Introducere in xenocratie

INTRODUCERE IN XENOCRATIE

Xenocratia reprezinta conducere unui stat de catre reprezentan ii unei etnii straine, care provin dintr-o ara care ocupa statul respectiv, sau care provin din alte tari si pot deveni conducatorii acelui stat prin impunerea lor in fruntea statului respectiv de catre imperiul ocupant al statului, sau de catre elita indigena, tradatoare a intereselor nationale.

Regimurile xenocratice sunt cunoscute inca din antichitate, in ambele forme : xenocratia directa si xenocratia indirecta. Xenocratia directa are loc atunci cind unui popor invadat ii este impus un conducator alogen, de regula apartinand poporului invadator - rege, vicerege, guvernator etc. - care insa poate ramane in functie si dupa ce puterea ocupanta se retrage, sau cand poporului ocupat ii este impus un indigen, sustinut de ocupantul strain. Xenocratia indirecta are loc atunci cand puterea invadatoare se retrage, sau este prezenta in conducerea statului subjugat numai prin elita indigena, xenofilocratica, mentinuta in fruntea statului respectiv de catre puterea ocupanta, sau cand in fruntea statului se afla un alogen - de regula monarh- care provine din alta tara. Aceste forme, concepute inca din antichitate, au fost functionale permanent si sant prezente si azi in lume. Prima forma, xenocratia directa, a existat in principatele romane care faceau parte din Imperiului Otoman, turcii stabilind persoana domului indigen, dar si a domului alogen, in timpul domniilor fanariote, iar in Transilvania in timpul Imperiului Habsburgic, cind romanii majoritari erau condusi de alogeni impusi de ocupanti.Uneori insa, xenocratia devine duala, ca in timpul dualismului austro-ungar, cand in Transilvania si Banat puterea era detinuta si exercitata de ocupantii unguri si austrieci, sau ca in Principatele romane, in care, in timpul Regulamentelor organice, puterea era detinuta si exercitata atat de puterea suzerana -Poarta otomana- cat si de Imperiul tarist.

Trebuie sa mentionam ca, de fapt, in perioada respectiva - dintre 2/14 sept.1829 si 20 mart./1 aprilie 1834 - cele doua principate au fost unite si au avut o conducere xenocrata republicana, deoarece puterea executiva si legislativa era detinuta si exercitata de generalul rus Pavel D. Kiseleff, numit de cele doua imperii presedinte plenipotentiar al divanurilor Moldovei si Tarii Romanesti, deci putem considera ca acea perioada trebuie coniderata ca fiind prima unire dintre cele doua principate si, totoadata, si primul stat republican constituit in teritoriile locuite de romani : stat republican efemer, de tip xenocratic.

A doua forma a existat in Romania in timpul dinastiei de Hohenzollern, cu exacerbarea din timpul dictaturii fasciste antonesciano-regaliste, cand peste forma de xenocratie indirecta s-a suprapus si xenocratia directa, prin aservirea Romaniei mai intai Germaniei naziste, prin indigenul Antonescu si prin alogenul Mihai de Hohenzollern. Xenocratia directa s-a mentinut in Romania si dupa tradarea de la 23 august 1944, cand alogenul rege Mihai de Hohenzollern a fost mentinut in fruntea statului roman de Imperiului bolsevic de la Kremlin, ocupantul Romaniei, care a perpetuat aceasta forma de xenocratie chiar si dupa abolirea monarhiei din Romania, sovieticii impunand si sustinand in fruntea statului roman republican politicieni indigeni xenofilocrati, obedienti Imperiului bolsevic.

Dupa cum lesne se poate observa, xenocratia directa, impusa de imperialisti, beneficiaza de circumstante atenuante, poporul obidit care acecepta acest tip de conducere a statului avand scuza ca xenocratia ii este impusa coercitiv de catre ocupant, pe cand xenocratia indirecta, impusa coercitiv poporului chiar de catre propria elita, nu are nici o scuza si acestiu tip de xenocratie i se atribuie circumstante agravante, deoarece este o manifestare a tradarii interselor nationale si a alienarii demnitatii nationale, prin care elita tradatoare a poporului aserveste tara respectiva unui popor strain sau unui monarh provenind dintr-o alta tara.

Xenofilia si xenofobia sant manifestari ale egotismului fiintelor umane si sant reflectate si in scrierile istorice, in arta, in politica, in filosofia sociala, in religie etc. si presupun atribuirea reala sau falsa de calitati maximizate si de defecte minimalizate unora precum si exagerarea prin minimalizare a calitatilor si maximizarea defectelor celor din tabara invinsilor. Xenofilia si xenofobia genereaza invariabil manifestarile specifice antagonismului socio-relational, xenofilii justificandu-si de regula tradarile fata de tabara din care fac parte cu asa-zisele sentimente xenofile, pretinse a fi generate de patriotismul lor, iar xenofobii isi justifica asa-zisul patriotism nationalist prin manifestarea sentimentelor xenofobe fata de toti cei considerati straini, chiar si atunci cind strainii nu trebuie blamati si chiar si atunci cind nu sant straini, ci apartin aceleiasi etnii, dar provin din regiuni diferite ale statului respectiv.

Xenofilocratia este manifestarea aberanta a simpatiei sau chiar a iubirii indigenilor fata de conducatorii straini de neam si de tara, impusi de regula de ocupantii tarii lor, dublata de ura xenofilocratilor fata de propriul popor si fata de conducatorii proveniti dintre indigeni. De regula xenofilocratii sant sustinatorii regimurilor antinationale si sustin fatis puterea straina, ocupanta a tarii lor, asa cum a fost in Romania intre 1940 si 1944, cand xenofilocratii fascisti au aservit Romania Germaniei naziste, dar si dupa 23 august 1944, cand xenofilocratii reaglisto-comunisti au aservit Romania Imperiului sovietic.

Xenofilocratia politicienilor romani este determinata de xenofilia nejustificata a unor membri ai elitei, precum si de dispretul lor fata de plebea poporului roman, din care ei provin; popor pe care de regula ei il asupresc nemilos si il considera incapabil a se conduce prin politicieni indigeni. Antiromanismul lor, determinat de dispretul lor fata de demninatea nationala si de lipsa constiintei proprii, este considerat de ei patriotism, desi etica lor demagogica demonstreaza josnicia acestor politicieni, care urmaresc sa-si realizeze doleantele proprii, de inavutire nemeritata, prin fraudarea statului roman, cu ajutorul unor ilegitime institutii statale aservite unor puteri straine: fie direct, cand statul respectiv este ocupat de o putere straina, fie indirect, cand in fruntea statului respectiv este impus si mentinut un alogen, care aserveste statul respectiv unor puteri straine. Acest deziderat pervers al xenofilocratilor se realizeaza prin sustinerea si promovarea antiromanismului in politica xenofilocratica, cu complicitatea unui monarh alogen, ilegitim, impus nelegal si sustinut de ei in fruntea statului roman, prin legiferarea abuziva a xenocratiei ca doctrina politico-religioasa oficiala a statului, sau prin sustinerea unui roman in fruntea statului, sustinut sau impus insa de o putere straina .

Xenofilocratia este, totodata, manifestarea cumplitului complex de inferioritate, care afecteaza indivizii labili psihic, cu ratiunea alterata de misticismul specific, care nu sant capabili sa distinga binele de rau, fiind deci o manifestare psihica specifica scalvilor, care isi venereaza irational stapinii, tot asa cum o persoana educata necorespunzator isi venereaza preotul, pe care il confunda cu zeitatea cultului la care a aderat. Xenofilocratia este, de asemenea, si cea mai demagogica manifestare a perfidiei politicianiste si este cunoscuta inca din antichitate, cand imperiile impuneau xenocratia in teritoriile cucerite. De regula xenocratia era impusa si sustinuta de ocupanti, deseori fiind sustinuta insa si cu ajutorul ipocritei elite xenofilocrate a indigenilor, care insa era si atunci, ca si acum, formata din xenofilocrati de circumstanta, care gaseau in sustinerea ipocrita a xenocratiei doar o oportunitate cu ajutorul careia isi conservau privilegiile anterioare, sau puteau obtine noi privilegii.

Toti politicienii xenofilocrati care s-au afirmat in politica romanesca in timpul criminalei dinastii de Hohenzollern si au sustinut xenocratia hohenzollernista, s-au imbogatit prin furtul bogatiilor naturale ale tarii si prin exploatarea nemiloasa a taranilor si a celorlalte categorii sociale sarace, imbogatirea proprie fiind adevaratul motiv pentru care ei au sustinut monarhia xenocratica : protectoarea neconditionata a mercantililor si perversilor xenofilocrati romani elitisti.

Patriotismul de parada al xenofilocratilor romani, demagogia politica, ipocrizia, perfidia si imoralitatea lor sant singurele "argumente" cu care ei justifica aberanta xenofilocratie hohenzollernista. Conform acestor principii venale ale tradatorilor xenofilocrati, politicienii romani considera ca in politica este bine sa te faci frate cu dracul pentru a-ti atinge scopurile personale meschine si de aceea ei actioneaza in consecinta, cea mai cunoscuta si criminala manifestare a xenofilocratiei politicienilor romani fiind detronarea lui Al.I.Cuza si intemeierea criminalei dinastii de Hohenzollern in Romania.