India intre politeism si filosofie

INDIA INTRE POLITEISM SI FILOSOFIE

Scurt istoric

civilizatia Indiei dureaza de aproape 5 milenii, fiind una dintre cele mai vechi civilizatii;

numele tarii este dat de fluviul Sindhu (Hindi, in persana sau Indos, in greceste)

aici a luat nastere o civilizatie infloritoare contemporana cu varsta bronzului in Europa (cca 2500 i.Hr) - "civilizatia Indus", creatoare a marilor asezari urbane de la Mohenjo-Daro si Harappa, cu o scriere nedescifrata inca, ce a disparut brusc in jur de 1900-1500 i.Hr - disparitie pusa pe seama invaziei arienilor, superiori d.p.d.v. militar si mandri de pielea lor mai alba (arieni - nobili)

a fost mutat centrul politic al Indiei pe Gange, a fost introdus sistemul castelor, au avut loc importante schimbari sociale, culturale, religioase

au avut loc numeroase invazii in acest teritoriu: Alexandru Macedon, persii, scitii, hunii, arabii (712 i.Hr), apoi, mongolii. Amprenta semnificativa si-au pus arabii islamici.

2. Gandirea religioasa

Hinduismul n-a incetat sa se transforme si sa se dezvolte timp de 40 de secole, din epoca in care triburi ariene indo-europene venite din strafundurile Asiei septentrionale au invadat bazinul Indusului, inainte de a se raspandi pasnic in bazinul Gangelui si de acolo pe tot subcontinentul indian. Hinduismul de astazi este rezultatul fuziunii dintre un aport indo-european din urma cu 40 de secole si o baza religioasa autohtona.

Astazi, hinduismul are cei mai numerosi adepti in India (83 % dintr-o populatie de aproape 800 milioane), dar are adepti si in tarile de cultura indiana sau influentate de aceasta cultura. Hinduismul a marcat peisajul Indiei in asemenea masura incat vizitarea tarii nu poate fi disocita de referirea la religia hindusa. In tarile in care exista importante comunitati hinduse, insa nu in proportie atat de mare ca in India, nu exista temple hinduse. Cauza principala nu trebuie cautata in numarul relativ mic de adepti, ci in faptul ca religia nu are nevoie de temple pentru a fi oficiata. Este o religie care se practica mai mult in familie. Pe de alta parte, deschiderea publica a unui templu implica alegerea cutarui sau cutarui zeu hindus, ceea ce ar insemna sa fie  deschis pentru cei ce se inchina acelui zeu, fara indoiala foarte putini.

indienii sunt creatorii unei literaturi sacre bogate si diverse: Vedele (Cunoastere in sanscrita) si cele doua epopei impresionante: Ramayana si Mahabharata,

Vedele - contin imnuri, descantece, mituri, legende (trensmise pe cale orala)

Fiecarei Vede ii corespunde o alta scriere, Brahmana, in proza, in care preotii ofera interpretarea, comentarea textelor sacre, speculatii filosofice sau incantatii ritualice.

Upanisadele, rezultate din meditatia particulara a pustnicilor evlaviosi, completeaza invatatura vedica.

Exista un fel de manuale - SUTRA - care contin regulile ritualurilor si ale ceremoniilor.

Zeii hindusi

hinduism - termen creat de englezi, care desemneaza  sistemul socio-religios al Indiei.

Se distinge un politiesm accentuat, cultul focului si cultul stramosilor

3333 de zei (33 mai importanti):

Agni - focul

Varuna - noaptea

Indra - furtuna

Vayu - vantul

Chandra - luna (masc.)

Mithra - Soarele

Sama - bautura rituala, divinizata

zeii sunt prezentati uneori sub forma de animal: cal, elefant, taur, etc..

- Zeul focului, Agni, este activ pretutindeni unde putem detecta prezenta focului, a caldurii. El este zeul caminului familial. El trebuie sa fie venerat ca atare  si hindusul de acum patru mii de ani, ca si cel de astazi, il venera facandu-i mici ofrande de hrana. La fiecare ceremonie importanta de familie, nastere, initiere, casatorie, zeul Agni este invocat si venerat.

- Nu exista doar zei care guverneaza realitati cosmice ci si zei care au avut functii razboinice, precum Indra, care antrena triburile ariene in cucerirea tarilor invadate si care, un timp, a fost venerat mai presus de toti zeii. Mai tarziu, pe masura ce credintele lor s-au aprofundat, hindusii au devenit constineti ca, mai presus de ei si de ceilalti zei exista un zeu suprem, pe care la-u numit Prajapati, "stapanul fiintelor vii" sau Brahma, "cuvant sacru" personificat, un zeu masculin.

Politeismul de baza a fost revizuit de prioritatea acordata anumitor zei: Brahma, Vishnu, Shiva

Visnu  - zeul ordinii cosmice si alcastelor superioare, reprezentat cu o diadema si patru brate care tin scoica, lotusul, discul si maciuca(doua insemne ale gingasiei si doua arme)

Shiva - zeul procreatiei, plin de vitalitate si energie cu puteri oculte, este reprezentat dansand si cu trei ochi, unul in frunte, cu care priveste eternitatea (simbolic, semnul de pe fruntea hindusilor)

Brahma - calea zeilor, divinizat inseamna o forta ce domina totul, principiul creator absolut.

hindusii voresc despre o trinitate divinacompusa dintr-o forta creatoare (Visnu), alta de distrugere (Shiva) si un principiu absolut (Brahma)

universul este sustinut de un ansamblu de legaturi inteligibile care formeaza o lege morala Dharma, care confera credinciosului echilibru si ii impiedica sa cada in haos. Constrangerile care il disciplineaza pe om in societate alcatuiesc Dharma.

Kharma - lant cauzal - sufletul transmigreaza , inregistrand reveniri existentiale repetate si purtand povara faptelor din toate aceste intrupari

Practici religioase

Intrarea in starea de viata a stapanului casei se face prin ritul casatoriei, care se realizeaza, de regula, in cadrul castei. Aproape intotdeauna, casatoria este aranjata de familiile celor doi tineri, independent de vointa lor; casatoria este o indatorire, dragostea vine dupa aceea. Cele mai multe casatorii sunt trainice si fericite.Ceremonia casatoriei se realizeaza in familie si nu in temple. Un brahman oficiant vine sa rosteasca rugaciuni si sa vegehze asupra desfasurarii ceremoniei. El le aminteste mirilor ce indatoriri au. Totul se termina cu un ospat.

Ritul initierii. Baiatul care face parte din una din primele trei caste este initiat in practica jertfei casnice: tatal sau un brahman ii arata cum sa aduca jertfe zeilor - si in practica rugaciunii zilnice fata de Soare. Baiatul isi schimba atunci statutul social si devine membru cu drepturi depline al societatii hinduse. Este ca o noua nastere.

Riturile nasterii se practica la cateva zile dupa eveniment. Tatal alege si impune numele copilului. Apoi se oficiaza un rit cu apa , consideart benefic si datator de viata lunga: apa este varsata in jet continuu peste corpul copilului, in timp ce se rosteste un imn adecvat , demunit imnul de viata lunga.

Funeraliile se oficiau in locuri adecvate, dar niciodata in temple sau in locuri sfinte, deoarece contactul cu cadavrele produce impuritate; fiecare sta isi stabileste locurile de incinerare, cel mai frecvent pe langa rauri sau fluvii. Cadavrul este infasurat in giulgiu alb si asezat pe un rug inalt. Fiul cel mare sau un lat mebru al familiei sau al castei, oficiaza ceremonia. (ascrificarea vaduvei langa sotul defunct)

Etapele clasice din viata unui hindus brahman

a.      "maestru de casa" - principala etapa a vietii sale. El isi indeplineste cel mai bine Karma, la care l-au predestinat faptele anterioare. In calitate de cap de familie, mai ales daca este brahman, stie exacte ce trebuie sa faca, care sunt actele religioase ssi profane pe care trebuie sa le savarseasca: sa cinsteasca zeii familiei si ai castei, sa faca pomene, sa fie ospitalier, sa asigure prin munca sa traiul familiei, etc.

b.      Formarea - preceda etapa mai sus amintita. Incepea la varsta de 10-12 ani, prin initiere, adica introducerea in comunitatea adultilor. Ets evorba despre ghidarea care este oferita tanarului de un maestru (guru), initiere in deslusirea scrierilor vedice.

c.      Ascetismul - despovarat de grijile pentru copiii sai deveniti adulti,brahmanul se retragea in padurile de la marginea satului. Uneori acest lucru putea fi impins chiar mai departe, hindusul putand sa plece pe drumuri, fara sa aiba un foc si un loc al lui, consacrandu-se cautarii fericirii sprituale ca o prefigurare a celeilate lumi.

Sistemul castelor

Cand un occidental ia contact cu societatea indiana este frapat de gigantismul unor orase precum Calcutta sau Bombay, de saracia oamenilor de pe strazi, de numarul de oameni cu posturi defavorizate, etc. Exista tendinta de a pune aceste aspecte pe seama religiei sau a sistemului castelor. De fapt, aceste fenomene de urbanizare si industrializare se adtoreaza, ca si la noi, unei conjuncturi moderne care ascunde structura fundamentala a societatii indiene.

Pe plan economic, India este pe cale a se schimba. Clasele mijlocii se imbogatesc, in timp ce saracii raman saraci. Cu toate acestea, India ramane eminamente rurala si mai ales marcata de sistemul castelor.

Casta

Nu este usor a ne face o idee exacta despre caste. Limbile indiene (peste 800 de dialecte), cum ar fi hindi, folosesc doua cuvinte pentru casta: varna sau culoare si jati sau familie. Jati sunt cele care constituie casta veritabila. Sunt familii, in sensul foarte larg al cuvantului sau grupuri de familii care au ceva in comun, nu neaparat aceeasi origine, poate fi si aceeasi meserie sau altcevaAcest ceva in comun, care tine de apartenenta la un grup recunoscut, va fi aparat de ele, inchizandu-se in ele insele si excluzandu-le pe celelate, practicand endogamia, adica casatoria in interiorul grupului si refuzand sa se compromita prin aliante in exterior. Cea mai mare parte a indienilor nu cunosc castele din alte regiuni, analoge cu ale lor si nu sunt familiarizati decat cu cele pe care le intalnesc in satele lor sau in imprejurimi.

Cu rare exceptii, singurul mod de a apartine unei caste este de a te naste din parinti membri ai acestei caste si o persoana ramane membra a csatei respective pentru toata viata.

Un sat tipic din India cuprinde familii apartinand mai multor caste, care nu se amesteca, dar sunt interdependente, fiindca aceste caste au nevoie unele de celelalte pentru a trai, a exista, pentru a fi reprezentate pe plan religios, administrativ, cultural

Prima mare clasa este cea a brahmanilor, o casta insarcinata cu cultura. Odinioara, brahmanii aveau exclusivitatea cuvantului sacru. Ei invatau si cunosteau formulele care trebuiau rostite la ceremoniile religioase, in locurile amenajate pentru cult. Erau chemati la persoane particulare. Invatau totul oral. Erau clerici, se interesau de aspevtele cunoasterii din vremea lor, organizau viata religioasa si sarbatorile, alcatuiau tratate de medicina sau de arhitectura, de astronomie, de poezie, de muzica, de dans si de teatru. Erau ocazional atrologi si psihologi pentru familii, hotarand pentru regi perioadele defavorabile sau defavorabile ale marilor demersuri regale si pentru familii, perioadele potrivite pentru casatorii, initieri, funeralii, etc.castele de brahmani, cel mai bine organizate se mentin si astazi fara schimbari importante, numai ca s-au reconvertit in profesori universitari, invatatori, ziaristi, agenti de voiaj, editori si oameni politici. Numai ei, ei singuri, sunt abilitati sa slujeasca divinitatile majore reprezentate in marile temple, sa prezideze ceremoniile religiose de casatorii, sa oficieze in familii, etc. In principiu, in fiecare sat indian se gasesc cativa brahmani care joaca rolul de preoti sau oficianti sau unul dintre rolurile enumerate mai sus.

Cea de-a doua mare clasa sociala sau varna este cea a "razboinicilor" sau Kshatriya. Odinioara ei se ocupau cu mentinerea ordinii in tara. Acestia erau regii, radjahii (regi) li maharadjahii, capeteniile de armate. Astazi, nu sunt usor de identificat, deoarece chiar printre cei ce au detinut putere politica sau militara, se afla oameni de provenienta inferioara care au devenit radjahi sau maharadjahi, pentru ca regiunea in care se aflau la rezervase o putere politica analoga cu cea a unui rege sau a unui imparat.

Cea de-a treia mare clasa sociala este cea a negustorilor, a crescatorilor de vite si a agricultorilor, adica a tuturor celor a caror menire este de a face sa dea roade bunurile acestei lumi si care era impartita in clanuri diverse. De aici si denumirea de vaishyas. Marea masa a taranilor din India sunt vaishayas. Ghandi facea parte din casta "a treia": numele sau inseamna "parfumier". Familia lui s-a lansat in politica punandu-se in slujba guvernatorului local.

Aceste prime trei clase sunt considerate nobile sau "pure", prezenta lor in temple fiind acceptata, intrucat nu intineaza.

Din sistemul de caste face parte si a patra clasa sociala, cea a servitorilor sau shudras care-i grupeaza pe cei care slujesc primele trei clase. Acestia sunt subalterni.

Paria sunt in afara sistemului: este paria oricine face o meserie care il pune in contact cu materii impure: prelucrarea pieilor de animale, adunarea de excremente, gunoaie, etc, care implica impuritate permanenta pentru lucrator si familia sa. Este amintit cazul acelor paria care sunt cu adevarat exclusi ai societatii indiene si care nu pot niciodata, de exemplu, sa traverseze liberi  centrul propriului lor sat.

Consecinta punerii in aplicare a regulilor castei este respingerea anumitor indivizi de catre propria lor casta: provizorie sau definitiva.

Cateva exemple:

Gandhi a fost excomunicat provizoriu de casta sa pentru ca a plecat in Anglia, sfidand astfel interdictia de a traversa marea.

Rabindranah Tagore, poetul bengali care a obtinut premiul Nobel pentru literatura era dintr-o familie princiara care pretindea ca este de descendenta brahamanica, dar in urma unor compromisuri cu mediul musulmancare nu au fost compensate niciodata cu rituri de purificare, nu era considerat ca fiind "de familie pura" de catre hindusii castei.

Se intampla ca familiile ramase in India ale hindusilor sau hinduselor plecati in Occident sa considere ca acestia s-au auto exclus din familie prin legaturi matrimoniale cu straini.

Se pare ca sistemul castelor, departe de a disparea, manifesta tendinta de a se intari.

Crestinii sunt considerati o casta inferioara, cu exceptia cazului in care si-au pastrat casta de origine. Ei nu sunt considerati insa in afara castelor.

Jainii, adepti ai unei religii ascetice intemeiate de un contemporan al lui Buddha, s-au asimilat cu casta negustorilor.

Musulmanii sunt, de asemenea, impartiti in caste si subcaste.

In India,cel mai grav este sanu apartii niciunei caste sau sa fi pierdut legaturile cu familia si cu societatea. Cei mai defavorizati sunt deci copiii strazilor, lipsiti de protectie sociala (pot fi astfel exploatati)

Unui occidental ii este greu sa inteleaga cat de impreganta de sacralitate este existenta zilnica a hindusilor. De aceea ii este greu sa respecte sensibilitatea hindusului. De exemplu, cel mai scru loc al casei este bucataria, deoarece aici se pregateste hrana, care trebuie sa fie pura. Ea este mai sacra si decat incaperea unde se afla altarul inchinat zeilor familiei. Un lat loc important este baia si, in locurile sacre,iazul sau cursul apei (Gangele). Cand isi face dimineata ablutiunile in baia sa, brahmanul ortodox sau cucernic se roaga sau canta. Orice hindus stie ca primele doua patrare luminoase ale lunii sunt favorabile anumitor activitati, in timp ce celelate doua patrare intunecate, in descrestere, sunt defavorabile. Ceremoniile religioase importante, care celebreaza nasterea, casatoria sau initierea se fac dimineata, la rasaritul Soarelui.