Instalarea lui karl ca domnitor

INSTALAREA LUI KARL CA DOMNITOR

Dupa ce Karl a acceptat tronul Romaniei si a primit binecuvantarea tatalui sau, dar si binecuvantarea lui Otto von Bismark, Karl, insotit de Bratianu, a purces catre Romania in graba mare si travestit, caci relatiile dintre tara lui natala, Prusia, si Imperiul austro-ungar, erau tensionate, iar drumurile catre Romania treceau pe teritoriul acestui imperiu.

Dupa o calatorie cu peripetii picaresti, Karl si Bratianu ajung la Turnu Severin, unde cei doi schimba mijlocul de transport si, in scurt timp, ajung la Bucuresti, unde, la 10 mai, are loc instalarea grabnica pe tronul Romaniei a printului second hand Karl si proclamarea sa oficiala ca domn, sub numele de Carol I. Pucistii considerau insa ca daca tot au obtinut ceea ce au vrut si au reusit sa impuna ca domn al Romaniei un strain, era cazul sa mearga mai departe si sa legitimeze lovitura de stat prin legiferarea vointei lor, asa ca, deandata, ei au transformat Adunarea Legislativa in Adunare Constituanta si au purces la elaboarea unei noi constitutii - asa cum voia Carol I - constitutie care avea unele similitudini cu Statutul lui Cuza, insa se deosebea de acesta, intrucat ii acorda strainului catolic Carol I tot ceea ce i se refuzase ortodoxului Cuza, adica :

Carol I exercita func ia legislativa impreuna cu Parlamentul. ("Puterea legislativa se exercita colectiv de catre domnitor i Reprezenta iunea na ionala" - art. 32, Constitu ia din 1866, art. 34 al Constitu iei din 1923 i art. 31 al Constitu iei din 1938 }fiind totodata - impreuna cu guvernul - si puterea suprema executiva, ceea ce denota statutul de dictator al domnitorului Romaniei, care devenea dictator "constitutional" , caci detinea de fapt atat puterea legislativa cat si puterea executiva, insa era exonerat de raspundere, eventualele esecuri politice ale sale fiind trecute in contul politicienilor care isi asumau astfel si raspunderea domnitorului, care, prin prevederile acestei constitutii irationale, antinationale, beneficia de imunitate, de impunitate si chiar de infailibilitate;

Succesorul la tronul Romaniei nu era desemnat pe baza unor principii democratice, bazate pe meritocratie si majoritarocratie, printr-un proces electiv democratic , ci era desemnat doar pe baza vetustelor principii dinastice ale ascendentocratiei, specifice dictaturilor monarhiste, din antichitate pina in prezent ;

Domnia lui Carol I era ereditara si se transmitea numai primogeniturii de sex masculin, femeile fiind excluse, iar Hohenzollernii obtineau exclusivitatea perpetua, fiind singura familie de pe mapamond care avea dreptul sa-l numeasca pe cel mai important om al statului roman, oricare membru al familiei de Hohenzollern fiind considerat mai roman decat romanii, Hohenzolernii avand in Romania privilegii pe care nu le-au avut nici in Prusia!!!

Aceasta constitutie monarhista, elaborata in graba de catre pucisti si promulgata de Carol I la 1 / 13 iulie 1866, a fost valabila pana in 1947 si a suferit unele modificari nesemnificative in 1879, in 1881, in 1884, in 1917, in 1923 si in 1938 si acorda puteri nelimitate domnitorului dar, totodata, reprezenta si baza juridica a monstruoasei coalitii dintre mosierii, burghezii si clericii "patrioti", care au organizat lovitura de stat de la 1866 si au dominat politica Romaniei pana la abdicarea ultimului rege al dinastiei de Hohenzollern, Mihai .

Aceasta constitutie, aparent democratica, desi stipula apararea drepturilor cetatenesti ale romanilor, era permanent incalcata de autoritati, atunci cind era vorba de respectarea drepturilor majore ale taranilor si ale saracilor, in general.

De asemenea, aceasta constitutie evidentiaza caracterul malefic al partidelor xenofilocrate, obedinete dinstiei straine, care se succedau la putere printr-o alternanta devenita traditie si care, atunci cind erau in opozitie, solicitau respectarea constitutiei numai atunci cand era vorba de incalcarea drepturilor elitei, partidele ramanand la fel de nepasatoare fata de incalcarea drepturilor constitutionale ale taranilor si ale saracilor de catre autoritatile centrale si locale ale statului monarhist.

Desi aparent constitutia de la 1866 era democratica, in realitate prevederile constitutiei se aplicau numai in cazurile in care erau implicati cei care faceau parte din elita vremii, plebeii fiind supusi in continuare unor presiuni si abuzuri exerictate de catre mosieri, de catre cler si de catre autoritati. Abuzuri exercitate mai mult in baza unor cutume feudale si mai putin pe baza prevederilor constitutiei si, din acesta cauza, saracia poporului si analfabetismul au persistat in societatea romaneasca si dupa inscaunarea lui Carol I, devenind astfel si caracteristicile specifice monarhiei de Hohenzollern, regii Romaniei fiind mai degraba personajele malefice, mefistofelice, care au influentat negativ societatea romanesca si nu eroii civilizatori invocati de pucisti.

Atitudinea antinationala a pucistilor iese in evidenta si mai pregnant, daca luam in considerare ca prin instaurarea dinastiei de Hohenzollern, pucistii -laici si clericali - au comis un atentat criminal antinational nu numai impotriva poporului roman din vremea lor, ci si impotiva generatiilor urmatoare ale romanilor, carora xenofilocratii le-au furat dreptul inalienabil la demnitate umana si nationala, caci, prin prevederile xenocrate ale constitutiei din 1866, romanii nu mai aveau dreptul de a-si alege viitorii conducatori ai statului, de a-si stabili politica interna si externa conform vointelor lor, caci aceste drepturi inalienabile ale unui popor demn fusesera cedate de catre xenofilocrati unei familii straine, care, prin prevederile constitutiei xenocrate, dobandea dreptul perpetuu de a desemna persoana care devenea primul om al statului si avea totodata si dreptul de a detine toate parghiile puterii - asemenea faraonilor egipteni - domnitorul fiind dictatorul " constitutional"al romanilor, care stabilea de facto intreaga politica interna si externa a Romaniei, caci vointa domnitorului era considerata "vointa divina" si devenea litera de lege.

In continuare vom analiza succint cele mai malefice actiuni antisociale si antiromanesti ale lui Carol I si ale guvernelor sale - actiuni deseori criminale si anticonstitutionale, impuse cu perfidie de catre Carol I si executate fara impotrivire de catre ministrii sai - si vom demonstra ca Romania nu a avut nici un fel de avantaje politice interne si externe pentru ca a fost condusa de regi straini : laitmotivul xenofilocratilor, care sustineau ca prin instalarea unui strain occidental in fruntea statului roman, Romania ar fi beneficiat de cresterea prestigiului international al tarii in Occident.