat cu revolverele, sunt multi oameni raniti de catre evrei. Linistea nu s-a restabilit decit pe la 7 ore, la sosirea a doua batalioane din Regimentul 15 Razboieni. Pe noapte a fost liniste'. Bilantul final al evenimentelor din Botosani a fost de 8 morti, ca urmare a decesului a inca 4 din cei 8 raniti, in continuare, prefectul Vasescu explica cel mai bine detaliile acestei insurectii urbane: "Cu micul numar de soldati de care se dispunea s-a luptat timp de doua zile si o noapte in contra revolutionarilor, asa incit mi-a fost cu neputinta sa apar peste tot orasul devastarile si sa impiedec saracirea totala a celor mai mare parte din nenorocitele familii evreesti sarace si mizerabile deja si care au atit de putina vina in tot ce se intimpla. S-au facut mai multe arestari. S-a remarcat ca din revoltati cea mai mica parte erau tarani, cea mai mare parte fiind mahalagii din oras si mai ales lipoveni. Acestia din urma au avut o atitudine foarte ostila in tot timpul si instigau pe revoltati cu cuvintele: «inainte, ca vin rusii, au sa ocupe tara, au sa goneasca pe toti evreii, au sa va scuteasca de biruri si au sa va deie pamint». Principalii instigatori lipoveni sunt arestati si depusi la Parchet'152. Mai este interesant de semnalat ca, la putin timp dupa numirea sa ca ministru de Interne, Ionel I.C. Bratianu a primit o telegrama de la proprietarii Arthur Rosetti si G. Mortun din Botosani prin care il anuntau ca in zona localitatii Siret fusesera raspindite manifeste rusesti care ii indemnau pe tarani la rascoala.

Sunt citeva concluzii importante care se pot trage din relatarile de la fata locului:

- in primul rind, este evident ca la Botosani a avut loc o revolta urbana cu caracter antisemit, nu o rascoala (revolta taraneasca); ea nu poate fi considerata pogrom, pentru ca nu a fost organizata cu consimtamintul autoritatilor, acestea facind tot posibilul pentru a o impiedica;

- principala forta de revolta a fost constituita din oraseni, lipoveni si mahalagii, care au actionat cu bite, proiectile de fier anume facute (cartaturi) si cu arme de foc impotriva fortelor de ordine;

- tinta atacului nu au fost doar arendasii, agresiunea extinzindu-se la negustorii evrei, ca urmare a preluarii initiativei de catre oraseni;

- este insa clar ca a avut loc un atac direct la adresa fortelor de ordine, nu o reactie la o eventuala interventie a acestora; fortele de ordine au urmat procedura legala: ordinul procurorului, salve de avertisment cu gloante oarbe, salve de avertisment cu cartuse de lupta, foc in plin, si numai dupa ce in rindul militarilor s-au inregistrat raniti;

- ideea ca Armata a tras in tarani, facind o baie de singe la Flaminzi sau la Botosani, este un fals propagandistic comunist;

- acuzatia arendasilor, ca prefectul Vasescu era antisemit, in ciuda limbajului sau colorat, nu se sustine, declaratia lui in favoarea evreilor saraci si nevinovati ai orasului fiind exemplara;

- unii evrei s-au aparat cu arme de foc, dind incidentului un aspect de insurectie care depaseste capacitatea de reactie a autoritatilor;

- devine la fel de evident ca instigatorii au actionat in baza unui plan de instigatie elaborat - centrul diversionist a fost identificat la Cernauti -, ca au fost inarmati si ca au folosit aceleasi mesaje proruse binecunoscute, cu care ne-am intilnit si in cazul rascoalei din 1888.

inainte de a analiza evenimentele din nordul Moldovei, trebuie aratat ca incidentele violente antisemite s-au propagat in tirgurile Burdujeni, Bucecea si Siret, toate locuite majoritar de evrei. Si in aceste locuri, fortele de ordine au fost atacate de oraseni, de tirgoveti si de un numar mult mai mic de tarani. Conform informatiilor trimise de la fata locului ministerelor de Interne si de Justitie, taranii din comunele Leorda, Vladeni, Corni, Poiana-Lunga, Curtesti, Stanceni, toate din preajma Botosanilor, s-au inteles cu arendasii in urma unor negocieri organizate de Prefectura si s-au intors linistiti in satele lor. invoielile agricole au fost semnate in fata autoritatilor de catre 6 delegati din partea taranilor si de arendasii evrei. Constatam, asadar, ca izbucnirea rascoalei violente in Moldova a avut un caracter urban (incluzind in acest termen si tirgurile), taranii reprezentind doar masa de manevra a unor oraseni.

in momentul in care, de la cel mai inalt nivel politic al tarii -regele Carol I - este semnalat drept centru al instigarii orasul Cernauti, avem obligatia sa tratam cu toata seriozitatea natura revoltelor din nordul Moldovei, despre care ni s-a spus pina acum ca au reprezentat inceputul Marii Rascoale. Cu toate ca localitatea Burdujeni nu mai exista pe harta, devenind intre timp un cartier al Sucevei, dar stiind ca ea se afla pe aceeasi linie cu Bucecea si Siret, suntem in situatia de a observa ca asa-zisa rascoala s-a intins nu in sud, spre Iasi sau spre Bucuresti, unde era Guvernul, ci spre nord, pe soseaua Botosani - Cernauti, cu mare precizie, in tirgurile Mihaileni si Darabani, aflate in imediata vecinatate a frontierei, dovezile asupra instigarii la rascoala au fost cele mai clare, avind la origine manifeste, brosuri si apeluri, unul dintre ele fiind semnat "in original' de Vasile M. Kogalniceanu. Fara a fi antisemite (atitudine care nu se potrivea miscarii socialiste), ele au speculat din plin subiectul social antistatal. Ca un facut, exact in aceeasi perioada, pe strazile Bucurestilor, dar si in alte orase, sunt raspindite manifeste adresate muncitorilor. Unul dintre ele continea si astfel de informatii: "Tovarasi. Taranimea e in plina revolta! Tot nordul Moldovei e intr-o framintare nebuna. Ca stincile din virful muntilor se rostogolesc la vale si inaintara mereu in cimpie legiunile rasculatilor tarani. Satele, tirgurile si orasele devin teatrul de dezlantuire a furiei populare, prea mult inabusita sub povara mizeriei si a rabdarei silite. [] Fiecare muncitor, fiecare apasat, toti cei care tremura de indignare la privelistea celor ce se intimpla in Moldova, au datoria sa ia parte, sa protesteze cu tarie sub cutele drapelului ros al Internationalei Socialiste'. Manifestul, scris fara indoiala de o mina exersata, introducea subliminal citeva sugestii periculoase, in realitate, rascoala nu inainta spre nici o cimpie, care se gaseste in sud, ci spre granita cu Austria si Rusia; folosirea cuvintului "legiune' crea impresia ca taranii sunt organizati; apelul final "sa ia parte', fara a se preciza la ce, nu era adresat doar muncitorilor, ci la "toti cei care tremura de indignare', cautind sa atinga o plaja mai larga de populatie.

La fel cum "rascoala' din 1888 a fost indreptata spre Bulgaria, vedem si aici ca incidentele sunt provocate spre granita de nord. O informatie care nu a fost comentata pina acum este aceea ca de la data de 7 martie 1907 Guvernul Romaniei a ordonat "ca frontiera, incepind de la Suceava, pina la Mihaileni sa fie ocupata militareste', pentru a impiedica o infiltrare de agenti travestiti in tarani bucovineni, precum si pentru a tine sub control miscarile armatei statului vecin. De asemenea, punctele de trecere a frontierei si vamale au fost inchise, in fata acestor dovezi, nu ne ramine sa constatam decit ca ceea ce s-a numit rascoala taranilor din judetul Botosani, ca inceput al Marii Rascoale, a fost perceputa la Bucuresti ca o tipica instigare externa, ruseasca sau austriaca, facuta cu scop de destabilizare a statului roman si care a speculat sentimentele antisemite reale ale populatiei, in rapoartele diferitelor autoritati locale vom intilni aceleasi formulari ca la rascoala din 1888 la adresa instigatorilor, motiv pentru care, facindu-se o paralela cu ambiguitatea rezultatului public al acelui eveniment, multe lucruri nu au fost luate in serios, in acele zile din martie 1907, Prefectura Botosani a tras atentia primului-ministru asupra unui aspect la fel de periculos al evenimentelor: "E absolut indispensabil ca regimentele sa fie aduse din Oltenia si Muntenia, caci mi-e teama ca soldatii, fiind moldoveni, toti avind acelasi sentiment de ura contra evreilor, sa nu ne putem servi de ei contra taranilor'153. De la Dorohoi, inspectorul general administrativ Varlam si seful trupelor, gen. Pavlov, se adreseaza primului-ministru la data de 6 martie cu propunerea: "in urma unei minutioase consfatuiri intre subsemnatii, am compus in plina convingere ca o rascoala din acest judet nu se poate potoli multa vreme pina ce nu i se va permite de catre D-voastra a se face uz conform regulamentului serviciului in garnizoana de Glont'154. Primul-ministru si ministrul de interne George C. Cantacuzino, primeste informatiile alarmante de la Botosani si Dorohoi in 8 martie, ia acasa telegramele si pune celebra rezolutie hilara: "Sa se reprime miscarea cu energie, dar cu blindete', care a fost cunoscuta abia in data de 19 martie 1907. Din 13 martie, guvernul fusese schimbat cu cel liberal.

intre timp, incurajati de succesul negocierilor cu arendasii de la Botosani, dar si instigati ca Armata si Guvernul ii apara pe "jidani' impotriva taranilor romani, satenii din alte localitati incep sa se miste, fie cerind semnarea tocmelilor agricole restante, fie anularea celor semnate deja si renegocierea termenilor. Aceasta a fost, de fapt, motivatia care a dus la raspindirea rascoalei din nordul Moldovei catre alte judete.

Cauzele rascoalei

Comandantii militari si ai companiilor de jandarmi raporteaza incepind cu 9 martie intrarea in dispozitiv a trupelor trimise in zona si potolirea relativa a satelor, cu toate ca starea de tensiune nu se risipise. La Bucuresti insa situatia era mult mai agitata. Presa, mai ales cea din Capitala si din Iasi, si in special cea socialista, incepe sa publice stiri exagerate, informatii false despre numarul mortilor si acuze la adresa Armatei - "Singele curge, potolirea rascoalelor se face cu armele'etc. -, in fruntea panicarzilor aflindu-se ziarul Adevarul. Pentru comuna Flaminzi, unde, asa cum am vazut, administratorul Constantinescu 1-a lovit pe un taran si a fost batut si unde jandarmeria a fost la fata locului inca din 9 februarie, ziarul Adevarul publica urmatoarea stire, semnata Brecher: "Locuitorii satelor Flaminzi, Radeni, Storesti inarmati cu ciomegi, furci s-au rasculat gata pentru devastare. O teroare de nedescris domneste asupra locuitorilor din Frumusita, unde se revarsa tot acest puhoi de revoltati', in aceasta perioada ziarul era condus de Constantin Miile, activist socialist expulzat in 1881, apoi initiator al "Clubului muncitorilor' si al "Cercului de studii sociale', alaturi de L. Ghelerter si Max Vecsler. La 19 iunie 1902 ziarul da faliment, dar, spre surpriza autoritatilor, care monitorizau cu atentie activitatile socialiste, la 5 martie 1905, Adevarul apare din nou, cu finantare solida, avindu-1 insa la conducerea comitetului de redactie pe agentul bolsevic Christian Racovski. Analiza stirilor publicatiilor socialiste din aceasta perioada scoate la lumina doua preocupari principale: una - exagerarea evenimentelor si inventarea unor "bai de singe' facute de burghezo-mosierime cu ajutorul Armatei; a doua - ingrijorarea pentru locuitorii care se refugiaza speriati din fata rascoalei. Aceasta a doua preocupare are misterul ei. La prima vedere, orice cititor cu nivel mediu de intelegere putea sa-si puna intrebarea ce se petrece intr-un sat unde, pe masura ce taranii se rascoala, locuitorii se refugiaza din calea lor?! Despre ce alti locuitori e vorba, satele fiind locuite de tarani? in realitate, presa socialista, dominata de jurnalisti alogeni, era serios preocupata de un fenomen autentic: o buna parte din populatia evreiasca a tirgurilor si oraselelor Moldovei traia teroarea unui pogrom si unii dintre ei chiar s-au refugiat in nord, dincolo de frontiera. Sa nu uitam ca arendasii evrei, si in primul rind cei din trustul Fischer, fug peste granita, lasind problema tocmelilor agricole nerezolvata. Pe fondul acceptarii revendicarilor taranilor sub patronajul Prefecturii, autoritatea legii se prabuseste. Ziarele nu vor face altceva decit sa raspindeasca in toata tara informatia ca taranii rasculati intra pe mosii, evreii fug, iar vechile invoieli legale sunt anulate. A fost cea mai criminala informatie. La ea s-a adaugat faptul ca guvernul de forta instalat la Bucuresti, cu Ionel Bratianu ministru de Interne si gen. Alexandru Averescu ministru de Razboi, a decis si apoi a anutat public ca va apara Constitutia si legile tarii, ceea ce se batea cap in cap cu ce se intimpla deja in nordul Moldovei. Un alt factor care a agravat situatia a fost acela ca, din dorinta de a rasturna guvernul conservator, liberalii apucasera deja sa accepte jocul exagerarilor din presa.

Ionel I.C. Bratianu se afla in acel moment intr-o situatie fara alta iesire. Pe toata durata campaniei pentru alegerile comunale din ianuarie, el tinuse mai multe discursuri - cele mai reusite fusesera la Braila si la Galati - in care anuntase ca principalul punct al platformei politice este chestiunea taraneasca. Astfel, el a fost nevoit sa intervina in Parlament, in discutarea evenimentelor din nordul Moldovei, fara sa-si poata schimba atitudinea aratata in campanie. Altfel, ar fi parut neserios sau demagog. Asa se face ca la 3 martie, Ionel interpeleaza guvernul conservator, dar nu pe problema fundamentala, ci pe cazul arendasilor evrei: " O mina de oameni, straini de interesele mari ale dezvoltarii noastre economice si sociale, s-au facut stapini, prin arendare, pe intinderi tot mai mari din suprafata cultivabila a tarii. O singura familie asociata poseda, astfel, o intindere superioara multora din districtele tarei. Sute de mii de hectare si deci sute de mii de tarani stau sub dominatiunea monopolista a citorva indivizi, care n-au nici o grija de starea in care vor raminea localitatile ce le stapinesc, dupa sfirsirea contractelor lor, servindu-se de influentele puternice, pe care le dau relatiunile platite de care dispun, pentru a nesocoti cele mai elementare notiuni de dreptate'155. Evreii cu adevarat speriati, dar si cei interesati de exploatarea situatiei in care periculosul fiu al lui Ion C. Bratianu devenea ministru de interne, au declansat din nou o campanie antiromaneasca in presa internationala, facind ca la sfirsitul rascoalei Ionel I.C. Bratianu sa para in ochii lumii un calau.

Revenind la evenimentele din nordul Moldovei, vom observa ca schimbarea prefectului Vasescu, pe motiv ca a incalcat Legea invoielilor agricole, cu L. Mavrocordat nu a modificat situatia exploziva, inainte sa plece, Vasescu a inaintat Ministerului de Interne doua rapoarte in care arata ca violentele au intrat intr-o noua faza. Ea se caracteriza prin abandonarea de catre tarani a optiunii pentru refacerea tocmelilor agricole si prin aparitia cererii generalizate de gonire definitiva a arendasilor evrei, in satele de unde acestia fugisera, taranii au ocupat cladirile administratiei cu scopul de a emite, impreuna cu dascalii si preotii lor, alte tocmeli agricole sau pur si simplu de a-si imparti singuri pamintul pentru munca, in al doilea rind, Vasescu, ajuns la disperare dupa cite cereri de intariri ceruse, atrage atentia ca trupele care vor putea fi trimise in zona trebuie sa fie de cavalerie, deoarece instigatorii nu provin din satele rasculate, ci se deplaseaza in continuu, din sat in sat: "sunt emisari care cutreera satele si promit in numele M.S. imparatul Rusiei de a imparti tot pamintul la tarani si ii indeamna de a se revolta pentru a veni Rusia sa domneasca pe aceasta tara, caci numai ei vor putea distribui pamintul'156. in al doilea raport, problematica revine: "Faza revolutiei s-a schimbat, locuitorii, gratie instigatorilor - se crede, rusi de nationalitate - ce cutreiera satele, vazind ca au putut sa-si indeplineasca pretentiunile lor catre arendasi si proprietari, cer mai mult: impartirea paminturilor intre ei. in aceasta plasa (Stefanesti, n.a.) domneste revolutiune cu caracter foarte tenace si periculoasa. E necesitate absoluta de cavalerie pentru a putea urmari cu folos bandele care cutreera satele spre a razvrati locuitorii. Infanteria nu poate indeplini aceasta sarcina'. Desi atit in perioada imediat urmatoare rascoalei, cit si in perioada comunista s-a negat existenta acestor instigatori rusi sau platiti de rusi, logica si dovezile epigrafice nu pot admite aceasta negatie. Este cu totul anormal ca taranii, care mai intii cereau semnarea tocmelilor agricole, apoi refacerea celor deja semnate si, in final, impartirea paminturilor pe care se afla satul sau comuna lor, sa le paraseasca tocmai atunci pentru a rascula alte sate. Taranii au ramas pe paminturile pentru care s-au rasculat; povestea succesului lor e cea care a circulat, iar asta a fost actiunea instigatorilor, fie ei sergenti rezervisti, studenti socialisti, lipoveni sau agenti rusi.

Instalati la conducerea Prefecturii Botosani, Leon Mavrocordat si directorul A.G. Nicoleanu transmit la Bucuresti vestea cea mai proasta: "Desi pentru moment nu se mai vad tur-burari in judet, totusi sunt temeri fondate ca ele vor reincepe odata cu munca cimpului prin faptul ca s-au dat locuitorilor posibilitatea sa intrevada pe de o parte desfiintarea angajamentelor de munci agricole incheiate in toamna trecuta, iar pe de alta imposibilitatea de a se satisface noile cereri de pamint pe baza contractelor de munci agricole efectuate in timpul rascoalelor sub imperiul teroarei si impuse de predecesorile meu, care angajamente sunt foarte dezavantajoase si in dauna proprietarilor si a arendasilor'158.

Trei concluzii se pot trage din desfasurarea evenimentelor pina la data de 13 martie 1907, cind vine la putere Partidul National Liberal:

1.Ministrii Bratianu si Averescu vor fi obligati sa planifice actiuni militare pentru impiedicarea unei interventii a Rusiei sau Austriei pe teritoriul Romaniei, precum si pentru contracararea efectului diversiunilor pregatitoare acestei actiuni printre tarani;

Austria ordonase deja mobilizarea trupelor de la frontiera.

2.Legea tocmelilor agricole este calcata in picioare, autoritatea statului dispare si nu mai poate fi mentinuta, fragil, decit prin slabele forte de ordine aflate in zona.

3.Statul bugetar si birocratic se confrunta cu prima criza majora, determinata de blocajul nucleului constitutiv al societatii: saltul la modernitate al institutiilor, si in primul rind la legile democratiei si capitalismului, a lasat nerezolvata problema bazei sale sociale. Q.e.d.

Marea Rascoala din 1907 a fost primul moment care a infatisat pretul crud si singeros al decalajului dintre societate si stat. Totodata, acest eveniment dramatic 1-a confirmat dramatic de repede pe Ion Luca Caragiale, cind a spus ca ni s-a dat un stat inainte sa avem o societate. Nu intimplator, cu toate ca a fost o mare personalitate de Dreapta si se afla la Berlin, departe de pasiunile politice, Ion Luca Caragiale s-a simtit obligat sa scrie 1907. Din primavara pina-n toamna, in martie 1907, el afirma: "Fireste dar ca recentele rascoale ale maselor taranesti, care au luat proportiile unei hotarite revolutiuni teroriste, aproape ale unui crunt razboi civil, trebuia sa produca in Europa emotiune si uimire. Cine insa cunoaste ca noi de aproape organele acestui stat si functionarea lor, se mira acuma, nu de ceea ce se-ntimpla, ci - daca a existat (cum era indreptatit sa nu mai creaza) atita energie in acele mase -, cum de n-a izbucnit acest enorm scandal public cu mult mai nainte. in adevar, poate ca nici intr-un stat, din Europa cel putin, nu exista atita extravaganta deosebire intre realitate si aparenta, intre fiinta si masca'159. Solutia oferita de bunul si pasnicul Caragiale, critic sever al intregii scene politice, era si ea o expresie a constientizarii dificultatii imense in fata careia se afla un stat cu legi democratice si cu societate inapoiata: "Ar trebui o franca lovitura de stat pentru realcatuirea acestuia din temelii, pe temeiul indreptatirii rationale si echitabile a producatorilor si infrinarii speculatorilor de tot soiul'. Era insa prea tirziu.

Raspindirea rascoalei

Cercetarea Marii Rascoale din 1907 a fost ingreunata de faptul ca principalele documente ale sale au fost retinute de Carol I intr-un fond special secret al Casei Regale si nu au fost date publicitatii. Dupa lovitura de stat din 30 decembrie 1947, fondul a fost descoperit de Mihail Roller si publicat in trei volume de documente, in cursul anilor 1948 - 1949. Nu stim ce anume a cenzurat, ce acte lipsesc si daca a intervenit in texte. Fiind publicate de Roller, cele doua volume au fost si sunt considerate si astazi ca produse de propaganda, ceea ce corespunde indiscutabil intentiei. Este fnsa de observat ca, in cadrul actiunii propagandistice, Roller n-a %vut nici un interes sa ascunda informatiile care subliniau clar caracterul antisemit al primei faze a rascoalei si, de asemenea, nu credem ca a oprit ceva din dovezile represiunii. Problema acestui eveniment din istoria Romaniei este ca, inainte de al doilea razboi mondial, nu a existat accesul la documente si ca, dupa aparitia volumelor lui Roller, istoricii fie au ocolit sau negat partea de violente antisemite, fie - mai spre deceniile opt-noua, pe fondul nationalismului reinviat - au minimalizat represiunea, pentru a proteja sensibilitatea devenita deja cronica a conflictului singeros Armata - populatie. Autorii unei monografii publicate la Editura Academiei Romane in 1987 au fost obligati sa nege in text caracterul antisemit al rascoalei din Moldova si, in acelasi timp, sa reduca la maxim capitolul referitor la represiunea armata. Din cauza felului cum a fost mutilat accesul la informatii pe aceste subiecte, propaganda marxista a reusit sa impuna in imaginea colectiva ideile rascoalei spontane, a vinovatiei echipei "criminale' Ionel Bratianu - Alexandru Averescu, precum si cifra fantezista de 11 000 de morti din rindurile taranilor, cind aceasta era cifra aproximativa a arestatilor. Cum spunea Gheorghe Bratianu: "Minciuna este o forta. Cind ea este afirmata cu hotarire si cu perseverenta, cind nu intimpina indata opunerea adevarului, ea este in stare sa duca la mari si neasteptate realizari'.

Raspunsurile s-ar putea gasi in citeva amanunte ale evenimentelor petrecute in zona politicii. De exemplu, istoricii marxisti s-au aflat in fata unui dubiu major, unii chiar cu buna credinta, atunci cind au inteles ca pe lista initiala a guvernului, intocmita la sediul PNL spre a fi inaintata regelui in 12 martie, Ionel I.C. Bratianu nu figura ca ministru de interne, fiind preferat Vasile Lascar. Cum acesta era grav bolnav (va muri la 22 martie), postul a fost dat lui Ionel. Apoi, spre deruta cercetatorilor marxisti, odata ajuns ministru de interne, Ionel I.C. Bratianu a numit in functiile de prefecti pentru judetele din Moldova numai fosti socialisti, intrati in PNL: I.C. Atanasiu (Covurlui), dr. N. Lupu (Falciu), C. Stere (Iasi), G. Diamandy (Tecuci), Spiridon Popescu, inlocuit imediat cu dr. Ion Radovici (Vaslui)160. Istoricul literar Zigu Ornea, ultimul analist serios al evenimentelor din Moldova, arata ca "erau mihniti (socialistii, n.a.) ca unii fosti dintre ai lor isi asumasera responsabilitatea de a potoli rascoala in unele judete moldovene'. Sa mai adaugam ca fostul socialist Vasile G. Mortun, intemeietor al "Cercului socialist' si al gazetei Muncitorul, era acum ministrul Lucrarilor Publice in guvernul de represiune. Fie ca a facut-o intentionat pentru a-i compromite, fie ca a luat deciziile cu sinceritate, cert este ca numirea lor de catre Ionel I.C. Bratianu a cam darimat miscarea socialista romaneasca, reducind-o la o penibila agitatie sindicala, destul de bine controlata de stat.

Vom analiza in continuare citeva aspecte ale dezvoltarii rascoalei din nordul Moldovei catre restul tarii.

Judetul Iasi. Numindu-1 prefect pe Constantin Stere, Bratianu nu a putut totusi conveni cu el asupra masurilor ce trebuie luate in judetul cel mai important al Moldovei. Gen. Averescu facea presiuni asupra sa pentru interventia militara in forta, iar dinspre Rusia venise deja notificarea oficiala si tipic parsiva ca, ingrijorate de rascoala taranilor din Romania, trupele tariste sunt gata sa intervina pentru a o potoli. Mai ales in aceste conditii, pozitia lui Averescu era foarte puternica. Constantin Stere, om politic superior, a insistat pentru potolirea rascoalei fara o interventie a Armatei si pe calea negocierilor, prin cedarea la unele revendicari ale taranilor. El s-a trezit insa foarte repede intre doua focuri: pe de o parte era suspectat si chiar acuzat ca este omul rusilor, avind misiunea sa blocheze miscarea trupelor spre zona unei eventuale invazii, iar pe de alta parte trebuia sa gestioneze o rascoala in plina desfasurare. Inteligent in nobletea sa moldoveana, Stere va actiona metodic. Primul lucru pe care 1-a facut in calitate de prefect a fost infiintarea unui serviciu de informatii la nivelul Prefecturii. Astfel, a putut identifica rapid nucleele instigatoare si i-a izolat pe agentii acestora, in ziua de 17 martie, Stere provoaca o intilnire cu presa locala: "ii ruga insa insistent pe gazetari ca ziarele lor sa insereze numai fapte precise, fara comentarii si exagerari'.

Si in judetul Iasi, la fel ca la Botosani si Dorohoi, atacurile s-au produs asupra tirgurilor populate de evrei. La Podul Iloaiei, "ceata celor rasculati aseara, marita cu o parte din tinerii veniti pentru fecrutare, precum si multi tigani din imprejurimi, circa 300 oameni, intre orele 11 dina. si 2 p.m., au spart geamurile, distrus usi si obloane la toate casele si magazinele evreesti din aceasta comuna; marfurile de la peste 50 pravalii au fost aruncate in strada, parte furate, parte inglodate in noroi'163. Comandantul Companiei de jandarmi Iasi raporta la l martie ca "rascoalele au un caracter antisemit, deoarece, devastarile ce s-au facut, sunt in comuna Cotnari si Podul-Iloaiei si in catunele Hodora si Horodistea, numai la locuintele ovreilor, neatingind averile romanilor'. Acelasi capitan (G. Girjescu) raporta si arestarea a 4 studenti (trei din Basarabia si unul din Regat), presupusi instigatori. Cazul ciudat de la Botosani, in care un evreu a tras un foc de revolver, devine foarte interesant cind vom constata ca el se produsese identic la Bivolari, pe Prut, in ziua de l martie. Multiplicarea acestor cazuri izolate ne duce cu gindul la o diversiune de care Rusia se va mai folosi pe teritoriul Romaniei in diferite ocazii, cea mai tragica fiind cea de la Iasi, din 1941, in urma careia s-a declansat binecunoscutul pogrom. Este greu de crezut ca vreun evreu normal la cap ar fi deschis focul impotriva Armatei care intervenea in apararea sa.

Credincios programului sau, Stere convoaca pe reprezentantii taranilor si pe cei ai arendasilor la o consfatuire, unde partile se inteleg in sensul semnarii unor noi invoieli, favorabile taranilor. Ministrul de interne Bratianu ii confirma oficial decizia. Din pacate, lucrurile nu se opresc aici. Fratii Fischer, refugiati la Cernauti, chiar in orasul din care se organizau diversiunile pe teritoriul Regatului, transmit telegrafic ca nu se vor supune acestor decizii si ca nu recunosc semnaturile imputernicitilor lor, desi tot ei acceptasera termenii noilor contracte, fapt ce reinvie rascoala. Stere este nevoit sa impuna intrarea in vigoare a noilor contracte, cu argumentul decisiv ca incepea topirea zapezilor si dezghetul, taranii fiind hotariti sa intre pe paminturi pentru arat de capul lor. Situatia prefectului de Iasi se complica si pentru ca, in urma acestei decizii, proprietarii romani incep sa se plinga Guvernului si regelui, refuzind sa se supuna. Pe acest fond, ministrul de razboi Averescu incepe sa dea ordine de interventie militara.

Tot pentru judetul Iasi este de subliniat un prim caz in care taranii refuza rascoala si apara, destul de violent, mosiile pe care lucreaza. La Tibana si la Mironeasa, aproape de granita cu judetul Vaslui, taranii bat rau de tot un grup de rasculati din judetul sudic, "omorind pe unul si ranind pe altul'. Restul grupului este dat pe mina jandarmilor, in legatura cu acest caz, Stere transmite la Bucuresti o informare venita din localitate, cerind si posibilitatea de a interveni in apararea celor arestati: "Taranii adusi asta seara la Tibana, la geandarmeria rurala, vor fi toti nemincati si ordin este dat ca miine sa fie batuti cu capul de pereti pina s-a zdrobi. Ordonati telegrafic incetarea salbaticiilor'164. Bratianu cere tuturor autoritatilor locale sa execute ordinele prefectului, care era oricum mai cumpatat, in general, atit Stere, cit si Bratianu au incercat sa opreasca maltratarile si razbunarile pe rasculati. Fiind decretata starea de asediu, comportamentul trupelor si al jandarmilor a fost destul de dur, intarit si de prevederile Art. 18 din Constitutie, care permiteau reintroducea pedepsei cu moartea pe baza Codului penal militar.

Judetul Suceava, in acest judet rascoala a fost importata din judetele limitrofe, grupuri mici de agitatori trecind prin sate si instigind la revolta. La Ruginoasa, unde traditia reformelor lui Cuza era cea mai vie, taranii, instigati de un anume Ion Gaciu, s-au strins in mijlocul satului pentru a-1 indeparta pe arendasul evreu.

Militarii trimisi la fata locului au retinut 15 tarani, pe care i-au imbarcat intr-un vagon de marfa cu intentia de a-i duce la Falticeni, in timp ce garnitura era oprita in gara Pascani, un grup de lucratori de la caile ferate, "socialisti si chiar mare parte straini', a protestat cu huiduieli si injuraturi la adresa regelui si reginei. Escorta a tras o salva cu cartuse oarbe in aer, moment in care protestatarii au luat-o la fuga. O subunitate din Bacau a evacuat de calatori peronul garii, un ofiter tragind un foc in aer cu pistolul. Din acest incident minor a fost inventata mai tirziu povestea cu muncitorii care au eliberat taranii arestati in gara Pascani si a fost larg difuzat un desen care imagina falsul eveniment, in comuna Lespezi, taranii au incercat sa devasteze casa proprietarului mosiei. Opriti de trupe, au agresat mai multi soldati. Ofiterul de la comanda a ordonat focuri de avertisment, apoi "a se trage cu cartuse de razboi la picioare, murind un copil, iar raniti o femeie si doi barbati'

Opera de propaganda comunista. Scena nu a existat in realitate.

Problema focului executat la picioare a constituit subiectul dezbaterii internationale cu ocazia Conventiilor asupra dreptului umanitar si al ducerii razboiului din acel an (1907), si nu este rezolvata nici astazi, in numeroase locuri, cum ar fi Irlanda de Nord, Israel, Romania (mai ales la Timisoara), Coreea de Sud, India, Turcia s.a. a continuat sa se inregistreze decesul unor copii din cauza focului executat spre picioarele manifestantilor maturi. Cauza pentru care aceasta problema nu si-a gasit rezolvarea este ca Justitia din intreaga lume, mai ales dupa 1949, a considerat ca este in responsabilitatea manifestantilor sa nu permita prezenta copiilor in rindurile lor. in jurisdictia britanica, de exemplu, prezenta copiilor in primele rinduri ale unei manifestatii ilegale la care se riposteaza cu foc atrage sanctiunea penala a manifestantilor, sub acuzatia ca au expus minorii pericolului de moarte (procedeul scutului uman), in Israel, aceeasi situatie, este incadrata ca tentativa de omor calificat.

Judetul Vaslui. Si aici s-a incercat atacarea orasului Vaslui, cu scopul precis de a se ajunge la casa arendasului Lobel. Aproximativ 200 de taranii din comunele invecinate, asociati cu mahalagii, au devastat pravaliile evreiesti marginase de pe doua strazi ale localitatii. Scena s-a repetat in localitatile Negresti si Pungesti, pe fondul refuzului militarilor proveniti din zona de a interveni, in momentul sosirii unui batalion din Birlad, condus de maiorul Colori, acesta a fost "grav ranit la cap si spate si atunci (un) numar de soldati a descarcat citeva focuri cu gloante. Sunt 12 raniti'. De asemenea, data fiind gravitatea faptei, s-au operat numeroase arestari. Pentru judetul Vaslui, asupra caruia s-a facut o larga publicitate, problema represiunii brutale nu s-a pus in teren, ci dupa stingerea rascoalei, fiind multi condamnati si inchisi la ani grei de temnita. Prefectura a avut un informator, in persoana jandarmului rural travestit in student, Gheorghe Gaman, care a furnizat date precise din aproape toate satele in care se inregistrau miscari revendicative. Raportul sau arata ca intinderea rascoalei a fost mica. Prefectura a raportat la Bucuresti ca doua elemente mai serioase puteau fi retinute: Unu - majoritatea taranilor a inteles repede ca rezolvarea problemelor lor nu consta in obtinerea de paniint, ci in usurarea de catre stat a sistemului arenzilor; Doi - principala sursa de instigare a fost ziarul Adevarul, "care de multe ori da stiri senzationale: «Refuz de a esi la munca cimpului. Ridicarea recoltei cu forta. Conflicte intre proprietari, arendasi si tarani etc.»'.

Scena celebrului tablou al lui Octav Bancila - 1907, localizata dupa una din variante in judetul Vaslui, este o alta farsa, provenita din faptul banal ca pictorul era fratele Sofiei Nadejde, sotia agitatorului socialist loan Nadejde, destitui din invatamint pentru ca facea propaganda marxista in rindul elevilor de scoala primara. Tabloul, plin de erori de compozitie (de exemplu, taranul din prim plan fuge speriat in directia de unde vin gloantele), a constituit mult timp un obiect de propaganda comunista, cele mai reusite portrete ale lui Octav Bancila, reprezentindu-i pe rege, pe generalii si mitropolitii tarii, fiind cenzurate publicului.

Judetul Falciu (cu capitala la Husi). Pe fondul informatiilor exagerate si incitatoare ale unor ziare locale, in judetul Falciu patrunde un grup de instigatori din judetul Vaslui, care provoaca devastarea casei arendasului Ludwig Beer din comuna Oltenesti, a pravaliilor evreilor din comuna Corni, pentru a incerca apoi, impreuna cu taranii din comuna limitrofa Tatarani, atacarea orasului de resedinta. Cei aproximativ 400 de rasculati "au persistat in hotarirea lor de a patrunde in oras si devasta magaziile evreilor. [] Rasculatii incepind a lovi trupa, s-a tras citeva cartuse de razboi, in urma carora a cazut unul mort si cinci au fost raniti'.

Erori hilare ale celebrului tablou 1907 de Octav Bancila. Rasculatul din planul doi cade impuscat din fata.

Judetul Tecuci. Incidentele au fost minore, dar este de semnalat ca raspindirea rascoalei din Moldova in sud s-a facut pe traseul judetelor apropiate de Prut, la granita cu Rusia, in comuna Calmatui a fost devastata pravalia evreului Berla Chan, iar devastarea casei proprietarului Nicoleanu din Adjud (au spart geamurile si au golit pivnita de vinuri) a apartinut "ungurilor-ceangai' din comuna Ploscuteni.

Judetul Neamt, in acest judet densitatea populatiei evreiesti era foarte mare, fapt care a contat si in intensitatea rascoalei. Comuna Blagesti a fost atacata de "sateni inarmati cu revolvere si pusti, sunt morti din partea satenilor 4, (raniti, n.a.) 6 prin gloantele soldatilor'167, apoi la Rosnov si la Zenesti au fost devastate pravaliile evreilor. La Buhusi "au dat foc tirgului si devastind chiar Oficiul postal', dupa care taranii s-au linistit si au intocmit o petitie catre primul-ministru, cerind satisfacerea cererilor lor de pamint ,ca si fratii nostri din judetele Dorohoi si Botosani'. Pentru a ne face o imagine asupra mentalitatilor care au miscat taranii rasculati ~ si precizez ca niciodata taranii rasculati in 1907 nu au reprezentat majoritatea intr-un sat -, dar si pentru a reflecta asupra unei realitati economico-sociale pe care statul nu a reusit sa o gestioneze, vom reproduce o petitie adresata ministrului de interne: "Subsemnatii, locuitorii din comuna Hangu, judetul Neamt, vinim la D-stra a ne tingui urmatoarele, ca in aceasta comuna s-au pripasit a multime de evrei, asa ca este o intreaga Palestina. Nici nu le putem a le sti numarul. Am ramas ca nimiciti pentru dinsii si ne speculeaza in toate modurile incit suntem in stare sa ne parasim domiciliul de raul lor. Am ajuns la asa hausi ca stam cu palariile in mina inaintea lor. [] De aceea, va rugam sa binevoiti a da ordin ca in termen de 15 zile sa desarte satele spurcatii israeliti, caci la caz contrar vom fi siliti ai nimici pentru ghesefturile lor, asteptind ordinul D-stra'168.

Judetul Bacau. Agitatii minore, influentate de stirile venite din judetele limitrofe.

Judetul Roman. S-au revoltat taranii din satele Muncel, Rachiteni, Scheia, Tamaseni, Bahna, Brosteni, Oseleni, Mircesti, Branisteni, Trifesti, Doljesti si Hociungi pentru invoielile agricole. Evenimentul singeros s-a petrecut in satul B acesti, unde, intr-o ciocnire cu rasculatii veniti din alte localitati, trupele au omorit patru si au ranit cinci tarani. Dupa acest incident, taranii din Bacesti s-au organizat in garda civila si si-au aparat singuri satul169. La Trifesti un evreu s-a aparat cu pistolul, ranind patru atacatori. Tot in aceasta localitate a fost cercetat cazul unui rasculat ucis, pe nume loan Marinciuc, strain de sat, asupra caruia s-a gasit o caciula pe fundul careia era cusuta "o imitatie de Edelweiss', semn distinctiv intilnit si la alti rasculati. Aceste semne de recunoastere au fost distribuite instigatorilor care se deplasau din sat in sat si dintr-un judet in altul. Dar cel mai interesant caz din acest judet s-a produs la Mircesti, unde taranii au devastat casa poetului national Vasile Alecsandri, obligind-o apoi pe vaduva acestuia sa semneze un nou contract agricol. Cercetarea judecatoreasca a stabilit ca motivatia initiala a fost aceea ca Vasile Alecsandri fusese evreu. Ziarele au descris un "masacru' in satul Paucesti facut de maiorul Gorschi, in care au murit multi tarani si soldati. La 12 martie, colonelul Popovici, comandantul subsectorului Roman, raporta la Iasi: "Stirile de prin jurnale sunt exagerate si chiar absurde. Nu numai ca nici un soldat nu a fost omorit, dar chiar nu au fost atinsi macar.

Maiorul Gorschi n-a omorit si nu a ranit pe nimeni, pentru faptul ca n-a tras nici un foc, fiind intrebuintat pe linga subsemnatul la palatul Comandamentului Diviziei'170.

Judetul Putna (cu capitala la Focsani). Centrul rascoalei a fost jn Panciu, unde au fost devastate "casele bogatasilor si negutatorilor evrei, iar un evreu, tragind un foc, a impuscat un taran - mort'. Din Focsani, prefectul Aguletti transmitea cu disperare la Bucuresti: "in chestiunea miscarilor tararnesti (imi) permit o propunere: ziarele raspindesc enorm spiritul (de) rascoala, publicind stiri din zvon fanteziste, exagerate, in orice caz atitatoare. Taranii citesc (cu) lacomie ziarele si imita'171.

Judetul Tutova (cu capitala la Birlad). Agitatii minore, tot cu caracter antisemit. Ele au fost provocate de publicatiile Vocea Tutovei si Tipatul. La l aprilie 1907, prefectul judetului cerea desfacerea corespondentei acestor ziare. "Am motive a crede ca acest ziar (Tipatul, n.a.) apartine unei intregi organizari oculte'.

Cercetarea documentelor militare, a rapoartelor subunitatilor implicate in potolirea rascoalei din Moldova, conduce la citeva constatari cu regim tipologic. A existat mai intii o revolta spontana in citeva sate. Vestea s-a raspindit si a agitat alte citeva sate, cu aceeasi tema de revendicare: invoielile agricole si gonirea evreilor, in comuna Beresti, de exemplu, comandantul formatiunii militare a gasit in 4 martie un numar de aproximativ 400 de tarani, care cereau "sa li se dea pamint si a face ceva pentru a fi scapati de evreii din comuna care-i jefuiesc intr-un mod tembel'173. Cerin-du-li-se sa se retraga la casele lor, taranii au facut-o fara cel mai mic incident, in general, dupa primele 3-4 zile de revolta, in Moldova s-a instalat o perioada de acalmie de alte 3-4 zile, dupa care a inceput sa actioneze instigarea calificata. Si din acest moment, incidentele au avut o dezvoltare tipica: incitari la revolta din partea unor straini, sub acoperirea aducerii vestilor despre rascoalele din alte localitati si a minciunii ca au avut succes, zgomot, circiumile puse la dispozitie pentru bautura (aici a existat o complicitate foarte dubioasa a unor circiumari evrei), atacarea proprietatilor, atacarea fortelor de ordine si, normal, represiunea.

Sa luam un caz prezentat mai sus - satul Blagesti, judetul Neamt - care poate fi exponential atunci cind aflam in ce conditii au murit cei cinci tarani, in ziua de 7 martie, in timp ce in sat se afla in repaos pe ulita principala o companie militara, din ambele directii au aparut simultan doua grupuri de rasculati, facind un zgomot foarte mare "cu trimbite si chiote', pentru a angaja si alti tarani in rascoala. Comandantul companiei si-a pozitionat cele doua plutoane, fiecare cu fata la atacatori si, la ordinul procurorului aflat acolo, a somat la 200 de metri. Rasculatii nu au aratat nici o ezitare, elemente active din mijlocul lor strigindu-le ca soldatii au gloante oarbe. Acest lucru era in parte adevarat, comandantul impartindu-si munitia in mod selectiv - o parte cu cartuse oarbe, alta cu cartuse de razboi. Sa urmarim in continuare raportul comandantului: "Procurorul face somatiune la 100 de metri, la care ei raspund cu focuri de revolvere si svirlituri de ciomege, inaintind catre trupe. Am tras doua salve de focuri oarbe, insa fara nici un efect moral. Am dat atacul cu baioneta (ordinul de punere a baionetei la arma, n.a.), insa oamenii continuau a asvirli cu ciomege si a trage focuri de revolvere, pistoale si pusti, rupind garduri, asvirlind cu scinduri si ranind usor trei soldati la cap. Am ordonat foc la cei sapte oameni din semi-plutonul I, care aveau cartuse de razboi. La primul foc tras, cad cinci tarani morti. La vederea singelui, populatia inversunata, care era in numar de 700 de oameni, au luat-o la fuga spre padure, astfel ca in 10 minute nu s-a mai vazut nici un picior de om'174. Desfasurarea acestui incident, chiar in cele mai mici detalii, se regaseste in aproape toate rapoartele subunitatilor aflate uneori la distante imense una de alta, in judete diferite. Tipologia lor este data de principiul trotkist al hartuielii aplicat de bolsevici in lupta lor politica din Rusia, care se sprijinea pe incitarea la revolta a unui grup protestatar autentic, pus de instigatori sa produca cit mai mult zgomot pentru a cultiva curajul si aderenta altor nemultumiti, pe sfidarea autoritatii, astfel incit sa sporeasca indrazneala grupului (la care se asociaza de multe ori stimulentul alcoolic) si pe atacul direct asupra soldatilor. Aceasta ultima secventa are menirea de a testa hotarirea acestora de a se supune ordinelor si, mai ales, de a trage, in cazul unei sovaieli, obiectul atacului este capturarea armelor, inarmati cu acestea, grupul insurgent porneste mai departe, cautind sa-si sporeasca numarul si sa captureze alte arme. Cind ajungea la periferia orasului - localitate care se presupune ca este mai bine aparata si ofera avantajul obstacolelor urbane -, grupul rasculat este deja intarit psihic de victorii, numeros si bine inarmat. Acolo, trebuia sa faca jonctiunea cu muncitorii din oras, care asigurau prinderea trupelor intre doua focuri. Aceasta tactica aplicata de Trotski in Rusia, a fost identificata cu o anumita intirziere de conducerea statului roman. Pe vremea aceea, foarte putini din Romania stiau cine e Trotki. Contracararea acestei tactici presupunea o serie de manevre, care trebuiau sa fie tot de nivel tactic (adica local), daca fenomenul este surprins la debutul sau. Astfel, vom intelege amanuntul irele-vant, pentru cititorul neavizat, al felului in care si-a organizat comandatul nostru de companie trupa in satul Blegesti: a impartit gloante oarbe la soldatii din linia intii si gloante de razboi in linia a doua a plutoanelor. El a putut astfel sa testeze, la rindul sau, determinarea rasculatilor, astfel incit sa afle ce fel de inamic se afla in fata sa. A tras prima salva cu gloante oarbe. Daca rasculatii ar fi fugit, era clar ca se afla in prezenta unei revolte spontane si necalificate, poate chiar indreptatite de vreun abuz local, care nu depasea limitele principiului autoritatii. Urma - asa cum s-a intimplat in majoritatea satelor moldovenesti - o "parlamentare' din partea autoritatilor civile, care promiteau, rezolvau problemele sau amenintau. Daca rasculatii isi continuau atacul, atunci - dincolo de amanuntele incitarii si diversiunii - comandantul intelegea ca se afla in fata unui conflict deschis si actiona in consecinta. Acest comportament exclude dorinta de a ucide, de a reprima, ura pe tarani si toate celelalte minciuni ale propagandei comuniste care au insotit pina astazi imaginea Armatei in Marea Rascoala din 1907. Succesiunea de manevre si decizii prin care trece un comandant in astfel de situatii nu este explicata nici astazi, motiv pentru care nu se intelege nici faptul ca interventia brutala din judetele sudice a fost echivalentul brutalitatii cu care au actionat rasculati, dar mai ales consecinta unui factor defavorizant: in sud s-a inteles tirziu despre ce fel de revolta este vorba, dindu-se timp maturizarii intregului mecanism al incitarii la rascoala intr-o actiune insurectionala menita sa dezorganizeze statul. Cind Averescu si Bratianu au primit primele dovezi ale amplorii si organizarii actiunii antistatale, era deja tardiv. Astfel se explica, in primul rind, decizia de a folosi artileria.

Pe toata suprafata Moldovei, satele de razesi nu s-au rasculat, inregistrindu-se numeroase cazuri de organizare spontana a apararii satului sub conducerea fruntasilor, in marea majoritate, rasculatii au provenit din fostii clacasi.

Judetele din Muntenia si Oltenia au cunoscut un tip de rascoala mult mai complicat decit in Moldova, in sudul tarii s-a dezvoltat un ansamblu de factori instigatori, compus din difuzarea brosurilor lui Vasile Kogalniceanu, presa socialista, manifeste multiplicate la poligraf, agenti provocatori (retinuti ulterior in numar mare si anchetati), agenti straini. Tot in judetele din sud s-a conturat imaginea unei actiuni cu caracter politico-social, tema principala fiind distrugerea proprietatii celor bogati, indiferent de originea etnica a proprietarilor. Ca aspect particular, in judetele din sud s-au produs distrugeri, neinsotite de cereri privind refacerea tocmelilor agricole, si numeroase jafuri. Neexistind trusturile arendasesti, iar o buna parte a taranimii fiind instarita, rascoala a distrus proprietati numai pentru ca erau ale unor oameni cu stare, in unele localitati, cu totul impropriu taranului roman, rasculatii purtau drapele rosii, iar capii acestora erau numiti "studenti', pentru a simboliza sprijinul primit de la Bucuresti de studentimea socialista. La 16 martie 1907, ministrul de interne Ionel I.C. Bratianu trimitea catre toti prefectii o Circulara in care afirma: "Din ce in ce apare mai clar in Muntenia ca ne gasim in fata unei organizatiuni anarhiste, care a organizat distrugerea sistematica, intre altele, prefectul de Dolj telegrafiaza: Instigatorii din Dolj descoperiti cu probe scrise. Instructia urmeaza cu energie'175. Pe de alta parte, devastarea proprietatilor mosierilor romani a generat si o represiune mai violenta din partea fortelor de ordine. Din aceste considerente, evenimentele din Muntenia si Oltenia se inscriu intr-o alta faza a Marii Rascoale din 1907, diferita fundamental, prin motivatie, de cea din Moldova.

Judetul Vlasca. in satele din acest judet se desfasurase deja, inca din luna februarie, o campanie de instigare la rascoala prin interpretarea politica a brosurilor lui Vasile Kogalniceanu si prin manifeste. Prefectul Ion T. Ghica informa la 14 martie: "Instigatorii veniti din Teleorman, din comunele invecinate cu Vlasca au intrat in comuna Grosu si (au) rasculat pe sateni. Au distrus si dat foc caselor proprietate! si patulelor cu producte, distrugind totul. [] O data cu instigatorii teleormaneni intrati in judet prin Grosu, au intrat altii pe la Bujoru si, venind la Petrosani impreuna cu locuitorii de aici, au distrus si dat foc proprietatilor Stirbey, iar de aici la Gaujani si Arsache, proprietatea Al. Em. Lahovary'176. Amara situatie pentru politicianul conservator implicat in declansarea rascoalei din 1888! in sfirsit, din initiativa proprie se rascoala si tarani din satele Cacaleti, Putineiu si Vieru. in ziua de 13 martie 1907, in comuna Stanesti, aflata la aprox. 10 km. de Giugiu se petrece un fapt grav: rasculatii ii omoara pe capitanul Mares, ranesc pe locotenentul Nitulescu si patru soldati dintr-o companie de infanterie care nu folosise armamentul din dotare, incercind sa aplaneze conflictul pe cale pasnica. Mai mult, soldatii ajung sa refuze executarea ordinelor, atitudine care permite rasculatilor sa-i atace brutal pe ofiteri si pe subofiteri, macelarindu-i oribil pe unii dintre ei. Cazul stirneste furia comandantilor militari si impotriva satelor rasculate se declanseaza o represiune extrem de dura. Prin telegrama nr. 280 din 15 martie 1907, prefectul judetului anunta folosirea masiva a artileriei si rezultatul acesteia: "Focul artileriei a avut efect asupra 150 case din Vieru si vreo 200 case din Stanesti. Din Vieru si Hodivoaia sunt numai 6 morti si 6 raniti. Morti 5 barbati si o femeie, ranite 6 femei. Au murit 15 vite mari si 22 mici. Trupele de sub comanda colonelului Lambru au operat arestari la Tirnava de Jos, insa cei din Tirnava de Sus, opunindu-se cavaleriei, s-a intrebuintat artilerie. Oamenii au fugit in casele lor'177. Actiunea a avut un caracter evident de represalii. Rezultatul interventiei militare in forta a fost multiplu, in primul rind, i-a ingrozit pe tarani, care in seara aceleasi zile s-au prezentat la comandantul militar, denuntindu-i pe cei 7 autori ai crimei. Au fost judecati si condamnati ulterior. Locuitorii comunei Putineiu au cerut clementa generalului Crainiceanu, rugindu-1 sa nu bombardeze casele si denuntindu-1 pe instigatorul rascoalei, Mihai Porumbita, in al doilea rind, folosirea artileriei intr-un asemenea caz, precum si realitatea ca taranii s-au speriat si n-au mai protestat, au dat comandantilor din alte judete inspiratia sa procedeze la fel, chiar daca incidentele nu erau la fel de grave, in total, in judetul Vlasca au fost 39 de morti si 50 de raniti din rindul rasculatilor. Prefectura a luat masuri pentru ajutorarea cu bani a familiilor acestora. Soldatii care au refuzat sa execute ordinele au fost arestati, judecati si condamnati la anii grei de munca silnica.

Tot in Vlasca a fost locul unde dovezile de instigare calificata au fost cele mai multe si mai clare. Prin sate a circulat un grup de instigatori de origine bulgara, avind asupra lor semnele distinctive de recunoastere Edelweiss si documente false care ar fi atestat ca "au iscalitura a 7 imparati si porunca de la regina, ca sa dea foc la toti proprietarii si arendasii. Ca dinsii au fost si prin Bulgaria, de unde sunt veniti in tara de vreo luna de zile si ca au dat foc si pe acolo'. Citiva din membri acestui grup, care vorbeau intre ei ruseste si isi spuneau "studenti' de la Bucuresti, au fost prinsi si anchetati, informatiile fiind confirmate. Radu Rosetti intareste si el veridicitatea informatiei: "Oamenii calari, in uniforme de fantezie si cu pieptul acoperit de decoratii de tinichea sau de hirtie, mergeau in capul bandelor, indreptindu-se spre Bucuresti, devastind, pradind, dind foc si omorind'178. Prefectul Ghica a intrebuintat un informator secret, in persoana capitanului in rezerva Athanasiu, care a circulat prin toate satele rasculate sub acoperirea de lucrator silvic si a strins informatii. El a confirmat existenta si efectele activitatii instigatorilor calificati straini - multi sub masca tipica a unor comercianti ambulanti, gazari, sarari si juganari -, dar a atras atentia si asupra unui aspect ticalos: proprietarii si arendasii, incurajati de reactia violenta a trupelor si de spaima in care traiau acum taranii, au inceput sa se razbune, sa-i umileasca si chiar sa-i jefuiasca. Atanasiu face si urmatoarea precizare: "Administratie, politie rurala, jandarmerie; nimic din toate acestea nu exista. Toate sunt pe hirtie si in paginile bugetelor'179.

in Vlasca functionau 31 de cluburi socialiste. Rascoalele s-au produs in 24 de sate din cele 31 in care se aflau aceste centre, iar conducatorii grupurilor de rasculati au fost chiar sefii acestor cluburi180.

Judetul Muscel. Rasculatii din satele Gorgani si Calinesti au devastat locuintele arendasilor greci Armenopol si Papastopol, precum si o mica pravalie a altui grec, Atanasiu. La ora 2.00 din noaptea de 15 martie, grupul de razvratiti a fost arestat in somn, fiind in stare avansata de ebrietate. S-au strins informatii ca instigatorii au fost functionari locali.

Judetul Teleorman. Cele mai grave incidente s-au produs in orasul Alexandria. Primarul a informat ca "instigatorii care au cutreer-at orasul cu multe zile inainte, pina ce a luat foc dezordinele semnalate, sunt Traian Enescu, Anton Vacareanu, Stefan St. Mandreanu si Alexii. Orasul e plin de jale. Dezordinele si azi continua, cetatenii negustori se apara'181. Instigatorii, numiti in documente "drojdia satelor', au reusit sa-i convinga pe rezervistii concentrati in oras sa refuze prezentarea la comisariate si sa devasteze pravaliile strainilor. Au fost distruse mai multe magazine evreiesti, grecesti si sinagoga din oras, apoi raza de actiune a rasculatilor s-a extins in tot judetul. La Turnu Magurele au fost intimpinati de trupe si respinsi cu pretul a trei morti. La Ulmeni, taranii s-au inarmat si au aparat satul de rasculatii care incendiasera proprietatile din Morleni, Furculesti, Caldareasa, Pirlita. in acest judet se inregistreaza primele cazuri de distrugere a unor scoli, altele fiind aparate de invatatori si parinti. Pe fondul interventiei in forta a trupelor, primarii si proprietarii au intocmit lungi liste cu participantii la rascoala, profitind de ocazie pentru a se razbuna, inclusiv pe nevinovati. Prefectul, gen. larca, s-a vazut nevoit sa-i scrie primului-ministru Ionel I.C. Bratianu: "Patimile si urile personale au inceput sa se manifesteze cu tarie, ori D-voastra (si eu) nu putem fi organul de satisfacere a acestor uri si patimi personale'. La 19 martie, Bratianu raspundea: "Guvernul, nici nu vrea, nici nu poate sa considere starea de asediu ca o situatiune normala sau de lunga durata, si proprietarii trebuie sa profite de prezenta trupelor pentru a stabili intre ei si tarani conditiuni de viata pacinica si amicala'.

Din orasul Zimnicea a fost bine documentat cazul instigatorului bulgar Parlivie, care fusese identificat in Bucuresti la 9 martie 1907 de martori oculari, ocazie cu care a primit instructiuni de la "societatea care presupun ca a existat si ca a organizat devastarile'182 - cum era avizata Prefectura de catre informatorul Dimitrie C. Marco. Parvilie - care era proprietarul unei firme locale -, a facut propaganda pentru rascoala si a instigat taranii din satele apropiate, prezentindu-le si o petitie in care cerea sa i se dea toate mosiile din jurul Zimnicei, dar si vot universal pentru toti

Muncitorii si taranii. Dimitrie C. Marco consemneaza: "Din aceasta petitiune a lui Parlivie reese clar ca el era bine instruit asupra lucrurilor ce cerea, instruire ce nu o putea face din capul lui, ci-i venea de la capii mai mari ai miscarilor'183.

Judetul Buzau. Prefectul Anton Bardescu informa la 12 martie: "Astazi, o ceata de rezervisti si concediati, impreuna cu baieti de pravalie si mahalagii constituiti in doua grupuri de cite 250 oameni, au produs dezordine in orasul Buzau, spargind geamurile de la citeva magazine israelite. De asemenea, un grup de vreo 150 tarani din comuna Scurtesti s-au prezentat la mine acasa, cerind stabilirea invoielilor, avind o atitudine amenintatoare'. S-au operat 20 de arestari, in satul Baba Ana, taranii s-au rasculat dupa ce au citit in ziare despre succesele rasculatilor din Moldova. A doua zi, Buzaul este atacat din nou, dar unitatile fortelor de ordine riposteaza, lasind in urma noua morti si 5 raniti, in comuna Odaile, rasculatii au refuzat sa se retraga din fata trupelor sosite pentru a opri devastarea conacului mosiei lui Haralambie Ralescu. Dupa somatiile legale, Armata a deschis foc de artilerie, ranind 2 rasculati si permitind arestarea a 25 dintre ei.

Judetul Prahova, in acest judet important s-a incercat o miscare combinata: rascoala la tarani si greve la muncitori. Au fost prinsi numerosi instigatori veniti, de regula, din Bucuresti, identificati ca socialisti sau rusi. Au fost lipite manifeste, iar la Fabrica Klein a fost organizata o greva. Instigatorii, un rus din Tulcea si 77 de fosti marinari de pe vasul Potemkin, au fost arestati, miscarea esuind datorita interventiei energice a Armatei. Primarul comunei Fulga impreuna cu dirigintele scolii au supus unei analize grafologice manifestele lipite in aceasta localitate, rezultatul fiind acela ca nu fusesera scris de nici un cetatean din comuna. Cercetarea Parchetului a descoperit ca erau trase la poligraf intr-o tipografie in care se tipareau ziarele socialiste. Presa germana, exponenta a intereselor economice din zona petroliera, va insista in aceasta perioada pe informatiile despre miscarile socialiste din Prahova. Ea va sublinia implicarea ruseasca, pentru a ilustra dedesubturile politice ale rascoalei.

Judetul Ilfov. S-a semnalat o stare de tensiune, dar nu mai mult. Armata a ocupat principalele cai de acces in capitala si au fost puse sub paza zonele de captare a apei potabile din apropiere. Tentativele unor grupuri de tigani de a jefui au fost oprite din timp.

Judetul Braila. Deja, in a doua jumatate a lunii martie, autoritatile au inceput sa actioneze mult mai organizat si sa comunice mai bine cu teritoriul. La Galati a fost capturat un transport de manifeste in care "tovarasii tarani' erau asigurati ca "dusmanii lor nu sunt acei evrei impilati, batjocoriti si nevoiasi ca si dinsii, ci dusmanii sunt proprietarii, arendasii, autoritatile acestei tari, de la ispravnici si pina la ministri'. Manifestele erau editate de cercul socialist "Romania Muncitoare' in tipografia "Moldova', dupa ce tiporafiile din Braila refuzasera sa le imprime. Singurul incident serios s-a produs in satul Surdila Greci, unde un grup de rasculati venit din judetul Rimnicul Sarat a atacat Primaria, 1-a batut pe primar, apoi a devastat casa arendasului. Taranii din judetul Braila s-au limitat la cereri, petitii si proteste.

Judetul Arges. La Serboeni au fost prinsi trei studenti (sau instigatori deghizati in studenti) care faceau propaganda socialista si imparteau manifeste. Au fost arestati. Un grup de tarani, incitati de agitatorii respectivi, a devastat casa arendasului Protopopa. Refuzind sa se retraga in urma somatiilor, trupele au deschis foc omorind doi oameni si ranind cinci, in comuna Launele de Sus, la instigarea unor indivizi veniti din judetul Olt, un grup de rasculati s-a indreptat spre casa arendasului pentru a o devasta. Prefectul judetului Arges, Trifonescu, transmitea la 17 martie, telegrama cu nr. 2493: "Cind armata trimeasa din Danicei a sosit in Launele de Sus, razvratitii se apropiasera de sat in numar de vreo 200, tipind in mod ingrozitor si avind in fruntea lor pe un om care suna din goarna si pe unul cu un steag rosu si tragind focuri de pusca spre armata'184. Detasamentul de infanterie implicat a deschis focul, omorind 3 rasculati, ranind 5 si arestind apoi 31.

Judetul Dimbovita, in prima zi a lunii martie, seful Oficiului telefonic din Titu a comuncat prefecturii ca "au venit doi indivizi calari dinspre Corbii mari, imbracati in costume mitocanesti, spunind ca sunt studenti si au trecut prin Corbu, Odobesti, Salcuta, impartind manifeste prin toate partile in numele M.S. Regina, spunind ca regele este mort, ca armata nu va trage in ei si ca sa devasteze totul'185, in 3 martie era semnalata raspindirea ca manifest a poeziei lui George Cosbuc Noi vrem pamint. in comuna Razvad au fost semnalati instigatori veniti din judetul Teleorman, care au atacat trupele cantonate in localitate. Ca urmare a ripostei, au murit 11 rasculati si au fost internati in Spitalul judetean 5. La Blajesti, un catun al comunei Vacaresti, taranii localnici s-au inarmat si si-au aparat singuri avutul. Curind s-a constatat ca tinta principala a atacului era orasul Alexandria, care fiind aparat cu artileria, nu a putut fi devastat, in schimb, rasculatii au intrat in satul Scurtu, care era aparat de tarani mosneni, omorind pe unii dintre ei si incendiindu-le casele. De aici, rasculatii, al caror numar era estimat la peste 2 000 (!), au atacat localitatea Glavacioc. Cu aceasta ocazie s-a constatat ca era vorba de o grupare bine organizata, care trimitea cercetasi calari inainte si se deplasa cu un numar de carute aduse din judetul Olt. Dupa interventia trupelor militare, primarul din Gaesti avea sa transmita: "Numarul mortilor si ranitilor razvratitilor trece de 200-300, considerind numarul focurilor date de cei 300 soldati si aspectul cimpului de lupta cercetat a doua zi, care parea o nemarginita macelarie'186. Informatia nu s-a confirmat in dimensiunile ei exagerate. Un grup de aproximativ 300 de rasculati risipiti la Glavacioc a atacat satul Preajba, "lasind pe cimpul de jale 6 morti, iar ranitii i-au luat cu dinsii'.

Judetul Olt. Un grup mare de rasculati proveniti din Teleorman transforma in ruine si cenusa proprietatea arendasului Paulopulo din Serbanesti, apoi trece prin Crimpoia, unde il omoara pe proprietarul Rimniceanu si ii arunca cadavrul in riul Vedea. Sosit in Crimpoia pentru a incerca sa potoleasca spiritele, prefectul judetului, Manu, este grav ranit la cap si pe intregul corp. La cei 2000 (!) de teleormaneni se asociaza si aproximativ 1000 (!) de tarani din Olt, astfel ca un numar impresionant de rasculati ataca pe rind satele in drum spre Draganesti Olt, avind grija sa distruga sirmele de telegraf pentru a impiedica posibilitatile de interventie ale Armatei. Desi la Crimpoia, trupele deschid focul si omoara 5 rasculati, telegramele Prefecturii cer cu insistenta trimiterea de trupe din alte judete, cele din Olt sovaind in fata multimii, in ziua de 13 martie, zi in care la Bucuresti se producea schimbarea guvernului, cetatenii orasului Slatina primesc arme si se organizeaza o garda civica menita sa apere localitatea. La Comani, rasculatii sunt surprinsi de trupe in timp ce devastau proprietatea grecului Velisarie Leontopol si somati sa se retraga. "Atacind trupa cu pietre si ciomege, trupa a facut uz de arme, omorind 10 si ranind 15 dintre cei revoltati, dupa care s-a imprastiat'187, in catunul Vilcele sunt ornoriti 4. in judet se inmultesc cazurile de proprietari asasinati, fapt care determina o reactie mai energica din partea trupelor, incepind din 17 martie, Armata intervine in forta si bombardeaza satele Parosi si Cucuieti, facind 17 morti si 3 raniti, apoi in Crimpoia si Serbanesti, unde sunt distruse 21 de case, lasind in urma un mort si un ranit. Distrugerile din judet, fiind foarte mari si asasinatele mai numeroase, la care se adauga atitudinea sovaielnica a unor comandanti, au facut din Olt judetul cu cele mai grave consecinte ale evenimentelor din martie 1907. Aici se semnaleaza numeroase scene de represalii. Taranii din Crimpoia ii denunta pe capii locali ai rascoalei si pe autorii agresiunii asupra prefectului Manu. Transportati spre Draganesti, trei dintre ei, identificati ca asasini ai proprietarului Rimniceanu, sunt executati in gara. Sub pretextul ca mai muti sateni au incercat sa elibereze un convoi de prizonieri din Radomiresti, trupele executa 10 dintre arestati. Comunele Craciunei si Mihailesti sunt bombardate, rezultatul fiind comunicat la 19 martie din Slatina: "La comuna Radomiresti s-au tras 2 focuri de tun, rezultatul a fost l mort, 7 case incendiate; la Mihailestii de Sus s-au tras 4 focuri de tun, rezultatul a fost 5 morti, 5 case incendiate si 3 distruse; la Mihailestii de Jos s-au tras 9 focuri de tun, rezultatul a fost l mort, 7 case incendiate si 5 distruse'188. La 20 martie, trupele au intervenit in comunele Beciu si Dudu, unde s-au tras 10 focuri de tun si au rezultat 8 morti, 17 case incendiate si 6 distruse, in general, pentru judetul Olt s-a folosit in exces artileria, pe considerentul ca efectele acesteia vor descuraja raspindirea rascoalei. Cum Armata a intervenit aici tirziu, actiunea a luat mai degraba aspectul de represalii.

Judetul Rimnicu-Sarat. Incidentul cel mai important s-a petrecut in apropierea orasului de resedinta, unde un grup de rezervisti chemat Ia concentrare a refuzat sa se mai prezinte si, intorcindu-se din drum, a inceput sa indemne taranii la rascoala, asa cum facusera fratii lor din Moldova. Au fost arestati in stare avansata de betie.

Judetele Ialomita, Constanta si Tulcea au cunoscut agitatii minore, in ciuda diverselor legende despre Marea Rascoala din 1907, Baraganul nu a cunoscut efectele instigarii la revolta si nu a jucat nici un rol in acest tragic eveniment.

in Oltenia, situatia a fost mai dramatica decit oriunde, in primul rind, provincia avea o traditie de lupta indelungata, taranii olteni fiind organizati in structuri de autoaparare a satelor inca de pe vremea lui Tudor Vladimirescu, si o memorie vie a participarii, in urma cu numai 30 de ani, la Razboiul de Independenta. Oltenia a fost si o culme a paradoxului acestei rascoale, deoarece era si cea mai bogata regiune din punct de vedere agricol, dar si beneficiara celor mai importante investitii tehnologice ca urmare a cistigurilor mari obtinute din exportul de cereale pe Dunare. Oltenia era un important bazin electoral, din care foarte multi proprietari isi asigurau mandatele de senatori si deputati. Asa se face ca asasinarea primilor proprietari in zona nucleului initial al rascoalei, pe linia principalului traseu comercial Craiova - Segarcea - Bechet, a generat si o reactie mai dura din partea autoritatilor.

Judetul Dolj. Cel mai violent s-au rasculat taranii din Horezu-Poe-nari, Gingiova si Valea Stanciului, omorind pe proprietarii si arendasii acestor mosii. La Gingiova s-au inregistrat scene de cruzime (arderea cadavrelor sau taierea in bucati), in Motatei, rasculatii au omorit pe arendas si membri ai familiei lui. La interventia trupelor, s-a incins o lupta de aproape o ora si jumatate, din care, desi soldatii au lasat 9 morti in urma, au fost nevoiti sa se retraga. Revenind cu efective sporite, interventia militara a produs un total de 25 de morti, la care s-au adaugat inca 5 executati sub pretextul tentativei de fuga de sub excorta. Daca informatia conform careia un capitan a fost omorit in aceasta ciocnire era reala, atunci violenta ripostei trebuie legata de acest fapt. Ziarul Universul a anuntat "un groasnic macel' de 40 pina la 50 de morti in Motatei si mai multi militari raniti. La Bailesti, atacul a fost produs de populatia bulgareasca din imprejurimi, care, nereusind sa patrunda, s-a baricadat si a supus comuna unui asediu. Trupele au folosit artileria, omorind 42 de rasculati, ranind peste 100 si operind numeroase arestari, in timpul transportarii arestatilor, 4 sau 5 dintre ei au fost executati in satul Urzicuta, in zona comunei Pielesti s-au inregistrat 12 morti si 14 raniti, iar la Mirsani 7 morti si 10 raniti. Armata a avut un ofiter ei 5 soldati raniti. Prefectul Doljului, Ion Mitescu, comunica ministrilor de Interne si de Razboi prin telegrama nr. 4172 din17 martie: "Mai multi capi razvratitori, parte voind sa fuga de sub escorta si unii prinsi devastind, au fost impuscati de soldati si anume la comunele Rojistea - 30 morti, Foisoru - l impuscat, Almajiu -6 impuscati, Cotofeni din Dos - 10 morti, Galicea Mare - l mort si 15 - 20 raniti, Salcia - 12 morti si (nr.) raniti necunoscut, Grindeni - 8 morti, Locusteni - 8 morti, Caciulesti - l mort'189. A doua zi, prefectul comunica prin telegrama nr. 4236: "Focarele serioase de razvratire, de unde bandele operau si in satele vecine, au legitimat represiunea mai aspra. Astfel, s-au tras obuze in comuna Plesita, unde rezultatul a fost 28 de morti (si) mai multi raniti, 12 case distruse si peste 20 in flacari, in Terpezita, distrusa o parte din sat si 30 de morti; in Bodaesti si Mierea Birnici (sunt) 6 morti si 3 raniti.

[] La Salcuta, Varvorul si Radovan sunt 16 impuscati'. Trebuie aratat ca generalul Gigurtu, comandantul Diviziei a Il-a, care opera in zona, era proprietarul conacului din Locusteni, incendiat de rasculati. Desi nu detinem amanunte asupra interventiei trupelor in acest loc, putem presupune ca reactia generalului a fost mult prea motivata - s-au inregistrat 8 morti.

Spre sfirsitul lunii, au inceput sa fie identificati asasinii unora din proprietari. Cei 4 autori ai crimelor din Horezu-Poenari au fost executati pe drum. in apropierea localitatii Carcea, au fost executati 5 rasculati dintr-un convoi de 27, sub pretextul tentativei de fuga de sub escorta. La Corlatele au fost impuscati 3 capi ai rascoalei, iar in comuna Argentoaia alti 7, sub aceeasi motivatie. La interventia energica a ministrului de interne Ionel I.C. Bra-tianu, prefectul judetului Dolj raspundea prin telegrama nr. 4420 din 3 aprilie 1907: "Ca raspuns notei telegrafice Nr. 905, am onoare a va raspunde ca: Am dat in unire cu generalul Gigurtu cele mai severe ordine sa inceteze orice represalii, sa se infrineze orice razbunari. [] escortele sa fie indestule de numeroase pentru ca arestatii sa nu mai incerce sa fuga si sa nu fie impuscati. Dnul general Gigurtu a recomandat ca forta armata sa secundeze autoritatile civile si sa nu mai preceada singura la anchetare si arestare'190, in fata valului de represalii necontrolate, generalul Gigurtu ordona retragerea munitiei de razboi de la trupe, dar confruntat cu noi focare de rascoala a fost nevoit sa revoce ordinul. Se cunoaste cazul capitanului Somanescu din Regimentul 26 Rovine Craiova, trimis in judecata pentru ca in ziua de 16 martie 1907 a retinut un grup de rasculati din satul Valuta de Sus, pe care i-a legat la ochi si de miini, dupa care i-a executat, supravietuind doar rasculatul Ilie Gligorescu, ranit si internat in spitalul judetean Negoesti. Un alt ofiter, sublocotenentul Petru Zamfir din Regimentul 18 Gorj, a fost anchetat si gasit nevinovat. Constatindu-se ca denuntul a fost fals si a urmarit interese personale, primarul si invatatorul din comuna Salcia au fost sanctionati. Se mai cunoaste cazul locotenentului Cernatescu, comandantul companiei de jandarmi Dolj, acuzat ca a impuscat un soldat din Regimentul 9, care a refuzat sa execute ordinele. Citeva cazuri similare cu acesta s-au inregistrat si in alte judete.

Judetul Gorj. in acest judet situatia a debutat cu o nesiguranta cvasitotala asupra loialitatii trupelor, din cauza rezervistilor, motiv pentru care au fost cerute unitati din alte judete. Mai multe tentative de rascoala au fost oprite chiar de tarani, in comuna Pegeni, "satenii inarmati au luptat si respins peste limitele judetului pe devastatorii care veneau din Dolj'. Agitatii fara consecinte grave s-au petrecut in comunele Hurezanii de Sus, Bacesti, Novaci, Cernadia, Balesti, Bobu, Scorta, Bibesti, Valea lui Ciine, Aninoasa, Turceni si Tismana pe fondul revendicarilor legate de tocmelile agricole.

Judetul Roman ati. Aici a fost inregistrata o intreaga problema conflictuala intre preoti, multi dintre acestia, pe fondul unei slabe administratii episcopale, incercind sa foloseasca prilejul rascoalei pentru a se razbuna pe colegi de-ai lor sau pe proprietarii care ii protejau. Tema principala a instigarii a fost aceea ca "cine nu se rascoala, nu ia pamint'. Prefectul Suculescu raporteaza: "Miscarea a inceput in ziua de 12 corent in comunele Popanzalesti si Golfinu prin distrugerea si devastarea proprietarilor si arendasilor din comuna. Continua in ziua de 13 cu mai mare furie, incepind si incendierea acaretelor si productelor din magazii. Armata trimisa impreuna cu procurorul reprima miscarea prin focuri, omorind si ranind mai multi razvratiti', in comuna Dobrunu, capitanul Bilciurescu din jandarmerie prinde 20 de rasculati, executind 2 sub pretext ca au incercat sa fuga de sub escorta. La Basgarai au fost 6 morti in timpul luptelor, iar la Baldovinesti-Cimpeni s-au inregistrat 11 morti.

Judetul Vilcea. Este de retinut declaratia taranului Naie Caramida, delegatul sfatului satesc Portaresti: "Cind am ajuns in Gropsani, am vazut o ceata de vreo 500 - 600 oameni si baieti inarmati cu ciomege si bite, care veneau de la deal si treceau la vale spre satul Mardale, facind gura mare. Eu am ramas mai in urma si din acei ameni au venit la mine vreo 3-4 insi si au inceput a ma imbrinci ca sa merg si eu cu ei, dupa cirmacii lor, care ziceau ca sunt studenti si care se gasesc inaintea multimei cu steaguri rosii. M-am uitat si eu (si) am vazut in capul oamenilor mai multi insi cu batiste rosii in ciomege ridicate in sus, facind gura mare de nu intelegeam ce zic'191. Rasculatii din Lalosul, incitati de un grup venit din judetele Gorj si Romanati, au incendiat conacul Stirbey. Atacuri asupra conacelor, fara a se inregistra revendicari, se produc in mai multe sate. in satul Pojogi, un rasculat care a incercat sa loveasca un sergent a fost impuscat. Pe mosia manastirii Horezu au fost agitatii generate de atribuirea unor parti din paminturi taranilor din alte localitati.

Judetul Mehedinti. Rasculatii din satele Gemeni, Vrata, Botosesti, Balacita, Izvoarele, Timna, Corcova, Podu Grosului si Dobra au distrus conacele si magaziile cu cereale. Nu s-au inregistrat revendicari, ci numai distrugeri sistematice. Unitatile Regimentelor 5 Rosiori si 17 infanterie cu o baterie de artilerie a restabilit ordinea, cu pretul unui numar neprecizat de morti si raniti. Totusi se inregistreaza 25 de morti in satul Butlesti si 4 morti in satul Patule, 5 morti in Salcea, 7 in Pristol si 5 case distruse, in Jiana Veche 5 impuscati si 4 case distruse, la Cioroboreni, dupa ce conacul a fost ars si devastat, au fost impuscati 9 rasculati si distruse 12 case, apoi alti 6 intre Isvorelul si Gvardenita. Aceasta localitate a fost identificata ca focar al instigatiilor; a fost incendiata de Armata, in comuna Oprisani au fost 29 de morti, iar in Ciaringu - 12. in gara Timna au fost executati 5 capi ai rascoalei, intre 21 si 22 martie, bandele de rasculati, in mare majoritate veniti din alte judete, s-au refugiat in paduri, unde a inceput vinarea lor de catre fortele de ordine impreuna cu satenii din vecinatate. Generalul Lambrino a raportat 18 morti ca urmare a acestei actiuni si inca 2 rasculati pe care i-au omorit in bataie satenii din comuna Socu. Alti 2 capi de revolta, refuzind sa se predea, au fost impuscati la Carbunesti. Cifra finala a mortilor din judetul Mehedinti a fost data de inspectorul serviciului sanitar dr. M.N.N. Saveanu: 94 de morti si 62 de raniti. Si in acest judet s-au inregistrat razbunari din partea unor primari sau functionari, care au intocmit liste cu rasculati pe care si-au pus toti dusmanii. Justitia a anchetat caz cu caz si a eliberat majoritatea celor retinuti. De asemenea, s-au inregistrat abuzuri din partea militarilor incartiruiti prin sate, mai ales din partea ofiterilor, in sensul unor cereri de hrana exagerate. Si in acest judet s-a constatat rascoala in scop de jaf.

Riposta fortelor de ordine

La aproape un secol de la acest eveniment dramatic, tema interventiei Armatei impotriva taranilor ramine inca un subiect de exploatare politica. De regula, taranii sunt priviti ca victime nevinovate, iar partidele, ministrii si Armata ca niste vinovati de crima. Ca si in alte situatii de proiectie indelungata a unei imagini false prin intermediul propagandei constante, opinia asupra comportamentului autoritatilor in timpul Marii Rascoale de 1907 nu va putea fi rasturnata integral. Cetateanul roman contemporan nu a fost familiarizat cu multe aspecte juridice ale Dreptului constitutional si nici cu detaliile teoretice ale drepturilor pe care le primesc autoritatile statului in caz de razboi civil, de exemplu. Sistemul democratic, in afara de o Constitutie adecvata, contine si un corp de legi menite a gestiona functionarea statului in momentele de suspendare sau de restringere a unor libertati democratice. Cetateanul nu a fost educat juridic si nu are cum sa inteleaga faptul ca o Constitutie democratica este destinata reglementarii functionarii statului si societatii pe timp de pace sociala si militara. in vreme de razboi sau de tulburari civile, statul democratic cade sub incidenta diferitelor variante (mai blinde, mai mult sau mai putin mascate) ale asa-numitei Legi Martiale, pe care dictaturile o aplica transparent si fara complicatii. Astazi, juristii si specialistii care s-au aplecat asupra acestui subiect nu pot ocoli o realitate bine probata documentar: "Sursele de epoca atesta, neindoielnic, implicarea socialistilor de stinga - adepti ai cuceririi puterii in stat pe cale revolutionara - in transformarea unui proces social legitim jntr-un grav atentat politic la adresa existentei statului roman. Situatia era cu atit mai periculoasa cu cit marile puteri vecine (Austro-Ungaria si Rusia) isi concentrasera trupele la frontiera si cautau un pretext politico-diplomatic pentru o interventie militara'592.

De la 18 martie 1907, Parlamentul a dat Legea pentru declararea starii de asediu prin Decret Regal:

Articol unic - in imprejurarile grave prin care trecem, pina la restabilirea ordinei si linistei, starea de asediu va putea fi declarata plin decret regal, in cuprinsul legei din 10 decembrie 1864.

Conform uzantelor internationale, starea de asediu decretata de seful statului a produs suspendarea sau restringerea unor libertati constitutionale. La Art.4, Legea starii de asediu din 1864 trecea integral sau partial intreaga autoritate civila in miinile autoritatii militare si legitima judecarea delictelor si crimelor savirsite pe timpul starii de asediu de catre tribunalele militare. Pe acest temei, in care institutiile de forta conduc reprimarea rascoalei si tot ele judeca, va fi greu de gasit in epoca o alta opinie autorizata. Situatia juridica in sine a produs marile ei semne de intrebare. De fapt, in momentul in care Justitia a constatat instigarea calificata a rascoalei - adica facuta in mod organizat si condusa de forte cu caracter organizat -, ea s-a gasit in fata obligatiei de a pedepsi citeva sute de agenti provocatori straini sau tradatori de tara si a 11 000 de tarani romani arestati. Din aceasta situatie critica, toate cele trei puteri ale statului democratic au iesit prin acordarea unei doze mari de clementa taranilor rasculati si inculpati si prin exagerarea rolului instigatorilor in timpul rascoalei. Astfel se face ca, din punct de vedere oficial, Marea Rascoala din 1907 a fost clasificata, pina la instalarea regimului comunist in Romania, drept un atentat la securitatea nationala a tarii initiat de o putere straina. Pentru a judeca insa comportamentul fortelor de ordine in timpul acestui eveniment violent, va trebui sa limitam analiza la prevederile legilor timpului. Marea Rascoala din 1907 nu poate fi judecata dupa legile din anul 2001.

Aceasta analiza este importanta deoarece se defineste in ultima instanta ca ilustrare concreta a deficientelor de import institutional pe care le-am mai expus in acest studiu. Conform analizei facute in 1936 de gen. C. Manolache, principalele deficiente morale ale interventiei fortelor de ordine au provenit din faptul ca Legea starii de asediu din 1864 fusese introdusa dupa modelul strain: "Art. l, 3j 4, 5, 6, 7 si 9 (din 9) sunt traducerea fidela a textelor franceze de la 1849, iar art. 2 si 8 sunt inspirate din Constitutia franceza de la 1852 si adaptate la forma noastra politica'193. Produs al conflictului deschis intre revolutie si contrarevolutie, corpul constitutional francez legiferat apela la principala forta de represiune pe care putea conta - Armata. Napoleon al III-lea ii acorda intreaga sa incredere si aceasta il sprijinea, pentru ca - popular vorbind - ii dadea de lucru: razboaie, glorie militara internationala, statut imperial, in plus, Armata Frantei avea foarte putine sanse sa intervina impotriva unor instigatori straini ai unei alte Mari Puteri, care sa fi condus pe teritoriul sau niste actiuni de asa mare amploare cum au fost cele din timpul Marii Rascoale din Romania, inclinati sa copieze modelul francez, Alexandru loan Cuza si Mihail Kogalniceanu au emis niste reglementari inadecvate tarii. Prin efectul loviturii de stat date de ei la 2 mai 1864, legile represiunii -cum sunt de regula numite - nu au avut beneficiul analizei si deciziei unui Parlament, ci au exprimat vointa a doi oameni, parerea lor despre cum ar trebui reglementata starea de asediu, concluzia la care au ajuns, ca nespecialisti, in urma consultarii unor avocati. Datorita acestor defecte, Carol I, Parlamentul din 1907 si guvernul au gasit de cuviinta sa completeze Legea starii de asediu cu anumite instructiuni, pe care le vom analiza in continuare.

Imediat dupa instalarea noului guvern, ministrul de Razboi, generalul Alexandru Averescu, a emis Ordinul Circular nr. 6 din 13 martie 1907 care reglementa comportamentul trupelor pe timpul rascoalei. La Art. 5 se prevedea: "indata ce se semnaleaza o adunare de tarani, comandantul merge cu o parte, sau chiar cu toata trupa sa, si someaza pe locuitori sa se impastie. Coloanele mobile vor consista din o sectie de artilerie, escortata de cavalerie. Ele vor fi intrebuintate in contra bandelor de tarani care umbla din localitate in localitate, in scopul de a devasta si jefui'. Aceasta prevedere descopera o impartire a fortelor in unitati fixe, destinate asigurarii linistii si, eventual, interventiei in localitati, si in unitati mobile indreptate impotriva rasculatilor care se deplasau pentru a provoca rascoala in alte localitati. Procedurile de deschidere a focului au fost reglementate la Art. 7: "Comandantul va incepe somatiile la distante de cel putin una suta pasi; ele vor fi energice si la scurte intervale, trecute. Dupa a treia somatie se va comanda la ochi si foc. Daca dupa prima salva taranii nu se retrag, va urma 0 a doua si tot asemenea o a treia. Oamenii vor ochi la picioare, pentru a evita ca gloantele trecind peste rasculati, sa loveasca in nevinovati'. La Art. 8 se preciza: "In contra bandelor se va trage la distanta mare, daca nu se supun la somatiunea de a se opri sau daca opun rezistenta la avizare. In caz ca sunt prea razvratite, se va trage chiar fara somatiune'. Aceste ordine corespundeau legilor militare si politienesti internationale. Ele erau un rezumat al Instructiunilor asupra intrebuintare! armatei in caz de turburati. - Somatiuni. - Stare de asediu, emise cu caracter de lege tot la 18 martie 1907. Documentul este lamuritor atit pentru conditiile legale in care a actionat, cit si pentru toate situatiile in care Armata a deschis focul. La Art. 3, alin. 5, pct. a) se preciza: "Autoritatile civile nu pot face cereri de trupe decit pentru reprimarea desor-dinilor reale si actuale, iar nu cind este vorba de masuri de pre-cautiune sau pentru a face un serviciu de ordine'. Din acest text putem intelege de ce Ministerul de Razboi nu a satisfacut cererile repetate si insistente, pe alocuri disperate, ale unor autoritati locale de trimitere a trupelor pentru prevenirea unor tulburari. Prefectii insa se aflau intr-o situatie paradoxala. Pe de o parte isi infiintau servicii de informatii, care le dadeau date precise despre pregatirea unei devastari, a unei crime, a unei ridicari in masa a taranilor sau despre prezenta unor agitatori veniti din alte judete, iar pe de alta parte nu aveau cu cine a le preveni. De fapt, aceste forte trebuiau sa fie ale Jandarmeriei satesti si, oricum, ale Ministerului de Interne. Dar la acea data serviciul de ordine si paza rurala era abia la inceput si prost organizat. Aceasta situatie a generat un alt paradox. Practic, de cite ori o unitate militara intervenea, actiunea ei se desfasura dupa ce infractiunile la Legea starii de asediu se petrecusera, ceea ce a pus trupele in permanenta in situatia de a putea deschide focul, in contextul aratat se inscrie cererea gen. Nasturel, comandantul Corpului l Armata, catre generalul Gigurtu sa ordone "tuturor detasamentelor, ca, mergind in localitatile rasculate si ajungind poate dupa consumarea crimei de catre rasculati, aceasta sa nu impiedice trupa de a ucide pe faptuitori, sa nu impiedice de a incendia casele lor'194.

La acelasi articol si aliniat, dar la pct. (c) posibilitatile de interventie erau reglementate astfel: "Actiunea armatei trebuie sa fie intotdeauna energica si hotarita. Mijloacele de pus in actiune vor trebui sa fie corespunzatoare, in fiecare caz in parte, cu gravitatea situatiunei. Hotarirea lor este lasata la tactul si judecata comandantului trupei, care trebuie necontenit sa fie calauzit, ca el este chemat numai sa potoleasca turburarea, nu sa pedepseasca, si ca tot atit de raspunzator de orice masura, care nu ar face decit sa incurajeze sau sa indirjeasca miscarea, cit si de mijloacele excesive, acolo unde s-ar putea mentine sau restabili ordinea si fara ele'. Textul ilustra una din problemele cu care fortele militare se confrunta si astazi: a lasa la aprecierea comandantului decizia daca sa intervina sau nu, in functie de gravitatea situatiei, a facut practic imposibila reconstituirea exacta a faptelor. De regula, aceste prevederi au generat obiceiul ca militarii sa se orienteze in deciziile lor dupa tendinta politica a momentului, dupa estimarea rezultatului acelui conflict, in cazul analizat de noi, era clar ca rascoala va fi infrinta si, in consecinta, tendinta comandantilor a fost sa actioneze in forta. Numeroasele decoratii si ridicari in grad de dupa rascoala au confirmat aceasta premisa. La Art. 12, alin. 9, se mentionau elementele de instructaj facut trupei: "Se va face mai cu seama teorie asupra datoriilor ce are soldatul in asemenea imprejurari, explicind oamenilor ca in fata revoltatilor ei se gasesc ca intocmai in razboi si ca, daca ar ezita citusi de putin a executa ordinele sau comenzile ce se vor da, s-ar face vinovati de neascultare in fata razvratitilor armati, crima prevazuta si pedepsita foarte aspru de codul de justitie militara'. Aici avem o alta tema sensibila a conditiei militarului. Este cazul tipic al starii de asediu, folosita impotriva tulburarilor interne, in care militarul este obligat sa-1 considere pe propriul sau cetatean ca inamic, la fel ca inamicul strain intilnit in razboi pe front, in caz de neexecutare a ordinului, asa cum se prevedea in aceeasi lege, la Art. 21, fapta militarului atragea dupa sine dezarmarea, arestarea, iar in caz de nesupunere, impuscarea. Situatia devenea cit se poate de clara in Art. 13, unde se explica: "Misiunea trupelor in actiunea de pacificare a rascoalelor trebuie sa fie privita de acestia intocmai ca si o operatiune de razboi'. Iar la Art. 15, alin. l, se cerea trupelor sa dea operatiunilor "caracterul ofensiv cerut de asemenea imprejurari'. La Art. 17 erau prezentate in detaliu procedurile de somatie, care practic il protejau pe comandant de orice confuzie: "Soma-tiunea 1-a! (a 2-a, a 3-a). in numele legii supuneti-va, altfel tragem focuri! Oamenii pasnici sa plece!'. Practic, in cazul executarii acestor somatii, nu mai exista nici o posibilitate legala de a-1 judeca pe un comandant pentru orice mort sau ranit nevinovat care a fost surprins de gloante stind in preajma rasculatilor sau cascind gura. Somatia are rolul, in intreaga jurisdictie internationala, de a permite izolarea cit mai corecta a grupului de rasculati, pentru identificarea precisa a acestuia si executarea grupata sau restrinsa a focului, dindu-i posibilitatea comandantului sa-si selecteze atitudinea (foc cu foc, foc directionat, foc de revolver, de arma automata etc.). Cel mai controversat articol, mai ales prin consecintele sale, a fost cel care reglementa folosirea artileriei. La Art. 19, alin. 2 si 3 se preciza: "intrebuintarea tunurilor in potolirea rascoalelor se va face, afara de cazurile de vadita primejdie, numai in urma ordinelor speciale ale Ministerului de Razboi. Trupele de artilerie vor putea fi folosite in acelasi fel ca si cavaleria. De asemenea, numai in urma unui ordin special al Ministerului de Razboi, comandantii vor putea distruge locuintele in care razvratitorii se baricadeaza sau se adapostesc, rezistind'. Generalii Nasturel si Gigurtu au avut astfel de ordine de la Averescu, iar in celelalte situatii probabil ca au fost cazuri de abuz, acoperit insa de justificarea existentei cazurilor de "vadita primejdie', in sfirsit, pentru a nu mai avea nici un dubiu asupra completei acoperiri legale a interventiei Armatei in rascoala din 1907, Art. 23, alin. 2 mentiona: "De la declararea starei de asediu, puterile autoritatilor civile pentru mentinerea ordinei si politiei, trec in miinile autoritatilor militare, in total sau in parte'.

Pentru a se impiedica aprecierea discretionara a situatiei din partea ofiterilor, s-a acceptat intre cei doi ministri de forta ca aprecierea situatiei, a gradului de razvratire si a locului unde trebuie intervenit reveneau exclusiv autoritatilor civile, de regula prefectului sau procurorului. De altfel, pe timpul rascoalei toti prefectii s-au deplasat pe cit posibil la fata locului, unii suportind si agresiuni fizice, dar aducind informatii pretioase si calificate asupra evenimentelor. Conform statisticilor finale, cu doua sau trei exceptii, cazurile de deschidere a focului au fost controlate sau ordonate direct de procurori. Ministrul de Interne Ionel I.C. Bratianu transmitea tuturor prefectilor Ordinul Circular nr. 13 223 din 14 martie 1907, in care se punea la dispozitie sefilor judetelor un tabel cifrat cu desfasurarea fortelor: "Din acest tablou veti vedea ca guvernul a stabilit o retea de putere armata in mod uniform pentru toata tara, insa proportional cu suprafata judetelor si intinderea razvratirilor. Succesul restabilirii linistei depinde insa nu numai de la eventuala intervenire a acestei forte armate, ci si de la tactul si deplina intelegere care va trebui sa domneasca intre autoritatile civile si militare'. Tot in 14 martie, generalul Averescu trimite telegrama nr. 1692, in care se gaseau si urmatoarele ordine: "Ofiterilor le este oprit a parlamenta. Ei vor face numai somatii legale cind nu este un agent civil prezent. [] Comandantii de sub-zona, cerind concursul prefectilor, vor face sa se aduca la cunostinta populatiei, chiar si in locurile razvratite, ca trupa are ordin sa traga cu armele cit si cu tunurile'. Asa cum am mai aratat, ministrul de interne si-a informat prefectii, iar ministrul de razboi -comandantii, ca rascoala are un caracter organizat si nu spontan: "Ne gasim inaintea unei organizatii sistematice anarhiste care cere un plan general militar, pe care trebuie sa-1 usuram cit mai grabnic', in aceste conditii, dupa 16 martie, cind dovezile clare ale instigarilor calificate au inceput sa curga la ministerele de forta, iar Ministerul de Justitie a inceput judecarea lor, aducind si probe, Ionel I.C. Bratianu a ordonat prefectilor: "Va atrag inca o data atentiunea asupra absolutei necesitati de a se reprima chiar din primul moment in modul cel mai energic orice banda care ar comite acte de violenta sau incendiu'. Ordinul se referea, evident, in special la grupurile de instigatori si rasculati in miscare.

La scurt timp dupa emiterea ordinelor, au aparut unele incompatibilitati la nivelul prefecturilor, determinate de faptul ca pentru fiecare judet rasculat a fost numit si un comandant militar al judetului, in unele locuri, cum a fost in judetul Covurlui, comandantii militari au tinut locul prefectilor in lipsa acestora si ordinele celor doi nu au concordat. Apoi, unii prefecti s-au plins de cazurile in care ofiterii din teren si-au depasit atributiile, intervenind cu o violenta pe care sefii judetelor nu o considerau necesara. Ionel I.C. Bratianu i-a semnalat generalului Alexandru Averescu aceste situatii, si acesta a raspuns prin Adresa nr. 1767 din 18 martie 1907: "Chiar daca s-ar intimpla ca, pe alocurea, mijloacele intrebuintate sa fie prea energice, nu cred, domnule niinistru, ca este momentul a le cerceta'. Era evident ca Averescu credea in efectul exemplar al interventiei in forta. Mentalitatea este confirmata din Craiova de generalul Gigurtu, care la 18 martie comunica prin telegrama cu nr. 885: "Energia trupelor de ieri si exemplul de la Bailesti a oprit a se mai intinde rascoala'. Realitatea din teren a confirmat pozitia militarilor. Pe acest fond s-au produs si excesele si infractiunile denuntate de unii oameni politici si de unele personalitati culturale. Ion Antonescu, cel care a provocat cele mai multe victime in Moldova, a fost decorat, in astfel de situatii de criza majora, un guvern responsabil si un prim-ministru inteligent trebuie sa gestioneze cu tact si in spiritul legii conflictele de interese intre civili si militari. Asa cum este cunoscut, una din problemele cele mai dificile ale democratiei este controlul civil al fortelor armate, avind in vedere ca o Armata nu poate si nici nu trebuie sa fie o structura democratica. Nevoia permanenta a militarilor de a asigura eficienta actiunii lor, bazata pe violenta, se loveste in multe cazuri de neintelegerea acestei realitati. Pentru a ilustra o astfel de dihotomie, vom analiza unul din cazurile de masura controversata luata in momentul rascoalei. Pentru potolirea violentelor din comuna Serbanesti-Olt, comandantii au repartizat in zona pe capitanul Teodorescu, din Regimentul 2 Calarasi, pentru motivul strict militar ca era familiarizat cu zona, ii cunostea pe localnici, iar acestia il puteau usor recunoaste. Din punct de vedere militar, ordinul de trimitere a lui acolo este inatacabil. Numai ca Teodorescu era ginerele arendasului Pelopolas, ale carui proprietati au fost devastate. Conform unei plingeri a preotului Ion Anghelescu, capitanul Teodorescu 1-a arestat impreuna cu alti 11 rasculati si i-a supus torturii pentru ca "voeste, dupa staruinta socrului sau, sa razbune pe nedrept, amenintindu-ne ca ne impusca'195. Nu cunoasteam rezultatul anchetei, dar putem observa ca acest caz are cel putin doua solutii: Unu - ofiterul, cunoscind bine satul, a retinut pe cine trebuie, identificind corect rasculatii, intre care, la fel ca in multe alte locuri, s-au aflat multi preoti xenofobi; Doi - profitind de misiunea sa legala, a cautat intr-adevar sa se razbune.

La inceputul anului 1912, Nicolae Filipescu va redeschide dosarul complicat al evenimentelor din 1907, iar ziarul Adevarul va pretinde ca se afla in posesia unor noi dovezi ale unor executii sumare in judetul Olt. Al. Marghiloman va consemna recunoasterea faptelor de catre fostul prefect Anghel si marturia unui ofiter: "La dejun, capitan M. Negruzzi, care in 1907 a fost de paza in Olt, spune ca executiile au fost asa si ca Anghel, prefect, admira tirul artileriei care prindea din fuga populatia'196. Dincolo de aspectul mai degraba literar al consemnarii, informatia nu ofera principalele indicii ale cazului, neputindu-se constitui in proba. Stim insa ca in cele trei judete critice, arendasii, proprietarii si unii functionari au profitat de prezenta Armatei pentru a ordona represalii si ca au existat, ca intotdeauna, militari dispusi sa le aplice dincolo de litera legii. Mai stim cu siguranta ca una din actiunile militarilor era ilegala, executiile sumare pe cimp sau prin gari a unor capi ai rascoalei fiind oprite tirziu de ministrii Internelor si Razboiului. Pe de alta parte, nu cunoastem citi dintre acesti rasculati executati erau instigatori straini, prinsi in numar mare, si in ce masura violenta reactie internationala a Rusiei dupa lichidarea rascoalei nu a fost un reflex al esecului oamenilor sai.

La 29 martie/11 aprilie 1907, regele Carol I, cap al Ostirii, a dat urmatorul Ordin de zi catre armata:

Ostasi,

Evenimente grave s-au dezlantuit asupra noastra, zguduind institutiile statului pina in temeliile sale si punind in primejdie munca a jumatate de veac.

in aceste grele imprejurari, armata a fost chemata sa restabileasca linistea turburata. Fara sovaire, ea si-a indeplinit datoria si, in toate unghiurile tarii, ostasii au raspuns grabnic la apel. in cinci zile ostirea a ajuns la numarul de 140 000 de oameni.

Mobilizarea repede si dizlocarea trupelor cu ordine si fara intirziere sunt o puternica chezasie ca armata va fi intotdeauna in stare a face fata oricarei primejdii ce ar ameninta statul.

Tara datoreste ostirii si atitudinii ei hotarite, ca o mare nenorocire a fost inlaturata si ordinea in scurta vreme restabilita.

Ati avut o datorie dureroasa de indeplinit; dar unde este omor, foc si jaf, trebuiesc ocrotite cu orice pret averea cetatenilor si buna rinduiala.

Va multumesc cu inima calda si privesc cu dragoste si nemarginita incredere spre scumpa Mea armata, care s-a aratat la inaltimea chemarii sale, ori si cind o primejdie a amenintat fiinta scumpei Noastre tari.

CAROL197

Un decret ulterior i-a amnistiat pe militarii care, in timpul rascoalei, au refuzat sa execute ordinele, sa traga sau au fost surprinsi "tragind in vint' si primisera pentru aceste fapte pedepse grele.

Activitatea Ministerului de Justitie

Procuraturile Generale ale Curtilor de Apel au actionat inca din timpul rascoalei pentru cercetarea evenimentelor violente, precum si pentru interogarea arestatilor. Activitatea procurorilor a urmarit identificarea instigatorilor si a mijloacelor instigarii, a faptuitorilor si complicilor.

Justitia a stabilit vinovatia lui Vasile M. Kogalniceanu, arestat de altfel la Giurgiu si tinut in domiciliu fortat. La dosarul 22/907 s-au retinut faptele prevazute si pedepsite de Art. 181 Cod Penal, referitoare la continutul brosurii improprietaririle taranesti, unde, la pagina 12 "sunt fraze care tind la rascularea taranilor, spre a ucide, incendia si comite tulburari, in scop de a capata mai lesne mosiile proprietarilor'198. S-a constatat ca activitatile propagandistice directe ale lui Vasile Kogalniceanu s-au declansat cu intensitate inca din 1906, mai ales cu ocazia sarbatoririi a 40 de ani de domnie ai lui Carol I, si ar fi avut drept scop final infiintarea unui partid taranesc. Astfel, brosurile ar fi parasit caracterul literar sau stiintific protejat de Art. 24 din Constitutie si au intrat in categoria propagandei politice antistatale. Instructia judecatoreasca a fost insa anevoioasa si pigmetata cu tentative de incalcare a legilor tarii. Problema de fond a fost aceea ca judecatorii intentionau sa nu-1 judece in cauza ordinara, ci in cauza exceptionala, data fiind gravitatea infractiunii instigate de el. Starea de asediu incetase, iar brosurile sale puteau fi interpretate ca "fapte de propaganda politica constitutionala, care nici cind nu pot fi calificate de provocare la rascoale', in manifestul Catre sateni, exista si precizarea: "Noi nu vrem sa facem rascoala, nici turburare printre oameni; de asemenea nu voim sa facem pe tarani a crede ca vor putea capata dintr-o zi pe alta ceea ce cer'199, care i-a derutat pe judecatori. Vasile Kogalniceanu si-a gasit un sustinator neasteptat chiar in completul de judecata, in persoana judecatorului-supleant la Tribunalul Vlasca, Toma Dragu, care a incercat sa blocheze procesul pe motive procedurale, clamind totodata si pozitia sa de opozant al ingerintelor politice. Un singur lucru nu si-a putut inchipui in prima faza Ministerul de Justitie: ca Toma Dragu, pus sa-1 judece pe Vasile Kogalniceanu, era membru secret al Partidului Taranesc initiat de inculpat, in momentul in care a simtit ca ancheta asupra organizatiei ilegale se apropie de el, Toma Dragu

- de altfel, un foarte bun criminalist - a demisionat din magistratura si a devenit avocatul lui Vasile Kogalniceanu. Amnistia faptelor 1-a scos din inchisoarea Vacaresti, iar Dragu s-a refugiat in Franta. De acolo a scris o brosura foarte dubioasa despre procesul la care participase si nu s-a mai sfiit sa-si demaste actiunile: "Si ce usor le-ar fi fost - daca ar fi crezut un moment in vinovatia noastra

- sa ne excepteze pe noi, instigatorii principali, din actul amnistiei, alaturea de invatatori, preoti si functionari'200. Problema care il durea cel mai mult era esuarea proiectului de partid taranesc, a carui constituire in secret ramine si astazi un mister, atit timp cit actele sale publice tineau de drepturile constitutionale! Faptul ca PNL a preluat problema invoielilor agricole si a legiferat o imbunatatire a situatiei taranilor a produs nu numai un val de ura din partea marxistilor, dar i-a lasat si fara obiectul instigarii. Toma Dragu a revenit in tara, s-a inscris in partidul socialist. Reluindu-si activitatile antistatale, a primit o condamnare de 15 zile pentru instigare la nesupunere a ostasilor in timpul Razboiului balcanic, in perioada 1919-1920 a fost liderul Partidului Socialist si om de legatura al acestui partid cu Elena Lupescu.

Nu am insistat intimplator pe acest caz, deoarece el s-a aflat la originea proiectului de modificare a Constitutiei din 1866, care se va finaliza abia in 1923, printr-o noua Constitutie. Fiind scrisa de ziaristii revolutionari C.A. Rosetti si Eugeniu Carada, Constitutia din 1866 continea libertati de expresie care permiteau inclusiv activitatile anarhice si antinationale, duse mai ales prin presa, de oricine primea bani sa o faca.

in aceeasi cauza au mai fost cercetati Nicolae lorga si Spiru Haret. Daca in cazul lui Spiru Haret, lucrurile s-au lamurit repede, fiind vorba de interpretarea tendentioasa de catre instigatori a unor afirmatii din textele sale, in cazul lui Nicolae lorga lucrurile se pare ca au fost mai complicate, instiintat ca impotriva lui Vasile Kogalniceanu s-a emis mandat de arestare, lorga consemna in una din operele sale autobiografice: "Am capatat informatia sigura ca aceeasi soarta ma ameninta si pe mine, daca la taranii inchisi s-ar gasi un singur rind de mina mea'20i. Pe timpul rascoalei, studentii sai i-au pazit domiciliul, iar marele savant si-a luat un concediu de o luna pentru a nu fi implicat. lorga era convins ca urmarirea penala era urmare a articolului Dumnezeu sa-i ierte din publicatia sa Neamul Romanesc si probabil ca pina la sfirsitul vietii nu a inteles si nu a cunoscut realitatea cercetarilor Procuraturii generale in ce il priveste, in marea sa naivitate, lorga scrisese: "Dumnezeu sa-i ierte pe cei patru terani impuscati in orasul romanesc Botosani de oastea romaneasca in ziua de 5 martie 1907', fara sa stie ca teranii erau cam lipoveni si ca au murit strigind "inainte, ca vin rusii!'. Chiar daca istoricul s-o fi lamurit mai tirziu, oricum textul avea un caracter evident antisemit si politic. Tulburator este ca, douazeci si cinci de ani mai tirziu, intrerupind un discurs parlamentar al lui Armand Calinescu, Nicolae lorga va lua vehement apararea Armatei impotriva "taranilor innebuniti' care s-au rasculat la Radauti si impotriva carora ar fi trebuit sa se deschida focul: "Da, la aceste lucruri si, cind nu le poti impiedica, cu inima frinta tragi!'202

Ceea ce nu a cunoscut in mod sigur Nicolae lorga in 1907 a fost informatia secreta ca, de fapt, nu era urmarit pentru articolul din Neamul Romanesc, ci pentru a se stabili daca are vreo legatura cu activitatea organizatiei oculte Neamul Romanesc pe care o descoperise Sectia a Il-a de informatii, inca din anul 1906, cu ocazia manifestarilor legate de aniversarea a 40 de ani de domnie ai lui Carol I a fost semnalata activitatea unei organizatii care promova idei nationaliste xenofobe, antidinastice si antiparlamentare. Ofiterii de contrainformatii si-au pus serios intrebarea daca exista vreo legatura intre propaganda dusa impotriva regelui Carol I si a expozitiei omagiale organizate la Bucuresti si gazeta lui lorga, al carei prim numar aparea chiar in ziua de 10 mai 1906. Investigatia a descoperit ca membri acestei organizatii, identificate cind cu numele rusesc Rumunski Norod (codificat cu initialele R.N.), cind cu cel de Neamul Romanesc (N.R.), erau invatatori, primari, avocati si preoti si actiona cu predilectie in judetele din sudul tarii, mai ales in Oltenia, in timpul rascoalei, in temeiul Legii starii de asediu, corespondenta lor a fost deschisa. Astfel s-a descoperit ca pregatirile pentru declansarea unei rascoale datau din 1906. La 2 august 1906, avocatul Alexandru Dumitrescu ii scria avocatului Navarlie: "Niciodata nu-mi va esi din inima mea generoasa ideia ce voim sa o ridicam si cu stindardul in masa sa gustam din roadele muncii noastre', in iulie 1906, avocatul Gheorghe Petrescu ii scria lui Alexandru Dumitrescu: "imi vorbesti de niste snopi gigantici, ceiace denota ca ai muncit la catarama', fiind vorba de activitatea de narodnic printre tarani a celui din urma. Tot in iulie, Navarlie ii scrie aceluiasi Dumitrescu: "Va sa zica n-ai uitat hotarirea noastra de la Craiova, pentru lupta? Sa fim tari!', intr-o scrisoare din 29 decembrie 1906 a lui Marinescu pentru Navarlie, lucrurile sunt ceva mai clare:'Manifestele le voi trimite cu omul meu de incredere, care le va distribui si va face propaganda in acelasi timp'204. O alta scrisoare, cu caracter anonim, dar cu scop evident incitator a fost descoperita in martie 1907 tot in judetul Dolj. Iata citeva pasaje: "Sculati in sus, dechideti ochii bine, caci a venit timpul iarasi de desteptare, a venit timpul sa sugem singele ciocoesc! Puneti mina pe cutite, pe arme, pe topoare, coase, si taeti in dreapta si in stinga, puneti foc veneticilor si toti ciocoilor, caci numai asa vom scapa tara de acesti ciini []. Taiati si nu va ginditi ca omoriti, nu va ginditi la pacat, caci pe acei pe care ii lasati inca in viata, nu numai ca sunteti robii lor, ba ceva mai mult, isi bat joc de fiicele si nevestele voastre! Acum e timpul sa scapam si de aceea omoriti, fratilor, caci va fi vai de copiii vostri in viitor!' Textul continea si instructiuni: "Daca vine armata, potoliti-va.

pleaca armata, incepeti', precum si o incheiere sugestiva: "Te rugam, fa tot posibilul ca sa o citeasca toti cei din sat, care stiu carte. Semnatura noastra este aceasta: Buni aparatori ai Neamului ffornanesc'205. Patentul marxist este inconfundabil. in Manifestul partidului Comunist, Marx ii acuza pe burghezi ca "au la dispozitie femeile si fiicele proletarilor lor'206, tema draga burghezului Karl Marx, care a facut un copil nelegitim cu servitoarea lui Engels (o oarecare Helen Demut), care cheltuia sume mari pe prostituate, in timp ce doua din fiicele sale s-au sinucis, alti trei copii au murit din cauza subnutritiei, iar o alta fiica, Eleonor, si-a organizat sinuciderea impreuna cu sotul ei; ea a murit, ginerele lui Marx s-a razgindit in ultimul moment.

Procuratura din Pascani descopera la perchezitia domiciliului unui anume Alexandru Dimitriu o scrisoare datata 26 martie 1906, "din cuprinsul careia rezulta ca se proectase o miscare generala in tara din partea muncitorilor pentru dezrobirea lor (a taranilor, n.a.)'. Si pentru ca ne-am referit la Pascani, sa mentionam ca acuzatiile de tortura la adresa muncitorilor ceferisti "care s-au solidarizat cu taranii' au fost cercetate temeinic de Procuratura si de dr. D. Stenescu, medicul spitalului din oras, descoperindu-se urme de vinatai pe fese la doi muncitori si un caz de bronsita, indemnurile la cruzime adresate taranilor vizau inlaturarea respectului pentru autoritate - una din tehnicile loviturii de stat -, iar autoritatea era atacata astfel incit sa-i produca dezorganizarea. Publicatiile coordonate de Christian Rakovski indemnau pe fata soldatii sa nu-si asculte superiorii si sa se revolte: "Denuntati peste tot inamicul adevarat si, daca este necesar si este posibil, treceti de partea rasculatilor'208. Racovski a fost trimis in judecata in doua procese, la care afirma ca ar fi vrut sa se prezinte pentru a le transforma in "tribuna politica', dar nu a avut curajul sa vina din strainatate deoarece fusese informat ca nu ajunge la Tribunal, urmind a fi suprimat imediat ce paseste pe pamintul Romaniei209. Cunoscindu-1 pe Ionel I.C. Bratianu, nu trebuie sa excludem total aceasta ipoteza.

Ea poate ramine in picioare si daca adaugam informatia ca acelasi Christian Rakovski a fost implicat in atentatul asupra lui Ionel I.C. Bratianu din 1909.

Este posibil ca unele probe materiale ale organizarii acestei rascoale sa fi disparut intre timp sau sa se gaseasca inca prin arhive, dar in momentul instructiei din 1907, Ministerul Justitiei nu a avut dubii asupra caracterului organizat al instigarii si a avut si probe. La 16 aprilie, Tribunalul Ilfov se afla in posesia unor legitimatii si documente secrete ale organizatiei R.N. si ii cerea ministrului de interne sa largeasca cercetarea: "Avem onoare a va ruga sa binevoiti a dispoza sa se faca cercetari in tara prin prefecturile respective, daca in vreun judet s-au mai gasit apeluri si carti de membru ale societatii secrete R.N., precum si daca vreun preot sau invatator a luat parte directa si activa la miscarile taranesti sau ca instigator, intrucit apelurile numitei societati secrete se adreseaza mai mult preotilor si invatatorilor, comunicindu-ne rezultatul, fiind necesar instructiunei'.

Un alt caz, care vine sa confirme ciudata solutie aleasa de initiatori pentru infiintarea unui Partid Taranesc in Romania, a fost acela al lui Ion Mihalache (viitorul lider PNT). Acesta s-a implicat, inca de la o virsta de 20 - 24 de ani, in activitatea subversiva de constituire a unor structuri satesti ale unui viitor Partid Taranesc, adoptind ca mesaj politic blamarea in bloc a clasei politice romanesti, folosind totodata "expresii dure cu accente de clasa'211. Intrat in legatura cu Vasile Kogalniceanu si cu alti agitatori narodnici, Ion Mihalache "credea in acele momente ca organizatia taraneasca pe cale de reconstituire trebuia retransata in spatele lui Nicoale lorga, marele «idealist» si misionar animat de cele mai bune intentii pentru natiune'212. Din corespondenta sa cu lorga au fost retinute mai multe afirmatii suspecte, printre care una i-a atras arestarea: " nu vom mai lasa sa se scape cel dintii prilej, fara a ne stringe si in linie de lupta'213. Cum lucrul asta chiar s-a intimplat in 1907, Ion Mihalache a trebuit sa faca fata cercetarii penale declansate la Cimpulung Muscel. A fost eliberat, din lipsa de probe concludente, si amendat de Ministerul Instructiunii publice pentru "activitate subversiva'. Toate aceste cazuri cercetate penal ramin in continuare stranii prin lipsa de logica a actiunii activistilor taranisti: ce rost avea desfasurarea unei activitati subversive, cu organizare secreta, cu parole, semne de recunoastere, manifeste si corespondenta conspirativa, cind Constitutia tarii asigura accesul liber la dreptul de asociere, de propaganda si de activitate politica, libertatea cuvintului si a presei? Un biograf de tinuta, istoricul Apostol Stan, ne semnaleaza ca activitatile menite sa duca la crearea Partidului Taranesc nu erau de inspiratie socialista. Daca acceptam aceasta opinie - in ciuda legaturilor evidente cu miscarea socialista, a relatiei cu presa de stinga, a folosirii inexplicabile a expresiei Neamul Romanesc in limba rusa -, atunci, considerind miscarea socialista doar un vector la indemina pentru promovarea ideologiei taraniste, inseamna ca ne aflam intr-adevar in prezenta unei organizatii nationaliste timpurii, perfect adaptata ideilor lui Nicolae lorga si precursoare a doctrinei anarhiste de mai tirziu, care va actiona violent impotriva partidelor, a Constitutiei si institutiilor statului. Prin natura constitutiva, ca partid de clasa, am fi tentati sa inclinam mai mult spre influenta decisiva a socialismului - confirmata apoi in regim parlamentar de Partidul Taranesc condus de Ion Mihalache -, pe care multi nu 1-au privit ca ideologie si practica antinationale si criminale. Dar despartirea brusca a lui Nicolae lorga de revista Samanatorul, in mai 1906, pentru a se lansa in politica prin publicatia Neamul Romanesc, se suprapune prea bine pe momentul trecerii miscarii taraniste in faza ei militanta, ca sa nu confirme teza caracterului nationalist, usor antidi-nastic, dar periculos antistatal, pe care 1-au instrumentat instantele dupa stingerea rascoalei. Poate ca tocmai caracterul nationalist a fost acela care i-a scapat de pedeapsa, in timp ce socialistii au fost expulzati sau condamnati pe capete, in sfirsit, va trebui sa luam in calcul si exagerarile ministerelor noului guvern, care vor cauta sa puna in balanta legitimitatea represiunii si gravitatea faptelor reprimate, in ce-1 priveste pe Nicolae lorga, traseul sau prin mai multe partide politice, in paralel cu scrierea impresionantei sale opere, este cel mai bine explicat de o afirmatie a lui losif Puscariu: »Uriasul, cu gestul lui larg, imbratisa zarile si arunca saminta mai departe, desigur, uneori chiar prea departe. Ogorul nostru i s-a parut prea ingust. Lui ii trebuia Neamul romanesc, intreg neamul nu numai o mina de cititori'.

Justitia i-a judecat pe rasculati, dind sentinte la aproximativ un sfert din cei arestati. Trei sferturi din cei retinuti in timpul rascoalei au fost eliberati si pusi sub observatia autoritatilor locale. Majoritatea covirsitoare a sentintelor, inclusiv pentru vinovatii de crime, a fost de munca silnica pe viata sau pe diferite termene. Asa cum aratam, au fost expulzati din tara 880 de socialisti implicati in instigarea rascoalei, ei neputind fi condamnati pentru ca erau cetateni straini.

in final, sa privim citeva date statistice. Din totalul taranimii romane, au participat la rascoala aproximativ 1,5 - 1,8%. Cu exceptia judetelor din Oltenia, in nici un alt judet nu s-au rasculat in medie mai mult de 500 de oameni. Cifra de 11 000 de morti este o fantezie a presei socialiste. Ea corespunde insa numarului celor arestati. Cel mai mare "masacru' din Moldova, de exemplu, s-a produs la Galati, unde Ion Antonescu, viitorul maresal, a omorit 14 oameni si a ranit alti 9215. Marea majoritate a judetelor nu a inregistrat cifre mai mari de 10 morti. Ripostele mai dure ale Armatei s-au produs in Mehedinti, Dolj si Olt. Cifrele care se pot reconstitui in baza documentelor cunoscute nu trec de l 000 de morti pentru toata tara, desi au fost vehiculate si cifre de 4 000 sau de 2 500 de morti, niciuna cu suport documentar autentic. Mai grava a fost atitudinea violenta si discretionara impotriva taranilor dupa ce rascoala s-a sfirsit. Dar pentru a indeparta si ultimul dubiu asupra diversiunii cu 11 000 de tarani omoriti, vom apela la dosarul secret ascuns de Carol I. in mapa personala a primului-ministru D. A. Sturdza au fost gasite tabelele cu evidenta represiunii pe zile. Ele acopereau in detaliu perioada de virf a actiunii militare, 28 martie - 5 aprilie 1907:

"Moldova 28 matie 1907 - 6 morti, 8 raniti, nici un arestat; Moldova 29 martie 1907 - 6 morti, mai multi raniti, 31 de arestati; Moldova 31 martie 1907 - nici un mort, nici un ranit, 107 arestati; Moldova l aprilie 1907 - nici un mort, nici un ranit, 70 arestati;

Moldova 3 aprilie 1907 - nici un mort, nici un ranit, 48 de arestati; Moldova 4 aprilie 1907 - nici un mort, nici un ranit, 123 de arestati.

Total: 12 morti, 8 sau mai multi raniti, 517 arestati.

Valahia 28 martie 1907 - 24 morti, 21 raniti, 700 arestati; Valahia 29 martie 1907 - 16 martie, 25 raniti, 40 arestati; Valahia 29 martie 1907 - 24 morti, 22 raniti, 79 arestati; Valahia 30 martie 1907 - 79 morti, 13 raniti, 69 arestati; Valahia 31 martie 1907 - 140 morti, 12 raniti, 38 arestati; Valahia 31 martie 1907 - 17 morti, 2 raniti, 47 arestati; Valahia l aprilie 1907 - 28 morti, nici un ranit, nici un arestat; Valahia 2 aprilie 1907 - 40 morti, 9 raniti, 84 arestati; Valahia 3 aprilie 1907 - 18 morti, nici un ranit, 7 arestati.

Total: 386 morti, cel putin 104 raniti, l 064 arestati.

Oltenia si Muntenia 4 aprilie 1907 - 23 morti, nici un ranit, 2 arestati;

Oltenia si Muntenia 4 aprilie 1907 - nici un mort, nici un ranit,

145 arestati;

Muntenia si Oltenia 5 aprilie 1907 - nici un mort, nici un ranit,

23 arestati

Total: 23 morti, nici un ranit, 170 arestati'216.

Asadar, la nivelul inalt al primului-ministru al tarii, informatiile oficiale aratau ca intre 28 martie si 5 aprilie se inregistrasera 421 de morti, aproximativ 112 raniti si l 751 de arestati, in telegrama nr. 271 din 6 aprilie 1907 trimisa Ministerului de Razboi de gen. Zosima, lui Alexandru Averescu i se raporta ca fusesera arestati l 251 de rasculati, din care numai 433 fusesera retinuti pentru ancheta, "iar restul au fost pusi in libertate dupa prima cercetare'217. Sa dublam oricare din cifre, sa le triplam, sa le inzecim, sa le inmultim si cu 20 - in conditiile in care cineva mai crede ca informatia secreta la nivelul primului-ministru se poate prezenta cu asemenea diferente matematice - si tot nu rezulta 11 000 de morti!

Armata a actionat in baza legilor tarii. Nu exista nici un caz cunoscut in care trupele sa fi deschis focul impotriva unor oameni nevinovati; peste tot Armata a reactionat la violente evidente si la incalcari ale legilor, sanctionabile in oricare stat. Ceea ce se poate discuta este situatia, de la caz la caz, in care riposta a depasit nivelul de periculozitate al actiunii rasculatilor. Deocamdata stim ca cele mai dure represalii s-au produs in locuri unde avusesera loc crime cu bestialitate (ciopirtirea victimei, arderea de viu, torturarea, uciderea rituala cu plugul etc.) sau unde au fost batuti sau omoriti militari.

Sa investigam si citeva atrocitati facute de rasculati, pentru a masura exact dimensiunea represiunii:

1. "Taranii din Valea Stanciului, dupa ce au mutilat ingrozitor pe proprietarul Virgil Tirnoveanu, au scos cadavrul in sosea si, punindu-i pamint in gura, strigau: «Na pamint, satura-te de pamint!» L-au taiat apoi in bucati si 1-au aruncat pe cimp'.

2. "Citiva tarani din Bailesti s-au dus azi la cimitir si au incercat sa desgroape un copil mort de un an al proprietarului Dasu Gabroveanu, spre a-1 mutila; autoritatile au impiedicat pe profanatori'.

3. "in Grecesti (Dolj), inainte de a omori pe logofatul mosiii, i-au taiat organele genitale si le-au bagat in gura. La Varvor, au dat foc bisericii, strigind: «Sa arza, caci noi am facut-o!»

Acelasi lucru si cu scoala'.

4. "La Ghindeni (Dolj), au scos pomii din curtea conacului si de pe sosea, strigind: «Daca n-avem noi pomi, sa n-aiba nimeni»'.

5. "La Verbinta (Dolj), taranii au omorit pe logofatul Constantin Bumbaru si au pus pe foc bucati din corpul lui'.

Aceste exemple de comportament aberant au fost extrase din raportul final inaintat primului-ministru - ascuns si el pina in 1949 -, in care se gasesc si citeva scurte concluzii:

"l- Indivizi travestiti, nestiind macar romaneste, au cutreerat satele.

2. Unii fruntasi ai satelor au fost pusi cu de-a sila in capul miscarilor.

3. Unii tarani au aparat cu viata avutul proprietarilor lor.

4. Taranul roman nu e capabil de cruzimile nemaiauzite ce s-au savirsit in unele locuri'.

Socati de violentele inregistrate in unele localitati si influentati de informatia reala ca acolo traiau multi straini (mai ales bulgari), autoritatile au ajuns la aceasta concluzie comoda, ca nu romanii sunt autorii atrocitatilor. Dar cine poate sti?

Documetele represiunii atesta ca, de cele mai multe ori, ceea ce am inteles noi prin folosirea artileriei impotriva taranilor s-a redus la. l- 4 lovituri de tun, directionale asupra cladirilor. Au fost insa luate drept metoda generalizata cele trei cazuri de represalii in care artileria a facut prapad. Totusi, intr-un loc cunoscut ca exemplu de folosirea artileriei "impotriva taranilor' - satele Beciu si Dudu din Olt - cercetarea penala a aratat ca au fost trase 10 lovituri de tun, in urma carora au murit 8 rasculati. Pentru cei cu instructie militara, raportul dintre putere de foc si efect este pur si simplu de neinteles, in conditiile in care fiecare lovitura de tun arunca fragmente de srapnel pe un diametru de 30 de metri, a rezulta doar 8 morti din rindul inamicului ridica mari semne de intrebare. Ele insa coboara atunci cind aflam ca in urma celor 10 lovituri de tun au fost incendiate 17 case si distruse 6. Este clar ca artileria primise ordin sa distruga cladiri, iar morti au rezultat, secundar, din aceasta misiune. Armata nu a vinat oameni cu artileria. Aflarea intregului adevar - cit de importanta a fost instigarea si cit de ilegale au fost unele interventii militare - va fi extrem de complicata si in viitor, pentru ca sursele principale de informare - Guvernul si presa - au fost partizane si total opuse.

Concluzii

Cronologic, Marea Rascoala din 1907 trebuie tratata in cel putin trei etape: revolta urbana din Botosani, rascoala din Moldova si rascoala din Muntenia si Oltenia:

1. Desi sunt cuprinse in acelasi fenomen, evenimentele din satul Flaminzi nu au fost declansatorul Marii Rascoale; nu am intilnit nici o proba care sa ateste o raspindire a rascoalei din patru laterul mosiei in cauza catre alte zone; rascoala a inceput sa fie comentata public si sa fie intens propagata de presa dupa incidentele din orasul Botosani, atacat de mahalagii si lipoveni, din care patru au fost impuscati de fortele de ordine.

2. Rascoala din Moldova a avut o motivatie combinata, antisemita si sociala, prin faptul ca cererile de reglementare a tocmelilor agricole au fost legate de activitatea periculoasa a trusturilor arendasesti; ea a fost peste tot instigata calificat si intretinuta de interese ale Rusiei.

Caracterul principal al rascoalei din Moldova, daca reducem conceptul de rascoala la actul de violenta, a fost antisemit si urban.

3. Rascoala din Muntenia si Oltenia a fost pregatita inca din 1906, prin activitatea unor organizatii oculte, prin certe instigari socialiste si prin activitatea propagandistica dubioasa a lui Vasile Kogalniceanu, sub acoperirea debila a incercarii de a forma un partid taranesc, in sudul tarii a actionat o organizatie secreta care a participat activ la declansarea violentelor; in aceasta zona, rasculatii au urmarit distrugerea sistematica a proprietatii, atit a mosierilor, cit si a taranilor instariti, iar scopul final al rasculatilor a fost jaful. Judecatorul Eftimie Antonescu raporta la 16 iulie 1907 rezultatul cercetarilor si instructiei ministrului de Justitie: "Precum am invederat si prin ordonantele noastre definitive, in special prin ordonanta privitoare la agentii provocatori: V. Kogalniceanu si Al. Velescu, convingerea ce ne-am format din cercetarea facuta asupra naturei miscarei, este ca aceasta miscare - revoltele intimplate in Vlasca -, au avut caracterele unui atac direct, dar organizat, contra marei proprietati din acel judet, indiferent, apartinind aceasta particularilor sau Statului; iar, ca consecinta, a avut turburarea linistei si ordinei publice, insotite de dezastrul aproape complet al instalatiilor de pe o buna parte a acestei mari proprietati. Atacul acesta direct isi gaseste originea atit - si mai ales - in opera organizatorilor lui, cit si in starea rea de fapt a taranului din multe din comunele revoltate. Organizatorii periculosi au utilizat nu numai mijloace viclene, speculind naivitatea, simplitatea, lipsa de cultura si sentimentele religioase ale taranului, ci au utilizat si speculat reaua stare economica a taranului din multe comune din Vlasca - ceea ce a produs taria miscarei -, au brodat pe aceasta stare diverse reforme - utopice, chiar -, pentru ca prin aparenta lor sclipitoare sa-i decida a se misca'219.

Caracterul principal al rascoalei din Muntenia si Oltenia, asa cum s-a dovedit a fi provocata, a fost politic, urmarind-se destabilizarea statului printr-un atac violent la adresa proprietatii.

Din punct de vedere strict analitic, Marea Rascoala din 1907 a avut cauze si motivatii.

Cauzele au fost profunde, generate de ciocnirea inevitabila dintre statul bugetar, intrat in faza sa capitalista, si societate, inca reprezentata de o majoritate taraneasca traditionala si critica. Evolutia gresita a incercarilor de rezolvare a "chestiunii taranesti' a dus la intrarea in criza a relatiei dintre taran si pamint, intre taran, arendas si proprietar.

Motivele izbucnirii acestei rascoale sunt inca partial cunoscute astazi, dar sunt legate direct de agresiunile Rusiei la adresa Romaniei. Faptul ca in 1906, la 40 de ani de la urcarea lui Carol I pe tron, Romania se afla in plina evolutie economica, in stare de supraproductie agricola si cu excedente financiare solide, a incurcat planurile Rusiei in Balcani. O Romanie dezvoltata economic si intarita militar reprezenta un obstacol major in calea planurilor de dominatie regionala ale imperiului de la rasarit, in 1924, cind Romania se va afla din nou in stadiul de constituire ca putere regionala prooccidentala, Rusia va lovi inca o data prin insurectia de la Tatar Bunar. Dupa Marea Rascoala din 1907, dezastrul economic din agricultura, inca principala ramura aducatoare de venit, si dupa ce recoltele a doi ani la rind au fost compromise, Romania a fost data cu zece ani inapoi. Ea a fost nevoita sa apeleze din nou la imprumuturi pe pietele financiare externe si sa depinda din nou de interesele acestora in zona.

Nu intimplator, sinteza exacta a relatiei intre cauze si motive - in conditiile in care cauza precede si determina iar motivul reprezinta un pretext - a fost enuntata de Ionel I.C. Bratianu la scurt timp dupa stingerea rascoalei. Cu ocazia intrunirii PNL de la Braila din 6 mai 1907, liderul liberal declara: "Cu hotarire neinduplecata vom face ca, prin masuri cit mai grabnice, taranimea sa iasa din situatia in care se gaseste si care a permis unor raufacatori sa indeplineasca ceea ce deplingem cu totii'220. O saptamina mai tirziu, revenea asupra temei la Craiova: "Pentru repararea cauzelor trebuie sa aducem taranimea la o astfel de stare incit raufacatorii si mizerabilii sa nu o mai poata scoate din minti'221. Acesta este si adevarul profund al Marii Rascoale: instigarea ruseasca a gasit un teren favorabil in nerezolvarea politica si administrativa a "chestiunii taranesti'. O mina de agenti straini sau de tradatori platiti a reusit extrem de usor sa manipuleze populatia rurala, pacalind-o cu zvonuri care ni se par noua stupide astazi, dar care au avut un efect total atunci, si prezentindu-se in sate ca inlocuitori ai autoritatii statului, purtind insigne de tinichea sau de hirtie, fluturind ziare si brosuri iresponsabile, steaguri rosii si portrete ale tarului, in chip de "imparat al lumii'.

Tot in contextul consecintelor nefaste ale rascoalei este, de regula, folosita declaratia facuta de Carol I lui Alexandru Marghiloman: "Romania intreaga trebuie refacuta, ca totul s-a prabusit'. Textul se dovedeste inexact citat, el avind o semnificatie mult mai profunda: "Toata Romania trebuie refacuta, caci totul s-a inecat. S-a mers rau si prea iute cu instructia publica si s-a dat poporului o cultura care nu e inca la indemina lui. Trebuie schimbata constitutia administrativa a tarii: infiintarea de provincii cu guvernatori seriosi si de greutate in fruntea lor; Prefectii n-ar fi decit subprefecti. Ar trebui o intelegere intre partide pentru revizuirea Constitutiei: dar nu mi s-a vorbit decit de presa, care a otravit aceasta tara. Foarte multumit de armata'222. Totodata, este greu sa nu legi aceste realitati de campania antiromaneasca declasata din nou in presa europeana cu ocazia rascoalei, atit timp cit a legat-o fara ocolisuri chiar regele: "Cu multa indignare vorbi El despre depesile fabricate la Cernauti, cu privire la masacrele antisemite, la prigonirile in contra evreilor, care alarmasera intreaga lume. Mai cu seama Neue Freie Presse si Berliner Tageblatt s-au distins prin raspindirea acestor depesi. Pe Neue Freie Presse nu o intelege, deoarece directorul acestui ziar este crestin; ziarul Zeit, al carui director este un evreu, a fost in aceasta privinta mult mai obiectiv, desi acest ziar a publicat toate stirile posibile Se spunea ca din Burdujeni multe mii de evrei au fugit peste granita, pe cind in acea localitate se afla numai citeva sute de evrei. Se mai spunea ca spre Iasi se indreapta 30 000 de tarani si ca armata a pornit in contra lor, ca peste Dunare au trecut citeva mii de familii evreesti, ale caror averi au fost cu totul nimicite, pe cind adevarul pe care se intemeia aceasta stire era atacul in contra citorva greci. Din cauza raspindirii acestor zvonuiri prin presa straina, a caror valoare o cunostea oricine in Romania, s-a produs o vie nemultumire in contia evreilor, care erau acuzati ca sunt complici la aceste actiuni, si a fost un moment foarte periculos, cind aceasta nemultumire era sa se traduca prin fapte printr-un atac in contra evreilor'223. Mai multe cazuri din Moldova, in care arendasii si-au incendiat singuri proprietatile pentru a da vina pe tarani, au beneficiat de o larga publicitate internationala, dar invers.

Secretul ascunderii dosarelor Marii Rascoale din 1907 trebuie cautat in dorinta regelui Carol I de a minimaliza caracterul antisemit al rascoalei din Moldova, care ii crea mari probleme internationale, si nu tentativei de a ascunde violenta represaliilor. Aceasta este o falsa problema, pentru ca in 1907 dreptul de interventie al Armatei in tulburari interne era deja legiferat si pe plan international, cea mai dura institutie a represaliilor fiind cea americana.

Daca pina in acel moment, nationalismul romanesc fusese mentinut in limitele normalitatii si, pe alocuri, in spatiul gol al demagogiei, ideea ca statul roman a omorit 11 000 de tarani romani (cum li se bagase oamenilor in cap inca de atunci), pentru a-i apara pe "jidani', a proliferat in forme clare de nationalism organizat. Indignarea in fata unei asemenea prezumtii criminale a adus nationalismului si a doua componenta de baza a sa, dupa antisemitism, si anume ideea ca politicienii romani sunt vinduti evreilor, "iudeo-masoneriei' si intereselor financiar-bancare controlate de aceasta. Pe fondul slabiciunilor evidente ale Dreptei clasice romanesti, provocate de luptele interne din Partidul Conservator, nationalismul crestin de Dreapta va incepe acum sa-si caute formele sale politice si militante. Ideea a fost preluata mai intii de Nicolae lorga singur, apoi impreuna cu A.C. Cuza si mai tirziu de Octavian Goga. Miscarea legionara nu a aparut din senin sau infiintata de Germania nazista. Aceasta tema apartine propagandei comuniste, nu adevarului istoric. Ea si-a avut cauzele profunde in istoria tarii si in toate acele aspecte anormale ale aplicarii principiului nationalitatilor in Romania aratate in acest studiu inca de la prima pagina.

Ce stim despre Marea Rascoala?

Regele, oamenii politici din ambele partide politice, istoricii care s-au incumetat sa analizeze acest eveniment tragic nu au ocolit cauzele, aratind destul de clar ca starea taranimii a reprezentat principala realitate favorizanta pentru izbucnirea sa. Au urmat unele masuri de imbunatatire a rapoturilor contractuale intre stat si tarani, precum si intre tarani si proprietari, aplicate de guvernul liberal. Cauzele Marii Rascoale fiind profunde, putem estima ca, daca n-ar fi fost provocata de Rusia in 1907, ea s-ar fi declansat probabil de la sine in 1909 sau 1910, cind oricum se atingea faza critica a blocajului economic, financiar si administrativ ce lega nefiresc si prea ingust raporturile dintre stat si taranul sau. Psihologia diferitilor actori ai evenimentului, la scurt timp dupa consumarea lui, a determinat imaginea cu care a ramas in memoria colectiva si in istorie (ceea ce ar putea fi cam acelasi lucru) acest moment atit de dramatic. Problema imaginii noastre despre Marea Rascoala este influentata de evolutia chinuita a informatiei despre ea. in timpul rascoalei, imaginea a fost compusa catastrofic, singeros, spectaculos si in parte diversionist de catre presa. Au urmat apoi comunicatele, deciziile, probele date publicitatii de catre Guvern, sentintele Justitiei, actele de clementa ale regelui si ascunderea dosarelor represiunii, care au intors concluziile spre pericolul ce a planat asupra sigurantei si securitatii nationale. Un efort important a fost depus pentru distrugerea imaginii de agresivitate si violenta militara atribuita Armatei de presa, in general, dependenta statului de Armata sa, conform modelului initial francez, faptul ca ostasii, ofiterii si generalii au purtat razboaie, au murit eroic, au implinit acte de bravura, precum si realitatea existentei marilor state inamice la granite au facut ca, in ciuda repetatelor interventii singeroase ale Armatei impotriva cetatenilor revoltati, imaginea sa sa nu poata fi alterata semnificativ. Din Marea Rascoala de la 1907, taranii si miscarea socialista au iesit intr-o serioasa defensiva, primii fiind timorati acut de reactia statului-agresor, iar marxistii expulzati, dezorganizati sau pusi sub o stricta supraveghere. Ca subiect de opera analitica, Marea Rascoala a cunoscut o prima reactie imediata, prin lucrarile lui Radu Rosetti, in 1907, si C. Dobrogeanu-Ghe-rea, in 1910, apoi a disparut ca obiect al interesului istoriografie. Pe scena politica, subiectul a intrat in zona obscura a coniventei dintre liberali si conservatori, supravietuind doar in tematica edificatoare de partid nationalist a lui Nicolae lorga. Marele savant se afla in cautarea unui debuseu politic unde sa fie loc destul pentru marea sa personalitate, iar spatiul liber atunci era determinat de absenta unui partid al taranimii. Intelectualitatea culturala a mers rareori la esenta germenilor conflictuali, fie pentru a evita "chestiunea evreiasca', fie pentru ca - asa cum spusese cindva J. W. von Goethe - nu avea "organ' sa-1 inteleaga pe taran. Cele mai reusite opere sunt Viata la tara si Tanase Scatiul (1907), ale lui Duiliu Zamfirescu, scrise inainte de rascoala, motiv pentru care ramin un reflex al relatiei arendas-proprietar, si Rascoala lui Liviu Rebreanu, traitor in Transilvania la data revoltei, opera aparuta in 1932. in poezie ne-a ramas in memoria vie 1907 al lui Alexandru Vlahuta, care este totusi expresia versificata a bogatei sale activitati polemice jurnalistice. Strofa cheie este: - Maria-ta, e un strain afaraJCam trentaros, darpare-un om de seamaJSi Adevarul parc -a zis ca-1 cheama/De unde-o fi ca nu-i de-aici din fara, in care gazetarii de Dreapta au vazut ironic o referire la ziarul Adevarul ("strain', "nu-i de-aici din tara'), pe care autoritatile il supuneau unui control sever.

Mai importanta este pozitia lui Ion Luca Caragiale. Marele patriot se afla la Berlin si principalele sale informatii i-au venit prin intermediul presei germane. Am vazut ce continea aceasta si ne putem inchipui impactul stirilor falsificate asupra sufletului sau sensibil. Caragiale a fost un gigant cinic cu inima fierbinte, a carui intreaga osatura intelectuala a fost supusa ordinului de a pastra statura inalta si de a ascunde cit mai bine incandescenta sufleteasca sub masca spiritului critic. Stirea despre declansarea Marii Rascoale 1-a lovit cumplit. Fiul sau mai mic avea sa fie martor al zbuciumului: "in omul acela, care persiflase vesnic avinturile patriotice, o groaznica suferinta a inceput sa clocoteasca. A stat zile intregi nemiscat, cu capul sprijinit in miini. Cind ii vorbeai, se trezea ca din vis si raspundea intrebarilor cu glas obosit'225. Profund tulburat, Caragiale scrie 1907. Din primavara pina-n toamna, violent manifest indreptat impotriva clasei politice romanesti. Dezinformat de presa si de prieteni care isi culegeau informatiile din preajma lui Dobrogeanu-Gherea, Caragiale nu se poate sustrage derutei. Cu ocazia sarbatorilor regale din 1906, el scrisese o poezie dura la adresa lui Carol I, mai putin cunoscuta Mare farsor, mari gogomani, in care nu-si alegea cuvintele:

,LCuma-mbatrinit in slava, Sub casca Iui de caraghioz Si cam zaharisit la glava, Vrea chiar triumful grandioz.

Nobil metal nu e otelul, .

Dar scump destul, destul de greu

Ca rol fu mare mititelul!

Hai, gogomani, la jubileu!'

in celebrul articol publicat de jurnalul vienez Di e Zeit, parerea lui Caragiale despre Carol I apare cu totul altfel: "Anul trecut, si-a serbat acest tinar Regat patruzeci de ani de domnie pacinica si glorioasa a inteleptului sau suveran; ca o incoronare a operei de progres savirsit in acest timp, el a facut o frumoasa expozitie jubiliara, care a repurtat atita succes fata de reprezentantii Europei civilizate. A fost un adevarat triumf al muncii si al pacii, si Regele a avut de ce sa fie mindru si fericit'227. Schimbarea de atitudine nu poate fi inteleasa decit daca observam ca articolele 1907. Din primavara pina-n toamna au fost scrise pentru Germania in care se autoexilase. Cu toata grija pentru sensibilitatile locale, Caragiale nu putea ocoli temele grele ale rascoalei. El explica cititorilor germani in martie 1907: "Sa notam in treacat ca marea majoritate a arendasilor mari este compusa din straini - in Moldova, evrei; in Muntenia, greci, bulgari, albaneji si putini romani ardeleni supusi unguri -, in genere, afara de rare exceptiuni onorabile, oameni de joasa extractiune, aspri la cistig, fara sentimente omenoase si lipsiti de orice elementara educatiune. Cruzimea interesului, comuna lumii, se mai inaspreste aci prin lipsa de solidaritate nationala, prin nesocotirea traditiilor si opiniei publice, prin indrazneala ce o dau pe de o parte coruptibilitatea administratiei publice, pe de alta protectia ori a pavilionului strain, ori a cine stie carei puternice Aliante universale, si printr-un manifest dispret brutal fata cu taranul incult, umilit si indelungrabdator'. in al doilea articol, aparut in septembrie 1907, este evident ca marele scriitor se cam lamurise asupra resorturilor secrete ale rascoalei, fiindca scria: "Nici un om cuminte nu poate da dreptate deplina taranilor rasculati. Pretentiile lor, cind, foarte rar, pe ici pe colo, si le formulau, erau exorbitante si imposibile de satisfacut; iar furia de element orb cu care, fara a sti in genere ce vor, s-au pornit sa prapastuiasca orice statornicire de drepturi, si faptele la care s-au dedat, in pornirea lor vulcanica, sunt in adevar vrednice de toata osinda'229. Ar mai fi de precizat ca formula "din primavara pina-n toamna' acopera perioada in care si-a scris autorul articolele si nu reprezinta durata rascoalei.

Asa cum am aratat mai sus, Caragiale gasea solutia intr-o lovitura de stat de Dreapta, dar forta politica in stare sa o dea nu exista atunci. Ea va aparea doua decenii mai tirziu.

Asocierea socialismului incipient in Romania cu elemente ale micii intelectualitati evreiesti - fenomen ilustrat cel mai bine de presa marxista a vremii -, intr-o vreme in care rabinii si marii intelectuali evrei pledau pentru o prezenta folositoare, activa si patriotica a elementului evreiesc pe teritoriul Romaniei, a impins voit problematica dezbaterii publice asupra subiectului Marea Rascoala din 1907 catre conditiile de mizerie ale taranilor, evitind din toate puterile motivatia antisemita. Acest segment patibular minor al evreimii stabilite pe teritoriul tarii noastre va cauta sa scoata din circulatie sursa antisemita a rascoalei si sa amplifice la maxim caracterul de clasa al rascoalei. Ei n-au avut nici un succes in timpul regimului democratic. Abia ocupatia sovietica a tarii le preia temele diversioniste si le difuzeaza larg, facindu-ne si astazi sa credem ca Marea Rascoala din 1907 a avut caracter de clasa.

Taranul roman va ramine insa mutilat sufleteste dupa acest tragic eveniment. Istoria locului sau in societatea moderna se va supraincarca cu aspecte legendare si cu un puternic sentiment restant al nedreptatii. Cu toate astea, el, taranul timorat si inchis in propria-i suferinfa, rabdator si xenofob, va lupta cu arma in mina in Al Doilea Razboi Balcanic, in Primul Razboi Mondial, va imbratisa Marea Unire cu imensa bucurie, va lupta si in Cel de-al Doilea Razboi Mondial pina la Stalingrad si apoi pina la Viena, batatorind cu bocancii lui jumatate din Asia si din Europa, pentru a esua strivit de Istorie in crunta minciuna comunista, navetist la oras in trenuri sordide, proletarizat in blocuri insalubre, dezbracat pe pamint, pus sa-si darime fintinile si bisericile, imbatrinit in sate golite de destin, in luna august a anului 1907, o santinela aflata in post, pe nume Atanasie I. Serbanescu din Goesti, judetul Gorj, avea sa-si noteze un cintec inventat de rasculatii pe care ii pazea. Cintecul - una din acele senzationale si inexplicabile creatii populare romanesti -continea o cronologie surprinzator de precisa si profunda a dramei "chestiunii taranesti':

Foaie verde de vizdei in anu cincizeci si trei Cind s-a-ncoronat Stirbei Puneai plugul unde vrei, Si arai pe cit puteai; Cind s-a-ncoronat si Ghica, Batrinii rasuceau chica. Domnul Cuza, om cu cap, Pe noi ne-a delimitat; Din paduri ne-a adunat Si-n linii ne-a asezat. Ne-a dat atunci ce ne-a dat, Cit Dumnezeu 1-a-nvafat, De casa, sapte pogoane, Asculta-1 si vezi-1, Doamne, Usurindu-i mormintalu, Odinindu-i sufletalu.

Foaie verde bob naut,

De-atunci a trecut timp mult,

Noi foarte ne-am inmultit,

Pamint ui a devenit

La frati, surori, impartit,

Iar acum s-a si pierdut

Rostul nostru pe pamint,

Si ne-am pomenit muncind,

Nu de-acum, foarte de mult, La ciocoi in jug tragind. Pentr-o vaca de-o aveam Toata vara clacuiam; Cind era la socoteala

Mai datoram inc-o vara!