De ce s-a prabusit sistemul comunist?

DE CE S-A PRABUSIT SISTEMUL COMUNIST?

Moto:

Deseori, desfasurarea crizei scapa vointei conducatorilor organizatiilor implicate, iar criza degenereaza, mecanic, intr-o infruntare pe care nimeni nu o gandise initial in planurile strategice.

THIERRY DE MONTBRIAL

La 15 ani de la revolutia intimplata intre decembrie 1989 si mai 1990 intrebarile pe care si le pun romanii sunt atit de numeroase in-cit chiar simpla lor insiruire pe o lista i-ar face sa abandoneze interesul pentru un raspuns. Unii ar vrea sa cunoasca tot adevarul. Altii ar prefera sa li se raspunda macar la una din intrebari: a fost revolutie sau lovitura de stat? in realitate, intrebarea provine dintr-o confuzie. Nu numai diversitatea si numarul intrebarilor, dar si tentativele politice insistente de a raspunde la ele in timpul scurt care s-a scurs de la evenimente, precum si folosirea excesiva a lor in scopuri partizane, produc un fenomen dintre cele mai nocive: chiar daca se spune adevarul, acesta nu mai poate fi crezut de generatiile contemporane. Apoi, chiar si cel care spune adevarul cu toata credinta risca sa rosteasca doar adevarul lui. Istoricii nu se incumeta inca, pentru ca este prea devreme si pentru ca nu au acces la documente. Mai exista si dezavantajul ca anumite documente esentiale au fost definitiv distruse, pot fi distruse in momentul unei schimbari a puterii politice sau vor fi distruse in viitor, inainte sa le treaca termenul de prescriptie. Cititorilor din viitor trebuie sa li se spuna ca in momentul acesta nici o mare biblioteca a Romaniei nu poate pune la dispozitie presa anilor 1990-1992, fie pentru ca nu a colectat-o, fie pentru ca o depoziteaza in magazii impenetrabile. O mentalitate inapoiata si cumva iresponsabila alimenteaza ideea ca informatia despre adevar trebuie ascunsa acum, deoarece apartine generatiilor viitoare, Istoriei. Nimic mai periculos. Adevarul are functie continua si devine inutil pentru Istorie, pentru istoria care se creeaza in fiecare clipa, daca este aflat atit de tirziu incit sa nu mai poata influenta evenimentele in curs. Lectia Istoriei s-ar reduce in fapt la o arheologie mentala. Acestea sunt simptomele unei natiuni moarte, nu ale unei natiuni vii. Sunt simptomele unei natiuni care, pe masura ce evolueaza in Istorie, o si ingheata imediat, sedimentind-o in straturi sterile sau, mai grav, propagandistice, motiv pentru care natiunii romane va continua sa i se intimple evenimente neprevazute, produse de altii sau aparute aleator. Este inca unul din motivele pentru care Romania traieste astazi la intimplare, chinuindu-se sa gestioneze o sumedenie de probleme tisnite aparent din senin. Ele provin in realitate din trecut si se desfasoara ciclic in istoria noastra moderna si contemporana. De ce? Pentru ca Romania nu a rezolvat la timp nici una din problemele sale structurale si in primul rind cea a raportului armonic intre societate si stat, astfel ca, la solutii improvizate, Istoria a raspuns cu improvizatii politice, economice si sociale, lasind mereu, la sfirsitul fiecarei fraze despre destinul natiunii romane, in loc de punct un semn de intrebare. Este, asadar, datoria scriitorului sa intervina, punind cu temeritate cuvintul acolo unde Istoria a lasat doar un rind de puncte- puncte.

De ce folosim cuvintul "revolutie'?   ,t

Mai intii o precizare necesara. Asa cum am aratat la inceputul volumului l , atunci cind folosim cuvintul revolutie ne referim de obicei la partea violenta a evenimentelor, insa evenimentele sociale, politice sau militare concentrate in termenul de revolutie sunt in realitate un proces politic sau politico-militar care se intinde pe o anumita perioada de timp. Este perioada in care se produc transformari decisive, fundamentale, de trecere de la un sistem politic la altul, de la un regim la alt regim. De aceea, mai corect este a considera ca ceea ce numim conventional "revolutia din decembrie 1989' a fost, din punct de vedere strict teoretic, un proces revolutionar in care s-au regasit citeva subcategorii istorice: subversiunea, diversiunea, greva generala, revolta populara, puciul, constituirea unui centru de putere, contrarevolutia, lovitura de stat, contralo-'tvra de stat. Prin urmare, cei care intreaba mereu daca a fost evolutie sau lovitura de stat fac in primul rind o confuzie notionala. I ovitura de stat este de cele mai multe ori parte a unei revolutii, nu echivalentul ei. Bineinteles, evenimentele vor ramine in istorie sub formula deja consacrata si comoda de "revolutia din decembrie', cu toate ca procesul revolutionar poate fi corect limitat intre 14 decembrie 1989 si 20 mai 1990. La 14 decembrie a avut loc la Iasi prima tentativa de revolta populara legata direct de schimbarea regimului politic. Nu discutam deocamdata cum a fost pregatita si de cine, dar in mod cert a fost legata de acelasi fenomen care s-a produs cu succes la Timisoara si s-a finalizat la Bucuresti. La 20 mai 1990 starea de legitimitate revolutionara - care inlocuieste legitimitatea politica a unui stat pentru o scurta perioada de timp - a incetat o data cu primele alegeri confirmate oficial ca libere si simultan cu formarea primului Parlament, adica a primei institutii legitime a noului regim. Unii comentatori romani si citiva analisti straini refuza termenul de revolutie, deoarece definitia sa, ca proces istoric, ar fi marxista. Ei fac acest lucru de cele mai multe ori din dorinta de a convinge ca in decembrie 1989 a avut loc o lovitura de stat data de Ion Iliescu si de acolitii sai prosovietici. Numai ca, in teoria lui Marx, revolutia la care se refera autorul este mai degraba economica ("Revolutia comunista inseamna ruptura cea mai radicala cu relatiile de proprietate mostenite din trecut'), in decembrie 1989 nu am avut o revolutie comunista in sensul dat de Marx, chiar daca puterea revolutionara instalata cu ocazia evenimentelor a lansat programatic teza schimbarii relatiilor de productie, in realitate, procesul de trecere de la proprietatea de stat comunista la cea privata, capitalista, nu s-a incheiat nici astazi, fapt care distanteaza inca o data revolutia din decembrie de ideea "rupturii' radicale. Pentru ca avem de-a face cu un proces total diferit - trecere de la comunism la capitalism, nu de la capitalism la comunism - revolutia din decembrie 1989 are in Primul rind un caracter politic, de rasturnare a unui regim totalitar. In mijlocul avalansei de pareri si aproximatii cu preponderenta Politice si politicianiste, care continua sa se pravale de pe inalti-Adevarului in larga vale a Minciunii, o voce profesionista a identificat din perspectiva istorica imaginea de ansamblu a evenimentelor din decembrie 1989, cea a istoricului si politologului de la Institutul de Studii Sud-Est Europene din Munchen, doamna Anneli Ute Gabanyi: "in contextul acestor revolutii de tip nou, revolutia romana este cea care se apropie cel mai mult de modelul revolutiilor europene clasice, de la glorioasa revolutie engleza la revolutia franceza, revolutia americana si pina la revolutia rusa a anului 1917'1. Alte afirmatii ale A.U. Gabanyi nu rezista, alternanta opiniilor lucide cu cele politizate impiedicind-o pe autoare sa emita o doctrina coerenta a revolutiei "din decembrie 1989'. Pe fond, teoria revolutionara din jurul evenimentelor decembriste transfera anacronismul unui astfel de eveniment petrecut la sfirsitul secolului al XX-lea anacronismului semantic al termenului de revolutie, in istoriografia mondiala, cu exceptia citorva istoriografii rigide din Est, revolutia nu mai defineste astazi decit evenimente din trecutul indepartat: Revolutia Franceza, Revolutia din 1848, Revolutia americana, Revolutia din Octombrie. Din pacate, in mentalitatea cetateanului de rind din Romania revolutie continua sa insemne actul violent de rasturnare a Puterii. Reductionismul acesta permite si ideea simpla ca revolutia a avut un conducator, ca fusese planificata de acesta, ca a beneficiat de sprijinul unor forte militare si prin urmare trebuie investit cu puterea politica a legitimitatii. si tot din pacate, cautarea unor definitii si analiza diferitelor terminologii ale unor categorii istorice sunt considerate sterile, forme de teoretizare complicata si inutila, de filozofare pe marginea unor actiuni facute de altii, de cei care "au fost in strada'.

Este o mare eroare sa incerci constructia unei societati fara bazele sale teoretice, doctrinare. Voi alege un singur exemplu pentru a demonstra necesitatea incadrarii corecte a unor evenimente istorice in definitii logice; se fac frecvent doua afirmatii: "poporul roman este autorul revolutiei' si "revolutia a insemnat inlaturarea violenta a regimului comunist'. Numai ca revolutionarii contestai in corpore ca ei ar fi fost autorii violentelor din decembrie, astfel incit agresiunea fortelor de ordine sa fie considerata ca nejustificata, in ceste conditii, violentele au apartinut altora, si teza conform careia evolutia, care este prin definitie violenta, a fost facuta de poporul oman, cade. Aceeasi capcana este intinsa multor teze revolutionare, inclusiv celei care atribuie totul unei lovituri de stat. Cum aceasta nu se poate da decit din interiorul Puterii - de asta se si numeste lovitura de stat -, inseamna ca ceea ce numim "revolutie' a fost o lovitura data de Securitate, ceea ce insa o scoate pe aceasta complet din represiune si o amplaseaza pe postamentul eroic al marelui eveniment istoric. Daca preluam teza ca o grupare contesta-tara din interiorul PCR a dat lovitura de stat iarasi ajungem intr-o fundatura logica, pentru ca trebuie demonstrata implicarea acesteia in declansarea revolutiei la Iasi, in tulburarile civile de la Timisoara si de la Bucuresti pina in 22 decembrie la prinz. Or, asa cum am aratat in volumele precedente, membrilor unei conspiratii poate sa le creasca o barba de doi coti tot conspirind, atit timp cit nu trec la o actiune se pierd in istorie ca o barca fara pinze. A existat ocazia Congresului al XlV-lea si apoi a CPEx-ului din 17 decembrie - nu s-a miscat nimic in partid. Nu se poate identifica nici macar o implicare a grupului Iliescu inainte de 22 decembrie 1989. in sfirsit, pentru a epuiza tezele cele mai frecvente, este o speculatie afirmatia ca Securitatea, Armata si Militia puteau deveni peste noapte prooccidentale, ca economia socialista a Romaniei s-ar fi putut transforma in citeva luni in economie capitalista si, in sfirsit, ca populatia tarii si-ar fi schimbat radical mentalitatea socialista sau nationalista "inapoiata' si ar fi legitimat o Putere anticomunista care sa judece si sa condamne vinovatii de represiune, sa opreasca prin lege accesul comunistilor la functii in aparatul de stat, sa impiedice votul alegatorilor in favoarea unui partid comunist regrupat in partid social-democrat, populist si unitar. Acum stim ca toate proiectiile acestea uchronice erau si imposibile.

Cauzele revolutiei

Fenomenul politico-militar din decembrie 1989, privit numai Prin faptul ca s-a petrecut anume in decembrie 1989 cu desfasurarea sa relativ cunoscuta, nu a avut cauze multiple, asa cum de regula se incepe o analiza despre un proces atit de complex, ci o singura sursa directa si decisiva: hotarirea conducatorilor Uniunii Sovietice de a reforma sistemul comunist astfel incit el sa se integreze sistemului politic mondial fara a afecta statutul de Mare Putere al URSS si fara o modificare semnificativa a granitelor de la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial. Eventual cu pierderi minime, dar oricum prin folosirea deplina a mostenirii celor 45 de ani de ocupatie sovietica. Acest proiect a esuat in cea de-a doua parte, insa are consecinte atit de importante incit esecul sau a devenit nesemnificativ. El a folosit din plin cauzele interne, pe care le putem numi insa "aparent interne', deoarece apartineau sistemului. Uniunea Sovietica, prin Mihail Gorbaciov, a optat pentru o eliberare brusca, neasteptata a lantului cu care inconjurase lagarul sau comunist european, convinsa ca acesta fusese suficient de prezent si de vizibil incit sa fie imaginat in continuare ca inca existent sau gata sa se puna la loc in orice moment. Este teza prabusirii subite. Cealalta teza este a unei eliberari gradate: "Gorbaciov a adoptat pentru Europa de Est o politica de schimbare prudenta, graduala si limitata. Ea urma sa atinga doua obiective: sa integreze aceste state economic, militar si politic; sa constituie un sprijin pentru propriul sau plan de reforme'2. Aceasta a doua teza se refera ipotetic numai la ideologia schimbarii, nu si la metoda, nu si la factologic, izolindu-se in timpi istorici mici. O seama de legaturi, mai ales economice, o serie de considerente geografice si geostrategice i-au facut pe liderii moscoviti sa creada probabil ca, cerind din partea Occidentului garantii ale neinterventiei, mai ales economice, vechiul lagar va ramine atasat de fostul sau gardian intr-o relatie de prietenie care abandona dintr-o data tot trecutul. Simptomul previzional pare imprumutat din citeva situatii paradoxale si totodata aberante petrecute la sfirsitul razboiului, cind detinutii din lagarele de exterminare naziste, abia eliberati, nu si-au parasit baracile, incercind sa reorganizeze functionalitatea lagarului ca adapost impreuna cu unii din fostii lor gardieni si kappo. Aceeasi Anneli Ute Gabanyi face o observatie de bun-simt: "in cazul revolutiilor din anul 1989 nu este vorba numai de procese in cadrul fiecarui stat national, ci si de revolutionarea intregului sistem multistatal din Estul european, dominat de Uniunea Sovietica. Peste tot in statele din sfera sovietica avem de-a face cu mai multe niveluri de revolutie care decurg paralel: revolutii nationale impotriva unei puteri dominante din afara, revolutii politice impotriva propriilor regimuri dictatoriale si revolutii sociale de eliberare de sub sistemul comunist represiv'3. Revolutia romana nu a izbucnit izolat; a fost parte a procesului de revolutionare a intregului Est si din acest motiv isi are principala cauza in decizia conducerii URSS de a revolutiona sistemul. Tentative de revolutie au mai fost in Ungaria, in Cehoslovacia si in Polonia, dar pina nu a decis Moscova ca sistemul trebuie schimbat, nimic din structura regimurilor comuniste nu s-a clintit. Ca si in Romania, cauzele interne ale Ungariei, Cehoslovaciei sau Poloniei ar fi pierit sub senilele tancurilor, daca nu aparea cauza interna a Uniunii Sovietice, transferata intregului sistem. Sa lasam la o parte statele din Centrul Europei si sa raspundem la o intrebare simpla, lipsita de orice ireverenta: isi poate imagina cineva o revolutie bulgara fara aceasta decizie?

in incercarea de salvare a Rusiei prin renuntarea la Vechiul Imperiu pentru a putea construi in viitor, prin mijloacele politicii internationale si prin conditionari generate de rezervele sale naturale, un spatiu nou al sferei sale de interese, Romania a fost inca o data un caz special. Ea mai fusese caz special in timpul revolutiei din 1848, cind a deviat de la proiectul francmasonic si s-a apucat sa sparga unitatea procesului european de reforma politica prin cereri si actiuni strict nationaliste (cazul Avram lancu); a mai fost caz special cind trebuia sa lupte alaturi de Puterile Centrale, si ea a luptat alaturi de Antanta, a semnat o pace separata cu Puterile Centrale, pe care apoi a anulat-o, obtinind de la invingatori Romania Mare (cazul Ionel Bratianu); a fost caz special si in timpul celui de-al doilea razboi mondial, salvind cea mai mare comunitate de evrei din Europa in timp ce era aliata a Germaniei naziste (cazul Ion Antonescu); caz special s-a numit Romania si cind a refuzat sa rupa relatiile cu China si Israelul atunci cind i-a cerut-o Moscova, pentru ca tot un caz special sa fie atunci cind a reusit sa scoata din tara trupele sovietice (cazul Gheorghiu-Dej). si in perioada destructu-rarii sistemului comunist din Europa, Romania a ramas singura tara fara nici un gest de reforma si ultima "eliberata' de programul gor-baciovist (cazul Ceausescu).

Dar a fost eliberata Romania sau a hotarit ea in ultima clipa sa se elibereze? Iata o intrebare fundamentala la care autor si cititor trebuie sa raspunda astazi. Volumul de fata isi propune sa porneasca de la urmatoarea ipoteza:

intirzierea reactiei la reformele gorbacioviste avea niste cauze atit de profunde incit nu pot fi cautate decit in natiune. Deoarece natiunea romana nu reactiona la schimbarile din Europa (adica "mamaliga nu facea explozie'), este perfect posibil ca:

1. Natiunea sa fi fost identificata ca solidara cu conducatorul ei sau

2. Era prea terorizata de Securitate ca sa reactioneze sau

3. Era prizoniera unei nostalgii nationaliste, de izolare, total neconforme cu mersul politicii internationale.

Pentru toate cele trei puncte ale ipotezei exista ipotetice raspunsuri identificabile in timpul evenimentelor pe care le vom numi conventional "revolutia din decembrie 1989':

1. Revolta a fost provocata din afara.

2. Principalul inamic a fost aratat si gasit in persoana (juridica) a

Securitatii.

3. S-a dezlantuit o campanie furibunda impotriva nationalismului romanesc pentru a ajuta natiunea sa se integreze noului curs international, globalizant.

Aceasta ipoteza are rolul unui aparat teoretic de lucru, motiv pentru care cercetarea va cauta sa obtina (si) alte raspunsuri la cele trei intrebari, daca ele exista. Analizind-o in detaliu, ne putem forma o opinie, fiecare dintre noi. Istoria nu este un sanatoriu, nici un azil de binefacere. Istoria creeaza uneori eroi, popoare si natiuni, alteori distruge, striveste sau mutileaza destine colective sau individuale. Istoria este facuta de anumiti indivizi, de anumite structuri si forte, in locuri diferite si in circumstante diverse si se compune din Istorie creata si Istorie traita. Corespunzator acestor doua fenomene, exista oameni, structuri si Puteri care fac istorie si indivizi sau popoare care o traiesc pe cea creata de primii. Teoria este mai veche, insa ea pare a se fi aplicat perfect in timpul schimbarii de regim din Romania, astfel ca merita a fi mentionata aici. in consecinta, pe parcursul acestui volum ne vom intilni cu personalitati si structuri care au creat sau influentat decisiv cursul evenimentelor si cu multi cetateni care doar le-au trait.

Din aceasta perspectiva, Ion Iliescu, figura cea mai controversata a revolutiei, este in realitate un personaj marginal, alte personaje fiind determinante si creatoare ale evenimentelor decisive.

Probleme de fond ale sistemului comunist

Cel mai simplu raspuns la intrebarea "De ce s-a prabusit sistemul comunist?' este ca marxismul si prelungirile sale istorice - socialismul, comunismul, fascismul, nazismul si terorismul arab - au fost opera unui dement. Karl Marx, un individ tarat de repetatele sale ratari literare, sociale si politice, urmarit de complexul originii iudaice si de instabilitate sufleteasca, a formulat o doctrina materialista ale carei origini s-ar afla in satanism4. Alti citiva indivizi bolnavi de ratare si care isi etalau maladia in domeniul ateismului -Mosses Hess, Proudhon, Bakunin, Kropotkin - au fundamentat o teorie a revolutiei care va arunca omenirea in aer. Despre colegul sau Proudhon, Bakunin scria: "Atunci cind nu era obsedat de doctrina metafizica, era un revolutionar din instinct; il adora pe Satan si proclama anarhia'5. Resortul lor sufletesc ar fi fost razbunarea pe un Dumnezeu nedrept. Ei au pornit insa de la o falsa premisa. Cau-tind in materialism o abordare stiintifica, antireligioasa a lumii ei au produs de fapt o utopie, o forma de idealism excentric. Ernest Renan a explicat inca din 1869 de unde vine eroarea: "Ideea unui Dumnezeu sau a unor divinitati protectoare ale inocentei, razbunatoare ale crimei, este antistiintifica. Dezvoltarea umanitatii provine exclusiv de la libertatea care este in om si de la fatalitatea care se gaseste in natura'6. si pentru aceasta afirmatie a fost injurat atunci Renan, dar cit de mult adevar contine!

Problema nu este insa Marx, ca individ, mesager al unui curent care specula slabiciunile societatii umane si gravele erori ale Bisericii, ci faptul ca sute de milioane de oameni 1-au urmat. Doctrina lui a fost atit de atractiva pentru sute de milioane de indivizi urmariti de idealul egalitatii, al pacii si bunastarii generale - adica de ceea ce defineste massa in umanitate -, incit la un moment dat poti sa crezi ca daca nu era Marx, ar fi fost un alt degenerat s-o formuleze. Marx a aparut pe fondul unei stari de asteptare. Ceea ce se astepta era rezolvarea problemei sociale prin intermediul societatii. Marx a promis ca societatea care poate rezolva problema sociala este societatea comunista. Asupra acestui aspect, Constantin Noica scria in exilul sau de la Cimpulung Muscel ca socialismul nu vrea sa admita pe fata ca nu lupta contra bogatului, ci impotriva saracului, pentru ca, in timp ce bogatului ii confisca bunul, saracului ii fura idealul. Or, istoria comunismului ca sistem politic a demonstrat ca tocmai problema sociala a fost aceea pe care comunismul n-a rezolvat-o. Statele comuniste au ramas subdezvoltate, dependente de schimburile economice cu statele capitaliste dezvoltate, de furtul sau importul de tehnologie si de legatura ombilicala cu marea finanta internationala. Statele comuniste s-au ocupat cu gestionarea saraciei celor multi. Cunoscutul disident rus, Vladimir Bukovski a aratat ca "ideea fundamentala a socialismului este «justa repartizare a productiei» si nu crearea ei, ceea ce face ca orice «model» duce la epuizarea resurselor si «repartizeaza» atita vreme cit exista ceva de repartizat'7. Pe acest fond, liderii comunisti se bucurau de toate privilegiile in numele massei. Activistii comunisti ai Romaniei nu facut exceptie, inceputurile acestor atitudini putind fi localizate f'mpuriu, inca de pe vremea cind se aflau in lagarul de la Vapniarka. in acel lagar in care fusesera deportati aproximativ l 100 de comunisti periculosi, conducerea grupului deportat se bucura de toate privilegiile, retinind pentru membrii sai de virf alimentele, imbracamintea, obiectele personale, banii arestatilor, intrebati la un moment dat cum se face ca liderii grupului comunist dintr-un lagar incalca principiul comunist al egalitatii si ii deposedeaza pe membrii de rind de bunurile lor in folos propriu, raspunsul a fost elocvent: "Interesul clasei muncitoare cere ca, in conditiile grele ale detentiei, in lagare sau inchisori, virfurile partidului sa fie mentinute in conditii cit se poate de bune, de munca si de hrana, fiindca ei sunt de neinlocuit'8.

Comunismul a promis desfiintarea statului si eliberarea societatii; comunismul a fost nevoit sa apeleze la statul supercentralizat si la dictatura, sufocindu-si societatea. Esuind in principiul de baza al doctrinei sale, comunismul a esuat pe toate planurile. Pentru cititorul roman, scriitorul francez Thierry Wolton este cel care a concentrat cel mai bine intr-o pagina esecul marxismului: "inca de la sfirsitul secolului al XlX-lea proletariatul, nemaiavind de pierdut, dupa Marx, decit lanturile, purtator presupus al tuturor sperantelor revolutionare, nu mai saraceste din cauza capitalismului, ci se imbogateste. Burghezia nu se proletarizeaza din cauza concentrarii de capital, muncitorul se imburghezeste, obligind organizatiile insarcinate cu apararea lui sa aleaga mai curind calea reformismului decit pe cea a revolutiei. Organizat in sindicate, in partide sau in grupuri de presiune, proletariatul este din ce in ce mai constient ca democratia ii poate servi interesele. Scaderea neincetata a ratei de profit, care ar fi trebuit sa condamne capitalismul la autodistrugere, se dovedeste si ea a fi o falsa lege. Pentru un motiv foarte simplu: munca omeneasca nu este singura sursa de bogatie, si nici etalonul oricarei valori, cum gindeau Smith si Richardo, doi economisti 1-au influentat pe Marx din acest punct de vedere.

Nici legea materialismului istoric nu este confirmata de istorie: India nu a cunoscut feudalismul, capitalismul nu s-a aratat in Rusia, burghezia germana si-a ratat revolutia etc. Cit despre revolutia anuntata, ea nu va izbucni in tarile europene mai dezvoltate, cele in care legile marxiste despre capitalism ar fi trebuit sa se aplice, ci in cele mai inapoiate, in sfirsit si mai ales, lupta de clasa nu a fost niciodata motorul istoriei, o dovedesc marile evenimente ale secolelor al XlX-lea si al XX-lea. invins de logica gindirii, marxismul nu reuseste sa domine o realitate care-i scapa, ba mai rau, care ii este straina. Adeptii sai se vor stradui sa construiasca o alta realitate, intrind intr-o fantasmagorie sociala care se va dovedi cea mai singeroasa din istoria omenirii'9, in anul 1990, multe publicatii - si din Vest, si din Est - titrau: "Comunismul a fost invins!'. Realitatea politica imediata le da dreptate. Poate cu o singura exceptie: comunismul a ramas neclintit in mintile oamenilor din componenta massei ca un mare regret dupa o mare incercare existentiala pe care anumiti dusmani: banul, arma nucleara si computerul au ajutat-o sa esueze. Cine este massa? Massa este cea care a strigat "Baraba!' Apoi 1-a aclamat pe Robespierre, pe Lenin, pe Mussolini, pe Hitler, pe Stalin, pe Ceausescu si pe Saddam. Massa este cea care, odata eliberata, continua sa-i injure pe Soljenitin, pe Goma si mai ales pe Bukovski pentru ca ei vor sa existe un vinovat. Acesti asa-numiti radicali refuza teoria conform careia Istoria se petrece intr-un moment, se scrie apoi si dupa aceea se stocheaza intr-o biblioteca. Ei sunt cronicarii celui mai profund paradox uman - in timp ce Istoria este o stiinta despre trecut, i se cere omenirii sa priveasca numai in viitor si sa nu se intoarca la Istorie. Motivul este unul singur: Istoria nu cunoaste doar eroi, ci si vinovati. si cind e vorba de vinovati in viata sau de state vinovate teza "sa nu ne intoarcem in trecut, sa-1 lasam pe seama Istoriei' devine foarte activa, in realitate, nepedep-sirea vinovatilor produce ea insasi Istorie, de cele mai multe ori nedreapta. Este cazul Romaniei si al romanilor. Probabil ca nu in-timplator, in limba romana - una dintre cele mai subtile in domeniul antifrazei si al sensurilor conotative - exista un cuvint care sintetizeaza tot acest fenomen: inainte, inainte in limba romana in-ainna si viitor (in fata) si trecut (de demult).

Mult inaintea lui Soljenitin, un scriitor roman fascinat de suc-cesul comunismului in Rusia s-a dus sa vada cum arata acea minune, sa pipaie societatea egalitatii, libertatii si prieteniei si sa tntilneasca.massa in starea ei de fericire, intors la Paris, Panait Istrati publica la 15 octombrie 1929 cartea Spovedanie pentru invinsi, opera socanta pentru materialistii occidentali, care erau in realitate cei mai naivi idealisti. "Nu-i deloc vorba, aici, de socialism - scria Panait Istrati -, ci de o teroare care trateaza viata umana ca material bun pentru razboi social. Se serveste de el pentru triumful unei noi si monstruoase caste, careia ii plac la nebunie fordismul, americanizarea in economie, produsele cosmetice Coty, toaletele pariziene; casta cruda, avida de dominatie si atit de belicoasa incit este gata sa sara in grumazul Chinei, vinovata de a fi cutezat sa se debaraseze de o concesiune datind din perioada tarista.' si, mai departe, Istrati picteaza un tablou realist al comunismului: "Aceasta casta, ignoranta, vulgara, perversa este alcatuita in majoritate dintr-o generatie venita pe lume la inceputul acestui secol. Ea nu stie si nu vrea sa stie nimic despre ceea ce a facut grandoarea si forta idealismului revolutionar rus de altadata, astazi obiect de muzeu, zdreanta roasa de molii, catalogata printre lucrurile moarte. Ea nu cunoaste decit cuvintele de ordine ale unei puteri careia ii este ciment si armatura. Desfasurari de steaguri; Internationala ascultata in picioare; colturi ale lui Lenin; difuzoare; imense pancarte; stambe acoperite de fraze; fraze judecind viata; fraze confectionate toate pentru a inlocui ideile; GPU-ul pentru a inlocui argumentele; cenzura pentru a evita critica; un vid universal, despre care ea gargariseste si de care se serveste pentru a domina'10. Dar in 1929 iluzia nu pierise, ci abia se ambala. I-au trebuit inca sase decenii pentru a se epuiza institutional si citeva zeci de milioane de victime pentru a-si arata adevaratul ohip: o speculatie intelectuala care a folosit din plin prostia omeneasca. Comunismul a aratat in plan biologic cit de vulnerabil este omul dotat cu un creier ceva mai dezvoltat decit al urangutanului. Niciodata ca in cazul comunismului, intelectualii care au crezut in el nu au dat fara sa vrea mai multa dreptate sfintului Toma din Aquino, care, dupa o opera monumentala si dupa ce a condus omenirea din Evul Mediu in Renastere, a rostit aceste cuvinte: "si cu toate astea, nu stiu nimic'. Important insa pentru contemporanii prabusirii sistemului comunist este ca, multi ani inainte de prabusire, liderii comunisti sovietici au stiut ca se prabuseste.

Criza de sistem a Uniunii Sovietice

Mircea Eliade a aratat ca la originea fiecarui mare eveniment se afla un mit. Conform unei legende recente, in vara anului 1972, un ofiter KGB, ministru de Interne al Georgiei comuniste, apoi prim-se-cretar al Partidului Comunist din Georgia, 1-a invitat in vacanta pe un foarte bun prieten al sau, tot ofiter KGB acoperit, insa rus si la acea data responsabil cu agricultura, apoi lider al organizatiei de partid din Stavropol, pentru a petrece citeva zile impreuna. Cu aceasta ocazie, georgianul 1-a dus pe rus sa vada ferma taranului Nadaresvili din centrul raional Abas. Desi era interzis prin lege, el isi cultiva pamintul in sistem privat sub protectia ministrului de Interne local. Taranul georgian proprietar producea de trei ori mai mult decit colhozul din localitate. Sase ani mai tirziu, cind rusul a devenit secretar cu agricultura in Secretariatul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, i-a dat un telefon prietenului sau georgian si i-a spus doar atit: "Ai avut dreptate - totul este o putreziciune!'. Dupa inca sase ani, intr-o seara de iarna, georgianul ii va spune rusului: "Totul este stricat. Trebuie sa schimbam'. Pe georgian il chema Eduard A. Sevardnadze, iar pe rus Mihail S. Gorbaciov. in 1972, Sevardnadze avea 45 de ani; Gorbaciov avea 41 de ani. in 1972 doctrina Brejnev era in plina actiune si Uniunea Sovietica isi dezvolta expansiunea spre Orientul Apropiat, Asia si Africa, sistemul de rachete balistice si programul nuclear, precum si programul de control prin mijloace politice a comertului international cu petrol, cheltuind miliarde de dolari pentru a sustine toate aceste proiecte, in timpul asta, cetatenii sovietici nu prea aveau ce minca, dar erau convinsi ca Uniunea Sovietica apara pacea in lume si construieste cea mai buna dintre societati.

Realitatile lagarului comunist european. Privind retrospectiv neste istoria acestei contradictii vom observa ca un lider comunist anume a avut mereu in fata ochilor realitatea ineficientei economice a sistemului comunist si a inevitabilului sau colaps. Acel om a fost Juri V. Andropov. Unul din marii asasini comunisti, Iuri Andropov H914-1984) a fost numit - in 1957, dupa episodul lui criminal din Ungaria - seful aparatului de legatura si control al URSS pentru tarile din lagarul comunist subordonat Moscovei, in aceasta calitate, Andropov a organizat o consfatuire a partidelor comuniste si muncitoresti cu scopul de a stabili un sistem concret de conducere a lagarului comunist de catre URSS (octombrie 1957), apoi a emis la un moment dat si intr-un mod cu totul neasteptat (1960) doctrina "specializarii economice' a statelor din lagarul comunist. Pentru a pune in aplicare proiectul unei integrari economice transfrontaliere, intre diferite regiuni ale lagarului comunist european, el 1-a folosit, peste inca patru ani, in 1964, pe un oarecare Valev. Se cunoaste acum ca Romania a fost una din tarile care s-au opus vehement acestor proiecte, in privinta consfatuirii din 1957, Paul Nicu-lescu-Mizil afirma ca "sovieticii iau aceasta decizie datorita faptului ca linia nationala isi crea loc tot mai larg in miscarea comunista. Ei se temeau de tendintele centrifuge, de slabirea rolului lor de conducator al miscarii'11. Cind da exemple insa, fostul lider comunist roman nu poate cita decit China. Despre asa-zisa "linie nationala' nici nu se putea discuta in Romania anului 1957, decit daca Niculescu-Mizil se refera la epurarea evreilor. El crede ca era nationalismul in sine care s-a opus, insa "globalizarea' comunista propusa de Andropov pornea de la ratiuni strategice de supravietuire a sistemului sovietic. Prin "specializarea intre tari in domeniul agriculturii', URSS viza organizarea unui nou tip de repartitie intre tarile lagarului comunist a productiei agricole, dar nu numai, pentru ca specializarea agricola urmarea in plan secundar si specializarea industriala. Unele tari - RDG si Cehoslovacia, de exemplu - trebu-*au sa acopere, impreuna cu URSS, nevoile industriale ale celorlalte state, specializindu-se in agricultura doar pe produse animaliere, in timp ce tari ca Romania, Bulgaria sau Ungaria deveneau mari producatoare de cereale, furaje si, secundar, de produse industriale specifice, intr-o discutie cu Andropov, Gheorghiu-Dej a reusit sa amine decizia asupra acestui proiect12. A fost vorba de vizita lui Iuri Andropov la Bucuresti, in 3 aprilie 1963, ocazie cu care a incercat sa pledeze pentru "Uniunea interstatala pe ramuri de productie', precizind ca "problema crearii unui stat unic' nu este de actualitate, dar ca "va veni vremea cind se va pune aceasta problema'13. Cu aceasta ocazie, Gheorghiu-Dej a fost foarte ferm, iar Nicolae Ceausescu si Alexandru Birladeanu au fost de-a dreptul violenti. Emil Bodnaras a avut o interventie categorica: "Noi suntem de acord cu ce a spus tovarasul Hrusciov despre suveranitate, decit ca suveranitatea nu traieste din declaratii, ci prin fapte, acte concrete si trebuie adus numai un acord perfect intre declaratii si intre actele concrete'14. Era o iluzie; se iluzionau si unii, si altii. La inceputul anului 1964, Iuri Andropov testeaza din nou "terenul' integrarii economice si il pune pe geograful E.B. Valev sa publice articolul Probleme ale dezvoltarii economice a raioanelor dunarene din Romania,Bulgaria si URSS in nr. 2/1964 din "Analele Universitatii din Moscova'. Proiectul viza un teritoriu de 150 000 km2, cu o populatie de 12 milioane de locuitori, din care "Romania contribuia cu 42%, Bulgaria cu 33% si URSS cu 0,05%'15. Cunoscutul istoric Dan A. Lazarescu isi va aminti ca, in 1964, abia iesit din inchisoare, 1-a intilnit pe Costin Murgescu, cel desemnat sa raspunda articolului lui Valev. Omul politic liberal va enunta peste timp o opinie socanta fata de acel proiect: "Ma vad silit insa, ca economist, nu ca patriot, sa recunosc ca Valev formulase o teza care se putea sustine pe plan economic. si, de altfel, imi pare mai actuala ca oricind'16.

Pste clar ca URSS cauta sa-si asigure un spatiu agricol dimensionat dupa necesitatile sale economice, in sensul structural tipic unui im-eriu sau a unui mare stat multinational. si la acest proiect Romania s-a opus cu vehementa, optind pentru dezvoltarea economica multilaterala si "independenta'. De aici a inceput, mai intii sub Dej, apoi sub Ceausescu, industrializarea fortata a Romaniei. Modelul industrializarii era chiar cel sovietic, dar fara resurse proprii. Ea a reprezentat un proiect benefic pentru tara noastra, dar care s-a terminat cu delirul autarhiei economice in care economia romaneasca trebuia sa produca tot, sa nu mai importe tehnologie si resurse, iar agricultura sa raporteze productii gigant. Nu acesta este subiectul nostru aici. Nu povestea reactiei corecte a liderilor comunisti romani punem in discutie, a necesitatii dezvoltarii industriei romanesti si a tentativei de a construi independenta statului, ci anume acea particularitate a cazului care arata ca analistii sovietici intelegeau involutia economiei tarilor din lagarul comunist si cautau solutii. Dincolo de gestul de rezistenta al conducerii comuniste de la Bucuresti trebuie sa vedem, in profunzime, realitatea inapoierii politice si economice a Romaniei, realitatea nefinalizarii proceselor tipice capitalismului pe timpul regimului monarhic, realitatea preponderentei agricole a economiei romanesti si perspectiva nedepasirii nici dupa razboi a stadiului de economie agricola, eventual reformabila.

Se pune intrebarea: erau inconstienti si ahtiati dupa Imperiu liderii Uniunii Sovietice? Aveam de-a face cu niste potentati iresponsabili care, darimind un imperiu tarist feudal, incercau sa-1 refaca pe temei marxist? Umblau ei sa-si subjuge colonial statele satelite pentru a da de mincare cetatenilor sovietici, infometindu-i pe cei ai lagarului? Oricit i-am uri pe acei potentati comunisti, trebuie sa cautam identificarea mecanismului rational al gindirii lor, chiar daca logica lor imperiala era de natura criminala. Dupa felul cum a actionat luri Andropov pe subiectul economic si, in particular, agrar, intr-o continuitate pe care o stiau inainte de 1989 doar uderii comunisti, din rolul important pe care 1-a jucat in istoria comunismului (sef al KGB intre 1967 si 1982, apoi secretar general al PCUS intre 1982 si 1984), dar si din informatiile pe care le-am de la cei care 1-au cunoscut, fostul asasin de la Budapesta nu era un cretin. si cu atit mai putin iresponsabil. Problema curenta a analistilor de astazi este ca nu au simtul dimensiunii la care se raporta Andropov. in spatele proiectelor sale integratoare se aflau ratiuni pe care astazi doar le putem intui. Iuri Andropov a fost printre primii si putinii care au stiut, din interior, care erau slabiciunile sistemului comunist, in primul rind cele economice. Chiar si faptul ca doi elevi ai sai, Sevardnadze si Gorbaciov, erau convinsi in 1972 ca economia comunista este un fiasco, constituie un argument in favoarea acestei teze. Andropov a inteles de timpuriu ca Uniunea Sovietica nu putea supravietui economic - fara a fi obligata la o dependenta letala fata de Occident -, decit printr-o reorganizare a spatiului economic de care dispunea in zona europeana cucerita si obtinuta apoi prin tratate la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial. Pentru asta avea nevoie de specializari agrare si industriale, cu caracter complementar, care nu corespundeau geografic statelor comuniste din componenta lagarului comunist european si in nici un caz "tendintei spre independenta' a acestora. Mai mult, sub acoperirea vechii teze marxiste a "internationalismului proletar', Uniunea Sovietica era obligata nu numai doctrinar, dar si economic sa-si extinda sfera de influenta. De aici, "aparitiile' neasteptate ale comunismului in Mozambic, Angola, Cambodgia, Irak, Yemen etc. Uniunea Sovietica ajunsese la statutul de Mare Putere prin intermediul unui razboi si pe un program financiar inflationist (ca si Germania nazista), avind in fata mereu doar doua solutii pentru rezolvarea crizei sale de sistem economic: un nou razboi (pe care era gata sa-1 declanseze "cald' in 1962, dar pe care 1-a obtinut prin Razboiul rece) sau expansiunea, largirea sferei sale de influenta.

Liderii statelor comuniste europene s-au opus mai mult sau mai putin categoric hegemoniei sovietice, iar opozitia lor avea doua directii principiale: 1. Considerau in sens marxist-leninist ca sistemul comunist este victorios in tara lor, in mod definitiv; 2. Exista deja un aranjament economic al sistemului, numit CAER, care fusese agreat prin consens. Pe aceste principii, liderii comunisti credeau ca pot dezvolta asa-numitul "comunism national' fara a leza rolul central si istoric al URSS-ului, contribuind individual si ocazional in grup la victoria comunismului in lume. Se inselau

Comunismul a fost formulat ca doctrina de catre Marx si de ilalti membri ai grupului sau satanist/anarhist drept un sistem internationalist, drept o utopie care unifica economia mondiala intr-o constructie condusa de muncitorii din intreaga lume. In al doilea rind, este evident astazi ca ce urmarea Andropov la consfatuirea din octombrie 1957 era unificarea politica, miscare preliminara si absolut obligatorie pentru a reorganiza spatiul economic al lagarului- in al treilea rind, asa-numita dezvoltare nationala a comunismului era o himera din punct de vedere economic - toate tarile lagarului depindeau, in primul rind energetic, de URSS. Romania, care a avut pentru un timp privilegiul petrolului, va fi nevoita din 1984 sa importe masiv petrol si gaze de la sovietici. Altfel spus, liderii comunisti ai lagarului european intelegeau sa dezvolte multilateral economia tarii lor cu resursele materiale, minerale, energetice si financiare ale URSS. Din acelasi punct de vedere CAER-ul era un acelasi tip de fictiune economica. URSS furniza petrol si gaze - singe economic, adica - la preturi sub cota pietei, inregis-trind pierderile in contul ei. Uniunea Sovietica exporta minereu, otel si prefabricate catre toti satelitii sai la preturi preferentiale, necomerciale. Primea in schimb loialitate politica. URSS sustinea financiar, prin credite preferentiale si pe sistemul ireal al rublei, caderile economice ale sistemului propriu si ale lagarului comunist. Economiile statelor comuniste nu aveau voie sa se prabuseasca, in interiorul CAER-ului, tarile comuniste europene faceau schimburi fals comerciale, ajungind intr-un final sa fie dominate de procedeul barter, denumire moderna a trocului din comuna primitiva. Pentru a-si putea mentine sistemul lagarului comunist in functiune, pentru a asigura supravietuirea lui politica, URSS a fost nevoita sa sustina timp de patru decenii costurile economice uriase ale utopiei lui Marx, Engels si Lenin. Fara sa-si dea seama, liderii comunisti europeni contribuiau la slabirea sistemului comunist cu fiecare gest de 'independenta', obligind URSS fie sa intervina militar pentru a cirpi gaurile, fie pompind in continuare tot mai multe resurse. Asa cutn arata si Paul Niculescu-Mizil in memoriile sale, anul 1957 a ost extrem de greu pentru lagarul comunist. Era imediat dupa re-volta ungurilor, era perioada epurarilor in conducerea URSS si din cea a statelor satelite, era dupa prima criza agrara cerealiera majora din Ucraina. Desi se intrecea cu Statele Unite pentru cucerirea spatiului cosmic si in cursa inarmarilor nucleare, Uniunea Sovietica incepea sa importe griu din Canada si din America, apoi carne din Argentina. Iuri Andropov trebuie sa fi inteles inca de la Budapesta ca sistemul nu mai poate fi sustinut doar cu teroare. Nu a incetat nici o clipa, pina la moartea lui din 9 februarie 1984, sa aplice teroarea, pentru ca mental si institutional nu mai avea alte mijloace, dar a murit convins ca mai trebuia ceva. Christopher Andrew va aduce la lumina in ultimii ani un amanunt semnificativ din biografia lui Andropov: "Ca ambasador sovietic la Budapesta in timpul revolutiei din Ungaria din 1956, el a vazut cu groaza de la fereastra ambasadei cum ofiteri din detestatul serviciu ungar de securitate erau spinzurati de felinare. Andropov avea sa fie obsedat tot restul vietii de iuteala cu care incepuse sa se prabuseasca un aparent atotputernic stat comunist condus de un partid unic'17. Cind a ajuns seful KGB, realitatile dezechilibrelor economice i-au fost confirmate prin date si informatii certe mai mult decit oricarui alt lider comunist. La numai cinci ani de la moartea lui, sistemul comunist european s-a dezintegrat in citeva luni prin citeva telefoane precise date de la Kremlin.

in plan structural, Uniunea Sovietica a instituit in propriul sau teritoriu si a impus in tarile ocupate un sistem de putere intemeiat pe teroare. Dupa primele doua decenii de asasinate sistematice si de gulag generalizat, atit Moscova cit si celelalte capitale ale sistemului comunist au trecut la gestionarea spatiului comunist cu generatiile de "oameni noi'. Din acest moment, sub acoperirea programului demagogic al descentralizarii, structurile statelor comuniste s-au diversificat, fiind in continuare controlate de partidul unic si de politia politica. Convinsi ca aparatul de partid si serviciile secrete interne pot stapini birocratia sistemului comunist, liderii sistemului nu au reusit sa-1 observe la timp si sa gaseasca apoi solutii la un fenomen care a evoluat fulgerator in anii '70: farimitarea, suprapunerea si blocajul autoritatii. Marc Ferro, profesor la Colegiul Universitar Fancez de la Moscova, defineste acest fenomen prin faptul ca "jmul a trecut de la o putere polimorfa la un polimorfism institu-t'onal'18- in memoriile sale, Gorbaciov va descrie birocratia de artid in termeni realisti. "Toate functiile esentiale de gestionare conomica se gaseau concentrate in miinile directiei politice. Rolul naratului executiv era cum nu se poate mai hipertrofiat. Cuprin-zind aproape o suta de ministere la nivelul Uniunii si opt sute la nivelul republicilor, in mod practic acesta dicta in economie si politica.'19 Degenerenta acestui paradox - statul supracentralizat goleste de autoritate multitudinea segmentelor structurii sale - a dus la blocajul birocratic. Pentru a-1 depasi, functionarii partidului au fost nevoiti sa ocoleasca legea si sa apeleze tot mai mult la coruptie si la traficul de influenta. Neexistind organismele democratice care sa regleze procesele degenerative si sa gestioneze autoritatea spre atingerea echilibrului politic si social, sistemul comunist a pornit pe panta prabusirii. "La virful Statului, Comitetul Central a devenit ostatic al membrilor sai, toti comunisti, dar reprezentind Guvernul, KGB-ul, diferitele republici, ministerele etc.'20. S-a adaugat la ritmul accelerat al crizei decizia lui Brejnev de a incerca sa o gestioneze prin apelul la activistii de partid, adica la corpul incompetent al societatii, in mai putin de un deceniu activistii de partid, incadrati in fenomenul numit "stabilitatea cadrelor', au sufocat orice posibilitate de reforma. Este unul din motivele pentru care proiectul reformist al lui Gorbaciov - perestroika - a esuat incer-cind sa reformeze ceea ce era ireformabil. Un alt motiv a fost aratat de Emil Cioran: "Cu cit un imperiu se umanizeaza, cu atit sporesc contradictiile ce-i vor fi fatale'

Statele comuniste europene, incercind sa copieze modelul sovietic pentru a-1 aplica la "specificul national', au suferit de aceleasi boli. La un moment dat mecanismele defectuoase ale sistemului comunist au devenit in tarile lor mai distructive decit hegemonia URSS. Utopia marxista, atingind psihologic massa cu tentatiile  "umaniste', egalitariste, a produs suficiente resurse mentale pentru ca mult timp sa se creada ca dorinta Moscovei de a controla si dirija in continuare statele comuniste, tendinta hegemonica, este cea care frineaza evolutia, in timp ce sursa reala a crizei era chiar sistemul comunist din tarile respective.

Capcana expansionismului. URSS si-a extins sfera de influenta in lume cu argumentul strategic ca isi asigura protectia si securitatea, opunindu-se expansionismului imperialist american, in realitate, Statele Unite nu erau o putere coloniala, in sensul clasic, vest-euro-pean al cuvintului. SUA actionau economic si, rareori, politico-militar (Cuba, Vietnam, Chile), ca reactie la interventii sovietice oculte. Uniunea Sovietica a ajuns sa exporte comunism in tari africane unde colonialismul produsese o exploatare irationala a resurselor naturale, dar generase si o emancipare, o modernizare a teritoriilor respective, aducindu-le inclusiv la statutul de natiuni. Toate acele republici comuniste din Africa, iesite din colonialism direct in haos, trasate cu rigla si in fruntea carora fusese pus un sergent major sau un intelectual de mina a doua scolit la Moscova, s-ar fi alterat ca orice banana, in citeva zile, fara ajutorul URSS. Resursele lor naturale, fie pentru ca erau pur exotice, fie pentru ca se imputinasera, fie pentru ca exploatarea lor costa prea mult, nu acopereau nici pe departe investitia masiva tehnologica si financiara pe care sovieticii o faceau acolo, in plus, unele state uriase, ca Angola, Libia sau Sudanul, erau inca tribale. Ca exemplu pentru realitatea acestor enclave comuniste din Africa, voi folosi cazul primei delegatii de specialisti aeronautici romani care s-a deplasat in vara anului 1978 in Angola, pentru aplicarea unui contract de livrare a avionului BN-2. Pe cladirea Comitetului Central din capitala Luanda trona o lozinca rosie mare pe care scria: "Sa spunem un nu hotarit canibalismului!', in portugheza. Avind in vedere ca triburile din tara nu stiau portugheza, este evident ca indemnul se adresa comunistilor angolezi, in Asia, succesul autentic din Vietnam nu a putut fi repetat. Urmatoarea incercare, Cambodgia, a devenit un cimitir gigantesc si monstruos.

Orientul Apropiat este locul unde URSS s-a jucat cu focul. A infiintat un partid politic arab, care poarta si astazi denumirea de Partidul BAAS Arab Socialist, si 1-a construit pe acelasi principiu internationalist marxist: un partid unic, cu denumire identica in mai multe tari- Miscarea a reusit in Irak, in Libia, in Siria, in Palestina (OEP), dar a esuat in Iordania, Egipt si in celelalte state din regiune. Esecul emanciparii economice sub regimul socialismului arab, ca si esecul folosirii petrolului ca santaj international in timpul "crizei petrolului' din anii I70, au impins statele comuniste arabe spre terorism. Consecintele sunt clare. Periculozitatea acestei miscari in lumea araba a impiedicat continuarea procesului de emancipare sociala si culturala a milioane de arabi, lasindu-le prada razboiului devastator, bombardamentului strategic sau fundamentalismului islamic, in sfirsit, ultima aventura expansionista sovietica s-a terminat cu esecul din Afganistan - 1979-1989, zece ani de cosmar -, care a costat citeva zeci de miliarde de dolari si imense pierderi in vieti omenesti.

Factorul advers - Statele Unite ale Americii. Sistemul comunist (URSS + satelitii sai) s-a putut dezvolta in Europa si in lume inclusiv din cauza faptului ca a surprins America intr-o faza doctrinara neinterventionista, cu o viata politica dominata de betia victoriei in razboi, de parteneriatul militar cu URSS-ul lui Stalin - cu care impartea statutul de Mare Putere intr-un nou aranjament mondial, bipolar -, precum si ca urmare a convingerii ca in spatele fortei militare pe care o aratase URSS in razboi s-ar fi aflat un sistem social puternic. Viteza cu care URSS a intrat in era nucleara imediat dupa Statele Unite a fost inca un semnal ca marele conglomerat sovietic este un partener egal, in ciuda diferentelor evidente de sistem politic. Sa nu uitam ca lovitura nucleara de la Hiroshima a fost data in primul rind pentru a pedepsi Japonia, nu pentru a impresiona URSS. Povestea intimidarii Uniunii Sovietice prin bomba atomica a fost inventata de propaganda de la Moscova pentru a-si tine cetatenii in tensiunea permanenta si necesara a "luptei internationale impotriva imperialismului american'. Teza folosirii bombei nucleare in scopuri politice a fost preluata la inceputul Razboiului rece de diversi politicieni disperati din Estul cazut sub ocupatie sovietica, intr-un manifest al PNT din 1947 se scria: "Romani, ca arrtle avem sufletele noastre si armele care inca ni le pastram si mai avem Bomba Atomica a prietenilor nostri care ne vor ajuta imediat'.

Stim cit de imediat ne-au ajutat prietenii. Apoi, sovieticii au luat un avans initial in domeniul cosmic. Totodata, propaganda pe timp de razboi a permis o larga publicitate ideii de alianta cu Rusia sovietica, dar si o infiltrare masiva a spionajului sovietic pina in Salonul Oval. Adjutantul presedintelui Roosevelt, directorul executiv al OSS, precursoarea CIA, consilierul secretarului de stat au fost pe rind descoperiti de FBI ca agenti. Una din amantele presedintelui Kennedy, Ellen Rometsch, a fost indepartata din SUA dupa ce s-a descoperit ca era agenta STASI. Nu numai aici povestea Americii a cunoscut un episod de slabiciune extrem de periculos.

Aparitia CIA. America a intrat in al doilea razboi mondial fara a avea un serviciu de spionaj structurat, fara o agentie de informatii care sa se poata compara cu institutiile decisive care actionasera in Europa: Abwehr, Intelligence Service, GRU. Pe timpul angajarii sale in razboi, Statele Unite au infiintat Office of Strategic Services (OSS), o agentie aflata in subordinea Statului Major al Armelor intrunite. Odata debarcati in Europa, americanii au constatat ca propriile structuri militare de informatii, organizate in serviciul categoriilor de forte armate (aviatie, marina, trupe terestre) nu pot face fata complexitatii actiunilor din teatrul de razboi. Erau prea limitate la cercetarea militara si interogarea prizonierilor, in timp ce serviciile de spionaj germane, britanice si sovietice conduceau actiuni pe scara larga, complicat planificate si sofisticate tehnic, combinate cu diversiuni si intoxicari informative, cu sabotaje si terorism (partizani), cu "propaganda neagra' si aplicarea torturii in interogatorii, cu bombardamente de pedepsire si represalii civile. Asa ceva era total in afara principiilor si practicii americane.

Se pare ca americanii au inteles importanta serviciilor de spionaj extern o data cu initierea tratativelor secrete din Elvetia, intre Allen Dulles si generalul SS Karl Wolff. Negocierile vizau capitularea Germaniei inainte de invadarea Europei de catre trupele Armatei Rosii si salvarea tehnologiilor germane (Operatiunea Sunrise), insa conditia ca Hitler sa fie predat aliatilor pentru a fi judecat si condamnat, precum si protestul violent al lui Stalin au facut ca tentativa sa esueze. Stalin a aflat imediat de negocierile americano-germane datorita faptului ca NKVD-ul "penetrase OSS inca din momentul infiintarii lui'22. Negocierile au dus insa la o intelegere privind redarea structurilor de informatii germane si pentru transportul clandestin spre America de Nord si de Sud a unor lideri nazisti ,Qperatiunea./4/i7ac?ei/s). Nazistii contactau inamicul american in toate subiectele sensibile, mai ales in cele economice. La 10 august 1944, cu ocazia unei conferinte secrete a industriasilor germani tinuta la Strasbourg, s-a hotarit ca "razboiul trebuie incheiat imediat pe baza unui acord separat cu SUA si Marea Britanie'23. Reprezentantii grupurilor Thyssen si Farbenindusrrie au contactat companiile americane DuPont si Rockfeller, punindu-le la dispozitie accesul la tehnologia germana. Prin intermediul papei Pius al XII-lea, Allen Dulles si generalul S S Wolff s-au putut intilni la Ziirich. in sfirsit, dupa esuarea tentativei de a obtine capitularea Germaniei numai in Vest, la 19 martie 1945 generalul Wolff isi continua tratativele, dar de aceasta data cu generalii serviciilor de informatii departamentale americani. Povestea romantata a acestui episod al istoriei serviciilor secrete de la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial a fost cunoscuta de romani prin excelentul serial sovietic de televiziune 17 clipe ale unei prima veri (1974, cu Viaceslav Tihonov in rolul principal).

Marele cistig strategic al OSS la terminarea razboiului prin Operatiunea Sunrise a fost capturarea rachetelor germane A-4 si A-10, a arhivei proiectelor de tehnologie avansata, precum si identificarea, racolarea si deplasarea in Statele Unite a peste 300 de tehnicieni si ingineri germani. "A-4 va deveni Redstone si A-10 Saturn. La 16 iulie 1969, acest monstru de 110 metri 1-a lansat pe Apollo-11 spre Luna'24, in aprilie 1945 recuperatorii americani descopera existenta bombardierului german "invizibil', aflat in faza de serie mica (3 exemplare din care numai unul zburase). Un exemplar este trecut peste ocean si depozitat in hangarul unei baze militare de linga Washington. Dupa mai multe incercari nereusite de a-1 copia (inclusiv prin motorizare cu 8 turbopropulsoare), o data cu dezvoltarea tehnologiei ultramoderne a deceniului noua, la 17 iulie 1989 Statele Unite efectueaza primul zbor de 112 minute, intre Palmdale si baza Eduards, a bombardierului "invizibil' B-2 stealth. Sub acelasi ordin de racolare, dar prin Operatiunea^macfeus, au fost identificati si adusi in SUA numerosi inalti ofiteri SS, din Gestapo si Abwehr, mai ales dintre aceia care activasera in spionajul si contraspionajul german indreptat impotriva URSS. Unul dintre acestia, generalul Reinhard Gehlen, fusese seful Serviciului de informatii nazist pentru Europa de Est. El a fost transportat in Statele Unite impreuna cu intreaga sa organizatie. Aici, conform unei teze foarte raspindite, Gehlen a contribuit decisiv la transformarea OS S in CIA. Deocamdata, pe timpul procesului Cari Oglesby vs. Guvernul SUA, CIA a recunoscut oficial - dupa 13 ani de proces - ca 1-a folosit pe Gehlen la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial. Lui Gehlen i se atribuie aparitia postului de radio Europa libera si, mult mai important, functia de sef al BND (Serviciul de informatii externe al RFG) intre anii 1956 si 1968. Daca 1-a racolat cineva in Germania pe spionul roman Pacepa, acela a fost ex-generalul nazist Reinhard Gehlen, un perfect cunoscator al Romaniei, al mentalitatilor si moravurilor de la Dunare. El cunostea direct, inca din timpul razboiului, mecanismele coruptiei din tara noastra, in aceeasi ordine de idei - fara a fi inca recunoscut oficial -, Statele Unite au continuat unele experiente medicale facute in Germania nazista cu ajutorul unor medici germani racolati la sfirsitul razboiului. Testele s-au facut pe baza de voluntariat, insa fara ca subiectii sa fie informati asupra efectelor. De fapt, tocmai aflarea efectelor se cauta. Toate aceste eforturi tehnologice si organizatorice in materie de informatii secrete, dincolo de aspectul lor initial imoral, au permis stavilirea expansiunii comuniste si a exploatarii de catre URSS a imensului succes politic, teritorial si imagologic de la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial. America se trezea din izolationism, mai ales dupa ce a constatat ca "somnul' sau fusese folosit pentru o masiva infiltrare comunista in cele mai adinci si solide institutii democratice. Alexandre de Marenches, cunoscutul consilier de taina al Puterii, avea sa caracterizeze astfel Marile Puteri anglo-saxone la sfirsitul razboiului: "in 1945 britanicii erau epuizati. Nu exista militia americana, forte aeriene, terestre, navale, asa cum concepem noi in tarile europene. Americanii n-aveau decit un gind: sa se demobilizeze cit mai repede. La capatul unor eve-'mente atit de tragice, o imensa dorinta de bunastare pusese stapinire pe mintile tuturor. Cistigasem razboiul. Cu toate acestea, am ierdut pacea. Casa Alba incuraja opinia publica americana sa aiba titudine favorabila fata de punctul de vedere sovietic. Nimeni nu vorbea de dictatura rosie'25. Dupa cincizeci de ani de la declansarea Razboiului rece, o mare personalitate a diplomatiei americane avea sa declare: "Daca America nu ar fi organizat rezistenta cind un imperiu comunist plin de incredere in sine actiona ca si cum ar fi reprezentat valul viitorului facind popoarele si conducatorii lumii sa creada ca ar putea fi asa, partidele comuniste, care pe atunci erau deja cele mai mari partide unice din Europa postbelica, ar fi putut foarte bine invinge'26.

Pentru acele operatii de racolare, OS S a gasit un partener neasteptat, dar si foarte bine pus la punct in privinta retelelor informative, gata structurat si foarte cooperant: Vaticanul. Sfintul Scaun, cel care declarase la sfirsitul razboiului ca "Adolf Hitler, fiul Bisericii Catolice, a murit aparind crestinatatea', a oferit intreaga sa structura anticomunista, cerind in schimb distrugerea francmasoneriei "rosii' care sustinuse comunismul. O data cu intrarea Statelor Unite in faza de Mare Putere, in sistem bipolar cu URSS, si o data cu aparitia statului Israel (1948), structurile francmasonice sunt dezmembrate, pozitiile dominante ca Centre private de Putere mondiala fiind preluate de URSS, pe de o parte, SUA, Israel si Vaticanul, de cealalta parte, insa in calitate de state si nu de organizatii private oculte. De fapt, de la organizatii oculte s-a trecut la state care actionau ocult. Fiecarui Centru de Putere mondial, URSS i-a cautat un antidot: pentru SUA a folosit amenintarea nucleara si Programul cosmic, pentru Israel a inventat Organizatia pentru eliberarea Palestinei, pentru Vatican a folosit infiltrarea informativa S1 apoi asasinatul. Un timp, pina la inceputul anilor '70, Uniunea Sovietica a reusit sa le faca fata, mai ales prin performantele remarcabile ale spionajului sau, prin folosirea slabiciunilor de constructie ale ONU si prin agresivitatea militara (Ungaria 1956, Cuba 1962, Cehoslovacia 1968).

Declansarea ofensivei generale. La sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial "America a oscilat intre doua pozitii extreme. Sa faureasca lumea dupa chipul si asemanarea sa sau sa se izoleze. Numai faptele petrecute in Europa au constrins-o sa iasa din nesiguranta. Trebuia reactionat cu fermitate pentru a limita inaintarea sovieticilor spre Vest'27. Presedintii Truman, prin doctrina con-tainment (stavilire), Eisenhower, prin doctrina care ii poarta numele (ajutor militar statelor atacate de puteri comuniste), Kennedy, prin programul combinat de arme nucleare si conventionale (strike command), si Richard Nixon, prin conceptul de interconditionare (politic-militar) de la inceputul mandatului sau (1969-1970), nu au reusit sa destabilizeze sistemul comunist, care inregistreaza in toata aceasta perioada succese expansioniste.

Ofensiva generala impotriva sistemului comunist sovietic a fost declansata in al doilea mandat al presedintelui Ronald Reagan (1911-2004). Al 40-lea presedinte american ramine pentru Istorie expresia deplina a superioritatii - nu si a perfectiunii - societatii democratice si economiei capitaliste. Anii din urma, o data cu clarificarea rolurilor principale jucate in procesul de distrugere a sistemului comunist, au dezvaluit o situatie pe cit de dramatica, pe atit de semnificativa pentru filozofia acestei cotituri istorice. Ronald Reagan suferea de boala lui Alvarez, afectiune care ii ataca memoria, medicii depistind maladia timpuriu, inca din timpul mandatului, in citeva ocazii publice, Reagan si-a uitat discursul, a uitat unde se afla, nu a tinut minte ce intrebare i s-a pus, a vorbit incoerent sau a improvizat fara nici o legatura cu subiectul. Medicii care i-au analizat cazul aveau sa consemneze: "Pierderile de memorie sporeau, in asa masura incit uita numele colaboratorilor, ba chiar confunda prenumele intimilor sai. Astfel, in 1982, pe cind era primit in Brazilia de generalul Joao Batista Figueiredo, el a tinut un toast pentru poporul Boliviei. in 1983, consilierii sai 1-au surprins de mai multe ori dormind in timpul sedintelor restrinse ale cabinetului american. Uneori i se intimpla sa se lase coplesit de idei aberante'28. A fost in permanenta ajutat cu infinita atentie de sotia sa, Nancy, inclusiv in probleme politice, multe din deciziile de politica .nteffla si internationala fiindu-i atribuite. Dar, mai ales, Nancy Reagan, ea insasi macinata de un cancer, si-a ajutat sotul cu multa dragoste. Fost actor si informator al FBI, cu numele de cod T-10, pe timpul cind era presedinte al sindicatului actorilor de la Hollywood, Reagan a avut o imagine timpurie si destul de precisa asupra simptomelor comuniste ale indivizilor, traind intre grupurile "rosii' ale industriei cinematografice. A fost folosit de FBI ca sursa - ca informator, cum se spune in Romania - in anchetele indreptate impotriva comunistilor americani infiltrati in industria filmului. A prezentat pe micul ecran videoclipuri de propaganda cu subiect anticomunist, devenind astfel mult mai cunoscut. Acest actor mediocru avea insa o mare credinta crestina, suport care 1-a facut sa treaca senin prin teribila boala de care a fost lovit in ultimii ani de viata - Alzheimer. Conform lui Henry Kissinger "Reagan nu stia aproape deloc istorie, iar putinul pe care-1 stia il adaptase pentru a-i sustine prejudecatile ferme. El trata referirile biblice la Armaghe-don drept previziuni operationale'29. Asa cum nu vom putea intelege pe deplin actiunile unui Gorbaciov sau Ceausescu decit facind apel si la adincimile personalitatii lor, tot asa nu vom intelege ofensiva anticomunista a lui Ronald Reagan fara a intra in coordonatele mintii sale. Reagan credea cu putere ca lumea se indreapta spre autodistrugere nucleara si ca declansatorul Armaghedonului va fi Uniunea Sovietica. Aceasta era simbolul Diavolului, al ingerului negru si al altor reprezentari satanice din patrimoniul sectelor crestine pe care presedintele american le frecventa doctrinar, in mod inexplicabil, altfel decit prin inspiratie divina, Reagan, cel care nu Stia istorie si avea o cultura generala aproximativa, intuia perfect sursa anticrestina, satanica si inumana a marxismului din care se nascusera revolutia rusa, fascismul, nazismul si sistemul comunist mondial. Paradoxal, tocmai lipsa de cultura 1-a facut sa interpreteze ateismul si anticrestinismul colegilor sai comunisti din lumea cinematografului drept o atitudine satanica, intr-o alta ipostaza, presedintele american previziona o pedeapsa divina pentru intreaga umanitate, daca nu se face ceva impotriva diavolului. Oricit ar parea de frivol si mai degraba extras din fanteziile hollywoodiene, biografii lui Reagan insista pe realitatea ca aceasta era gindirea profunda a omului ce va schimba istoria, in consecinta, stilul de conducere pe care 1-a imprimat acest om singuratic si egocentric echipei sale a fost acela al "cruciadei si convertirii', cum ne marturiseste tot Henry Kissinger.

Ce nu spune marele diplomat, dar dezvaluie biografii si istoricii perioadei, este ca politica externa a Statelor Unite sub Ronald Reagan a fost influentata decisiv de gruparea radicala a Partidului Republican - Dreapta Conservatoare, sau neoconservatorii, cum sunt numiti de presa nord-americana si vest-europeana. Ei formau de mult un grup elitist doctrinar si economic, ce isi extragea programul ideologic din vechiul conservatorism britanic, dublat insa de o forta financiara uriasa si de principii morale inflexibile. Evrei asociati cu texani, petrolisti, bancheri, dar mai ales conducatori ai ceea ce Gorbaciov va numi la Reykjavik "complexul militaro-in-dustrial', liderii grupului republican neoconservator se pronuntau invariabil pentru combaterea ofensiva si dura a comunismului. Este acelasi grup care organizase interventia in Cuba din Golful Porcilor, care a finantat si inspirat asasinarea lui Kennedy, care a actionat neoficial in America Centrala si de Sud, care forma "cabinetul din bucatarie' al lui Nixon si care nu a incetat sa vada in Uniunea Sovietica si in celelalte tari comuniste decit un singur lucru - inamicul, in timp ce presedintii americani recunosteau existenta URSS si a lagarului comunist, legau relatii economice sau diplomatice in calitate de parteneri, grupul neoconservator republican critica aceste actiuni constant si cu acelasi ton radical. Pe de alta parte, amenintarea sovietica, pe care o mai si exagerau, reprezenta un pretext economic pentru investitii, cercetare si productie de sute de miliarde de dolari in domeniul inarmarii. Cu toate ca pacifistii nu inceteaza sa critice aceasta politica, ea se dovedeste corecta, dezvoltarea tehnologiilor militare de virf fiind un suport atit pentru atingerea suprematiei mondiale, cit si pentru modificarea substantiala a doctrinei razboiului in lume. Legatura acestui grup select cu interese economice uriase va conta inclusiv in momentul aparitiei proiectului gorbaciovist.

in urma conflictului din Irak (2003), postul de radio BBC a difuzat in ziua de 31 mai o excelenta emisiune Arena a jurnalistului Trai an Ungureanu. Importanta acestei emisiuni pentru romani este covirsitoare, nu numai prin calitatea postului unde a fost difuzata, ci si prin concentrarea informatiei despre una din temele predilecte ale viziunii cetateanului roman asupra lumii - ideea unui guvern mondial care dirijeaza evenimentele. Avind in spate informatii furnizate de presa americana (The New York Times, Boston Globe) si vest-europeana (Frankfurter AUgemeine Zeitung, Le Monde, The Guardian, La Republica - toate, publicatii de mare prestigiu), Traian Ungureanu dezvaluie romanilor secretele puterii americane: "in elita de la Washington locuieste o a doua elita. Neoconserva-torii. Noii conservatori. Acesti oameni se afla peste tot in ministe-rele-cheie ale administratiei americane, gindesc la fel, iar ideile lor sunt mai eficiente decit toate prafurile si toti virusii din trusele teroristilor de serviciu. Pina aici faptele. De aici interpretarea: viziunea acestui grup ar fi patruns pe sub usile si prin filtrele de aer ale Casei Albe, ar fi gasit acolo un presedinte singur cu rugaciunile lui si ar fi dictat mersul politicii externe americane. Adica mersul lumii. Cucerind Casa Alba, dupa ce au pus in buzunar Pentagonul, CIA si chiar Departamentul de Stat, neoconservatorii invirt lumea pe degete'30. Cine sunt liderii neoconservatori? Traian Ungureanu extrage din presa occidentala o lista semnificativa: Paul Wolfowitz, ministru adjunct al Apararii, "un politician neguros si dur, abil si perfid, uns cu toate alifiile, inclusiv catran'; Donald Rumsfeld, secretarul de stat al Apararii, "lider al partidei razboinice, are la inima ideile neo-conservatorilor si face cu ele prapad'; Richard Perle, fost sef al consilierilor Pentagonului, "trimis itinerant si secret peste tot unde e de discutat ceva cu pumnul in masa'. Mai face parte din grupul neoconservatorilor o categorie de consilieri neoficiali care "traiesc in afara unui sistem politic la care au insa acces nemijlocit'. Citiva dintre ei sunt: David Frum, "fost autor de discursuri prezidentiale, omul care i-a pus in gura lui George Bush axa raului'; Michael Ledeen, "politolog si arheolog al gindirii Iui Machiavelli, omul care a scris si a explicat convingator de ce merita Machiavelli sa fie scos din flacarile Iadului pentru a fi recitit si urmat in toata intelepciunea lui cinica'; William Kristol, "veteran al gherilei ideologice de Dreapta'; James Woolsey, fost sef CIA.

Ce vor neoconservatorii americani? "Ei sunt anticomunisti si procapitalisti. Doresc reducerea rolului statului in societate si lupta pentru revenirea la valorile traditionale: distinctia clara intre bine si rau, primatul familiei, respectul fata de credintele religioase si stavilirea ideilor prin care Stinga atrage generatiile noi la relativism, primatul placerii, indiferenta fata de traditie si cedare a demnitatii nationale. Aceste idei au apairt in dezbaterile americane inca din anii '60. Care e totusi noutatea? Ei bine, noutatea e ca neoconservatorii fac exact ceea ce spun. Ei au despartit clar statele straine in rai si buni, au rasplatit raul cu tratamentul B52, nu cu negocieri sau ajutoare si spun in gura mare ca daca democratia este un lucru bun, atunci acest lucru trebuie dus si chiar impus peste tot in lume'. Cit de importante sunt aceste informatii pentru romani? in perspectiva imediata, orice guvern din Romania trebuie sa tina cont de existenta acestei grupari pentru orientarea politicii externe. Faptul ca marea majoritate a liderilor neoconservatori americani este formata din evrei nu este relevanta, pentru ca - arata presa internationala - "cei mai mari dusmani ai neoconservatorilor sunt tot evrei'. Este o chestiune de doctrina politica, de ofensiva mondiala a Dreptei, care mai are citeva locuri (Franta, Olanda, Austria) unde actioneaza in primul rind doctrinar. Pe noi ne intereseaza aici echipa neoconservatorilor care a actionat sub administratia Reagan, cind actualii lideri erau inca in formare si cind gruparea doctrinara era atunci dominata de nume ca Henry Kissinger, Lawrence Eagleburger, George Shultz. Aceste personalitati s-au aflat intr-o legatura confidentiala cu Nicolae Ceausescu si ne vom intilni cu ele intr-un moment decisiv al destinului sefului statului roman comunist. Ronald Reagan a fost presedintele ideal pentru aceasta grupare. Usor absent, simplu si profund credincios, el va intruni conditia de cruciat omnipotent a marilor lideri din istorie. Cind in 1983 oresedintele Reagan numea Uniunea Sovietica "imperiul raului', dincolo de viziunea sa strict apocaliptica se aflau programul "Razboiul stelelor', amplasarea rachetelor nucleare americane in Europa, embargoul economic asupra statelor europene occidentale care nu-si reduc sau opresc aprovizionarea cu petrol si gaze din URSS, campania internationala pentru respectarea drepturilor omului. Sistemul comunist nu a putut face fata acestei ofensive generalizate, dure, rapide si fara echivoc, al carei suport principal a fost dezvoltarea tehnologica. Sufocata de cheltuielile necesare tinerii pasului cu noul val de arme americane, Uniunea Sovietica a fost nevoita sa se aseze la masa tratativelor, negociind chiar fundatia casei sale: "Arsenalul nuclear sovietic era cheia de bolta a structurii intregii superputeri a Uniunii Sovietice'32. URSS trebuia sa reactioneze pe masura statutului ei international si, mai ales, sa gaseasca o solutie de supravietuire pe termen mediu si lung a statutului ei de Mare Putere. Desi, in calitate de lideri ai sistemului comunist, au fost infrinti in Razboiul rece, in razboiul din Afganistan, desi contestati de nationalitatile si statele cuprinse in conglomeratul sistemului comunist, desi au pierdut repede suprematia cosmica, rusii nu trebuie subestimati niciodata sau batjocoriti. Rusia a avut intotdeauna ginditori de mare anvergura si anvergura gindirii lor a fost pe masura lumii. Ei au gindit o iesire din criza cu pierderi minime si cu rezultate pe termen mediu si lung, si au gindit-o responsabil prin prisma stricta a interesului national rus. Occidentul a vazut in acelasi proiect o ocazie de eliberare a natiunilor de sub comunism si a actionat in consecinta. A facut-o insa cu prudenta, deoarece prabusirea Uniunii Sovietice putea genera un dezechilibru in bipolaritatea impartirii mondiale a Puterii si, mai ales, conducea automat la o modificare radicala a intregului sistem de gindire poli-tico-militara. Exact asta a fost si miza cea mai importanta a surprinderii sovietice.

Al doilea factor advers - Marea Britanie. Anglia avea de mult, profund si de relevanta pentru ea, o relatie speciala cu spatiul ocupat sau dominat de URSS dupa al doilea razboi mondial. Pierderea Imperiului la sfirsitul conflagratiei mondiale dintre 1939 si 1945 a fost un soc de proportii pentru Marea Britanie, obligind-o la o dependenta de neocolit fata de fosta sa colonie, Statele Unite ale Americii. A fost vorba de pretul exorbitant platit pentru ajutorul militar si economic din timpul razboiului, de sprijinul pentru intrarea sa in era nucleara, apoi de pierderea suprematiei tehnologice in domeniul aeronautic. A mai intervenit un fenomen, extrem de sensibil, care a pus Marea Britanie intr-o relatie defensiva fata de SUA si anume ofensiva nationalismului irlandez - criza Irlandei de Nord, care pare o confruntare intre catolici si protestanti, dar care este pe fond o miscare de unificare nationala, miscare sustinuta neoficial de comunitatea irlandeza din Statele Unite, considerata a fi nu numai intemeietoare, dar si cea mai puternica de peste Ocean.

in raporturile cu Rusia devenita stat comunist, Marea Britanie a pierdut in primul rind un aliat pentru jocul sau de Putere in Europa, impotriva Frantei sau Germaniei, apoi influenta si accesul sau la cimpurile petroliere din zona Baku. A mai pierdut pe continent in favoarea URSS-ului influenta sa in Polonia si Ungaria, state aflate in interiorul cercului sau de interese - de la acest spatiu in cercuri concentrice desenat de Foreign Office in secolul al XlX-lea provin expresiile "cercuri' sau "sfere' de influenta -, si in favoarea Statelor Unite influenta sa in Grecia, pierdere determinata de incapacitatea de a gestiona miscarile comuniste elene sustinute de Moscova in primii ani de dupa razboi. Romania nu a beneficiat de interesul si sprijinul britanic la sfirsitul bataliei (Razboiul rece), lipsind astfel la impartirea victoriei.

Dar Marea Britanie avea in primul rind un razboi ideologic cu Uniunea Sovietica, un razboi continuu si plin de infringeri, care s-a dovedit dramatic mai ales in domeniul spionajului. URSS a reusit sa penetreze virfurile serviciilor de informatii britanice -zurile Kim Philby, MacLean, Burgess -, producind distrugeri . calculabile securitatii nationale si intereselor sale externe. La sfir-'tul razboiului, Anglia nu s-a impacat cu pozitia sa serios dimi-uata si a incercat sa puna in aplicare un plan mai vechi, cel al debarcarii in Balcani, plan care esuase in timpul conflagratiei din cauza opozitiei lui Stalin si a nehotaririi americane, inca din 1946, SIS a lansat o operatiune de pregatire informativa si de teren pentru o interventie militara in Albania, zona cea mai vulnerabila a spatiului european ocupat de URSS. in regiunea centrala Mati a Albaniei exista o comunitate regalista care rezista comunizarii tarii printr-o atitudine unitara si coerenta, provenita dintr-o veche traditie locala si dintr-un raport direct intre cutume feudale ale proprietatii private si privilegii politice incompatibile cu comunismul, incercarea britanica de a canaliza rezistenta acestei comunitati, prin parasutarea in regiune a 12 agenti albanezi antrenati in Malta, s-a soldat cu citeva sabotaje economice si cu identificarea unei realitati locale derutante: barbatii si femeile regiunii Mati din Albania, apartinind comunitatii catolice malesori, inzestrati cu moralitate si temeritate iesite din comun, refuzau sa foloseasca armamentul englezesc modern, in care nu aveau incredere. Ei erau gata sa-si dea viata in lupta cu trupele sovietice de ocupatie prin numar si folosind armele traditionale: bita, coasa, furca. Operatiunea a trenat pina in 1949 cind a fost adoptata ca actiune bilaterala a SIS si CIA. Planul comun an-glo-american viza producerea unei revolte populare in Albania, cu aspecte de gherila si apoi de razboi civil, actiune care sa provoace represalii din partea trupelor sovietice si, ca urmare a unui protest international, nevoia unei interventii militare din partea Statelor Unite si a Marii Britanii33. Ea nu s-ar fi limitat doar la Albania si ar fi evoluat pe suprafata Balcanilor, atit pe directia Macedonia-Grecia, cit 51 pe directia Iugoslavia-Romania, prin simultaneitatea actiunilor de revolta antisovietica din tarile respective. Pentru operationalizarea oestui plan au fost contactati liderii comunitatilor macedonene, cunoscute pentru nationalismul lor robust, a fost contactat losip Broz Tito, care avusese instructori britanici in perioada de partizanat din timpul razboiului, precum si luliu Maniu in Romania (pina in 1947). in timpul procesului Popp-Bujoiu-Manu din 27 octombrie-2 noiembrie 1948 de la Bucuresti, inculpatul Gheorghe Manu avea sa dezvaluie - ca urmare a anchetei insotite de tortura - fazele incipiente ale operatiunii anglo-americane in Romania:

"Presedintele: Cum credeati dvs. ca trebuia sa actioneze acest comitet?

Ac.(uzat) Manu: Acest comitet trebuia sa actioneze, sa zicem, in doua faze deosebite. Prima faza pregatitoare, inainte de o eventuala trecere la actiune, faza de contact, de informatii, atit cu reprezentantii anglo-americani, cit si cu celelalte elemente din tara; acesta era inceputul, plus pregatirea pentru actiune a unor grupuri subversive, in al doilea rind era prevazut ca, dupa intrarea in actiune, comitetul sa actioneze cu un comitet de directive, efectiv, astfel incit sa fie o actiune coordonata. Prin urmare, tot prin comitet urma sa se ia legaturi cu strainatatea, cu anglo-americanii si pentru coordonarea actiunii, si pentru ajutorarea indispensabila pentru o actiune.

Presedintele: Pe ce sprijin va bazati dvs. in aceasta actiune?

Ac. Manu: Pe sprijinul englezilor si americanilor, care urma sa se produca in cazul unei intrari directe in actiune, prin parasutare de materiale, tehnicieni

Presedintele: in ce constau aceste materiale?

Ac. Manu: Ajutoarele erau concepute pe doua tipuri: primul in faza pregatitoare si ajutorul in faza de actiune, in faza pregatitoare -sfaturi si directive, aparate de radio sau telecomunicatie, depozite eventuale, daca se puteau face, iar ulterior, in trecere la perioada de actiune, aceste ajutoare urmau sa fie mai complete, si anume, armament, munitiuni, echipament, aparate de transmisiune, tehnicieni.

Presedintele: La dispozitia cui si cind trebuia sa se actioneze?

Ac. Manu: Aceasta inca nu fusese decis'34.

In Grecia si Romania interesul anglo-american s-a indreptat catre capacitatea combativa a rezistentilor anticomunisti, motiv pentru care atit liderilor democrati romani cit si celor eleni li s-a cerut sa fondeze si sa organizeze retele in interiorul armatelor celor doua state sau sa formeze grupuri militare in munti, in cazul Iugoslaviei, Acest obiectiv era asigurat chiar prin persoana lui Tito.

Acesta a fost planul real si autentic anuntat pe canalele Intelligence Service-ului anticomunistilor romani legionari, taranisti sau liberali, membrilor rezistentei anticomuniste din munti, plan asteptat de ei pentru a fi pus in aplicare si ramas in memoria colectiva drept "mitul asteptarii anglo-americanilor'.

Astazi putem afirma fara sa gresim ca nu a fost nimic ridicol si desert in sperantele acelor romani, nimic fictionar in acea asteptare. Pentru succesul misiunii "americanii au insarcinat pe unul din cei mai buni agenti CIA sa actioneze in calitate de controlor aliat al operatiei, un om care astazi se prezinta cu numele Christopher Felix. Reprezentantul britanic era omul lor de legatura cu CIA, Kim Philby'35. in continuare, a fost contactat fostul rege Zog al Albaniei, aflat in exil la Cairo, care a acceptat sa cedeze garda sa personala taberei de instructaj si antrenament stabilita in Insula Cipru. S-a format o "mica armata' albaneza bine instruita. Tot din Cipru, americanii monitorizau spatiul ramas dincoace de Cortina de fier si faceau legatura cu diferitele grupari anticomuniste pregatite sa ia initiativa in tara lor. O serie de emisari si operatori radio racolati pe baza de voluntariat din rindurile refugiatilor in Occident - de regula legionari, in cazul Romaniei - au fost parasutati sau introdusi in tarile balcanice pe Dunare pentru a contacta si verifica grupurile de rezistenta. Pentru a intelege cum arata un teatru de razboi secret in etapa de confruntare a serviciilor de spionaj si contraspionaj, perioada care este premergatoare confruntarii militare pe teatrul de razboi deschis, om arata ca, drept raspuns la planul anglo-american, sovieticii au aborat propriul plan de invadare a Iugoslaviei. Este vorba de cunoscuta campanie impotriva "calaului Tito' declansata, in URSs Romania, Bulgaria si Ungaria, care avea rolul sa pregateasca opinia publica internationala si din tarile comuniste pentru justificarea interventiei militare. "Cel care a dezvaluit, pentru prima oara, planurile de interventie ale URSS si ale satelitilor sai impotriva Iugoslaviei a fost un inalt ofiter din armata ungara, Bela Kiraly, emigrat in Occident dupa evenimentele din 1956 si condamnat la moarte in contumacie in Ungaria (sentinta a fost revocata in 1989). Afirmatiile sale se bazeaza pe documente pe care le-a luat cu el la plecarea din tara. Potrivit acestora, in prima etapa a operatiunii, URSS prevedea organizarea de tulburari in masa in Iugoslavia, indeosebi acolo unde opozitia cominternista fata de Tito era mai puternica -in orase, in special in marile intreprinderi.'36 Drept consecinta a tulburarilor interne se forma apoi un "Comitet National' prosovietic care urma "sa ceara din partea poporului insurgent ajutor guvernelor comuniste din tarile vecine, in primul rind din Romania si Ungaria'. Privind peste atitea decenii asupra cazului iugoslav cititorul nu va fi surprins doar de actualitatea scenariului, ci si de amanuntul neobisnuit ca forte opuse, SUA si Marea Britanic din Occident, URSS din Est foloseau acelasi scenariu, cu aceleasi scheme diversioniste si cu aceleasi procedee de provocare a interventiei militare. Folosirea Ungariei pentru propaganda anti-Romania din 1989 a fost o metoda aplicata si cu Romania impotriva Iugoslaviei in trecut.

Cum a fost posibil ca doua Mari Puteri occidentale sa copieze si sa incerce sa foloseasca un scenariu sovietic? Secretul acestei situatii paradoxale a fost dezvaluit in anii '60 de un grup de doctoranzi ai Universitatilor Stanford (SUA) si Oxford (Marea Britanic) care si-au pus intrebari in legatura cu modificarea neasteptata si total atipica a comportamentului serviciilor secrete britanice din timpul celui de-al doilea razboi mondial, asupra trecerii activitatilor de spionaj britanice de la mentalitatile vechi, ale spionajului clasic, la atitudini ofensive si violente - asasinate, sabotaje, propaganda neagra (minciuni despre adversar, informatii false, grosolane, des-re Hitler si aliatii sai), inarmarea ,,partizanilor'(terorism) -, care nu fusesera niciodata, nici macar imaginate de spionajul britanic, incepind cu anul 1942, Uniunea Sovietica a furnizat instructori si agenti operativi structurilor de informatii britanice. Acestia au fost folositi pentru instructaj si operatiuni de gherila, asasinate, sabotaje, provocarea intentionata de represalii in tarile unde activau vechi retele ale partidelor comuniste occidentale. Conlucrarea anglo-so-vietica in domeniul diversiunii si gherilei a excelat in Olanda, Franta (maqui-sul) si Italia. Oricum, cazul colaborarii pe timp de razboi intre serviciile de informatii occidentale si sovietice, mai ales in actiuni diversioniste, demonstreaza ca o colaborare de acelasi gen in decembrie 1989 nu era o premiera. Cercetatorii britanici asupra "cazului Philby' nu se feresc sa arate ca "operatiunea din Iugoslavia a fost construita pe sistemul campaniilor de subversiune conduse de SOE (Special Operations Executive) in timpul razboiului'37. Ceea ce ni s-a povestit prin diferite mijloace de propaganda despre parasutarile din muntii Romaniei, despre legionarii "fascisti' veniti sa faca sabotaje impotriva regimului "de democratie populara', despre teroristii aflati in slujba anglo-americanilor era in realitate reflexul confruntarii serviciilor de informatii sovietice si romane cu planul interventiei militare in Balcani elaborat intre 1946 si 1949 de SUA si Marea Britanie. El a fost pus in aplicare in primavara anului 1950, printr-o operatie combinata aero-navala, cu lansarea prin parasutare a primelor grupuri de comando albaneze regaliste in regiunea Mati, simultan cu debarcari in zona litoralului la Marea Adriatica de pe nave si submarine ale altor grupuri de comando.

Toate grupurile de comando erau asteptate la locul de debarcare sau in zona preconizata pentru parasutare de trupe de securitate sovietice si de politia comunista albaneza! Planul fusese tradat inca 's la inceput. Unele grupuri au fost decimate, altele au fost preluate mformativ si puse sa lucreze pentru serviciul secret sovietic, adu-cind in capcana si alte grupuri, altele au fost capturate si membrii Sai judecati si condamnati prin procese publice, organizate in stil comunist cu mult zgomot international. Aceeasi soarta au avut-o si agentii romani parasutati in munti, la un loc cu grupurile de rezistenta stabilite acolo. Cel care a tradat se numea Kim Philby, reprezentantul britanic in conducerea operatiei, spion sovietic inca din anii tineretii, racolat la Viena pe filiera ungaro-evreiasca38. El a avut pe constiinta nu numai cele citeva mii de victime implicate in operatiunea din Balcani, ci si zecile de milioane de cetateni ai statelor ramase sub ocupatie sovietica, in Romania povestea spionului Kim Philby a fost facuta publica doar prin piesa de teatru a lui Ion Ratiu, "Clive si Ana', fara insa ca romanilor sa li se explice semnificatia dramatica a legaturii intre acest text si realitatea cunoscuta in detaliu si de aproape de catre Ion Ratiu inca din Anglia. Insistenta literara a omului politic si patriotului roman pe dedesubturile ungaro-evreiesti ale acestei afaceri nu a permis prezentarea explicita a cazului, pentru a nu atinge sensibilitati politice in primii ani de dupa revolutia din decembrie 1989. insa Ion Ratiu stia foarte bine cita dorinta de revansa acumulase Marea Britanie impotriva Uniunii Sovietice.

Avind in spate aceasta incarcatura de aversiune ideologica si politica, Marea Britanie va privi spre criza Uniunii Sovietice ca spre o infringere a unui adversar temut. Spre deosebire de Statele Unite, care au cautat colaborarea sovietica in anumite perioade, Anglia a respins-o mereu, asteptind clipa revansei. Nu a facut-o stind cu miinile in sin, ci pregatind minutios atit infiltrari bine calculate la virfurile structurilor sovietice, cit si o logistica mediatica menita sa dezvaluie fara menajamente adevarurile criminale ale serviciilor de informatii sovietice. Toata aceasta situatie explica atitudinea categorica, inflexibila a primului-ministru britanic Margaret Thatcher in relatiile directe cu Mihail Gorbaciov. Public, ii aducea elogii, dar numai pentru faptul ca servea dorintei britanice ca vechiul adversar comunist sa fie definitiv doborit. La intrevederea de la Kremlin din 30 martie 1987, liderul politic conservator a facut un rechizitoriu Rusiei sovietice pe care Gorbaciov o conducea in acel moment: "Uniunea Sovietica sustine doctrina dominatiei mondiale a comunismului, doctrina Brejnev. Despre acest lucru nu am vorbit in cuvintarea mea, insa aceasta politica stirneste fireste nelinisti in Occident. Desigur, faptul ca trebuie sa ne confruntam ideologic este jt se poate de natural, insa lucrul acesta trebuie sa se refere la forme- ^r> noi constatam aspiratia comunismului de a-si instaura hegemonia pretutindeni. Ca de pilda in Yemen, Etiopia, Mozambic, Angola, Nicaragua, prezenta trupelor cubaneze in anumite tari africane. Dar Vietnamul? Abia s-a eliberat de trupele americane si s-a napustit asupra Cambodgiei in loc sa-si vada de treburile interne. Dar Afganistanul? Iata de ce spunem ca politica externa comunista tinde catre o hegemonie mondiala'39. Gorbaciov a incercat sa explice ca aceasta doctrina este depasita si, mai ales, ca intre ideologie, propaganda si realitate ar exista o diferenta. Bineinteles, Margaret Thatcher nu 1-a crezut nici o clipa. Pe durata intregii intrevederi, "Doamna de fier' si-a urmarit cu perseverenta programul de mesaje dure catre interlocutorul sau, nelasindu-i spatiu pentru divagatii, dominindu-1 cu fraze scurte, seci, precise, in nici un text politic cunoscut pina acum din activitatea lui Mihail Gorbaciov, acesta nu a fost atit de slab, atit de secundar. Nicaieri, in vasta sa activitate internationala, nu s-au vazut limitele sale politice si culturale ca in relatia cu primul-ministru britanic. Spre final, Gorbaciov ajunsese sa se plinga de propaganda antisovietica de la posturile britanice de televiziune si de radio, cerindu-i omului de Dreapta britanic, in stil tipic comunist, sa intervina pentru cenzurarea emisiunilor. Thatcher i-a raspuns sec: "Radioul si televiziunea nu primesc la noi nici un fel de directive de acest fel. in general, in domeniul acesta trebuie respectate si aplicate cu strictete acordurile de Ia Helsinki'40. Tonul acelui dialog ramine pentru analisti un subiect de nedumerire si alimenteaza anumite speculatii pe care le vom analiza si noi la timpul potrivit. Probabil ca Mihail Gorbaciov si-a intarit si cu aceasta ocazie convingerea ca partenerul sau de dialog trebuie sa fie in primul rind Statele Unite si in al doilea rind Franta si Germa-nja. Citindu-1 pe Lenin, Vladimir Bukovski ii considera pe liderii acestor state "imbecilii utili' ai sovieticilor, urmati de milioane de  "imbecili utili' care confunda manevra de salvare a Rusiei cu o liberalizare umanista41, in plan personal, Gorbaciov nu se putea astepta de la Anglia decit la o incurajare, pe fondul unei vagi impresii ca este tratat doar ca un instrument al prabusirii comunismului, in complexitatea expresiei "perfidul Albion' exista si conceptul de folosire a oricarui prilej si a oricarei persoane pentru atingerea intereselor Marii Britanii. De data asta, pozitiv.

Ultima eroare - lupta pe trei fronturi. Invadarea Afganistanului din 1979 a fost o eroare strategica de proportii. URSS nu a evaluat corect dimensiunea implicarii occidentale in sprijinirea luptatorilor afgani si nu a intuit nici o clipa ca americanii vor vedea in acest caz o revansa pentru Vietnam, in plus, la numai un an distanta URSS a avut probleme in Polonia, in imediata sa apropiere. Chiar daca se pare ca implicarea occidentala a fost destul de redusa in aceasta criza, interesul american si german pentru spatiul polonez a permis larga informare a comunitatii mondiale asupra miscarilor revendicative din Polonia, precum si aplicarea in practica internationala a principiilor de la Helsinki. Moscova ar fi rezolvat criza poloneza cu aceleasi metode interventioniste, brutale, dar experienta din Afganistan, precum si convingerea ca de data asta polonezii se vor apara, ca si calculul strategic care arata ca invadarea Poloniei va conduce la un conflict militar de durata, au determinat-o sa se descopere neasteptat de rapid in situatia de a lupta pe doua fronturi. Pierzind initiativa in criza poloneza, URSS a inteles ca intr-o durata scurta de timp sistemul comunist instalat in Polonia va fi iremediabil slabit si apoi rupt de centrul moscovit. Andropov, care s-a implicat cel mai mult in criza poloneza, va fi si primul care va intelege ca procesul de desprindere al acestui stat mare si important este ireversibil. Un al treilea front, deschis in iulie 1979 in Nicaragua, adica in zona calda a sferei de influenta americane, a intarit convingerea Washingtonului ca pozitia sa trebuie sa fie inflexibila. Desi se afla in puncte geografice extreme una fata de cealalta, cele trei "fronturi' sovietice - Polonia, Afganistan si Nicaragua - se vor transforma in subiect de negociere cu influenta indirecta asupra soartei Romaniei, asa cum vom vedea.

Cemobil. Catastrofa de la Cernobil a pus cea mai grea problema nlului sovietic de creatori de imagine - Gorbaciov & Sevardnadze. Tocmai lansasera in forta teoria transparentei (glasnosf) si cereau cu . cistenta sa fie crezuti, asta in timp ce sporeau substantial fondurile entru spionaj in SUA si in Vest. Conform unor surse militare romanesti din echipa repartizata Tratatului de la Varsovia, accidentul a produs in timpul unei aplicatii militare, la nivel nuclear (simularea avariei in caz de lovitura asupra centralei) si pe fondul unor erori individuale, generate de consumul de alcool. Odata avaria produsa, Gorbaciov a fost informat si, bineinteles, a acceptat cenzurarea informatiilor. Abia cind lumea civilizata a semnalat prezenta norilor radioactivi si Eduard Sevardnadze a pus problema credibilitatii echipei reformatoare, a glasnost-ului in ultima instanta, liderul sovietic a recunoscut catastrofa si si-a prezentat scuze. Acest fapt s-a produs insa dupa l mai, data la care in toate tarile comuniste europene s-a iesit cu milioanele de oameni pe strada, la manifestatiile de Ziua Muncii, si cu milioanele de oameni au fost iradiati. Urmarile acestui act criminal de neprevenire, la care Mihail Gorbaciov a fost partas, se intilnesc astazi in spitalele din Ucraina, Polonia, Romania, in cazurile crescinde de tulburari tiroidiane. Vladimir Bukovski subliniaza fara echivoc: "Pentru un astfel de comportament, orice om politic ar fi fost blamat si chiar arestat in Occident, deoarece intirzierea informatiei expusese la radioactivitate mai multe victime decit ar fi fost in mod normal. Sa ne inchipuim un moment un presedinte american sau un premier britanic incercind sa treaca sub tacere o scurgere dintr-o centrala nucleara, si scandalul care ar urma! Or, in cazul Cernobilului, nu a fost anulata nici macar defilarea de l Mai de la Kiev, in speranta ca nimeni nu va afla evenimentul. Totodata, patronii comunisti din Ucraina isi expediau familiile la Moscova pentru a le indeparta de Cernobil'42.

In sfirsit, ultimul factor care a contribuit la prabusirea comunis-u'ui a fost Timpul. Cetatenii spatiului comunist controlat de Mos-Va au avut timpul necesar pentru a se convinge ca marxismul este o utopie si sa simta ca sistemul politic generat de acesta nu le ofera nici bunastare, nici pace. inca o data este de subliniat ca esecul social al socialismului a fost cauza determinanta pentru ruptura intre societate si statul comunist. Credinta ca statele capitaliste dezvoltate vor putea fi ajunse din urma s-a spulberat si, in consecinta, propaganda despre reducerea decalajelor n-a mai fost crezuta; macina in gol sau era ridiculizata de cetateni, in fata esecului perceput la nivel cotidian, un fenomen previzibil din punctul de vedere al sociologiei si al psihologiei massei a pornit a se manifesta subteran, neoficial, atit in rindul cetatenilor cit si la nivelul activistilor comunisti din tarile lagarului: cauza crizei nu este neaparat comunismul local, "national', ci faptul ca este in continuare dirijat de la Moscova. Altfel spus, natiuni si lideri au considerat ca este mai comod a da vina pe Centru ca sursa istorica si reziduala a crizei. Aceasta dare a vinei pe URSS a permis nu numai supravietuirea vremelnica a comunistilor "nationali' pe timpul perioadei de tranzitie, dar a potentat si toate sentimentele nationaliste autentice. Apoi, computerul, aceasta "capsula a Timpului', a dat peste cap orice previziuni despre victoria pe care societatea comunista o va obtine impotriva societatii capitaliste.

De ce Gorbaciov?

Evenimentele petrecute dupa 1986 in Europa au fost influentate substantial de strategia pe termen mediu si lung a URSS. in lume sunt citeva state care isi proiecteaza interesele strategice pe intervale lungi de timp (intre 10 si 100 de ani), cum sunt Rusia, China, Turcia, iar unul dintre ele, Israelul, isi gindeste viitorul in termenii eternitatii. Conducatorii spirituali ai evreilor judeca viitorul lor astfel incit, cindva, indiferent peste cit timp (decenii, secole sau milenii), Israelul isi va atinge configuratia pe care a avut-o dupa Moise si va trai din nou in Pamintul Fagaduintei. Din acest motiv, timpul imediat -razboaiele, atentatele teroriste, negocierile cu palestinienii, instalarea unui nou presedinte la Casa Alba - nu conteaza, pentru ca reprezinta doar evenimente trecatoare, motiv pentru care nu vor negocia niciodata o abdicare de la scopul final. Generatii dupa generatii vor lupta si muri pina cind destinul biblic al evreilor va fi implinit. Cind un mare lider evreu, Yitzak Rabin, a

incercat sa inchida acest ciclu, a fost asasinat in mijlocul poporului sau.  China a asteptat 99 de ani pentru a reintra in posesia terito-'ului Hong Kong si asteapta, in continuare, cine stie cite decenii, pentru a se reintregi si cu Taiwanul. China nu concepe o pierdere a Taiwanului, nici a Tibetului si nu va face nici o concesie in privinta liberalizarii regiunii, deoarece stie ca, in timp, procesul liberalizarii va duce la desprindere. Turcia nu va renunta niciodata sa-si extinda influenta (economica) in jurul Marii Negre, unde se afla mari comunitati turcofone. Turcia are nevoie de un spatiu economic mai vast pentru a compensa raportul dezechilibrat intre dimensiunile teritoriului sau, resursele sarace si dezvoltarea economica de perspectiva. Rusia, in ce o priveste, intocmeste si reactualizeaza ocazional proiecte secrete care privesc felul in care trebuie sa arate statul rus peste mai multe decenii. Aici intra si asigurarea sferei de influenta, adica atingerea unui nivel de control asupra unor teritorii (state) din vecinatatea sa prin diferite mijloace: ocupatie militara, alianta militara, spionaj la cel mai inalt nivel si lideri locali racolati, sistem politic international cu centrul la Moscova (cum a fost comunismul), diplomatie activa (uneori agresiva), obtinerea unei dependente economice prin accesul unilateral al tarilor din spatiul de protectie la resursele sale energetice si materiale. Strategii rusi evalueaza viitorul politic, economic si social al tarii lor, precum si tendintele sferei sale de influenta, a zonelor de protectie, si emit prognoze. Primul care a facut acest lucru a fost Petru cel Mare. in perioada comunista, aceste date se aflau sub controlul strict al virfurilor KGB -ului. Astfel se explica si atitudinea aparent ciudata a lui Iuri Andropov, atit in calitate de sef al KGB, cit si din functia de conducator suprem al URSS. Mai ales in ultimele doua decenii, cind KGB-ul a devenit singurul Centru de utere lucid al Uniunii Sovietice, imaginea veridica asupra reali-tu se concentrase intr-un dosar ultrasecret pe care nu-1 putea con-Sulta decit seful institutiei.

Ele au cunoscut si faze imperiale, multinationale. Asta insearnnj pentru un stat sa aiba destin istoric, sa creeze Istorie. Asa au gindit cindva si marii oameni politici romani, Ion Bratianu, Ionel Bratianu Barbu Catargiu sau Petre Carp, intelegind modelul francez, britanic sau german, atunci cind proiectau crearea Romaniei Mari, pe cai diferite, e adevarat, dar cu acelasi scop final. Ion Bratianu a transmis fiului sau Ionel misiunea de a transforma Romania in statul dominator din Balcani. A reusit pe cale militara si religioasa; a esuat economic si politic. Astazi aceasta proiectie a disparut, nici nu mai este viabila. Am pierdut trenul Istoriei. Realitatea este implacabila: conducatorii romani nu stiu ce vor face anul viitor, iar romanii de rind, cum se vor descurca a doua zi. Asa cum a spus vizionar Nicolae lorga, si astazi Romania nu face ceea ce vrea, ci numai ceea ce poate.

Prefigurind adincirea crizei sistemului comunist si pierderea in 10-15 ani a calitatii de Mare Putere, prin anularea suprematiei militare, prin blocajul economico-financiar intern si izolare externa, prin desprinderea pe cale revolutionara a republicilor unionale si a statelor comuniste europene, KGB-ul i-a convins pe liderii politici ai URSS de necesitatea cedarii din timp si calculat a unor atribute ale sferei sale de influenta astfel incit procesul de tranzitie spre o noua forma de regim sa poata fi controlat de institutiile existente. Aparenta prabusire brusca a sistemului comunist ca urmare a pierderii Razboiului rece a fost in realitate o masura strategica de protectie luata de URSS pentru a-si conserva importanta si influenta in politica internationala. Aleksandr lakovlev, mina dreapta a lui Gor-baciov, avea sa recunoasca inca din 1991 care era provenienta deciziei de reformare a URSS: "Daca erau mentinute metodele in baza carora functiona atunci economia sovietica- metode dirijiste, centralizatoare, planificate - pe scurt modelul care a existat dintot-deauna, tara noastra avea sa se vada impinsa printre puterile economice de mina a doua, iar la sfirsitul secolului avea sa coboare poate la nivelul tarilor sarace din lumea a treia'43. Teza unui Gorbaciov tinar si reformist care se hotaraste intr-o zi sa modernizeze Uniunea Sovietica este de stricta suprafata mediatica. El nu putea ajunge la ducerea partidului si a statului fara ca aceasta ascensiune sa nu fost decisa inainte de batrinii Comitetului Central, de KGB si de Armata, intr-un sistem de putere cum era cel sovietic, unde Stalin a evrat ocult pentru a prelua pozitia lui Lenin, Hrusciov si-a liminat adversarii, apoi Brejnev i-a eliminat pe-ai lui Hrusciov, entru ca aceleasi grupari de interese sa-1 aduca pe Andropov inaintea lui Cernenko, care fusese desemnat de Brejnev drept succesor, aparitia lui Gorbaciov la conducerea URSS nu putea fi rodul unei jntimplari. El a fost propulsat de gruparea Andropov si cu scopul precis de a gasi o solutie la problema pe care Andropov o lasase nerezolvata. "Era de ajuns totusi sa te uiti la Gorbaciov, sa asculti in original discursurile sale incorecte, bolovanoase si absurde, acele interminabile baliverne de mic functionar al partidului - puternic infrumusetate de traduceri - pentru a fi dintr-o data eliberat de iluzii si fantasme. Era suficienta chiar o cunoastere superficiala a sistemului sovietic pentru a scapa de la bun inceput de aceste iluzii. Haide, haide, un liberal reformator nu putea sa fi urcat, unul cite unul, esaloanele partidului. Nu exista miracole.'44 Liderii batrini, KGB-ul si Armata au acceptat solutiaperestroika-glasnost pentru ca nu aveau alta. Semnalul ca in spatele programului de reforme se afla nucleul dur al partidului a fost dat in 1986, cind televiziunea sovietica a difuzat un interviu al lui Andrei Gromiko luat de directorii celor doua publicatii centrale, Izvestia si Pravda. in acest interviu - reluat de doua ori de canalul oficial sovietic si tot de atitea ori de catre televiziunea bulgara, unde l-au vazut si romanii -, Gromiko afirma el insusi ca sistemul este blocat si sustinea public programul lui Gorbaciov, probabil cu scopul de a impiedica o rezistenta din partea structurii politice. Pentru structura lucrurile pareau periculoase: reforma lui Gorbaciov ducea intr-o directie de neacceptat - pierderea rolului conducator al partidului. Dar, cum spunea Bukovski, toata lumea astepta un miracol. Andrei Gromiko, !a acea data presedintele Sovietului Suprem al URSS, coborise in ZlUa de 21 ianuarie 1986 in strada si vizitase magazinele, in urma vizitei a inaintat Comitetului Central un raport confidential in care scria, printre altele: "Ni s-a remarcat ca produsele industriale nu ajung sa satisfaca comenzile trimise de magazine, nici cererile si necesitatile consumatorilor. Contractele sunt adesea anulate unilateral. Foarte adesea produsele nu intilnesc nici un interes din partea consumatorilor'. "Pe timpul perioadei de mare inghet nu se puteau gasi pe galantare decit sandale de vara. Absenta totala a incaltamintei confortabile pentru persoanele in virsta.' "Au fost acceptate scaderi de preturi (rabat), de asemenea, la produsele importate, in particular cele de provenienta din Bulgaria, Polonia si RDG. Acest fapt provine in buna parte din faptul ca produsele pe care le importam din aceste tari sunt produse de calitate joasa, cele care nu au putut fi vindute in Occident.' in legatura cu produsele alimentare, Gromiko informa Comitetul Central: "Produsele lactate, brin-zeturile, cirnatii afumati sunt in absenta. Carnea de oaie si partile bune de porc apar rar la vinzare. Carnea de vita a lipsit total de la 2 la 9 ianuarie 1986, si asta in ciuda comenzilor trimise', "in prezenta noastra, clientii s-au plins de chiftele din carne (semipreparate) ca sunt practic facute numai din piine.' "Lipsesc constant legumele, trufandalele, diverse sorturi de fructe si asta chiar vara si toamna.'45 Parca ar fi coborit pe strazile Bucurestilor. De altfel, Andrei Gromiko chiar coborise pe strazile Bucurestilor un an mai tirziu, in 1987, si a vizitat Piata Unirii. "Tejghelele erau de o abundenta rabelaisiana: munti de carne, legume si fructe spalate cu grija, vinzatoare tinere cu sorturi albe ca zapada Dupa ce inaltii oaspeti au parasit complexul intr-un Renault bleumarin, oamenii care-i aclamau de pe trotuar, ascunzind in spate sacosele, au intreprins o incercare disperata de a lua cu asalt magazinul plin de alimente, insa usile le-au fost inchise in nas fara mila.'46 Pacaleala trasa il va costa pe Ceausescu, care s-a crezut foarte destept dupa smecheria asta ieftina, si il va costa pierderea unui prieten important din rindurile vechii garzi moscovite, acolo unde s-a si decis soarta lui.

Faptul ca sistemul comunist nu era obisnuit cu reforma, asiguurarile date de KGB ca totul este sub control, dar si mentalitatea autoocratica au fost factori linistitori care au permis declansarea revolutiei fara ca structura sa se alarmeze prea mult. Cind a inteles, a incercat lovitura de stat din 1991. Dar era prea tirziu si pentru o lovitura de stat.

Procesul de prabusire a Uniunii Sovietice s-a pus in miscare dupa semnarea Actului final de la Helsinki. Liderii sovietici si cei ai lagarului au crezut atunci ca au obtinut o mare victorie. Helsinki insemna pentru ei confirmarea, dupa 30 de ani, a frontierelor sistemului comunist european. A urmat investitia inutila in conferintele de securitate, care ar fi avut menirea sa ofere garantia ca Occidentul nu va actiona pentru distrugerea sistemului. Occidentul insa a declansat o campanie insistenta si tenace pe tema respectarii drepturilor fundamentale ale omului, care era de fapt un atac indirect la sistemul politic condus de URSS. in spatele acestei campanii s-au aflat toate atuurile politice, economice si militare de care dispunea lumea libera, programul "Razboiul stelelor' si controlul asupra circulatiei internationale a monedei, in scurt timp, din cauza slabiciunilor de sistem, comunismul sovietic a devenit nu numai vulnerabil, dar si foarte dependent de centre ale Puterii aflate in alte capitale decit Moscova. Ca raspuns la aceasta amenintare, Echipa Gorbaciov a imaginat o iesire din criza pe termen mediu si lung, care implica o miscare de reforma a sistemului in scopul evitarii unei prabusiri catastrofale. Consecintele acestei catastrofe - o prabusire in interior a URSS, combinata cu o destructoare rapida a sferei sale de influenta - au fost prefigurate si de Occident. Acesta a decis sa sprijine procesul de reforme declansat in U.RSS sub denumirea generica de perestroika Si sa-i dea lui Mihail Gorbaciov o aura de erou mondial. Astfel, Procesul de destructurare a sistemului comunist a parut mai degraba 0 actiune a unui lider moscovit luminat, decit un proiect dirijat pina 'a un punct, esuat in 1989 si pierdut de sub control in iulie 1991, ohiar de catre Uniunea Sovietica.

Asa cum am aratat citindu-1 pe lakovlev, URSS pierduse razboiul economic. Constatarile stiintifice s-au materializat in anul 1984, cind Comitetul de Stat al Planificarii al URSS a comandat Institutului de Economie Mondiala si Relatii Internationale al Academiei de Stiinte un studiu asupra perspectivelor economiei sovietice. Acel document a stat la baza perestroikai. De la 1986 incoace toate dezvoltarile politice din fostul lagar comunist poarta amprenta tentativei de a pastra echilibrul intre atuurile pe care inca le mai detine Rusia si cu care conditioneaza sau preseaza international, si continua ofensiva occidentala pentru democratizarea lumii. Rusia a dovedit ca, desi substantial slabita, mai are inca resurse pentru a actiona in vederea conditionarii mediului international si ar fi poate suficient sa amintim felul cum a folosit amenintarea cu proliferarea materialelor si tehnologiilor nucleare prin asa-zise "scurgeri' de substante radioactive dintr-un complex indus-trial-strategic sovietic aflat, pare-se, in mare dificultate. Simbolul acestei diversiuni a fost o informatie de presa din 1994 conform careia ogivele unor sisteme de rachete nucleare rusesti au ruginit, ele fiind in realitate din titan. A venit apoi amenintarea cu furnizarea de tehnologii nucleare in Iran, precum si reactivarea retelelor de spionaj din spatiul de influenta cedat, in fostele state comuniste au aparut tulburari interne si fenomene politice parazitare care nu au facut altceva decit sa intirzie desprinderea de fostele legaturi cu URSS. Ele se puteau desprinde politic si economic, dar numai cu un pret negociat de URSS. Aceste citeva exemple au menirea sa ilustreze, anticipativ, legatura intre proiectul initial care a permis declansarea liberalizarii din Est si felul in care Rusia a exploatat apoi acel schimb.

Este perfect posibil ca, in momentul luarii deciziei de a-1 alege pe Gorbaciov drept sef al statului, nucleul dur al partidului asistat de virfurile KGB sa fi mizat si pe un aspect strategic bine studiat si cunoscut in sferele Puterii sovietice. Sistemul de Putere sovietic stia ca lasa in urma un fenomen aparent secundar, in comparatie cu libertatea oferita, dar care se dovedeste astazi cit se poate de important: mostenirea politica, economica, sociala si in mentalitati a intregii arii teritoriale dominate de URSS dupa al doilea razboi mondial. URSS a lasat in urma economii falimentare, structuri anchilozate, o birocratie furibunda si disperata, probleme etnice nerezolvate sau incitate si mai mult de catre stalinism, mentalitati galitariste imposibil de schimbat, zeci de milioane de ratati profesional si zeci de milioane de oameni fara perspectiva, teritorii ciuntite si frontiere artificiale, sute si mii de cetateni ai statelor res-nective, politicieni, militari, functionari, oameni de cultura, a caror calitate ascunsa este aceea de spion al Rusiei. La Malta, Occidentul acceptat status-quo-ul teritorial ca pe un pret al ocaziei numite Gorbaciov. URSS a lasat in urma state arabe socialist-dictatoriale care sprijina terorismul international si a caror alternativa statala, dupa prabusirea comunismului, este fundamentalismul islamic. Toata aceasta mostenire grea ramasa de la comunism ofera Rusiei timpul de care are nevoie pentru a-si reface statutul de Mare Putere. in al doilea rind, cum a intuit la un moment dat presa britanica "Occidentului i se da de lucru si de cheltuiala' (45 de miliarde de dolari pina in 1991 numai Uniunii Sovietice), costurile imense ale liberalizarii fiind platite de statele puternic industrializate, pe de o parte, si de statele eliberate, pe de alta parte. Este suficient sa privim cu luciditate, fara emotii, sumele fabuloase ce se cheltuiesc pentru supravietuirea NATO, atit de membrii sai cit si de candidati, in conditiile in care singura amenintare care se prefigureaza este cea a terorismului, aspect international pe care Statele Unite il trateaza in exteriorul NATO.

In afara autorului acestui volum, un alt analist roman a observat neobisnuitul aparitiei lui Gorbaciov la conducerea statului sovietic in chip de reformist, ca urmare a unei strategii de evitare a catastrofei. Radu Portocala are o teorie foarte apropiata de perceptia unui anume plan sovietic de supravietuire a Rusiei la iesirea din criza sistemului comunist. Conform informatiilor sale, inca din 1958, seful KGB de atunci, Aleksandr Selepin, "reusea, in plus, sa-1 convinga pe Hrusciov de necesitatea unor prefaceri radicale in cadrul imperiului sovietic: restructurari ideologice, falsa emancipare prin crearea unei opozitii mfiltrate si controlate care sa fie, la un moment dat, asociata puterii, liberalizare economica'47. Este, in logica istorica, greu de crezut ca aceasta strategie, numita de Radu Portocala foarte inspirat a "mortii aparente', a fost elaborata atit de timpuriu. Nu trebuie sa confundam "destalinizarea' lui Hrusciov cu o reforma liberala. Comportamentul international al Uniunii Sovietice din 1958 si pina in 1985, atit in interiorul lagarului sau cit si in lume, nu lasa nici o clipa sa transpara vreuna din acele masuri false de liberalizare. Nu trebuie sa confundam nici programele de imagine cu programe reale de reforma. Ele apar o data cu Gorbaciov, ceea ce nu exclude ca acestea sa fi fost gindite, asa cum am aratat in privinta lui Andropov, cu mult inainte. Uniunea Sovietica a insistat mult timp pe "integrarea' sistemului comunist intr-un fel de Comunitate a Statelor Comuniste, cu centru la Moscova, dar s-a lovit de opozitia dura a Chinei si de rezistenta "nationalista' a statelor ocupate din Europa, in ultima decada dinaintea gasirii solutiei Gorbaciov, Uniunea Sovietica a fost nevoita sa gestioneze dur, prin "doctrina Brejnev' si prin conditionari economice, permanenta tentativa a satelitilor sai de a se desprinde din hegemonie. Sa nu uitam ca in 1983, ca raspuns la intentia americana de a amplasa rachete cu raza medie de actiune in Europa de Vest, URSS a incercat sa-si extinda dislocarea rachetelor pe teritoriul satelitilor sai - care se facuse pina atunci ca actiune secreta - si nu a creat decit o realimentare a sentimentelor antisovietice, o data cu trecerea campaniei de reamplasari in planul public. Ceausescu, printr-un protest zgomotos, dar si prin sprijinul american imediat - aparitia urgenta la Bucuresti a unor inalti functionari ai administratiei SUA, care au facut declaratii explicite in sprijinul lui -, a fost liderul politic cel mai vehement impotriva acestui plan de proliferare nucleara in Europa. Trebuie sa ne fie insa foarte clar ca orice desprindere a unui stat comunist de sub controlul URSS pentru a face "comunism national', orice incercare de a construi independent comunismul conducea inevitabil la esecul statului comunist respectiv si la cautarea salvarii in lumea pietei libere.

Un personaj sovietic meteoric bintuie analizele celor care s-au aplecat asupra tezei luarii prin surprindere a Vestului. Gheorghii Arbatov, director al unei agentii guvernamentale numite "Institutul pentru Studii despre SUA si Canada' va transmite Occidentului un averrtisrnent glumet prin intermediul numarului din 23 mai 1988 al istei Time: "Suntem pregatiti sa va facem un mare rau. Suntem gata sa va deposedam de un inamic', in iunie acelasi an el va olica noul concept, de data asta sovieticilor, prin intermediul vistei Kommunist: "Pentru politica externa si militara a Statelor Unite si a aliatilor lor, abolirea treptata a imaginii unei Uniuni Sovietice ostile a fost absolut vitala. Distrugerea acestui stereotip ste arma lui Gorbaciov. Nici cursa inarmarilor, nici politica in lumea a treia, nici blocurile militare nu pot fi concepute in absenta :namicului si a amenintarii sovietice'48. Nu este exclus ca mecanis-jtnil luarii prin surprindere a Vestului sa fi fost intr-adevar gindit la Institutul pentru Studii despre Statele Unite si Canada avind in vedere ca "cel mai important agent KGB din institut era directorul sau, Gheorghii Arbatov, nume de cod VASILI, care construise un cerc larg de contacte de inalt nivel in Statele Unite si caruia i se cerea cu regularitate sa le cultive'49. Arbatov a fost implicat un timp si in "Comisia Palme', organizatie folosita pentru a da impresia ca URSS este foarte ingrijorata de soarta lumii. Socul ofertei neasteptate a fost fara indoiala una din mizele reformei gorbacioviste. in teoria "mortii aparente' sunt multe observatii pertinente, indeosebi cele care fac o legatura directa intre rapiditatea cu care au hotarit sovieticii sa-si prabuseasca sistemul si reactia cam nauca a Occidentului: "Recurgind la profetii catastrofiste cu accente amenintatoare (foamete, revolte, razboi civil putind sa degenereze in conflict mondial etc.), el (Gorbaciov, n.a.) a reusit sa obtina din Vest sume considerabile - care, de altfel, nu au folosit la indreptarea situatiei interne, ci au fost fie reinvestite in Occident, fie injectate in vasta si secreta operatie de modernizare a arsenalului militar'50. De cealalta Parte "Occidentul reactiona imediat. Cornul abundentei se revarsa, mai generos ca oricind, asupra Uniunii Sovietice, capitalul de increde acordat lui Gorbaciov era fara precedent. Imitindu-1 pe secre-arul general sovietic, responsabilii occidentali devenisera dusmanii declarati ai oricarei forme posibile de dezmembrare a URSS'51 Fenomenul "captarii' Occidentului a fost real - 1-am trait noi toti cei din Est, disperati in fata acestei pacaleli -, insa zecile de miliarde de dolari bagati in portofoliul lui Gorbaciov pentru procesul de destructoare a sistemului comunist, acceptarea status-quo-ului teritorial, aprobarea dreptului URSS de a manevra in continuare prin spatiul sau de influenta (dotarea Ucrainei cu teritorii care nu i-au apartinut niciodata) enclava Kaliningrad, enclava Tiraspol, enclava Nagorno-Karabah etc., precum si mina libera pentru a organiza "revolutiile' din Est au fost un pret platit pentru a nu scapa o ocazie istorica unica. Cei eliberati in Est sunt beneficiarii acestei plati, care insa s-a facut, ca in orice negociere comerciala, cu un pret platit si de altii, adica de noi. Novoe mislenie, aceasta expresie ruseasca si care suna atit de caraghios in romana inseamna "noua gindire', adica proiectul de salvare a Rusiei ca Mare Putere cu acceptul celorlalte Mari Puteri, abandonind in dezastru statele pe care le-a ocupat URSS pina in 1989. in aceasta ecuatie, mai degraba decit sa vedem un Occident, in special un Washington, naiv, trebuie sa identificam precis un Occident pragmatic, invingator, dar si aburit de ceata victoriei, dispus la o negociere de pace, cum s-au mai intimplat in istorie intre Marile Puteri avind ca obiect interesele lor majore, in primul rind, iar in al doilea rind, soarta tarilor mai mici. in plus, nu trebuie sa uitam ca in spatele mandatelor presedintilor republicani Reagan si Bush s-au aflat oameni de Dreapta care, insistind pentru o distrugere categorica si imediata a URSS, n-au reusit sa obtina decit o cadere programata, dar totusi o cadere.

Principala cauza a vitezei cu care Uniunea Sovietica a renuntat la statele sale satelit din Europa a fost faptul ca, fiind o stapinire artificiala, aceste state satelit o costau prea mult in ecuatia propriei sale liberalizari. Iar cind a luat decizia strategica de a actiona, trebuia sa scape si foarte repede de ele. Romanii nu au inteles acest proces istoric fulgerator. Nicolae Ceausescu 1-a perceput instinctiv ti s-a opus. Graba sovieticilor a determinat actiunea de la sfirsitul i 1989, ca si cum exista o data fixa cind trebuia sa se termine sistemul comunist, iar Ceausescu o tot amina. inghesuita si blocata cu incapatinare de la Bucuresti, actiunea din decembrie 1989 nu a atins, din pacate, numai sistemul comunist din tara noastra, ci si bazele statului.