Esenta si forma statului geto - dac

ESENTA SI FORMA STATULUI GETO - DAC

Din punct de vedere al esentei sale, statul geto - dac este un stat sclavagist incepator, cu particularitati care il aproprie de statele bazate pe modul de productie tributal sau asiatic. Autori precum Dio Cassius si Iordanes si Dio Crisostomul ne-au transmis informatii legate de stratificarea sociala la daci, impreuna cu denumirea categoriilor sociale: clasa dominanta ,,tarabostes' (,,pileati') si clasa saraca ,,comati' (,,capillati'). Insa toti factorii de conducere erau recrutati dintre tarabostes. Cu toate ca statul geto-dac a cunoscut sclavagismul, in special pe proprietatile private ale tarabostilor, precum si in mine, totusi, relatiile sclavagiste in statul geto-dac nu au atins nivelul clasic, ca in cele grecesti sau cele de la Roma. Sclavagismul in statul geto-dac era un incepator, patriarhal, neevoluat, in sensul ca baza productiei nu o reprezenta munca sclavilor, ci a oamenilor saraci, organizati in obsti satesti. Alaturi de proprietatea privata a tarabostilor s-a mentionat la scara larga si proprietatea comuna, devalmasa a obstilor satesti sau teritoriale. O alta particularitate, care apropie statul geto-dac de statele bazate pe modul de viata tributal, este monopolul regelui asupra minelor de aur.

Forma statului geto-dac este o monarhie cu un pronuntat caracter limitat. Astfel, Strabon denumeste stapanirea lui Burebista imperiu, iar o inscriptie descoperita in Siria o denumeste ,,regat'. De altfel, insusi Imparatul Domitian i-a recunoscut lui Decebal titlul de rege, acordandu-i diadema de rege, de adevarat conducator clientelar Romei. Caracterul pronuntat militar al statului geto-dac nu este o expresie a primitivismului, asa cum sustin unii autori, ci este o consecinta fireasca a contextului istoric in care s-a format si a evoluat statul geto-dac, dominat de agresiunea permanenta a puterilor vecine.

O particularitate a monarhiei geto-daca este alternanta puterii laice si religioase in competenta aceleasi persoane sau unor persoane diferite, tendinta e de contopire a atributiilor laice cu cele religioase. (Deceneu si Comosicus - regi si mari preoti).