 |  |
|
Un intranet este o retea din interiorul unei organizatii care leaga utilizatori multipli prin intermediul tehnologiilor Internet. Cu alte cuvinte, intraneturile limiteaza teritoriul nelimitat al Internetului, stabilind sectoare cu acces controlat in care utilizatorii pot sa comunice si sa interactioneze in mod liber. Aceste retele au la baza World Wide Web-ul, permitand utilizatorilor comunicarea intre platforme diferite in timp real.
Intraneturile nu reprezinta o idee noua. In realitate, cele mai utilizate aplicatii ale Internetului precum Bulletin Board Systems (BBS) sau America OnLine (AOL) sunt intraneturi pe scara larga care grupeaza utilizatorii ce acceseaza Internetul si il identifica prin diverse mecanisme de recunoastere a utilizatorilor. Pe de alta parte, sistemele permit furnizorilor de servicii comerciale sa urmareasca utilizatorii si sa mentina informatiile de facturare.
In contrast cu serviciile comerciale, intraneturile pot fi create si special pentru anumite organizatii, fiind mai mici, mai particularizabile si mai sofisticate in termeni de facilitati oferite fata de serviciile comerciale de scara larga. In plus, deoarece intraneturile reprezinta si un mediu propice pentru comunicare in interiorul organizatiei, acestea tind sa aiba integrate mecanisme din ce in ce mai sofisticate de securitate.
Diferenta principala intre serviciile cu acces general si intranetul organizatiei rezida in structura si scopul utilizarii. Astfel, in timp ce serviciile comerciale de masa tind sa ofere "de toate pentru toti", intranetul unei organizatii se concentreaza asupra unui grup de persoane care necesita o gama specifica de facilitati pentru a indeplini anumite scopuri.
Intranetul functioneaza pe baza tehnologiilor Internet, dar in interiorul unei organizatii. Acest lucru permite mai multor persoane sa interactioneze in timp real, sa stocheze si sa caute arhive de documente, sa colaboreze pentru crearea unor documente, sa schimbe grafice, imagini, documente audio si video si nu in ultimul rand, sa converseze in timp real prin intermediul chat-ului. In plus, depinzand de modul de constructie al intranetului, utilizatorii pot sa navigheze pe Internet, fara sa faca vreo diferenta intre accesul de pe intranet spre Internet.
Intraneturile ofera o gama larga de beneficii care se incadreaza in doua mari categorii: eficienta si eficacitate. In acest context, eficienta reprezinta imbunatatirea mecanismelor de schimb al informatiei inlaturand obstacolele logistice pentru a aduna si/sau distribui informatia necesara in timpul cerut (corespunzator). Eficacitatea presupune impactul organizational asupra colaborarii imbunatatite si asupra luarii deciziilor.
Imbunatatirile in ceea ce priveste eficienta pot fi identificate in mod rapid si masurate din punct de vedere cantitativ. De exemplu, multe organizatii in care s-au implementat sisteme intranet au raportat scaderi semnificative ale cheltuielilor precum posta, telefoane pe distante mari etc. Alte reduceri de cheltuieli provin din scaderea cheltuielilor pentru producerea de manuale, brosuri sau materiale pentru clienti, acestea fiind distribuite in mod electronic.
Angajatii organizatiilor pot utiliza intranetul si pentru relatiile cu clientii. Comis-voiajorii pot accesa informatii complementare on-line despre produsele companiei din biroul clientului in locul notelor tiparite. Pentru anumite produse mai sofisticate, departamentele de marketing ale organizatiilor pot sa stabileasca un sector din intranet special pentru clienti, care sa-l acceseze prin intermediul unui sistem de autentificare si autorizare pentru a vedea ultimele noutati.
De asemenea, notificarea si programarea intalnirilor poate fi gestionata prin intranet - un calendar central afiseaza intalnirile programate impreuna cu sarcinile de indeplinit.
Mult mai putin tangibila decat eficienta, si eficacitatea poate fi imbunatatita prin utilizarea unui intranet. Intraneturile, prin definitie, incurajeaza schimbul de informatii dincolo de limitele traditionale, din punct de vedere geografic si organizational. Gestionate in mod corespunzator, aceste schimburi pot deveni sursa de colaborare pentru sectoarele anterior fragmentate ale organizatiei. De asemenea, o utilizare creativa a unui intranet poate transforma structura de lucru top-down a organizatie intr-una interdisciplinara, prin promovarea interactiunilor coordonate.
Unul dintre cei mai importanti factori dintr-un intranet este continutul. Fiecare intranet de succes ofera informatii si continut care sunt valorificate de utilizatori.
Cum este si normal, continutul variaza in mod considerabil, depinzand de grupurile de utilizatori si de prioritati. Cu toate acestea, o serie de principii se pot aplica asupra oricarui tip de continut iar atat organizatia cat si utilizatorii din interiorul acesteia sunt de acord ca informatiile de pe site trebuie sa cuprinda urmatoarele caracteristici:
relevanta - aceasta este ceea ce conteaza pentru utilizatori. Organizatiile care utilizeaza un intranet in calitate de forum pasiv pot fi dezamagite de investitia facuta;
aglomeratiile de trafic - descurajeaza utilizarea intranetului, utilizatorii revenind la modurile de comunicatie traditionala in cazul in care mesajele de e-mail sau forumurile de discutii sunt lente;
actualizari frecvente - multe site-uri publice si private sufera din cauza continutului static, in acest caz scazand interesul si utilizarea. Intraneturile ofera facilitatea de a actualiza in mod consistent informatiile in schimbare - o facilitate care trebuie exploatata prin automatizare precum si prin alte facilitati;
accesibilitate - cel mai bun continut al oricarui site de pe Internet nu are nici cea mai mica valoare in cazul in care utilizatorii nu pot ajunge la el in mod rapid si usor. Intranetul consta tocmai in puterea de a face informatia disponibila, iar design-ul site-ului ar trebui sa utilizeze motoarele de cautare si alte facilitati care imbunatatesc accesul utilizatorilor.
Deoarece continutul este o problema foarte importanta in ceea ce priveste intranetul, trebuie remarcat faptul ca intraneturile sunt bazate pe utilizatori, iar nevoile si preferintele acestora trebuie intotdeauna sa primeze in constructia lui.
Determinantul unui intranet este nevoia organizatiei de informatie. Ca o regula foarte generala, intraneturile sunt mai utile pentru organizatii care:
sunt dispersate din punct de vedere geografic;
partajeaza obiective de afaceri comune;
au nevoi de informare comune;
valorizeaza colaborarea.
Dupa cum se poate observa din lista de mai sus, criteriile pentru desemnarea utilitatii unui intranet sunt atat obiective cat si subiective, logistice si culturale. Apoi, pentru ca un intranet sa fie relevant trebuie sa reflecte un punct central - cel mai adesea o afacere comuna sau obiective organizationale partajate de diversi indivizi sau grupuri.
Trebuie notat ca nu toate companiile au nevoie de un intranet. O companie mica, ce opereaza intr-o singura locatie de exemplu, poate schimba informatii mai eficient prin note scrise, intalniri sau prin alte metode. O astfel de organizatie poate utiliza Internetul pentru a aduna resurse si informatii dar, probabil, nu are nevoie de puterea si eficienta unui intranet.
In schimb, o companie cu puncte de vanzare multiple sau divizii operationale aflate in locatii diferite etc. poate beneficia in mod semnificativ de implementarea unui intranet [39].
Unul din punctele cele mai importante ale intranetului este posibilitatea de a crea o singura viziune in componente organizationale diferite, investind individul. Pentru multe organizatii, acesta este un concept revolutionar: atingerea scopului colectiv prin distribuirea puterii si nu prin centralizarea ei
Pentru evaluarea potentialelor utilizari si beneficii ale unui intranet, se pot considera trei nivele de functionalitate:
Flexibilitatea intraneturilor permite organizatiilor sa porneasca de la un nivel simplu si sa creasca facilitatile intranetului pe masura cererii. Multe organizatii in care s-au implementat intraneturi utilizeaza acest mediu numai pentru a disemina informatii in interiorul organizatiei. Organizatiile mai ambitioase incearca sa atinga nivelul trei inca de la inceput, nivelurile unu si doi fiind numai mijloace de a ajunge la nivelul trei.
La nivelul de baza, un intranet functioneaza ca un depozit privat de informatie, accesibil membrilor organizatiei si nu numai (angajati, voluntari, membri asociati, clienti, actionari etc.). Informatia facuta disponibila membrilor poate lua multe forme, iar majoritatea acestor forme pot fi adoptate pentru utilizare pe intranet.
Pe langa publicarea datelor relativ statice (nivelul unu), fiecare organizatie mentine date in continua schimbare - date referitoare la productie, vanzari, stocuri etc., iar pe langa acestea datele prognozate referitoare la toate aspectele organizatiei.
La nivelul doi, intraneturile pot ajuta organizatiile in managementul acestor date care se modifica frecvent, prin utilizarea bazelor de date.
In nivelul trei, cel mai dinamic al unui intranet, acesta ofera colaborare in timp real si crearea unei platforme securizate pentru comunicare interactiva in interiorul organizatiei. Tehnologiile disponibile astazi permit utilizatorilor sa schimbe, stocheze si modifice informatii de tip text, audio si video.
Un intranet poate fi utilizat, printre altele, pentru:
afisarea scopului organizatiei;
plasarea on-line a manualelor organizatiei;
crearea de forumuri interne si aviziere (bulletin boards);
afisarea cartii de telefon si a catalogului de personal;
crearea unor banci si sisteme de afisare pentru posturile si sarcinile interne;
afisarea planificarii cursurilor pentru pregatirea personalului;
crearea de calendare cu evenimentele din organizatie si personale;
crearea unor motoare de cautare centrale pentru documentele organizatiei;
afisarea stirilor din organizatie si din afara acesteia;
afisarea articolelor scrise de parteneri;
afisarea listei clientilor si a bazelor de date cu informatii de contact;
listarea anunturilor de mica publicitate;
listarea informatiilor de marketing si pret ale produselor impreuna cu catalogul acestora;
mutarea pe intranet a aplicatiilor actuale, astfel incat acestea sa fie disponibile din mai multe locatii diferite;
In functie de tipul de responsabilitate asignat publicarii si luarii deciziilor pe un intranet, se pot lua in considerare urmatoarele modele [41]:
centralizat - utilizeaza un singur server Web, administrat de un anumit departament din organizatie;
descentralizat - in care fiecare poate sa-si creeze si administreze propriul server Web impreuna cu resursele dorite;
mixt - care utilizeaza elemente din ambele modele anterioare.
Modelul centralizat
In acest model, toate serviciile oferite de serverele Web sunt centralizate, un singur calculator din organizatie ruland un server Web. Administrarea serverului cade in sarcina unui individ sau grup. Toate paginile Web (documente, formulare etc.) sunt create in mod centralizat, la cererea unor clienti (alte departamente din organizatie). Astfel, de exemplu, daca departamentul Personal doreste sa puna pe intranet informatiile legate de angajati, va face o cerere formala in care se vor preciza si continutul si modelul de design cerut. Angajatii care se ocupa cu design-ul si programarea la nivel de server de web vor crea si vor rafina aplicatia web dorita impreuna cu departamentul Personal, facand-o disponibila pe server in momentul finalizarii.
Exista anumite motive pentru a utiliza acest model centralizat pentru design-ul unui intranet. Primul, si cel mai important este acela ca, prin atribuirea administrarii serverului Web, design-ului paginilor si a productiei unei singure persoane sau grup de persoane, se va crea un Intranet consistent din punct de vedere al design-ului. Se pot dezvolta pentru aceasta sabloane pentru a asigura consistenta, precum si un set uniform de imagini care sa fie incadrate in barele de navigatie. Utilizatorii vor vedea astfel un Intranet coerent, in care fiecare pagina va fi incadrata de design-ul, asezarea in pagina si continutul standard.
Alt motiv in favoarea acestui model centralizat este simplificarea setarii si administrarii Intranetului. Deoarece numai un calculator ruleaza serverul web, toate actualizarile pot fi facute intr-un singur pas. De asemenea, securitatea este mai simplificata pe un singur calculator.
Cu toate acestea, exista si motive pentru care acest model nu este prea des intalnit in practica. Astfel, deoarece modelul centralizat plaseaza toate informatiile pe un singur calculator, riscul in cazul unui defect hardware este maxim. Aceasta politica necesita formularea unei alegeri intre un timp de cadere (pana la reluarea activitatii) posibil foarte scump datorita costurilor ridicate cauzate de plasare tuturor aplicatiilor pe acelasi calculator, si existenta altui calculator (cluster) gata sa preia sarcinile in cazul in care calculatorul principal se defecteaza.
Modelul descentralizat
La celalalt capat al spectrului se gaseste modelul descentralizat, in care serverele Web ruleaza pe calculatoarele personale sau la nivel de departament. Serverul este relativ usor de instalat si se gaseste atat in versiuni gratuite cat si comerciale, cumparate odata cu sistemul de operare. In acelasi timp, majoritatea editoarelor de text sau de calcul tabelar pot exporta documentele direct in HTML sau in combinatia HTML + XML.
Ca si in modelul centralizat, exista puncte tari si puncte slabe. Cel mai important argument al acestui model poate fi acela ca utilizatorul care doreste sa-si seteze propriul server Web este cel mai in masura sa decida acest lucru. Astfel, daca un inginer sau un departament doreste sa partajeze anumite schite sau planuri cu colegii, acestia sunt cei mai in masura sa decida ce planuri, schite sau alte documente se pot partaja si pot fi utile si altora. In modelul centralizat, in prim planul partajarii de informatii se gaseste negocierea standardelor si a aplicatiei care face acest lucru, spre deosebire de acest model in care oricine poate sa puna la dispozitia oricui, orice informatii. Cu alte cuvinte, marele avantaj este ca se permite partajarea efectiva a informatiei in mod rapid si cu un minimum de efort, pe propriul calculator sau pe calculatorul departamentului.
Acest lucru reprezinta insa si marele dezavantaj: crearea si administrarea usoara a unui server Web pe (aproape) fiecare calculator dintr-un departament sau organizatie conduce la o mica anarhie, in care utilizatorii pun in Intranetul organizatiei pagini mai mult sau mai putin legate din punct de vedere al continutului.
Modelul descentralizat poate ajuta organizatia in functie de natura acesteia.
Modelul mixt
Undeva intre cele doua extreme se pot crea cele mai multe si mai utile Intraneturi. De exemplu, in cazul in care se foloseste o politica mai larga prin care se decide aplecarea spre pentru un anumit subiect de interes, toate informatiile consistente referitoare la acel subiect sunt permise. In acest caz, modelul de baza va fi unul centralizat, in care se dicteaza directia si scopul Intranetului, dar aspectele de detaliu vor utiliza un model descentralizat, deoarece informatiile de publicat vor fi la discretia clientilor (persoanele care utilizeaza Intranetul). In mod inevitabil, vor mai fi si zone "gri" de violare a politicii generale de utilizare a Intraneturilor, dar acestea se pot trata de la caz la caz, ca si problema de management.
O cautare rapida pe Google pentru termenul "extranet" va returna aproximativ 5 milioane de rezultate. Pare mult, dar, in schimb, o cautare dupa termenul "intranet" si respective "web site" va returna aproximativ 18.5 milioane pagini si respectiv 60 milioane pagini. Deci, extraneturile nu sunt atat de larg discutate precum intraneturile sau site-urile web publice.
Indiferent de cat de apreciate sunt in rezultatele motoarelor de cautare, extraneturile joaca un rol din ce in ce mai important in companiile pe care le conecteaza cu clientii, partenerii, furnizorii si distribuitorii acestora. Cu toate acestea, exista o oarecare confuzie cu privire la ce sunt extraneturile, la scopul pe care-l servesc precum si la modul in care acestea sunt instalate efectiv.
Ce este un extranet? Intr-o definitie scurta am putea spune ca este un site Web cu acces controlat, in care o parte din vizitatori provin din afara organizatiei. Extraneturile sunt utilizate pentru multe tipuri de aplicatii de afaceri. De exemplu, extraneturile de vanzari permit organizatiilor sa publice continut special pentru clientii importanti sau pentru cei care prospecteaza piata. Exista de asemenea extraneturi B2B sau de comert electronic in care sunt desfasurate "magazine" virtuale pentru partenerii de afaceri calificati, in vederea selectarii produselor/achizitiei. Extraneturile pentru managementul proiectelor sau extraneturile colaborative permit schimbul de documente, planificari si bunuri electronice asociate unui anumit proiect sau unui partener.
Extranetul, de fapt, foloseste facilitatile si scopul unui intranet, in acelasi timp extinzandu-le dincolo de granitele unei organizatii. In cazul in care un extranet este implementat cu succes acesta poate permite organizatiilor care-l utilizeaza sa:
Diferentele intre un Intranet si un Extranet sunt deosebit de semnificative. Un intranet este, precum am mentionat mai sus, creat pentru a fi utilizat doar in interiorul unei organizatii, servind in acelasi timp unui scop mai larg. Un extranet este un site web cu acces restrictionat care nu este folosit intern de catre o organizatie si serveste unui scop specific sau unui anumit grup de utilizatori.
Pentru elucidarea punctelor de diferenta intre cele doua tehnologii putem enumera urmatoarele:
Am stabilit mai sus faptul ca intraneturile si extraneturile sunt diferite. Cu toate acestea, elementele care stau la baza crearii acestor aplicatii sunt foarte similare. Difera doar modalitatea de asamblare a acestor componente. Componentele necesare pentru construirea unui intranet/extranet pot fi urmatoarele:
Un sistem de tip WCM este de obicei obligatoriu de utilizat pentru un intranet (in afara cazului in care este utilizat un produs de tip portal cu functionalitate WCM integrata). Pentru un extranet, in schimb, un WCM este o un necesar dor in cazul in care exista o multime de creatori de continut sau se adauga noi site-uri in mod continuu. Totusi, daca scopul extranetului este de a expune continut din aplicatiile back-office, proiectul este mai degraba unul asemanator unui portal si ar avea nevoie de o astfel de aplicatie sau un server de aplicatii.
Un WCM bine implementat va oferi organizatiilor un cadru de lucru si de gestiune atat pentru managementul site-ului cat si pentru administrare. Autorii de continut si editorii documentelor vor putea gestiona si mentine continut relevant, in timp util, care sa fie accesibil numai utilizatorilor autorizati, indiferent de locatie, toate acestea intr-o maniera usor de intretinut si eficienta din punct de vedere al costului. In plus, sistemul WCM controleaza structura extranetului precum si interfata grafica, asigurand in acest fel ca nici un utilizator nu poate trece dincolo de structura de navigatie si schema de afisare, oferind in acelasi timp posibilitatea utilizatorilor ne-tehnici de a crea noi sectiuni sau chiar noi site-uri (extraneturi) in mod usor si eficient.
Toate acestea conduc la usurinta in utilizare si de aici la usurinta cu care se poate crea un nou continut. Iar in cazul in care continutul nu este util si nu este accesibil usor, utilizatorii nu se vor intoarce, ceea ce va duce la o decadere a utilizarii in timp si chiar a incetarii utilizarii aplicatiei.
Solutiile tehnologice la problemele de afaceri care sunt asociate cu producerea, stocarea si distribuirea de informatii s-au concentrat de-a lungul timpului, in diferite tipuri de software. Totusi, in zilele noastre, liniile de demarcatie intre aceste segmente de produse devin din ce in ce mai sterse, existand o confuzie din ce in ce mai ridicata in ceea ce priveste segmentul de produse dedicat managementului informatiilor.
Produsele pentru managementul informatiilor se pot imparti in urmatoarele categorii, pe care le vom discuta pe scurt si in continuare:
Digital Asset Management (DAM);
Document Management (DM);
Knowledge Management (KM);
Software Configuration Management (SCM);
Digital Right Management (DRM);
Content Management (CM).
Cunoscute si sub numele de Asset Management (AM) sau Media Asset Management (MAM), aceste produse ar trebui utilizate in special de companiile al caror principal obiect de activitate sunt bunurile digitale. Companii precum cele de entertainment sau media, ar trebui sa organizeze si repozitioneze bunurile produse in scopul eficientizarii costurilor si cresterii veniturilor.
Aplicatiile din aceasta categorie sunt potrivite pentru managementul continutului multimedia si, din ce in ce mai mult, au legaturi sau tind sa devina sisteme de productie specializate in crearea diverselor tipuri de media. Astfel, in cazul in care streaming-ul video sau transmiterea de continut multimedia sunt principalele produse ale unei companii, aceasta va avea nevoie cu siguranta de un sistem DAM. Uneori aceste sisteme se pot imbina si cu sistemele de tip Content Management, in vederea oferirii unei cat mai bune productivitati.
Produsele de tip Document Management au ca scop o mai buna gestionare a crearii si intretinerii documentelor din organizatii, cu ajutorul diverselor baze de date si a motoarelor de tip workflow care incapsuleaza metadate si reguli de afaceri.
Sistemele de tip DM sunt extrem de utilizate in industrii precum cea a asigurarilor, industrii care se bazeaza intr-o foarte mare masura pe documente (document-centric). In versiuni mai avansate, aceste sisteme ofera si avantajele si puterea SGML si XML. DM este un precursor important al Web Content Management (WCM), multe din cele mai importante facilitati, precum urmarirea automata a fluxurilor venind din aplicatiile DM.
Un dezavantaj major al produselor DM este intelegerea continutului numai ca fisiere si nu ca parti discrete de informatie; produsele care au avut o apropiere mai granulara si mai flexibila in acest caz s-au dezvoltat mai bine in directia publicarii bazate pe web.
Scopul Knowledge Management este de a captura si distribui cunostintele intre indivizii dintr-o organizatie, in functie de un anumit set de reguli. Aceasta categorie de produse este utilizata in special in industriile orientate spre cunostinte, precum firmele de servicii profesionale sau cele de productie hi-tech.
Piata produselor KM s-a dezvoltat si in directia produselor numite "Enterprise Information Portals" (EIP), care utilizeaza si aplica o interfata web pentru continutul disponibil in organizatie, deseori prin utilizarea unui server de aplicatii care inglobeaza si alte functii. Din perspectiva utilizatorilor, poate cea mai importanta facilitate a unui EIP este cea oferita de motorul de cautare si, intr-adevar, cativa dintre producatorii de motoare de cautare au adoptat numele de "produs EIP".
Intersectia dintre portalurile la nivel de organizatie si CM nu este vida, continutul din interiorul aplicatiilor de tip portal (versionarea, workflow, controlul prezentarii, introducerea datelor, validarea, arhivarea continutului) fiind realizat prin intermediul CM, in timp ce sistemul KM este utilizat pentru regasirea datelor, permitand diferite vizualizari si personalizari ale datelor.
Cunoscute si sub numele de "Software Change Management" sau "Source Code Management", instrumentele din aceasta categorie permit programatorilor sa lucreze in echipe, pe baza unui sistem de coordonare care permite gestiunea proiectelor la care lucreaza. Aceste instrumente si-au largit nisa de piata deoarece proiectele IT au devenit din ce in ce mai complexe si pe masura ce operatiile de dezvoltare ale aplicatiilor web au inceput sa inglobeze metodologii formale.
Figura : Interfata portal aplicata unui sistem CM.
Setul de facilitati al SCM oglindeste unele fatete ale managementului continutului, precum fluxurile de lucru, versionarea si controlul versiunilor.
Instrumentele DRM permit proprietarilor de continut sa regleze si sa controleze distributia de informatii prin aplicarea de drepturi de acces granulare precum si de diverse privilegii asupra diverselor parti de continut. Unele din aceste solutii lucreaza la nivel de server (in retea si in Internet), altele controleaza distribuirea materialelor la nivel de desktop iar altele utilizeaza o combinatie intre aceste doua metode. Aplicarea acestor tehnologii la nivel de server este cunoscuta si sub numele de managementul privilegiilor (priviledges management).
CM este centrul universului managementului informatiilor digitale, cel putin acum. Dupa cum s-a putut deduce si de mai sus, un sistem de management al continutului este o colectie de reguli de afaceri si procese de editare, toate avand ca scop eficientizarea accesului la informatie.
Oferta de produse si facilitati variaza in functie de producator, dar cele mai multe pachete CM au adoptat facilitati cheie din segmentele KM, DM, DAM, SCM si DRM.
Instrumentele de management al continutului contin si alte functii importante, precum:
sabloane (template);
separarea continutului si prezentarii;
publicarea web;
sindicalizare.
|
|
DAM |
DM |
KM |
SCM |
CM |
DRM |
|
Nume sub care sunt cunoscute |
Digital Asset Management, Asset Management, Meida Asset Management |
Document Management, Enterprise Document Management |
Knowledge Management, Enterprise Information Portal |
Software Configuration Management, Source Code Management, Change Management |
Web Content Management, Enterprise Content Management |
Digital Rights Management, Priviledges Management |
|
Scopul de baza |
Reducerea costurilor de productie si realizarea unei mai mari valori rezultate prin digitalizarea, catalogarea, convertirea, trans-formarea si distribuirea bunurilor media |
Gestiunea productiei, editarii, distribuirii si arhivarii documentelor de baza, in locul personalului, aplicand standardizari si reguli de afaceri |
Expunerea cunostintelor latente din organizatie catre cei care au nevoie de ele, la momentul potrivit si intr-un format utilizabil. |
Reducerea costurilor tehnice/ bug-urilor/ timpului de oprire si imbunatatirea productivitatii printr-un sistem documentat de "platform builds" |
Alinierea ciclului de viata al continutului web (productie, publicare, distribuire) cu scopul afacerii, dand o mai mare valoare investitiilor online. |
Regleaza si controleaza distribuirea informatiilor si aplicarea de drepturi de acces granulare. |
|
Producatori de referinta |
Artesia, Ascential |
Lotus, FileNet, Activa |
Plumtree, Epicentric, Oracle |
Rational, Merant, Starbase, Serena |
Vignette, Interwoven, Documentum |
eMeta, Reciprocal |
|
Utiliza-tori tipici |
Entertain-ment, Media, publicitate, tipografii, edituri. |
Firme de avocatura, asigurari, alte industrii bazate pe o multime de regulamente |
Organizatii care doresc sa implementeze un intranet sau extranet |
Echipe de dezvoltare si intretinere software |
Editori, media, site-uri majore, vortal-uri, piete B2B |
Edituri, intranet-uri sau extranet-uri. |
|
Informa-tii tinta |
Bunuri media (fisiere) si metadatele asociate |
Bunuri media (fisiere) si metadatele asociate |
E-mail, documente, date relationale, ERP, alte sisteme |
Cod sursa, fisiere de configuratii, documentatie |
Obiecte de continut, fisiere, date relationale |
Documente sau obiecte de continut discrete |
|
Utiliza-tori finali interni |
Manageri pentru editare, productie, marketing |
Producatori de documente, editori, distribuitori |
Knowledge workers |
Dezvoltatori de software si ingineri de sistem |
Contribuitori de continut, manageri de marketing, productie |
Dezvoltatori de continut, manageri |
|
Utiliza-tori finali externi |
Clienti, parteneri |
Clienti |
Clienti, parteneri |
Contractori externi |
Vizitatori ai site-urilor web |
Consumatori de continut |
|
Dateaza de la |
|
|
|
|
|
|
Portalurile, indiferent de tipul acestora, au in esenta aceleasi functionalitati, variatia perceputa intre diferitele tipuri fiind doar de suprafata. Desi continutul, structura si prezentarea portalurilor poate sa varieze in mod drastic, in functie de design si de necesitati, infrastructura si mecanismele portalurilor sunt aceleasi pentru un portal la nivel de organizatie, pentru un Internet call center, un portal intranet de tip b2b, un portal extranet sau un portal de tip self-service.
In comparatie cu paginile de web statice, portalurile trebuie sa ofere functii de baza cum ar fi agregare, personalizare, cautare, colaborare si securitate. Nivelul exact al functionalitatii acestor servicii de baza necesare pentru un anumit portal poate varia in functie de tipul portalului, mai ales cand este vorba de securitate, autentificare, colaborare sau personalizare. Un portal intranet sau extranet poate necesita mai multa securitate si personalizare decat un portal de tip self-service care ofera informatii publice. Pe de alta parte, un portal self-service, care gestioneaza date financiare personale si permite persoanelor sa-si plateasca facturile prin intermediul lui, poate necesita la fel de multa personalizate si securitate ca si un portal intranet utilizat doar de angajati.
Ceea ce subliniem aici este faptul ca portalurile vor oferi intotdeauna functionalitati unificate, unitare, indiferent care este numele acestora. De asemenea, este importat de apreciat aceasta unitate, deoarece portalurile corporative, mai ales cele de noua generatie bazate pe XML si pe servicii Web, vor incepe sa consolideze diferite tipuri de portaluri intr-o singura entitate unificata, pe baza personalizarii bazate pe autentificare.
Functiile cu valoare adaugata asociate cu un anumit portal pot avea aplicabilitate mai larga, indiferent de tipul de portal. Spre exemplu, functionalitatea familiara de tip "shopping-cart" oferita de site-urile de comert electronic, in acceptiunea clasica, ar putea fi restrictionata la portalurile de comert electronic de tip b2c sau portaluri de afaceri de tip b2b.
Figura : Cosul de cumparaturi (shopping cart).
De obicei persoanele nu asociaza aceasta functionalitate cu un portal intranet, utilizat numai de angajati. In acest tip de portal, managementul si administrarea asigurarilor angajatilor este una din cele mai populare si productive aplicatii. Orice companie cu mai mult de 250 angajati care mentine un portal intranet poate sa ofere angajatilor optiuni diferite in ceea ce priveste tipurile de asigurare oferite angajatilor (scheme de asigurare, asigurare stomatologica sau de sanatate). Angajatii aleg aceste tipuri de asigurari prin intermediul cosului de cumparaturi, la fel ca si alegerea produselor dintr-un site de comert electronic.
Acceptarea si procesarea cartilor de credit este o alta functionalitate care este in mod normal asociata cu site-urile de comert electronic. Din ce in ce mai multe organizatii incurajeaza angajatii sa achizitioneze produse cu sigla companiei sau chiar produse ale companiei prin intermediul portalului intern, unele companii oferind chiar discount-uri sau promotii speciale. Aceasta facilitate interna este in cele din urma oferita angajatilor pe baza operatiunilor de comert electronic, chiar daca functioneaza intr-un portal de tip business-to-employee.
Cele de mai sus incearca sa demonstreze faptul ca linia care demarca portalurile pe baza functionalitatii incepe sa se estompeze, portalurile devenind multifunctionale si multiscop. Noua generatie de portaluri la nivel de organizatie va deveni centrul acestor portaluri totul-in-unul, astfel incat, in loc sa se mentina portaluri separate, cu continut si functionalitati duplicat pentru diferite comunitati de utilizatori (parteneri, clienti, investitori etc.) se pot reduce costurile si complexitatea prin crearea unui singur portal consolidat, dar totusi partitionat. In cele din urma conteaza ca pentru o companie nu exista imperative tehnice sau de implementare in ceea ce priveste mentinerea mai multor tipuri de portalului. Tehnologiile care si-au dovedit stabilitatea, sub forma cadrelor de lucru de tip portal ale IBM, SAP, BEA, Oracle, Plumtree sau Microsoft, ca sa enumeram numai cateva, sunt disponibile pentru construirea de portaluri atat pentru comunitati Internet de utilizatori, cat si pentru cele externe.
Cea mai mare problema care apare in diferentierea tipurilor de portaluri provine din definitii si perceptii diferite asupra acestora. Pentru a evita aceste confuzii, cel mai sigur drum pe care-l putem urma este de a defini tipurile de portal diferite pe masura ce inaintam in explicatii. Astfel, cea mai semnificativa distinctie este intre portaluri publice si portaluri interne sau portaluri publice si la nivel de organizatie.
In cazul in care utilizatorul are o experienta semnificativa cu site-urile Internet de tip Yahoo!, MSN sau AOL, aceste site-uri pot fi considerate portaluri publice. Portalurile publice sunt echivalentul bibliotecilor publice, in care oricine poate veni si viziona datele pe ecran. In zilele noastre toate aceste portaluri publice mari ofera, continut si servicii personalizate membrilor sau utilizatorilor inregistrati, pentru a promova loialitatea utilizatorilor.
Spre deosebire de portalurile publice, deschise tuturor utilizatorilor, exista si portaluri intranet, adica portaluri ale organizatiilor cu interfata de tip web, care sunt accesibile publicului larg. Dupa acest criteriu, portalul FedEx.com, de exemplu, este un portal public.
Figura : Portalul public 'my.yahoo.com'.
Aceasta caracterizare este totusi logica, iar pentru rezolvarea problemei in privinta definitiei portalurilor la nivel de organizatie, aceasta poate fi extinsa conform figurii urmatoare. Figura defineste taxonomia de baza in ceea ce priveste portalurile si scoate in evidenta diferentele dintre portaluri Internet si portaluri la nivel de organizatie cu interfete externe.
Intre portalurile publice si cele la nivel de organizatie, dar care sunt accesibile din Internet, exista o demarcatie semnificativa, in functie de tipul de model de afacere. Astfel, in cazul unui portal precum Yahoo!, afacerea principala a organizatiei este portalul insusi.
Un portal la nivelul unei organizatii in sine nu este scopul principal al organizatiei respective, indiferent ca acesta este accesibil publicului larg sau nu. Portalul FedEx.com, in ciuda popularitatii sale, nu este partea principala din spatele FedEx. Acelasi lucru este valabil si pentru Amazon.com: chiar daca prezenta sa pe web este realizata prin intermediul unui portal de comert electronic cu o multime de legaturi de publicitate, partea principala a afacerii este vanzarea de carti, electronice sau altele. Pe de alta parte, afacerea principala a Yahoo! sau Excite este a vinde publicitate, sindicalizare si afiliere la portalurile respective.
Pentru diferentierea portalurilor Internet publice de cele la nivelul organizatiilor, pot fi aplicate si alte criterii. Astfel, portalurile la nivel de organizatie sunt specifice organizatiei respective si evolueaza in jurul organizatiei pe care o reprezinta. Misiunea principala a unui portal corporativ care este deschis catre public este de a promova produsele, serviciile, imaginea si cultura organizatiei respective. In contrast, scopul expres al unui portal Internet este de a transmite cat mai mult continut posibil in vederea atragerii si retinerii unui numar cat mai mare de utilizatori web.
Deoarece portalurile Internet publice acopera o asemenea gama larga de subiecte si servicii de interes general, acestea mai sunt denumite si portaluri orizontale. Prin aceasta definitie, portalurile corporative devenind portaluri verticale sau vortaluri, deoarece scopul este ingustat si restrictionat de scopul specific al afacerii. Cu toate acestea, definitiile de tip orizontal-vs.-vertical nu sunt la fel de clare ca si cele care fac demarcarea intre portalurile publice si cele private. Motivul este acela ca exista anumite portaluri Internet publice care au ca tinta numite constituente. iVillage.com, un portal de succes destinat femeilor, poate fi un bun exemplu in acest scop. iVillage este considerat de catre unele persoane ca fiind un portal vertical, date fiind adancimea si gama larga de continut, ne mai luand in consideratie si modelul de afaceri. Alte persoane pot sa il considere si portal orizontal, in ciuda specializarii inguste a continutului.
Figura urmatoare este bazata pe imaginea de mai sus, pentru a introduce conceptele de portal vertical si portal orizontal. Alte exemple de portaluri verticale pot fi considerate guru.com, cars.com, boats.com etc.
Figura : portaluri verticale si orizontale
Astazi exista o multime de portaluri al caror scop pe termen mediu si lung este consolidarea, precum am mentionat si mai sus. Aceasta diversitate de tehnologii reflecta in esenta evolutia tehnologica cu adoptarea cu grija a tehnologiei. Principala problema a portalurilor corporative a fost accesul public prin Internet. Deci, primele doua generatii de portaluri la nivel de organizatii, din intervalul de timp 1995-1999, au fost portaluri intranet care puteau fi utilizate doar de catre angajati. Portalurile intranet de astazi pot fi caracterizate ca portaluri business-to-employee, acest termen castigand teren dupa larga raspandire a unor termeni precum business-to-business sau business-to-consumer.
Restrictionarea portalurilor corporative la utilizatorii interni si, posibil, la anumiti parteneri selectati, avea sens in zilele de inceput ale acestei tehnologii. Mai mult, aceasta era si perioada in care intraneturile, in general, erau la mare moda, iar corporatiile au adoptat rapid retelele locale bazate pe IP. Deoarece portalurile intranet dominau cultura organizationala, aceste portaluri au fost numite in mod natural portaluri de intreprindere sau portaluri corporative.
Prima generatie de portaluri intranet s-a concentrat pe asigurarea conectivitatii universale in organizatie si pe oferirea accesului la continutul web din ce in cel mai bogat. Functionalitatea tranzactionala era initial limitata la operatii simple, precum cautarea in agende de telefon sau transmiterea cererilor pentru concedii. Mai apoi, au fost descoperite potentialul portalurile in ceea ce priveste functiile legate de resurse umane sau administrative.
Nu a trecut mult timp pana ce portalurile au devenit baza pontajului electronic de mare acuratete, administrarea asigurarilor angajatilor, completarea rapoartelor, publicarea de locuri de munca in interiorul organizatiei, monitorizarea si aplicatii de gestiunea a resurselor. In cazul companiilor hi-tech care au oferit optiuni de stocuri sau actiuni angajatilor, o alta aplicatie larg utilizata a fost aplicatia de management si schimb a actiunilor sau hartiilor de valoare emise de catre companie prin intermediul portalului. De asemenea, unele companii care s-au bazat pe mainframe-urile IBM sau pe sistemele din seria IBM AS/400 (acum zSeries) pentru gestiunea aplicatiilor, au oferit acces la acele aplicatii prin intermediul portalului intranet cu ajutorul diverselor solutii de tip web-to-host. Solutiile initiale de tip web-to-host, care se bazau in totalitate pe o solutie de acces prin intermediul browser-ului, s-au dezvoltat initial in doua varietati:
emulatoare de tip thin-client bazate pe Java sau ActiveX, care puteau fi mentinute pe masina client dupa ce erau initial descarcate de pe serverul web odata cu crearea unei noi versiuni (figura urmatoare);
solutii de tip "zero footprint", prin care nu se instala nici o aplicatie prin intermediul browser-ului, fiind in totalitate bazate pe HTML. Aceste solutii converteau stream-urile de date de la nivelul terminalelor in HTML si invers, astfel incat utilizatorii portalurilor sa interactioneze in mod direct cu aplicatiile host direct prin fereastra browser-ului.
Pe langa cele doua solutii de mai sus, exista astazi si o a treia optiune in ceea ce priveste accesul la calculatoare mainframe prin intermediul portalurilor. Aceasta este integrarea host-urilor sau integrarea aplicatiilor de intreprindere (enterprise application integration sau EAI), in care orientarile de tip thin-client sau zero-footprint sunt inca utilizate, dar solutia se concentreaza pe reutilizarea logicii aplicatiilor din calculatoarele de tip host in e-aplicatii sau servicii web.
Cea de-a doua generatie de portaluri business-to-employee, construita pe baza expertizei si asteptarilor din ce in ce mai mari ale prime generatii, a inceput sa ofere functii specializate. Cele doua tipuri de portaluri care au castigat suprematia acestei perioade sunt portalurilor colaborative si portalurile de tip business intelligence. Tot acum, termenul de "enterprise information portals (EIP)" castiga popularitate, fiind conceput sub forma unei umbrele colective pentru aceste doua noi tipuri de portaluri.
Portalurile colaborative sunt specializate in sprijinirea angajatilor organizatiei in gasirea, organizarea, partajarea si actualizarea informatiilor, uneori nestructurate, din diverse surse, precum e-mail, documente de birou, foi de calcul tabelar, calendare, specificatii de produs sau informatii de contact.
Figura : Solutie de tip web-to-host folosind OnWeb de la NetManage pentru conversia host-to-HTML, impreuna cu plug-in pentru FrontPage.
Instrumentele de colaborare sunt componente integrante ale portalurilor corporative. Astazi, pentru activarea facilitatilor de colaborare, se poate implementa un portal corporativ cu scopuri multiple, in care instrumentele de colaborare sunt incluse, fiind baza intregului portal. Aceste instrumente de colaborare nu vor fi folosite numai de angajati ci si de parteneri, colaboratori sau investitori, care vor avea acces selectiv la anumite instrumente, dintre care e-mail-ul devine mediul de comunicare omniprezent.
Scopul portalurilor de tip business intelligence este de a permite managerilor si directorilor organizatiilor in care sunt implementate sa ia decizii in timp util, pe baza accesului la cele mai pertinente date existente in organizatie. In consecinta, aceste tipuri de portaluri sunt specializate in suport pentru o gama larga de tipuri de informatii, bazate pe indexarea continutului, cross-linking si facilitati de cautare in vederea facilitarii accesului si analizei datelor. Datele de tip business intelligence disponibile in aceste tipuri de portalului cuprind date financiare analizate deja, performante ale lantului de aprovizionare, rapoarte de vanzari, analize de piata, statistici de productie, starea stocurilor, trenduri ale relatiilor cu clientii sau analize de suport pentru produse. In plus, pentru luarea deciziilor si analiza, aceste portaluri cuprind o serie de instrumente de tip business intelligence pentru analiza analitica online (OLAP), generarea rapoartelor si data mining.
Ca si portalurile colaborative, portalurile business intelligence nu vor ramane portaluri strict specializate, deoarece corporatiile se indreapta din ce in ce mai mult spre portaluri cu facilitati XML. Instrumentele de tip business intelligence, ca si instrumentele de colaborare, vor deveni servicii de baza in aceste portaluri, servicii care vor fi disponibile unei game largi de utilizatori, pe baza de personalizare si drepturi obtinute in urma autorizarii.
Abilitatea de a converge catre un singur portal, consolidat si orientat catre mai multe scopuri, care sa fie utilizat atat de utilizatorii interni, cat si de cei externi organizatiei depinde in mod evident de capacitatea organizatiei de a mentine o compartimentare stricta intre comunitatile de utilizatori. Figura urmatoare extinde taxonomia tipurilor de portal dezvoltata mai sus pentru a arata convergenta portalurilor corporative catre un portal partitionat si cu scopuri multiple.
Figura : Trendul catre portaluri corporative consolidate, dar partitionate.
Partitionarea eficienta a portalurilor corporative se realizeaza cel mai bine prin intermediul autentificarii si personalizarii, utilizate in tandem.
Toate solutiile actuale de tip portal ofera personalizare si functii de securitate, intre care autentificarea este una din optiunile de securitate. Pe linga acestea, nume respectate in securitatea retelelor, precum RSA Security, Tivoli sau CheckPoint, ofera sisteme de autentificare bazate pe politici care pot fi utilizate impreuna cu serverele de tip portal. Cele mai multe sisteme de autentificare, mai ales cele create de specialisti in securitate, ofera mai multe optiuni pentru identificarea si validarea utilizatorilor, printre care enumeram scheme de tip username/parola, certificate digitale la nivel de client sau autentificarea bazata pe jetoane SecurID de la RSA.
Certificatele digitale sunt "documente" oficiale electronice emise de o organizatie sau de catre o entitate care se ocupa special de securitate (VeriSign, Tivole SecureWay Trust Authority etc.), care permit identitatilor indivizilor sau afacerilor sa indeplineasca tranzactii securizate prin web. Ele sunt in esenta un inlocuitor al combinatiei username/parola. Baza certificatelor digitatele este infrastructura de chei publice (PKI), care a devenit rapid standardul acceptat pe Internet pentru securitate si criptare.
La inceputul anului 2002, autentificarea SecurID de la RSA era deja utilizata de peste 10 milioane utilizatori ai web-ului din intreaga lume. Aceasta autentificare mai este cunoscuta si sub numele de autentificare cu doi factori, deoarece necesita ca utilizatorul sa se autentifice folosind doi factori unici, unul deasupra celuilalt. Unul din factori ar fi un element cunoscut de utilizator (parola sau PIN, de exemplu), iar celalalt ceva detinut de utilizator. Cardurile ATM, desi nu sunt bazate pe tehnologia SecurID de la RSA, sunt un exemplu de autentificare cu doi factori: PIN-ul este cunoscut de utilizator, iar cardul ATM este cel de-al doilea factor, detinut de utilizator. In realitate, RSA ofera si un sistem bazat pe carduri ATM care contin un chip (smart-card-uri), carduri utilizate intr-un cititor conectat la calculatorul utilizatorului. Desi acest sistem ofera o securitate exceptionala, este complicat si scump, fiind utilizat doar selectiv, pentru pastrarea celor mai importante informatii.
Sistemul SecurID de la RSA functioneaza in general pe baza unei parole definite de utilizator (factorul cunoscut) si a unui jeton (factorul detinut). Jetonul este un cod sincronizat in functie de timp, care este generat periodic (la cateva minute, de obicei) si care incepe cu un cod unic oferit de RSA. RSA poate determina validitatea unui jeton pe baza codului temporar introdus de utilizator. Un jeton valid dovedeste ca utilizatorul detine factorul pe care ar trebui sa-l detina, acesta devenind echivalentul benzii magnetice de pe un card ATM. Pentru a fi autentificat cu succes, utilizatorul trebuie sa introduca codul actualizat (jetonul, adica) si parola specifica. Jetoanele RSA pot fi generate prin utilizarea unui dispozitiv (figura) oferit de RSA sau a unui software care poate fi rulat pe PC-uri, PDA-uri sau chiar pe telefoane inteligente.
Figura : Dispozitive pentru generarea jetoanelor.
Fiind o extensie normala a schemei de securitate bazata pe parola, utilizatorii pot fi instruiti cu usurinta pentru utilizarea autentificarii cu doi factori. In cazul unei scheme care cuprinde o aplicatie pentru generarea jetoanelor, utilizatorii ar putea sa introduca numai parola personala sau PIN-ul, deoarece software-ul de securitate de la nivel de client va genera in mod automat jetonul, adaugandu-l la parola introdusa de utilizator si transmitandu-le catre serverul de securitate, criptate, in vederea realizarii autentificarii. In ciuda simplitatii mecanismului, din punct de vedere al utilizatorului final, autentificarea bazata pe doi factori este o schema mult mai puternica decat cea bazata pe un singur factor (cea care foloseste doar parola). Companii precum Cisco au implementat deja o astfel de schema in vederea autentificarii utilizatorilor in portalul intranet pentru angajati al organizatiei.
Din cele de mai sus reiese faptul ca exista pe piata diverse tehnologii de securitate prin care se poate accesa un portal partitionat in vederea utilizarii de catre utilizatorii cu privilegii de acces si afilieri diferite. Mai trebuie notat si faptul ca exista posibilitatea utilizarii unui sistem de autentificare in mai multe trepte, care foloseste mecanisme de autentificare diferite, in vederea accesului la date sensibile.
Pentru accesul securizat la portalul organizatiei prin intermediul Internet, se pot utiliza si retelele private virtuale, care ofera atat o securitate deja stabilita cat si tunnelling de protocoale.
Personalizarea este cealalta tehnica utilizata pentru partitionarea efectiva si creativa a unui portal. Odata ce s-a utilizat autentificarea pentru determinarea fara echivoc a identitatii utilizatorului, personalizarea poate fi utilizata atat pentru a imbogati experienta utilizatorului in portal cat si pentru a stabili o afinitate cu portalul, continutul si serviciile pe care le ofera. In cazul utilizatorilor publici neprivilegiati, care viziteaza ariile publice ale portalului, tehnologia simpla a cookie-urilor poate fi utilizata pentru a identifica utilizatorul la vizite repetate, oferindu-le o experienta semipersonalizata, bazata pe informatiile inregistrate la vizita anterioara.
Personalizarea nu reprezinta decat faptul ca utilizatorii au acces la informatii autorizate, servicii si aplicatii care au o relevanta mare pentru acestia. Portalurile publice precum Yahoo! sau Excite au facut din personalizare o arta, cu conditia ca utilizatorii sa activeze optiunile sau pe baza preferintei acestora. Tehnologia cookie-urilor este utilizata pentru a identifica utilizatorii si, in unele cazuri, pentru a mentine preferintele acestora.
Si unele portaluri de comert electronic, precum Amazon.com, exceleaza in personalizare; personalizarea de la Amazon este creata pe baza urmaririi si analizarii intereselor, comportamentelor si sabloanelor de cumparare ale vizitelor anterioare. In cazul cumpararii de DVD-uri, CD-uri sau carti de la Amazon.com, portalul va asigura ca utilizatorul este constient de alte oferte asemanatoare la vizitele urmatoare. Tipul de automatizare si urmarirea transparenta a comportamentului utilizatorului pentru personalizarea se numeste "profilare implicita", deoarece utilizatorul nu este angajat implicit in alegerea preferintelor, iar informatia adunata in acest fel este utilizata pentru data mining sau pentru "filtrare colaborativa" (collaborative filtring). In consecinta, metoda Yahoo! sau Excite prin care utilizatorii specifica preferintele prin intermediul unui chestionar, este cunoscuta sub denumirea de profilare explicita (explicit profiling).
Exista alte doua tipuri de profilare care pot fi utilizate pentru personalizarea portalurilor corporative. Una din metodele evidente si obligatorii este de a personaliza portalul pe baza tipului utilizatorului si a relatiei dintre acesta si companie. Cealalta metoda este personalizarea pe baza datelor istorice si specifice utilizatorului. In mod normal, ambele metode ar putea fi utilizate impreuna pentru a se completa una pe cealalta. Deci, clientii, de exemplu, ca grup, vor avea in mod automat o personalizare diferita de a furnizorilor sau a investitorilor, de exemplu. Apoi datele istorice pot fi utilizate pentru o personalizare mai aprofundata a acestor categorii mai largi. De exemplu, clientii sau furnizorii ar putea avea o personalizare in functie de regiunea geografica sau tipul de industrie de care apartin. In acest sens exista o multime de optiuni care sa realizeze personalizarea rapid, usor si fara sa incetineasca experienta cu portalul.
Aceeasi personalizare bazata pe tipul utilizatorilor si a datelor istorice se aplica, chiar mai mult, angajatilor organizatiei. Angajatii din departamentul de resurse umane vor incepe cu o "categorie" de personalizare diferita de cea a angajatilor din departamentele de marketing sau vanzari. Personalizarea poate fi mai apoi imbunatatita, dupa autentificare, in functie de nivelul de responsabilitate, titlu, grad sau altceva. Figura urmatoare contine o schema in care se observa cum pot fi utilizate personalizarea si autentificarea pentru partitionarea unui portal corporativ.
Figura : Autentificarea si personalizarea utilizatorilor intr-un portal.
Cel mai mare pericol din punct de vedere al personalizarii este acela de intimidare a utilizatorilor prin impresia care se poate face acestora in ceea ce priveste incalcarea confidentialitatii. Toate organizatiile mari care au implementat portaluri au sectiuni speciale pentru explicarea politicilor de confidentialitate sau chiar a unor tehnici utilizate pentru urmarirea si profilarea utilizatorilor.
Produsele de personalizare ale portalurilor sau facilitatile acestora sunt bazate pe reguli si orientate catre scopuri. Exista de obicei un "motor de reguli", care determina si gestioneaza continutul si serviciile oferite fiecarui utilizator in functie de profile si reguli. In cazul in care se utilizeaza profilul implicit, "motorul de reguli" va fi complementat de un "motor de recomandari", care va urmari comportamentul utilizatorilor pe baza de tehnici statistice sofisticate, actualizand mai apoi regulile de personalizare, astfel incat utilizatorul poate influenta experienta cu portalul pe baza vizitelor anterioare.
Portalurile de tip business-to-employee permit angajatilor sa fie informati, simplifica multe din sarcinile pe care ar trebui sa le execute si, in plus, da angajatilor, un puternic sentiment de afiliere. Portalurile business-to-employee pot implanta identitatea organizatiei in angajati, imbunatatind astfel loialitatea. Un portal business-to-employee bine creat si mentinut devine o comunitate cu propriile drepturi, de care angajatii se pot atasa si chiar pot invoca unele drepturi de proprietate, chiar daca nu sunt direct asociati cu mentinerea portalului. Un portal business-to-employee poate fi deci un bun puternic si valoros al organizatiei, neputand sa fie ignorat sau sa i se dea un grad mic de prioritate.
Odata implementat, un portal business-to-employee mentinut la zi are potentialul de a deveni chiar un "spirit" al organizatiei respective, putand fi utilizat pentru mentinerea tonusului organizatiei si putand in acest fel reflecta, in mod subtil, aspiratiile si valorile organizatiei. Un portal business-to-employee este unul din cele mai importante instrumente de "conditionare a angajatilor", unele organizatii utilizand, de exemplu, video-over-IP pentru anumite intalniri cu managementul sau pentru a permite contactul "direct" cu angajatii sau cu managerii prin video conferinta. Un portal business-to-employee este de asemenea si un bun legat de resursele umane, cu conditia ca managementul resurselor umane sa fie implicat intr-o initiativa de tip business-to-employee inca din prima zi.
Motivatia existentei portalurilor business-to-employee este aceea ca portalurile vor imbunatati productivitatea angajatilor si vor facilita o luare a deciziilor mai buna si mai rapida. Desi sunt greu de gasit date empirice care sa valideze aceste afirmatii, toate informatiile de la companiile mari care au adoptat portaluri business-to-employee indica succesul investitiei facute. Se poate totusi aprecia, in mod intuitiv, cum un portal business-to-employee, mai ales cu instrumentele de rigoare, poate moderniza accesul la informatie, facilita colaborarea, elimina munca pe hartie sau accelera procesarea tranzactiilor. In mod evident, aceste beneficii sunt mai mari pentru organizatiile mari, care au angajati dispersati pe intregul glob, un portal business-to-employee asigurand prezenta organizatiei respective 24/7.
Accesul la Internet maximizeaza eficienta portalului business-to-employee si asigura costuri minime de acces la acesta pentru toti angajatii, oriunde s-ar gasi acestia. Securitatea este, desigur, o problema, iar raspunsul este o autentificare puternica. Un portal competitiv si cooperativ, cu o interfata web prietenoasa se poate obtine si munca suplimentara, cu costuri zero, mai ales in ceea ce priveste sarcinile colaborative sau legate de e-mail. Acest lucru inseamna si ca portalul trebuie monitorizat si sustinut 24/7, devenind astfel o alta resursa critica pentru organizatie.
Desi un portal accesibil din Internet poate conduce si incuraja la munca suplimentara, exista si un revers al medaliei: angajatii vor petrece mai mult timp decat este necesar navigand prin portal, motivand acest timp ca fiind legat de munca depusa. Un portal business-to-employee poate fi distractiv si poate aduce diversitate, dar scopul sau este de a economisi timp pretios prin functionalitatile pe care le pune angajatilor la dispozitie.
In ceea ce priveste serviciile care vor fi oferite de portalurile business-to-employee, exista, din fericire, o regula care poate fi utilizata: tot ceea ce necesita completari de formulare pe hartie, apeluri telefonice in interiorul organizatiei sau oameni care se plimba pe coridoare, pot fi considerate buni candidati pentru automatizarea prin intermediul portalului. Functiile colaborative, precum calendare de grup, e-mail sau forumuri de discutii vor fi primite cu entuziasm.
Termenul "b2c" este acronimul de la "business-to-consumer", termen asociat de cele mai multe ori cu portaluri de comert electronic precum Amazon.com, buy.com etc. Cu toate acestea, nu exista nici un motiv pentru a restrictiona b2c doar la portaluri de comert electronic. O apropiere mai realista si reprezentativa ar fi aceea de a asocia portalurile b2c cu toate tipurile de portaluri business-to-consumer, in care consumatorii ar fi atat clientii/consumatorii existenti cat si cei potentiali. Aceasta ar insemna ca portalurile b2c ar acoperi si portalurile publice de tip self-service sau call-center-urile. De asemenea, tot aici s-ar putea lua in considerare posibilitatile acestor portaluri in ceea ce priveste bancile, serviciile financiare, rezervarile pentru calatorie, companiile de utilitati etc.
In comparatie cu alte metode de marketing sau vanzari directe, obtinerea de avantaje competitive prin intermediul unui portal b2c sofisticat este relativ mai ieftina, mai ales cind un portal b2c va permite justificarea diminuarii operatiunilor dintr-un call-center fara diminuarea satisfactiei consumatorilor. Totul depinde aici numai de inovatia si creativitatea companiilor.
In aproape toate cazurile, o organizatie care doreste un portal b2c detine deja o pagina web cu informatii. Un portal b2c va evolua din aceasta prima pagina prin introducerea tranzactiilor si a functiilor de tip self-service. Nevoia de autentificare va depinde de vulnerabilitatea informatiilor care fac obiectul tranzactiilor sau care sunt utilizate pentru tranzactii. In cazul unui catalog electronic standard de tip "gaseste un obiect", precum bilete de avion, carti sau diverse alte lucruri, nu e nevoie de autentificare. Totusi, in cazul in care cautarea in catalog conduce la o tranzactie de tip comert electronic, va fi nevoie de un cont (si deci de autentificare) care va fi utilizat si in vizitele urmatoare.
In unele cazuri se pot impune anumite niveluri de inregistrare cu username/parola sau alte modalitati de autentificare pentru urmarirea sabloanelor, atat pentru incurajarea unui simt al comunitatii cat si pentru colectarea de date statistice. Spre exemplu, multe portaluri de presa sau alte media online favorizeaza aceasta metoda. Desi informatia pe care o colecteaza nu este, in mod evident, confidentiala, necesitatea autentificarii adauga un anumit prestigiu tranzactiei din punct de vedere al consumatorului, oferind in acelasi timp producatorului sau distribuitorului de continut anumite statistici legate de utilizatori. Aceasta nevoie de autentificare, daca nu este realizata automat printr-un cookie, nu permite utilizatorilor sa "sara" peste portal, direct in categoria pe care o doresc (in acest caz - stirile). In acest fel, schema de logon poate servi ca o modalitate complicata dar eficienta de a obtine loialitatea in portal.
Portalurile b2b ar trebui sa fie baza viitorului comert electronic. Portalurile b2b pot fi utilizate pentru doua scopuri diferite:
interactiunea cu partenerii existenti, distribuitori sau furnizori, in toate aspectele mutuale ale managementului lantului de aprovizionare si a managementului relatiilor cu clientii;
identificarea si localizarea noilor oportunitati de afaceri, impreuna cu noi parteneri, distribuitori sau furnizori de afaceri.
Identificarea si localizarea noilor proiecte sau scheme de afaceri nu ar trebui confundata cu incercarea de a identifica si atrage parteneri, distribuitori sau furnizori aditionali. Orice portal b2b sau portal de organizatie contine informatii de contact, care pot fi utilizate cu scopul devenirii de partener acreditat. Acest aspect de "noua afacere" ar trebui sa gaseasca noi contracte, noi piete, noi teritorii sau noi tehnologii. Este posibil ca aceste doua obiective sa fie obtinute intr-un singur portal b2b, dar exista o demarcatie stricta a modalitatii de rezolvare a acestor probleme. In cele din urma se va ajunge la:
portaluri b2b specifice companiilor sau regiuni b2b cu un portal de organizatie;
portaluri "publice" b2b specifice industriei sau afacerii.
Conceptul de portal b2b specific companiilor, utilizate pentru managementul partenerilor existenti sau al lantului de aprovizionare este inteles repede, cele mai multe din marile companii (Cisco, Disney, Boeing) se bazeaza deja pe portaluri b2b ca mijloace de executie rapida, eficienta si ieftina a tranzactiilor de afaceri.
Portalurile publice b2b specifice unei industrii sau afaceri sunt, spre deosebire de cele de mai sus, echivalentul b2b al portalurilor Internet. Afacerea lor, la fel ca Yahoo! sau Excite, este a rula si intretine un portal b2b, scopul acestor portaluri fiind acela de a actiona sub forma unei piete comune sau clearinghouse pentru companiile angajate intr-o piata sau industrie specifica (automobile, aluminiu etc.)
Dat fiind interesul in ceea ce priveste b2b, exista portaluri index de tip b2b, precum b2btoday.com sau b2byellowpages.com. Desi b2b trebuie sa ajunga la asteptarile create in era "dot-com" in ceea ce priveste volumul afacerilor, portalurile b2b specifice anumitor industrii sau portalurile index b2b continua sa prolifereze si sa se dezvolte.
Exista de asemenea si portaluri b2b inchise, destinate unui grup restrans de utilizatori din anumite industrii. Consumatori mari de componente, precum producatorii de automobile, companiile din industria chimica, firmele de electronice sau companiile de telecomunicatii genereaza portaluri b2b special pentru furnizorii lor. Unele din aceste site-uri sunt site-uri de licitatii in vederea obtinerii celui mai bun aranjament in ceea ce priveste bunurile oferite spre licitatii. Site-urile de licitatii publice precum eBay ofera un bun model pentru structurarea si operarea acestor grupuri inchise de portaluri de licitatie.
Figura : Portalul "b2bToday.com".
Un portal b2b specific unei companii va fi un subset cu acces controlat al portalului business-to-employee al organizatiei, cu posibilitatea de includere a unor functionalitati precum cataloage electronice, asociate portalurilor b2c.
Autentificarea este de o importanta covarsitoare in portalurile b2b, avand ca scop securitatea, urmarirea utilizatorilor si personalizarea. Datorita autentificarii si personalizarii, continutul si serviciile pot fi partitionate si oferite pe baza de necesitate de cunoastere sau pe baza de nevoie de utilizare.
Figura : Portalul "b2bYellowPages.com".
Portalurile b2b sunt utilizate din ce in ce mai mult pentru oferirea accesului controlat la aplicatii de tip ERP selectate, astfel incit partenerii pot partaja in mod direct si dinamic informatii actualizate (inregistrari despre facturare, nivelul stocurilor, limite de creditare, planificari ale productiei etc.) fara a fi necesara contactarea unui reprezentant din organizatia care pune aceste date la dispozitie. Accesul direct la aplicatii ERP imbunatateste productivitatea de ambele parti si grabeste schimbul de informatii.
Portalurile de tip wireless nu mai sunt la fel de importante astazi precum erau la un moment dat, acest lucru nedatorandu-se cresterii continue a pietei de acces la Internet prin wireless ci, mai ales, datorita faptului ca oamenii au realizat ca dispozitivele wireless, data fiind cresterea importantei acestora, sunt cel mai bine gestionate ca parte a portalului organizatiei si nu prin portaluri specifice. Acest fapt elimina nevoia de a mentine si actualiza continut separat in cele doua tipuri de portaluri. Cea mai mare problema cu dispozitivele mobile este ca acestea nu au inca latimea de banda necesara, aria de prezentare sau capacitatile de navigare necesare portalurilor din ce in ce mai sofisticate sau pline de grafica.
Solutiile populare de tip portal de astazi inteleg necesitatea suportului pentru clientii wireless si ofera pentru acestia instrumente pentru conversie si filtrarea continutului pentru a asigura faptul ca acelasi continut sau servicii pot fi accesate atat de clientii legati prin retele clasice cat si pentru cei wireless. Pe langa acestea exista instrumente puternice precum WebSpere Transcoding Publisher (WSTP) de la IBM sau MobileSys MX pentru simplificarea integrarii dispozitivelor wireless, promovand in acest fel accesul universal la portal.
WSTP faciliteaza suportul noilor tipuri de dispozitive si limbaje de marcare (WML, de exemplu), permitand administratorilor de portal concentrarea pe promovarea si mentinerea unui singur portal consolidat, independent de tipul de client. WSPT adapteaza in mod dinamic continutul cerut pentru a raspunde cerintelor dispozitivelor wireless. Deoarece continutul web actual este scris in HTML si nu intr-un limbaj specific anumitor dispozitive sau clienti, WSTP rezolva problema integrarii dispozitivelor wireless prin legarea dinamica a diferitelor structuri HTML la structuri dependente de dispozitiv, transmitand astfel continutul in formatul necesar.
WSTP contine transformari de continut standard (transcoderi) pentru urmatoarele limbaje:
HTML catre WML;
HTML catre iMode
HTML catre HDML
XML catre XSLT;
Imagini JPEG catre bitmap si GIF specific dispozitivelor mobile;
Imagini GIF catre bitmap si JPEG specific dispozitivelor mobile.
Toate semnele curente indica faptul ca XML si XSLT vor reprezenta modalitatea strategica si acceptata de gestionare a dispozitivelor mobile de catre portalul organizatiilor. Astfel, pot exista transformari XSLT care sa gestioneze tipuri de dispozitive diferite sau chiar grupuri de dispozitive, in functie de necesitati. In mod evident, utilizarea XML pentru integrarea wireless presupune existenta continutului in format XML, format care se poate obtine extrem de usor.
La momentul actual nu exista inca vreun standard industrial pentru arhitectura portalurilor la nivel de organizatie. Cu toate acestea, toate portalurile, indiferent de tipul acestora sau de orientarea companiei producatoare, partajeaza un set de functionalitati de baza obligatorii. La nivel minim, aceste functionalitati de baza pentru un portal cuprind:
interfata catre web;
managementul interfetei cu utilizatorul (servicii de prezentare, de exemplu);
mecanisme de acces la date externe;
servicii de management al datelor;
securitate, autentificare si personalizare;
instrumente de dezvoltare a portalului;
instrumente de administrate si management ale portalului.
Necesitatea acestor componente de functionalitate discrete, in care fiecare componenta are o legatura logica si foarte specifica cu celelalte componente, asigura o structura comuna pentru portalurile corporative. Acest cadru de lucru de baza, comun pentru toate portalurilor, poate fi extins cu usurinta pentru a servi ca fundatie de referinta pentru viitoarele portaluri corporative. Figura urmatoare ilustreaza aceasta arhitectura de referinta pentru toate portalurile corporative contemporane, construite pe functiile obligatorii de mai sus, in vederea realizarii unor portaluri credibile.
Functiile de agregare, cautare, colaborare, sindicalizarea, managementul documentelor, workflow management pot fi adaugate sub forma de componente sau servicii de management a datelor, pentru a completa si mai mult aceasta arhitectura. In mod similar, componenta de interfata web, care in practica este realizata printr-un server de aplicatii web, poate fi extinsa pentru a cuprinde servicii web care sa utilizeze protocoalele uzuale SOAP, WSDL si UDD. Flexibilitatea si extensibilitatea incrementala a acestei arhitecturi este reflectata cu acuratete in cele mai puternice solutii portal de astazi. Implementarea unui portal de succes la nivelul unei organizatii nu trebuie sa fie de tip "totul-sau-nimic", la serviciile interactive de baza adaugate paginii web existente putandu-se adauga in mod sistematic si gradual diverse componente, in functie de bugetul si timpul alocat.
La ora actuala se poate implementa un portal la nivel de organizatie in doua moduri diferite: prin crearea de programe/aplicatii necesare, scripturi customizate si servicii individuale peste un server web; sau prin utilizarea unui portal "gata facut". Inainte de 1997, utilizarea scripturilor Perl sau a aplicatiilor CGI era singura solutie, in timp ce astazi exista o multime de servere portal "totul in unul", pentru diferite bugete.
Figura : Arhitectura de baza a portalurilor contemporane.
Optarea pentru o solutie portal de baza nu implica o schema rigida. In schimb, majoritatea serverelor de tip portal, anticipand necesitatile clientilor, ofera o multitudine de optiuni pentru customizarea, imbunatatirea si cresterea implementarii portalului prin plug-in-uri sau API-uri. Serviciile web sunt o alta modalitate moderna de extindere a functionalitatii si imbunatatirii functionalitatilor unui portal.
In zilele noastre, cea mai buna solutie pentru ca o organizatie sa aiba propriul portal este ca unul gata facut (off-the-shelf) sa fie achizitionat, construindu-se mai apoi alte componente, pe masura ce echipa de dezvoltare/implementare capata mai multa experienta cu portal achizitionat. Printre cele mai importante portaluri la nivel mondial se numara (ordinea este aleatorie): mySAP Enterprise Portal, IBM WebSphere Portal, Oracle Application Server (cu portal inclus), Plumtree Corporate Portal, Microsoft SharePoint, iPlanet Portal Server, Hummingbird EIP, Ione Netegrity Interaction Server, CA CleverPath Portal, Epicentric Foundation Server, Corechange Coreport, Verity K2 Enterprise, BroadVision InfoExchange Portal, Brio Portal etc. Nu trebuie, de asemenea, sa uitam nici portalurile open-source, care ar putea fi implementate la nivel de organizatii (mai mici).
Un numar din ce in ce mai mare de producatori de portaluri scot in evidenta rolul serviciilor web in viitorul portalurilor, aproape toti producatorii oferind suport pentru acestea. In timp ce rolul IBM, BEA, Oracle sau Microsoft este binecunoscut in promovarea serviciilor web si ceilalti jucatori incep sa realizeze importanta acestor servicii web in produsele pe care le creeaza, indiferent ca au la baza aplicatii Java sau aplicatii bazate pe Microsoft .NET. Utilizarea unui server portal va facilita si accelera adoptarea acestor noi si promitatoare metodologii pentru aplicati web.
Serverele portal, intr-un efort pentru a simplifica dezvoltarea si mentinerea portalului, ca si pentru a obtine anumite avantaje competitive unele fata de altele, au introdus in ultimii ani noi si inovative concepte. Printre acestea notam portlet-urile, digital dashboard cu web parts, gadgets, breadcrumbs, skin-uri, roluri, domenii, sau iView-uri. Dintre acestea, conceptul de "portlet" (sau alte concepte inrudite precum "pagelet") sunt cele mai importante. Portlet-urile sunt create si suportate de IBM, BEA, Oracle, Sybase, Viador, Verity si altii.
In cazul unei solutii portal care le suporta, portlet-urile devin blocurile de constructie sau caramizie portalului. Portlet-urile sunt, in esenta, componentele active vizibile pe care utilizatorul final le vede in pagina web a portalului. Figura urmatoare ilustreaza conceptul de portlet-uri relativ la pagina unui portal.
Figura : Portle-uri in pagina unui portal.
Dupa cum se poate observa si in figura, portlet-ul detine o parte din fereastra browser-ului sau a ecranului dispozitivului mobil in care este afisata pagina curenta portalului. Din perspectiva unui utilizator, un portlet este o "fereastra" sau un canal de continut, completata cu controalele necesare.
Functiile de publicare a continutului, managementul continutului, cautare, colaborare, sindicalizare si functiile legate de workflow fac parte din categoria serviciilor pentru managementul datelor, chiar daca nu sunt enumerate explicit in figura respectiva. Functiile care vor fi incluse in mod obligatoriu in aceasta arhitectura sunt urmatoarele:
managementul continutului:
o publicarea continutului: includerea manuala si automata a datelor in formulare diferite, accesate de utilizatorii autorizati ai portalului;
o structurarea continutului: mecanisme de tip portlet sau sabloane;
o sindicalizarea continutului: abilitatea de a subscrie la furnizori de date externi prin intermediul standardelor RSS, OCS, PRISM, NITF, xmlnews etc.;
o agregarea continutului: asimilarea si sinteza datelor din diverse surse, in functie de regulile de personalizare ale unui anumit utilizator si prezentarea acestor date;
o transmiterea continutului: cuprinde gestionarea automata a schemelor de tip "push" sau a serviciilor de subscriptie, care permit utilizatorilor sa ceara actualizari periodice sau sa fie notificati in cazul aparitiei unui anumit eveniment;
o director de continut: index care unifica si mapeaza toate datele, serviciile si aplicatiile disponibile in portal;
o categorii de continut: clasificarea automata si continua a continutului portalului in categorii pertinente, cunoscute si sub numele de taxonomii, utilizand tehnologii de tip "web crawler", care indexeaza automat continutul, luand in calcul si meta-datele asociate unui anumit tip de continut, adaugandu-le in directorul de continut;
Cautarea, care cuprinde cautari in mai multe surse si tipuri de continut;
Colaborarea;
Managementul fluxului de lucru, care permite utilizatorilor sa monitorizeze si sa controleze fluxul tranzactiilor multi-pas necesare pentru executia unui anumit proces al afacerii (exemple: acceptarea unui ordin, expeditia unui produs, facturarea unui client, receptionarea platii de la clienti etc.).
Figura urmatoare extinde arhitectura de baza din figura de mai sus pentru a reflecta functionalitatea discutata in paragraful anterior. Cu toate ca este o arhitectura functionala, mai trebuie incluse anumite functii pentru a asigura o autenticitate totala. De exemplu, regulile joaca un rol din ce in ce mai important in managementul si operatiunile unui portal. Personalizarea bazata pe reguli este unul din exemplele discutate mai sus. Directoarele de reguli, care contin motoare de "fortare" a acestora, pot fi utilizate pentru transmiterea continutului, managementul subscriptiilor, impartirea pe categorii a continutului sau managementul fluxurilor de lucru.
Figura : Arhitectura portalurilor, cu detalierea serviciilor de acces la date.
In cazul transmiterii continutului sau a managementului subscriptiilor, regulile pot fi utilizate pentru a customiza si actualiza toate datele de tip "push" ca si declansatoarele de alertare automata. Alertarea bazata pe reguli poate fi extinsa pentru a acoperi si procesarea fluxurilor de lucru. De exemplu, un reprezentant de vanzari poate fi alertat automat cand organizatia primeste plata pentru un ordin primit de acel reprezentant, in acest fel reprezentantul putand determina data obtinerii comisionului. Regulile pot fi utilizate de asemenea pentru impartirea in categorii a continutului, cu avantajul ca se pot face schimbari rapide intre categorii prin simpla schimbare a regulilor. Aceste componente de reguli vor avea, cum este si normal, interfete catre componentele de administrare a portalului, de personalizare si catre componenta de management a datelor.
O alta capacitate importanta a unui portal modern este posibilitatea reutilizarii informatiilor deja continute si mentinute in directoarele utilizatorilor, asigurand in acest fel faptul ca aceste informatii, inclusiv drepturile de acces, pot fi administrate si controlate in mod centralizat. Pe langa simplificarea si reducerea volumului de munca necesar intretinerii directorului, lucrul dintr-un director centralizat previne problemele de sincronizare sau actualizare a acestuia.
O componenta director a unui portal permite in mod normal existenta mai multor subdirectoare, intr-o schema federativa, acest lucru asigurand ca un portal poate lucra intr-o schema a unui director care este largita de catre informatiile specifice portalului, mentinute intr-un alt director. Interfata catre aceste directoare poate fi unul din uzualele LDAP (Lightweigh Directory Access Protocol), Microsoft Active Directory sau Novell NDS eDirectory.
Componenta de acces la date externe a unui portal se concentreaza pe oferirea unui numar cit mai mare de adaptoare pentru diverse surse de date externe, precum baze de date diferite sau accesul la date mentinute in mainframe-uri.
Avand in vedere popularitatea pachetelor ERP, CRM, SCM, de management al cunostintelor si a aplicatiilor de control al procesului, cele mai multe servere portal ofera de asemenea adaptoare specifice aplicatiilor.
Figura urmatoare contine arhitectura actualizata a unui portal cu functiile discutate mai sus.
Figura : Arhitectura portalului SAP.
Figura : Arhitectura actualizata a portalului.
Figura : Portalul SAP si Portal Content Directory de la SAP.
Portlet-urile sau alte mecanisme similare sunt facilitati de profil ale multor servere de tip portal in sensul ca simplifica design-ul si intretinerea portalului si accelereaza disponibilitatea continutului. Exista numeroase cai in care portlet-urile simplifica design-ul si micsoreaza timpul necesar activarii continutului; astfel portlet-urile ofera functii de modularizare si izolare. Fiecare aplicatie portal va fi asociata unui portlet specific, deci fiecare aplicatie impreuna cu portlet-ul corespunzator poate fi dezvoltata, intretinuta si actualizata in mod independent. In consecinta, fiecare portlet este o entitate autonoma independenta. De exemplu, inbox-ul e-mail-ului va fi un portlet, aplicatia de tip calendar un alt portlet iar agenda de contacte a organizatiei va fi un alt portlet. Functia de agregare a portalului va afisa in timp real diferite portlet-uri, corespunzatoare diferitelor aplicatii ale portalului.
Un alt factor cheie care face portlet-urile atat de atractive este disponibilitatea portlet-urile gata construite atat de producatorul serverului de tip portal cat si de la alti producatori.
Printre cele mai utilizate portlet-uri gata construite, disponibile in pachetul de instalare al portal-ului sau care pot fi instalate separat se numara:
Portlet XSL, care va afisa continutul de tip XML prin utilizarea transformarilor XSL (XSLT);
Portlet WML, care va converti HTML catre WML pentru ca portalul sa suporte dispozitive mobile;
Portlet de stiri, cu suport pentru RSS sau alt protocol, astfel incit continutul sindicalizat sa fie direct integrat in pagina portalului;
Portlet-uri de colaborare, specifice Microsoft Exchange, Microsoft Outlook sau Lotus Notes, cu optiuni pentru e-mail, agenda de contacte, calendar si functie de tip "to-do list";
Portlet pentru acces la baze de date;
Portlet pentru mesagerie instantanee;
Portlet de cautare, oferit in combinatie cu motoare de cautare cunoscute precum Google;
Portlet-uri specifice aplicatiilor, cu suport pentru aplicatii populare precum ERP, resurse umane, CRM sau SCM, care simplifica integrarea acestor aplicatii larg utilizate in cadrul de lucru al portalului.
Producatorii de servere portal care suporta portlet-uri ofera pe Internet cataloage cu toate portlet-urile disponibile pentru serverel produs de ei. De asemenea, mai sunt oferite si kit-uri de dezvoltare sau API-uri, astfel incat se pot construi propriile portlet-uri.
Conceptul natural si intuitiv de portlet, in ceea ce priveste facilitarea dezvoltarii portalului, are, in mod evident, propriile corespondente in piata portalurilor actuale. In cele mai multe cazuri, diferenta este doar de terminologie, conceptul care sta la baza acestor componente sau module care se pot atasa portalurilor, fiind acelasi. Microsoft, de exemplu, a adoptat conceptul de digital dashboard.
Un digital dashboard este o pagina a portalului compuna din diferite componente web numite web parts, componente care pot fi combinate si customizate pentru a indeplini cerintele individuale ale utilizatorilor. Fiecare digital dashboard este o pagina web separata care contine una sau mai multe web parts, in care fiecare web part este un obiect reutilizabil care contine date sau script-uri, utilizate in vederea prezentarii de informatii catre utilizatori. Microsoft SharePoint, promovat ca si "portal intr-o cutie" este centrat in totalitate pe digital dashboard, astfel incat serverul SharePoint face referire la portaluri sub forma site-urilor digital dashboard. Pe langa componentele (web parts) gata create, exista posibilitatea implementarii digital dashboard cu alte produse Microsoft, mai ales cu Microsoft Office, Microsoft SQL Server sau Microsoft Exchange. In contextul unui digital dashboard, web parts devin echivalentul portlet-urilor.
Microsoft ofera, de asemenea, la fel ca si producatorii de portlet-uri, galerii cu web parts, care contin, de exemplu si plug-in-uri catre aplicatii precum SAP sau Sibel. Microsoft ofera de asemenea web parts pentru business intelligence, CRM, ERP, transmiterea informatiilor (receptionarea de stiri), knowledge management si colaborare, managementul proiectelor si, in general, catre toate aplicatiile Microsoft. Exista, de asemenea, un kit pentru construirea de web parts, pe baza ASP.NET.
iView, acronimul de la Integrated View, este echivalentul SAP al unui portal. Arhitectura SAP a unui portal din figura de mai sus contine un "Server iView", in care Java si .NET pot fi utilizate pentru afisarea/utilizarea mai multor iView-uri. Un iView permite continutului si aplicatiilor sa fie integrate intr-un portal SAP. SAP defineste un iView sub forma unui element de prezentare autonom, bazat pe XML. Faptul ca un iView este bazat pe XML este singurul lucru care-l diferentiaza de celelalte modalitati de afisare a continutului precum portlet-uri sau web parts, care, desi suporta XML, nu necesita ca toate datele sa fie bazate pe XML. iView de la SAP se pot conecta la diferite tipuri de date si aplicatii prin intermediul constructiilor cunoscute sub numele de "conectori iView" (iView Connectors).
Skin-urile, un termen popularizat de BEA, nu sunt echivalentul portlet-urilor, web part-urilor sau iView-urilor, desi sunt utilizate de portlet-urile BEA. Skin-urile mai pot fi asemuite si temelor disponibile in Microsoft FrontPage, PowerPoint sau oricare aplicatie desktop din Windows. Un skin defineste modalitatea de afisare (look and feel) a fiecarei ferestre sau pagini a portalului. Deoarece un portal BEA este alcatuit din portlet-uri, un skin specifica fonturile, culorile si icoanele utilizate de un anumit portlet, de aici venind si asemanarea cu conceptul de "tema". La fel ca si in cazul temelor, modalitatea de afisare a paginii unui portal se poate schimba in totalitate prin alegerea unui nou skin.
Domeniile si rolurile sunt combinate de obicei si sunt legate de personalizarea unui portal. Conceptul de domeniu a fost utilizat in retele pentru a indica o retea autonoma. Pe Internet termenul este intalnit in numele de domeniu, utilizat pentru identificarea prezentei pe Internet a unei organizatii (cisco.com, w3.org etc.). In contextul unui server de tip portal, un domeniu defineste cel mai inalt nivel al unui anumit portal.
In cazul in care o organizatie doreste un singur portal consolidat, atunci intregul portal poate fi un singur domeniu din punct de vedere al serverului care gazduieste portalul. Daca organizatia respectiva detine mai multe portaluri, fiecare din acestea va fi un domeniu separat daca sunt implementate pe acelasi server portal. Dintr-un alt unghi, tot ceea ce este reunit sub aceeasi adresa web apartine unui singur domeniu; deci, utilizarea de adrese web diferite (nume de domenii si URL-uri) pentru portaluri diferite dintr-o organizatie conduce la domenii portal diferite. Domeniile sunt importante pentru portaluri in cazul in care se doreste executia mai multor portaluri pe acelasi server, permitand identificarea portalurilor pe de-o parte, iar pe de alta defineste apartenenta la o comunitate de utilizatori.
Personalizarea este implementata de obicei in servere portal prin intermediul unui mecanism bazat pe roluri. In esenta, fiecare utilizator autentificat primeste unul sau mai multe roluri in cadrul portalului, in timp ce utilizatorii neautentificati primesc doar un rol implicit. Rolurile utilizatorilor definesc experienta utilizatorului cu portalul respectiv, ceea ce cuprinde modalitatea de afisare, controlul continutului si serviciilor precum si accesul la aplicatii.
Rolurile ar trebui definite ierarhic, intr-o structura arborescenta, care sa oglindeasca structura organizatiei, cel putin din punct de vedere al organigramei, permitand asignarea usoara catre grupuri inrudite de oameni. De exemplu, se poate defini un rol pentru toti angajatii din departamentul de resurse umane, alt rol pentru cei din departamentul de marketing si un altul pentru departamentul IT. Urmeaza apoi asignarea de roluri specifice fiecarui departament catre persoanele care au drepturi de acces diferite la continut. Ca si orice schema ierarhica, rolurile pot mosteni proprietatile rolurilor de deasupra lor, existand si mecanisme pentru modificarea si restrictionarea proprietatilor mostenite. Rolurile ierarhice au marele avantaj de a simplifica si accelera procesul de personalizare si administrare a portalurilor.
Gadget-urile, termen popularizat de Plumtree, este foarte asemanator unui portlet sau web part, cu o singura mare diferenta: un gadget este o componenta a unui portal care opereaza pe un alt calculator. Gadget-urile sunt utilizate pentru integrarea resurselor din aplicatii si plug-in-ul surselor de continut, ambele externe. In acest context, resursele aplicatiilor existente pot cuprinde instrumente de colaborare precum e-mail, calendar sau directoare la nivel de organizatie.
Numele intreg si formal al unui gadget este "gadget web service". Potrivit Plumtree, gadget-urile sunt "servicii web" grafice disponibile utilizatorilor portalurilor, care interactioneaza direct cu acestea prin intermediul unui interfete cu utilizatorul specifica gadget-urilor.
Figura : Conceptul de gadget de la Plumtree, utilizat pentru integrarea aplicatiilor si continutului extern.
Ca si in cazul portlet-urilor sau web part-urilor, mai multe gadget-uri pot si combinate pentru a obtine o pagina a unui portal, in vederea oferirii utilizatorilor de continut si servicii personalizate. Figura de mai sus desemneaza o vedere de ansamblu a unui portal din punctul de vedere al Plumtree.
Breadcrumb, nume inventat de PeopleSoft, descrie o facilitate foarte utila prin care se poate face navigarea ierarhica, categorie cu categorie, pe masura ce utilizatorul navigheaza in portal urmarind link-urile oferite.
Figura : Breadcrumbs in portalul PeopleSoft.
Tehnologia wireless s-a dezvoltat in ultimii ani, devenind unul din cele mai fierbinti subiecte de discutii datorita capacitatii sale de a aduce puterea de comunicatie si Internetul in mainile utilizatorilor din intreaga lume. Introducerea comunicatiilor wireless afecteaza multe aspecte din societate, cum ar fi managementul afacerilor, productivitatea angajatilor, comportamentul de cumparare al consumatorilor, strategiile de marketing sau comunicatiile personale. Pe masura ce va creste popularitatea serviciilor wireless, producatorii vor crea dispozitive wireless cu un numar din ce in ce mai mare de facilitati si capacitati, un exemplu in acest fel putand fi integrarea telefoanelor celulare cu asistentii digitali personali (PDA).
M-business sau mobile business, definita sub forma afacerilor electronice prin intermediul comunicatiilor wireless, reprezinta una din cele mai noi frontiere din domeniul comunicatiilor electronice. Desi este intr-un stagiu incipient de dezvoltare, m-business promite o crestere rapida, alimentata mai ales de capacitatea acesteia de a ajunge utilizatorii si de a le permite acestora acces instantaneu la orice informatii critica de afaceri si la orice facilitati de comunicare, in orice moment, de aproape oriunde.
Accesul wireless este in beneficiul afacerilor, angajatilor, angajatorilor si consumatorilor. Pentru angajati si angajatori accesul wireless ofera acestora abilitatea de a comunica, de a accesa baza de date a organizatiei, de a gestiona sarcini administrative (raspunsul la mesaje de e-mail, planificarea intalnirilor etc.) si de a imbunatatii relatiile cu clientii. Mai mult, atat angajatii cat si consumatorii pot sa-si gestioneze responsabilitatile sau sa indeplineasca anumite sarcini si in timpii de asteptare (asteptarea unui mijloc de transport sau la o coada la banca, de exemplu).
Tehnologiile de identificare a locatiei utilizatorului permit afacerilor si indivizilor sa determine locatia utilizatori pana la cativa metri. Unele din cele mai impresionante aplicatii de tip m-business sunt serviciile bazate pe localizarea sau aplicatiile care sunt suportate prin tehnologiile de identificare a locatiei. Serviciile bazate pe localizarea pot fi utilizate pentru a imbunatati marketingul wireless, managementul relatiilor cu clientii (CRM) sau aplicatiile de tip business-to-consumer (B2C) si business-to-employee (B2E). De exemplu, daca o organizatie determina ca un client este in apropierea unui magazin sau birou, acesta ar putea transmite o notificare cu privire la o promotie pe dispozitivul mobil al utilizatorului. Serviciile de urgenta si accesibilitatea wireless pot fi de asemenea imbunatatite prin adoptarea tehnologiilor de identificare a locatiei.
Serviciile bazate pe locatie sunt posibile datorita relatiei dintre distribuitorii de servicii de telefonie mobila, retelele de celulare si utilizatorii de dispozitive mobile. Astfel, multe organizatii si-au dezvoltat propriile metode pentru determinarea locatiei utilizatorilor, dar exista si anumite probleme in localizarea cu exactitate, printre care se numara largimea de banda disponibila, viteza de comunicatie si erorile multipath (erorile rezultate ca urmare a reflectarii semnalului de catre obiecte precum cladiri sau munti).
Tehnologiile de identificare a locatiei permit organizatiilor sa ofere utilizatorilor servicii bazate pe locatiei. De exemplu, in momentul in care un utilizator cere locatia celei mai apropiate cafenele, purtatorul wireless (wireless carrier) poate utiliza triangularea pentru a determina locatia dispozitivului mobil al utilizatorului. Triangularea este o tehnica populara utilizata de multe tehnologii de identificare a locatiei in care locatia este determinata prin analizarea unghiurilor semnalelor din cel putin doua puncte fixe, intre care este cunoscuta distanta. Aceasta informatiei este prezentata apoi unui content provider (organizatia care ofera servicii bazate pe localizare) in formatul unui cod geografic (longitudinea si latitudinea locatiei utilizatorului), care este mai apoi transformata intr-o harta, pe baza careia utilizatorul primeste instructiuni pas-cu-pas pentru a ajunge in locatia dorita.
|
Tehnologia |
Gradul de acuratete |
|
Celula de origine (COO) |
Cel mai putin sigur. Utilizatorul poate fi oriunde in raza de actiune a antenei. |
|
Unghiul de sosire (AOA) |
Destul de sigur. Utilizatorul este la intersectia celulelor a doua turnuri. Utilizata mai ales in arii rurale, in care se gasesc mai putine antene. |
|
Diferenta de timp de sosire (TDOA) |
Sigur. Locatia utilizatorului este determinata prin triangularea din trei locatii. Cea mai sigura metoda daca antenele sunt apropiate unele de altele. |
|
Diferenta imbunatatita a timpului de observare (EOTD) |
Sigur. Locatia utilizatorului este determinata prin triangularea din trei locatii. |
|
Corespondenta tiparului de localizare |
Sigur. Locatia utilizatorului este determinata prin analizarea interferentelor multicale (multipath) dintr-o arie data, facand metoda mai eficienta in determinarea locatiei dispozitivelor in arii urbane. |
|
Sistem de pozitionare globala (GPS) |
Foarte sigur. Locatia utilizatorului este determinata cu ajutorul satelitilor. Nu este foarte eficient daca utilizatorul este in interiorul unei cladiri. |
Tabelul : Tehnologii de identificare a locatiei si gradul lor de acuratete.
Proliferarea dispozitivelor wireless precum asistenti personali digitali (PDA), a telefoanelor celulare digitate si a pager-elor cu doua sensuri a crescut cererea pentru afaceri si comert prin dispozitive mobile din ultimii ani. Dispozitivele mobile cu acces la Internet permit utilizatorilor sa-si gestioneze viata profesionala si personala la distanta fata de calculatoarele desktop. Prin utilizarea PDA-urilor precum Palm sau PocketPC sau a telefoanelor celulare si a calculatoarelor portabile, utilizatorii pot achizitiona bilete de avion sau diverse bunuri, pot participa pe piata de capital sau isi pot verifica posta electronica de la distanta.
Tehnologiile de comunicare wireless sunt impartite in mai multe categorii, in functie de generatie, de la prima pana la cea de-a patra. Telefonul analog celular este un exemplu de tehnologie din prima generatie. Pe masura ce comunicatiile wireless au evoluat de la transmisia analoga spre cea digitala, tehnologia de prima generatie a fost inlocuita cu tehnologie din cea de-a doua generatie, oferind viteze de transmisie de pana la 9.6 Kbps. Generatia 2.5 reprezinta un pas intermediar intre cea de-a doua si cea de-a treia generatie, bazandu-se pe retele care utilizeaza tehnologii de tip packet-switching. Tehnologia din generatia a treia (3G) permite viteze de acces ridicate, capacitati ridicate de transmisie ale retelei si suport pentru tipuri de date multiple, intre care si streaming audio si video, multimedia, voce si date.
In lumea wireless exista mai multe platforme si tehnologii de programare, dintre care cele mai utilizate sunt Wireless Application Protocol (WAP) si Wireless Markup Language (WML).
Unul din cele mai importante aspecte ale comunicatiei wireless este standardizarea. In anul 1997 protocolul Wireless Application Protocol a fost dezvoltat de catre producatorii Nokia, Ericsson, Motorola si altii pentru a facilita introducerea si standardizarea accesului wireless la Internet. WAP este un set de protocoale de comunicatie create pentru a permite dispozitivelor mobile sa acceseze Internetul. Aplicatiile WAP pot fi utilizate de catre dispozitive cu sisteme de operare PamlOS, Windows CE, Mac OS si Java 2 Micro Edition.
WAP permite telefoanelor mobile sau dispozitivelor de tip PDA sa execute un transfer de date intre Internet si dispozitivul mobil, pe baza unei proceduri in doi pasi, avand ca scop prezentarea site-ului web sau a raspunsului de la un ofertant de servicii, pe un ecran cu dimensiuni si facilitati limitate. Unul din acesti pasi poate fi numit "WAP Gateway" iar celalalt "micro-browser". Micro-browser-ul este instalat pe dispozitiv cu scopul de a gestiona raspunsul primit sub forma WML (Wireless Markup Language). Cererea trece prin intermediul "WAP Gateway", care are ca scop crearea unei interfete intre Internet si dispozitivul mobil, dupa cum se poate observa si in figura urmatoare.
WAP Gateway-ul receptioneaza informatiile de la un server Internet fie in format HTML, fie intr-un format gata pregatit, de obicei in WML. In cazul in care informatia obtinuta nu este in format WML, gateway-ul va incerca sa o converteasca in cel mai bun mod posibil, chiar daca anumite tipuri de continut nu pot fi convertite in mod corect. Datele rezultate in urma transformarii va fi transmisa catre dispozitivul mobil, care are doar sarcina de a le afisa.
Figura : Arhitectura WAP.
O comparatie intre arhitectura WAP si arhitectura "generala" Internet se poate observa si in figura urmatoare.
Figura : Comparatie intre arhitectura WAP si arhitectura generica Internet.
Wireless Markup Language (WML) este un limbaj de marcare dezvoltat pe baza XML care permite crearea de continut web care sa fie accesibil dispozitivelor mobile. Tag-urile WML sunt comenzi WML care specifica modalitatea de formatare a paginii Web pentru vizualizare pe diverse dispozitive. Un document WML este numit "deck"; fiecare document contine una sau mai multe pagini sau "cards". Card-urile sunt unitatile de afisare ale documentelor WML utile pentru clientii WAP cu ecrane de dimensiuni reduse. Fiecare card poate contine atat text cat si controale de navigare care sa faciliteze interactiunea cu utilizatorul. Desi, la un moment dat, poate fi vizualizat doar un singur card, navigatia intre acestea este rapida, intregul "deck" fiind descarcat si stocat la nivel de microbrowser.
Desi WAP si WML pot oferi numeroase avantaje, acestea au si numeroase dezavantaje, dintre care enumeram posibilele brese de securitate, latimea de banda limitata (inca) si ineficienta.
i-Mode, spre deosebire de WAP, nu a fost dezvoltat de un consortiu ci de o singura companie si anume NTT DoCoMo din Japonia, in februarie 1999, accesul la servicii bazate pe IP facandu-se diferit fata de WAP. (Ca o remarca: dupa numai 14 luni, compania avea deja peste 6 milioane de abonati la acest serviciu). Astfel, deoarece i-Mode este bazat pe tehnologia de transmisie a pachetelor de date, un dispozitiv care utilizeaza aceasta tehnologie este permanent on-line. Din aceasta cauza utilizatorii sunt taxati numai pentru volumul de date transferat si nu pentru numarul de minute petrecute on-line.
La fel ca si in cazul serviciilor bazate WAP, utilizatorii au nevoie de un dispozitiv care sa permita comunicarea prin acest protocol. Transmisia datelor se face prin utilizarea Code Division Multiple Access (CDMA), iar din cauza ca rata de transfer a datelor este mai scazuta decat a unui model normal, i-Mode este insuficient pentru transmisii video sau imagine, dar este foarte potrivit pentru e-mail sau grafica simpla.
Pentru ca o pagina sa poata fi afisata pe dispozitivul mobil, i-Mode utilizeaza un subset al HTML, numit cHTML (Compact HTML).
Handheld Device Markup Language (HDML) este utilizat pentru formatarea continutului pe telefoanele mobile care pot naviga pe web. HDML este un limbaj proprietar al Openwave (cunoscut mai demult sub numele de phone.com), care poate fi utilizat numai pe acele dispozitive mobile care utilizeaza browser-ul Openwave.
HDML a fost creat inaintea WAP si utilizeaza pentru transportul datelor protocolul proprietar Handheld Device Transport Protocol (HDTP). Telefoanele pot accesa site-urile folosind HTML astfel: dupa tastarea unui URL in telefon, acesta transmite cererea catre gateway-ul Openwave UP.Link. Acest gateway transmite o cerere HTTP catre un server web; serverul web proceseaza cererea si transmite raspunsul tot catre UP.Link, care retransmite datele prin HDTP, via reteaua purtator, in dispozitivul mobil.
HDML si gateway-ul Openwave sunt cele mai populare aplicatii wireless din America de Nord, in timp ce in Europa sunt utilizate serverele si browser-ele pe baza de WAP si respectiv WML.
J2ME si .Net Compact Framework (CF) sunt platforme pentru dezvoltarea de aplicatii destinate clientilor din dispozitive mobile inteligente, ambele fiind noi tehnologii critice pentru comertul avansat prin dispozitive mobile.
In comparatie cu tehnologiile de tip micro-browser precum WAP/WML sau cele enumerate mai sus, clientii inteligenti (dispozitivele mobile inteligente) ofera suport pentru interfete mai bogate cu utilizatorul, cresterea importantei extensiilor dispozitivelor (GPS sau scannere pentru coduri de bare), suportand in acelasi timp scheme de securitate si de integrare mai flexibile. De asemenea, clientii inteligenti reduc traficul din retea si imbunatatesc stabilitatea tranzactionala prin faptul ca suporta spatiu de stocare mai ridicat la nivel de dispozitiv. Din punct de vedere al dezvoltatorilor de aplicatii, J2ME si .NET CF cresc productivitatea crearii de aplicatii, siguranta aplicatiei si securitatea codului mobil.
Creat special pentru "mobile computing", .NET CF este o versiune simplificata a Microsoft .NET Framework. .NET CF Common Language Runtime (CLR) executa aplicatii .NET de tip byte code, asemanator Java, iar .NET CF contine un subset al bibliotecilor .NET standard, biblioteci necesare dezvoltarii aplicatiilor mobile. .NET CF poate fi rulat pe dispozitive mobile care suporta Windows CE/Pocket PC.
J2ME contine o configuratie si un profil standardizat, creat pentru a oferi cel mai bun compromis intre portabilitate si performanta, din punct de vedere al dispozitivelor mobile. Fiecare combinatie valida de configuratii (care suporta API-urile de baza ale Java) si profile (construite deasupra configuratiilor, pentru a suporta facilitati specifice dispozitivelor mobile, precum accesul la retea si interfata cu utilizatorul) are ca tinta un tip specific de dispozitive:
profilele create peste Connected Device Configuration (CDC) au ca tinta dispozitivele de tip hi-end. Aceste dispozitive au capacitati hardware similare celor necesare pentru .NET CF. CDC cuprinde o masina virtuala Java 2 standard, astfel incat poate fi utilizat byte code-ul standard al Java 2 Platform, Standard Edition (J2SE);
profilele create peste Connected Limited Device Configuration (CLDC) au ca tinta PDA-urile low-end si telefoanele celulare mici (cu volum mic) si utilizeaza o mica masina virtuala care nu este compatibila cu J2SE sau CDC.
Tabelul de mai jos face o comparatie intre cele trei tipuri de platforme de dezvoltare generice mentionate mai sus:
|
|
.Net Compact Framework |
J2ME Connected Device Configuration |
J2ME Connected Limited Device Configuration |
|
Tipul de dispozitiv necesar |
Puternic, scump |
Puternic, scump |
Ieftin, omniprezent |
|
Cost |
Mare |
Mare |
Mediu |
|
Tinte de piata |
Companie mare |
Companie mare |
Consumatori si companii mari |
|
Suport pentru limbaje |
C#, VB.Net |
Java |
Java |
|
Platforme |
Pocket PC, Windows CE |
Platformele mobile majore in afara de Palm OS |
Toate platformele mobile |
|
Compatibilitatea byte code-ului |
Standard .Net CLR |
Standard Java 2 |
Nu este compatibil cu J2SE sau CDC |
|
Compatibilitate API |
Subset al .Net |
Subset la J2SE plus pachete optionale |
Compatibilitate partiala cu CDC combinat cu pachetele optionale |
|
Instrumente de dezvoltare |
Visual Studio .Net 2003 |
Linie de comanda, SDK de la diversi producatori, CodeWarrior si WebSphere |
Linie de comanda, SDK de la diversi producatori, toate IDE-urile de la marii producatori |
|
Specificatii |
O singura companie |
Comunitate |
Comunitate |
|
Modelul de securitate |
Model simplificat al .NET |
Intregul manager de securitate al Java |
Model limitat al Java 2, suplimentat prin specificatia OTA |
|
Instalare la nivel de client |
ActiveSync, Internet Explorer download |
Sync, download |
Formal conform cu specificatia OTA |
Tabelul : Comparatie intre .NET CF si J2ME.
.NET CF suporta numai un singur sistem de operare, si anume Windows. Se poate argumenta si faptul ca .NET CF este multi-platforma intr-un anumit grad din cauza CLR: sistemele de operare Windows CE si Pocket PC ruleaza pe mai mult de 200 de tipuri de dispozitive diferite, iar byte-code-ul este portabil direct (doar) intre aceste dispozitive.
Cu toate acestea, dispozitivele Windows ocupa doar un mic procent din piata totala de dispozitive mobile. Pe telefoanele mobile partea cea mai mare a pietei este detinuta de platformele Motorola iDEN, Nokia Symbian OS si Qualcomm Brew, existand de asemenea platforme specifice diversilor producatori. Pe PDA-urile low-end, jucatorul cel mai important din piata este Palm OS; pe dispozitivele de tip embedded sau telematic sunt utilizate sisteme de operare in timp real precum QNX Software Systems sau Win River VxWorks. Chiar si pe piata PDA-urilor hi-end, unde Windows are cea mai mare cota de piata, au aparut dispozitive bazate pe Symbian OS sau diferite tipuri de Linux.
Pentru dezvoltatorii de aplicatii mobile, esential este ca aplicatiile produse sa se execute pe cat mai multe platforme, cu minimum de efort. Aici Java are mai multe avantaje asupra .NET CF, multe din platformele mobile enumerate mai sus avand suport incorporat pentru Java. Totusi, "write once, run anyware" este o sintagma adevarata mai mult din punct de vedere teoretic, destul de multe extensii standard J2ME suportand facilitati care nu sunt disponibile pe toate platformele (de exemplu SMS - Short Meesage Service sau redare multimedia). De asemenea, producatorii de dispozitive tinda sa adauge valoare solutiilor lor prin oferirea de pachete de extensii J2ME proprietare.
Din punct de vedere al aplicatiilor, piata s-a orientat mai mult catre aplicatiile orientate-consumator. Jocurile de pe telefoanele mobile disponibile in retelele NTT DoCoMo sau telefoanele cu camere foto si mesagerie multimedia au ajuns sa fie utilizate si in platformele luate in discutie aici.
Astfel, desi .NET CF nu este orientat in mod specific catre o piata de tip consumer, suporta desenarea direct pe canvas, double buffering sau remaparea butoanelor dispozitivului prin intermediul bibliotecilor Windows Forms. Prin intermediul API-urilor native ale Windows Media Player de pe Pocket PC, aplicatiile .NET CF ofera suport pentru redare de continut multimedia.
Platformele J2ME au, in comparatie cu .NET CF, suport larg catre aplicatiile orientate catre consumatori, platforma fiind capabila sa ofere atat acces la jocuri cat si la redarea continutului multimedia.
Datorita lipsei accesului direct la hardware, nici .NET CF si nici J2ME nu sunt capabile pentru aplicatii video de inalta performanta, suportul pentru aplicatiile consumator ramanand la ceea ce se poate observa la momentul actual pe piata. Nu acelasi lucru se poate spune despre aplicatiile mobile destinate intreprinderilor, ambele platforme oferind, prin intermediul producatorilor suport pentru dezvoltarea si intretinerea acestor tipuri de aplicatii.
Pentru a beneficia pe deplin de capacitatile off-line, existenta unei baze de date la nivelul dispozitivului mobil este esentiala. .NET CF suporta un subset substantial al ADO.NET, in timp ce Java ofera JDBC (Java DataBase Connectivity).
Cu toate ca bazele de date izolate sunt destul de utile, la nivelul organizatiilor trebuie sa existe suport pentru sincronizarea si consolidarea cu bazele de date mari, utilizate in aplicatiile curente. La ora actuala nu exista un API standard pentru sincronizare pentru nici una din platformele discutate, fiecare producator de baze de date mobile sincronizand baza de date din dispozitivul mobil cu cea de la nivel de intreprindere prin propriile solutii.
In ceea ce priveste utilizarea serviciilor web, cheia integrarii aplicatiilor la nivel de organizatie, Microsoft are un avans considerabil in adoptarea acestora, fiind una din firmele mari care au adoptat de timpuriu aceasta tehnologie, promovand-o in toate aplicatiile sale recente. Consumarea (accesul) serviciilor web in .NET CF nu presupune nici un cod aditional, aceste servicii putand fi tratate ca si obiecte locale, din punct de vedere al programatorilor. Pentru J2ME, suportul pentru SOAP nu este inca standardizat, existand totusi biblioteci care se pot utiliza pentru construirea clientilor SOAP mobili. De asemenea, toate mediile de dezvoltare recente suporta utilizarea serviciilor web in J2ME prin intermediul kSOAP sau a serverelor de aplicatii wireless proprietare (Oracle cu 9i Wireless Application Server, de exemplu).
Din punct de vedere al managementului dispozitivelor, acesta este cea mai costisitoare parte pentru solutiile mobile de intreprindere de astazi. Asigurarea faptului ca utilizatorii potriviti obtin softul potrivit si ca softul este actualizat este deosebit de important pentru organizatiile care asigura accesul la resursele interne prin clienti mobili. Pentru aplicatiile mobile cu acces general, purtatorii retelelor wireless trebuie sa construiasca "gradini" pentru a proteja clientii si sursele de venit. Astfel, aplicatiile .NET CF sunt instalate prin intermediul ActiveSync sau "over the air - OTA" prin intermediul Pocket PC Internet Explorer, neexistind vre-un mod standard de control al clientului de catre back-end dupa instalare. De partea J2ME, aplicatiile pot fi gestionate de pe back-end de-a lungul intregului ciclu de viata al produsului.
Putem concluziona ca atat .NET CF cat si J2ME sunt excelente platforme pentru dezvoltarea clientilor inteligenti in vederea utilizarii acestora in aplicatii la nivel de intreprindere sau pentru comert electronic mobil. Platforma .NET CF este orientata mai mult spre aplicatii de intreprindere cu interfata bogata cu utilizatorul, in timp ce J2ME suporta un design modular si este portabila pe o varietate de dispozitive, platforma oferind un suport balansat intre aplicatii de intreprindere si aplicatii orientate catre consumatori/utilizatori obisnuiti.
Acest document nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
Cauta document |